duminică, 17 mai 2009

SERBARE

Serbarea abecedarului

1. Limba noastră românească
E aşa cum alta nu-i:
Limbă veche de lumină,
De eroi şi de străbuni.

2. Nimeni nu mai are-n lume
Grai cum este-al ei, cu dor;
Ne-a născut, ne-a dat tărie,
Ne-a născut în viitor.

3. Câţi au vrut să ne-o răpească
Niciodată n-au putut
A rămas aici de veacuri
Unde viaţa şi-a început.

4. Cel care-o vorbeşte astfel
Cum ne este-n bătătura
În loc de cuvinte spuse
Numai flori îi ies pe gură.

5. Este scrisă pe ulcioare,
Pe ştergare şi pe ii
Şi pe inimile noastre
Ca pe atâtea veşnicii.

6. Românimea cât trăieşte
Graiul nu şi-l va schimba
Să vorbim dar româneşte:
Limba noastră-i ca o stea.

7. Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

8. Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam ce fără veste,
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.


9. Limba noastră-i numai cântec
Doina dorurilor noastre
Roi de fulgere ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

10. Limba noastră-i graiul pâinii
Când de vânt se mişcă vara,
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.

11. Limba noastră e frunza verde
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

12. Limba noastră-s vechi izvoade
Povestiri din alte vremuri
Şi cetindu-le-nşirate
Te-nfiori adânc şi tremuri.

13. Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri
Să ne spuie-n hram şi-n acasă
Veşnicele adevăruri.

14. Limba noastră-i limbă sfântă
Limba vechilor cazanii,
care-o plâng şi care-o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

15. Srângeţi piatra lucitoare
ce din sopare se aprinde
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

16. Nu veţi plânge atunci amarnic
Că vi-i limba prea săracă
Şi-ţi vedea cât e de darnic
Graiul limbii voastre dragă.


COR:
Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim
Altă limbă armonioasă
Ca ea nu găsim

Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm
Şi pe buza aduce miere
Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său
Vorbiţi scrieţi româneşte
Pentru Dumnezeu

17. Mamă ai simţit cândva
Toată bucuria mea?
Bucuria când şcolarul
Termină Abecedarul?
Ai simţit-o, ştiu prea bine
Când ai fost copil ca mine !

18. Cartea e ca mama noastră
Ea ne-nvaţă ce e bine,
Tot ce trebuie să facem
Şi să ştie orişicine:
Ea dă sfaturi tuturor
E-nţeleaptă, e-ajutor
Pentru toţi ce vor să-nveţe.

19. Ea nu doarme;
Şi chiar noaptea
Este trează pentru noi.
Are-nţelepciune veche,
E făclie-n univers.
Ea ne luminează drumul
Pentru cât avem de mers.

20. Carte dragă, de la tine
Eu pot multe învăţa;
Vino dar, de mă ajută
Şi eu te voi asculta
Şi voi fi în a mea viaţă
Precum mă vei învăţa:
Carte, prietena mea!



21. Cu mânuţe tremurânde
Am condus stiloul,
Semne multe-am învăţat
Care să dea tonul.

22. Ne cunoaşte o lume-ntreagă
Cât am fost de silitori,
Am tocit abecedarul
Şi n-a fost uşor.

23. Azi la noi e sărbătoare
Literele aşadar ieşit-au din abecedar
Şi se laudă-n gura mare
Precum că fiecare are mare căutare.

24. Fără ele nu s-ar scrie nimic şi nu s-ar citi
Dar desigur am uitat că de n-am fi învăţat
Rămâneau neînsuşite doar în carte rânduite.
N-ar mai fi fost fiecare, importantă cu I mare!

COR:
Scumpul meu Abecedar
Şcoala mi te-a dat în dar
/: Să mă-nveţi ca să citesc
Şi la scris să nu greşesc

Eu am fost sârguincios
Am muncit dar cu folos
/: Şi-acum ştiu ca să citesc
Şi la scris eu nu greşesc

25. Dragii noştrii spectatori:
Mame, taţi, fraţi, verişori,
Fiţi cu noi îndurători!
Anu-ntreg am cercetat
Lumea-ntreagă-n lung şi-n lat
Literele am aflat.
Le-am văzut. le-am cunoscut
Pe hârtie le-am ţesut,
Le-am dat viaţă, le-am crescut.
Acum vi le-nfăţişăm
Şi de n-om şti să jucăm
De ne mai încurcăm
Fiţi cu noi îndurători
Mame, taţi, fraţi, verişori!
Şi acum vom asculta prima literă: pe „A”



A: Mă numesc litera A
Cred că ştii şi dumneata
Că multe cuvinte ca:
Alfabet, abecedar,
Aur, argint, anticar,
Apă, ac, aţă, alune
Nu se pot scrie fără mine.

B: Şi-apoi toată lumea ştie
Că belşug şi bucurie,
Bunicuţă sau Bebe
Se scriu cu litera B.

C: De vreţi să scrieţi cărţi, caiete,
Creioane, călimări şi crete,
Copac, căruţă sau câmpie
Fără C nu se pot scrie.

D: Dan, Doru, şi cu Dinu
Dau de două ori pe zi
Dura-dura prin grădină
Două mingi portocalii.

E: Elefantul uriaşul
Clatină de vrea oraşul
Şi de vrea adeseori
Îşi trimite capu-n nori.

F: F e fluture, fetiţă
Farfurie, furculiţă,
Foarfece şi tot ce crezi
Doar să ştii să-l desenezi.

G: G e groapa, grebla, ghinda,
Ghem, gândac, iar jos în tindă
Gâsca grasă îl striga:
„G te cheamă?” Ga, ga, ga!

H: H e gras şi cam ursuz
Ca un horn, ca un harbuz
Dar şi vesel dacă vrea
Şi-atunci râde: ha, ha, ha!

I: I e cel mai slab se pare
N-are poftă de mâncare
Fiind litera cochetă
Vrea să ţină siluetă.


J: J mereu a fost senin
Dar s-a-ncovoiat puţin.
I se spune bietului
Cârja alfabetului

K: Dar şi eu sunt de folos
Cântăresc tot ce-i gustos:
Ceapa, varza, usturoi
După gust, după nevoi.

L: L mereu vrea să ne spună
Că e cel dintâi în lună
Chiar dacă-l găseşti mata
Şi-n lămâie şi-n lalea.

M: m cel mic şi M cel mare
Se ţin bine pe picioare
Melc, maimuţă, minge, miel
Fiecare-ncep cu el.

N: Mai atent de ne-am uita
N cu M ar semăna.
Însă n-are nici un spor
Că-i lipseşte un picior.

O: O e gura mea când strig
O e roata, e covrig,
O e roata carului
Şi e gras de felul lui.

P: Pentru cine nu o ştie
P e S cu pălărie.
Pentru cine o citeşte
P e prună, pară, peşte.

R: R este un P cu frac
Roată, râmă, raţă, rac,
Rama, râu şi alte-cuvinte
Îl au pe R înainte.

S: S ne este foarte drag.
S e-n soare, S e-n steag,
Strugure, sanie, sapă
Toate vor cu S să-nceapă.



Ş: Ş cu S de mult sunt fraţi
Dar tot timpul sunt certaţi
Şi pentru a nu fi confundaţi
S codiţă mică a luat.

T: T e cam nervos la ton:
Tanc şi tun şi telefon.
Dar şi paşnic când îţi spune
Tren sau televiziune.

Ţ: Ţ e litera vioară
Care spune cu drag ţară
Sau zice la o adică
„Hai şi tu la Ţăndărică!”

U: U e foarte curios;
Pare-un n întors pe dos;
Ziceţi cât vă ţine gura
Ca să-l placă: Ura! Ura!

V: V e veveriţa care
Vara vine la plimbare
Vede verde codrişorul
N-o vânează vânătorul.

X: Xilofonul sau claxonul
Când le scrii nu te grăbi
Că desigur vei greşi.
Şi de vrei să nu dai chix
Scrie litera cu X.

Z: Z bătrân de parcă-i unchi
E ca s într-un genunchi.
Dar cât de bătrân e bietul
Ne încheie alfabetul.

25. Mame, taţi, fraţi, verişori,
Nu am fost şovăitori
Poate ne trimiteţi flori.
Am trecut încet-încet
Prin întregul alfabet
Fără chin şi pauze:
Merităm aplauze!

26. Când am venit la şcoală-n toamnă
Eram un ţânc sfios şi mic;
M-aţi mângâiat pe creştet, Doamnă,
Şi, parcă, m-am simţit voinic.

27. Nu aţi văzut în ochi de stele
Bobiţe calde de mărgele
Sau le-aţi văzut, acum ştiu clar,
Dar le-aţi închis într-un sertar.

28. Ce mână caldă mi-aţi întins!
Şi-am scris şi am citit cu spor;
Nimic în viaţă nu-i uşor!
Să fim destoinici ne-aţi pretins.

29. O dată, poate, aţi lipsit,
Ce mult atunci ne-am necăjit,
Că e uşoară truda noastră
Doar sub privirea dumneavoastră.

30. Şi în dulapuri ferecate
Sunt toate poznele-ncuiate,
Le-aţi adunat ca pe mărgele
Dar noi... am învăţat din ele.

31. Acum când primul an s-a dus
Ca Soarele către apus,
Pe când ne înălţăm c-o treaptă,
Vă sărutăm mâna cea dreaptă,
Şi vă aducem, Doamna noastră,
Tot cerul într-o floare-albastră!

30. Iubite abecedar am venit să te vestim
Că de azi ne despărţim.
De la tine ne mutăm,
Alte cărţi să învăţăm.
Şi vrem să-ţi mulţumim curat
Pentru că ne-ai învăţat!

COR:
Şade raţa pe butoi
Numără din doi în doi
1 3 5 7 9
Dimineaţa mâncăm ouă
Ca să creştem mari
Să fim buni şcolari.

Şade raţa pe butoi
Numără din doi în doi
2 şi 4 6 8
Cozonacul este copt
Dar ca să-l mâncăm Pe mâini ne spălăm.
31. Nişte musafiri întreabă dacă pot să intre-n sală
La serbare să ne vadă.

32. Fiţi bineveniţi la noi. Dacă nu-i cu supărare,
Spuneţi: „Cine sunteţi voi?”

33. Noi suntem prietenii voştri.
Semnul nostru vă va spune
Tot ce e mai frumos în lume.

Cifrele:
0 Zero e clădirea goală
Fără nici un ţânc în şcoală,
Colivia ce o ţii
Fără vrăbii şi scatii;
Este-acvariu fără peşte
Şi balonul ce pluteşte
Gol-goluţ ciupit de-un cleşte.
Însă numerele toate
Fac ce fac,
Că de-l pun la dreapta lor,
Cresc precum un cozonac.

1: Unu e un cârligel
Şi e singur-singurel.
Una este Luna,
Unu-i Soarele din zare,
Una e măicuţa – buna,
Una-i ţara noastră mare.

2: Doi e lebăda frumoasă
Printre trestii graţioasă
Doi ochi sunt şi două mâini,
Două feţe luna are.
Câte doi sunt buni amici,
Doi părinţi
Şi doi bunici.

3: Trei a fost un colăcel,
Dar Gigel,
Muşcând din el,
Jumătate l-a lăsat.
Trei sunt iezii mititei,
Purceluşii sunt tot trei,
Trei sunt date de-ncercat
Şi trei fete de-mpărat.

4: Patru e un scăunel
Răsturnat de Costăchel.
Anul, cât este de mare
Patru anotimpuri are.
Carul are patru roţi,
(Fără patru nici că poţi)
Şi picioare, calul are,
Ca şi ursul din pădure,
Câte patru fiecare.
Dar ca notă-n catalog
Zău, că nu e bun de loc.

5: Cinci e semnul de-ntrebare
Răsturnat de nu ştiu care,
E o seceră de mână
Pusă-n cui de o bătrână.
Cinci la mână-s degete
Hărnicele, frumuşele
Şi unite-mpreună
Ca să facă treabă bună.

6: Ochelarii lui Tănase
Niţeluş s-au rupt şi-s 6
Şi acum îţi spune el
Aşezaţi în chip şi fel,
Dar nu sunt ca ai lui tata,
Că s-au rupt acum şi gata.
Şase-zile lucrătoare,
Şase feţe cubul are.

7: Şapte este ca o coasă
Aşezată după casă,
Fâş prin iarba de mătase.
Şapte sunt pitici,
Şapte felinare
Şi tot şapte zile
Săptămâna are.

8: Opt e împletit colac
Şi cu miere şi cu mac;
Mănânci mierea, mănânci macul
Despletind frumos colacul.
Nu doar colăcelul copt,
Chiar şi ochelarii-s opt,
Ba şi bicicleta-mi pare
C-ar avea asemănare.
Opt e colăcelul întreg,
Nu-l greşesc că-i greu să-l dreg.

9: Nouă-i şase răsturnat,
Dar cu atât n-am terminat,
Că din astă întâmplare
S-a trezit cu trei mai mare.
Când zici nouă, vezi, drăguţă,
Şi o haină nou-nouţă.
Dar şi nouă ca şi vouă
Mult ne place nota nouă.

10: Uite, nu ştiu cum să zic
Dintr-un 1 şi... nimic
Şi prin nu ştiu ce-ntâmplare
Iese nota cea mai mare.
Iată-acum prin gând îmi trece
Să fiu un copil de 10.

Un copil sădeşte-n zori
Doi meri mici cât doi bujori,
trei caişi cu rădăcini,
Patru trandafiri cu spini,
Cinci gutui cu flori rotate,
Şase nuci cum sunt prin sate,
Şapte peri, opt piersici cruzi,
Nouă mici şi tineri duzi.
Cât numeri până la zece
Îi udăm cu apă rece,
Mari să crească, să se vadă
Cea mai tânără livadă.
COR:
10 negri mititei au mâncat la ouă
Unul s-a intoxicat şi-au rămas doar 9.
9 negrii mititei au mâncat porumb copt
Unul s-a înecat cu-n bob şi-au rămas doar 8
8 negri mititei au băut la lapte
Unul s-a albit de tot şi-au rămas doar 7
7 negri mititei s-au dus la plimbare
Unul s-a pierdut prin praf şi-au rămas doar 6.
6 negri mititei aveau şi opinci
Unul s-a împiedicat şi-au rămas doar 5
5 negri mititei au plecat la teatru
Unul s-a făcut actor şi-au rămas doar 4
4 negri mititei au mâncat ardei
Unul s-a iuţit de tot şi-au rămas doar 3
3 negri mititei au plecat la oi
Unul s-a făcut cioban şi-au rămas doar 2
2 negri mititei s-au dus la război
Unul s-a-mpuşcat cu tunul şi-a rămas doar 1
1 negru mititel s-a-nsurat c-o fată
Şi-mpreună au făcut 10 negri o dată.

ANOTIMPURILE:

Am un pom deşi e mare
Numai patru ramuri are.
Una florile-nfloreşte;
Una fructele rodeşte
Alta frunza-ngălbeneşte
Iar a patra-i friguroasă
Prinde strai de-argint să ţeasă.


Anotimpuri zboruri fermecate
Ce rotiţi cu vremea-n calendar
Voi ne-aduceţi dorurile toate
În panere de mărgăritar.

Martie-i plin de ghiocei
Aprilie naşte miei
Mai ne-aduce numai floare.

Cântec despre primăvară

Primăvară, tu pahar de rouă
Cât vom fi copii te vom cânta
Fiindcă tu cu braţele-amândouă
Vieţii noastre dai suflarea ta.

Eu sunt fiica cea mai tânără şi cea mai frumoasă. Pe mine mă mângâie soarele cu razele lui călduţe şi luminoase. Eu trezesc la viaţă întreaga natură. Aici flori, dincolo verdeaţă, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărele. Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor. Câtă frumuseţe! Câtă viaţă şi veselie în tot locul!

Iunie-i vacanţa mare
Iulie-i cuptor cu soare
August cară în hambare.

Cântec despre vară

Vara aurie ca o rază
Tu eşti fruct al soarelui din noi
Şi din calda patriei amiază
Bucurii ne dărui în şuvoi.

Eu sunt cea mai strălucitoare. Soarele mă iubeşte cel mai mult. Razele lui fierbinţi îmi coc grânele şi fructele. Cât vezi cu ochii spice de aur, livezi îmbelşugate şi pajişti odihnitoare. Aici se seceră şi se treieră, dincolo se coseşte fânul, se culeg cireşe vişine, piersici şi caise.

Septembrie cheamă la carte
Octombrie rodul împarte
Noiembrie e tare noros.

Cântec despre toamnă.

Toamnă tu crăiasă a naturii
Cât vom fi copii te vom cânta
Căci pe frunza galbenă a pădurii
Cânturi despre roade ne înveţi.

Niciuna dintre voi nu mă întrece nici în bogăţie nici în frumuseţe. Nu vedeţi că peste tot pe unde trec pământul îmi dăruieşte totul? Am din belşug struguri, mere, nuci, zarzavaturi şi legume. hambarele sunt pline cu porumb.

Decembrie naşte pe Hristos
ianuarie e luna rece
Februarie iute trece.

Cântec despre iarnă

Şi tu iarnă plină cu colinde
Cât vom fi copii te vom cânta.
Stea ne eşti pe bradul ce ne-aprinde
Încărcat de mere şi de sori.

Eu nu mă laud nici cu frumuseţea nici cu bogăţia. Deşi am inima de gheaţă eu ţin de cald semănăturilor. Le înveselesc cu covoare albe de nea. Eu le pregătesc copiilor cele mai multe bucurii: zăpadă pentru schi, gheaţă pentru patinaj, pârtie pentru săniuş. Le aduc vacanţa cu brad împodobit.





Printre dealuri şi vâlcele,
Pe potecile cu stele,
Printre ramuri, printre flori,
Printre bănci şi călimări,
Zboară vestea şi s-aude
Că-ntr-un loc, pe nu ştiu unde,
O persoană de onoare
A văzut VACANŢA MARE.

A văzut-o, zău vă spun,
Zice-n frunză şi-un lăstun,
Şi-un dovleac a auzit
Şi-a strigat pân-a plesnit;
dar dovlecii, dimprejur,
L-au cusut uşor cu şnur
Din păstăi şi din verdeaţă
Şi a prins dovleacul viaţă.
Acum strigă iar, s-audă
Barza de-o ureche surdă,
Ca să spună dumneaei
Unor ţânci de la Carei,
Iară ţâncii cei poznaşi
Să dea veste-n Călăraşi,
În Constanţa, Timişoara,
Că VACANŢA e cât ţara.

Saltă dudele pe ram,
Corcoduşii bat în geam,
Două ciori şi un cârstei
Şi-au pus din cireşi cercei
Şi şi-au pus şi vişine
Câte trei pe degete.
Cucii şi-au cusut papuci,
Şi bursucii, prin lăptuci,
Dau de-a dura
Mere dulci.

Veveriţele-n crenguţe
Scriu cu cozi şi cu lăbuţe,
Pe la rude, prin pădure,
Cu cerneală de la mure,
Să dea vestea, chiar acum,
Că VACANŢA
E pe drum.





Vreo trei pitici
Cu păr de-arici,
Cu pistrui pe obraz-furnici,
Fără ifose şi fală,
Toţi în clasa întâîi primară,
Se întreabă şi se miră,
Dau din umeri,
Nu respiră,
(C-au găsit, ba n-au găsit)
Se sfădesc şi iar
Se-opresc,
Că răspunsul nu-l găsesc.
-Cum e cu vacanţa oare?
-Ce, ţi-o dă în buzunare?
Sau ţi-o toarnă în ghiozdan
Domnul „la sfârşit de an?”
- E un măr? O piersică?
- O furnică harnică?
- Sau, de nu e,
E-o gutuie
Ce pe-o creangă-soare suie?
Îşi bat capul tot pe loc
Fiincă nu pricep deloc.

Vine să explice-ndat
Unul mare, mai moţat
Şi mai răsărit cu-n cap
(Ifosele nu-l încap)
- Păi, începe el uşor,
Păi, VACANŢA, fraţilor,
E aşa...ca o pădure
Cu nopţi vesele de mure
Şi cu zile de căpşuni,
Seri cu aripi de lăstuni,
Dimineţi cu susur lin,
Şi cu greieri care vin,
Guguştiuc şi pitpalac
Şi o mierlă în copac.
Şi mai are... Ce mai are?
Mers uşor de căprioare,
Mâini frumoase de mătase...
Spune ţâncul firoscos
Fără să privească-n jos.
Şi tot scoate cu lopata
Ba şi una, ba şi alta...




Picii noştri, de vreun ceas,
Îi fugiră de sub nas...
C-au găsit o coţofană,
Mai decisă.
Şi soprană
Şi concisă;
Şi pe loc le-a dat, se pare,
Un câmp de VACANŢĂ MARE!

Că şi-au pus tustrei
Unde vrei – nu vrei:
Şi în ghete, în sandale,
Şi-nciorapi şi-n buzunare,
Şi-n ghiozdanele din cui,
Şi pe vârful nasului, Şi în şapcă,
Şi pe clanţă,
Se umplură de VACANŢĂ!
Uite-aşa au luat o ROATĂ,
Ca să dea la CLASA TOATĂ.

COR:
Clopoţelul sună ultima oară
Se încheie încă un an de şcoală

Lăsăm în urmă griji şi probleme
Vacanţa vine cu alte teme
Teme de joacă şi teme de vis
Orice dorim ne e permis.

Mergem la plajă, în pomi urcăm
Ştim noi ce-nseamnă să ne jucăm.

COR:

Copilărie bună-dimineaţa
Ani de fericire tu ne-ai dăruit
Plină de lumină ne e viaţa
Ne e astăzi visul fericit.

18 comentarii:

  1. Postez cateva serbari scolare , care mie mi-au fost de un real folos. Cateva sunt compozitie personala, cateva sunt preluate de la alti colegi , de pe diferite site-uri.

    RăspundeţiȘtergere
  2. PRIMITI COCOSUL?

    Fiecare an îşi are mascota sa (semnul zodiacal). Suntem deosebit de bucuroşi să sărbătorim venirea Cocoşului -2005.
    Aşadar vă propunem să-l primiţi
    Şi «parale» să gătiţi !


    Toboşarul
    - Lume, lume !
    Mare bal
    La palatul regal
    Cică – i mare sărbătoare
    În această sală mare
    Se petrece vreun concurs aici ?
    Toţi :
    - Miss Găină 5,5,5
    Un elev
    - Juriul e oaspe mare
    Nu-i el Domn ca orişicare
    Ci-i din mare alesătură
    Fără leac de tivitură
    *Intră gospodarii cu cocoşul
    Gospodarul 1
    Bună seara , gospodari !
    Venim cu cocoşul din deal
    Să vă urăm sănătate
    Mulţi ani , mulţi ani şi bucate
    Gospodarul 2
    Cocoşul nostru-i mare domn
    Niciodată nu i-i somn !
    Gospodarul 1
    -Şi dacă-i dai mălaie
    Pe oricare îl ogoaie
    Te-a mîngîia pe obraz
    Ca să uiţi de orice necaz
    În ritm de hostropăţ
    Gospodarul 1 şi 2
    Co-co-co , cocoşul co!
    Co-co-co , la şcoală co
    Co-co-co , concursul mare
    Găinele te jupoaie
    Un elev

    Cocoşele , pintenat
    Eşti tu bun şi de cîntat ?

    Cocoşul:
    D-apoi cum , chiar acum !
    Vă arăt aici în drum -1-
    Cucurigu !
    Să vedem ce vom alege
    Ce găină voi alege






    *Iese găina 1

    - Găină din Spania
    Adusă cu sania
    Am fost la mare cîştig
    Şi-am venit doar c-un covrig
    Baba1
    -Cot-co-dac găina mea
    Că baba zahăr ţi-a da
    Găina2
    - Joacă , jacă cocoşele
    Că îţi dau şi măslinele
    Sunt găină de la turci
    C-un ciaun legat de buci
    Ştiu să cînt şi să dansez
    Şi pe toţi să vă uimesc
    Baba 2
    -Găinuşă cotcodac
    Babei , turcii nu-i prea plac
    Vino în căsuţa mea
    Că mălai baba ţi-a da
    Găina 3
    -Vai cocoş mîndrie mare
    Şi ce glas frumos el are !
    Găina din Chişinău
    Cu traiul n-o duc eu rău
    Dimineaţa pe răcoare
    Baba îmi dă de mîncare
    Nu mălai , dar chiar bomboane
    Nu măcuc , ci doar banane!
    Baba 3

    -Găinuşă cotcodac
    Tacă-ţi gura nu cînta
    Tu mai bine ouă –ai da
    Găina4
    *În ritm de lambada
    Cot-co-dac
    Dar eu sunt din Africa
    Şi nimic nu-i mai gustos
    Decît îngheţata cu cocos

    - Cucoşele , cucoşele -2-
    Crupe , mei ori ciocalată ?
    Sau mai bine-o îngheţată ?
    Cocoşul
    - Cuconiţă , cuconea
    Borş cu crupe aş mînca
    Dar azi sunt boier prea mare
    De –ngheţată dor mi-e tare
    Cugurigu!


    Baba 4
    Găinuşă Africană
    Cocoşelul vrea tocană
    Vino, baba să-ţi-o dea
    Vino , vino nu mai sta
    Găina4
    -Taci băbuţo , fii la modă
    Fă-i cocoşului o ciorbă !
    Baba 5
    - Găinuşă cotcodac
    Fă-i cocoşului pe plac
    - Iar tu, mîndre cocoşele ,
    Nu prea da tu din sprîncene
    Vezi , mîndria de găină
    Tu te-nsoară , fie-ţi milă
    *Cocoşul cîntă
    Cu-cu-ri-gu!
    Găina 5 (Ţiganca)
    - Da eu sunt de la Soroca
    Şi cîştig banii cu oca
    Veşnic eu mă uit în ghioc
    Spunînd al vostru noroc
    - Vai , cocoş , mîndrie mare
    Şi ce glas frumos el are
    Unde cîntă cucurigu
    Acolo fierbe pămîntul
    Clocoteşte şi mai geme
    Şi de nimeni nu se teme
    Medicul
    - Stop concurs ! La vaccinare
    Campania continuă în goana mare
    Foaie verde , foaie lată
    Găinuşa-i vaccinată !
    Găinuşele cad
    Baba1
    -Of , găina mea găină,
    Găinuşă cotcodac
    Bombonelele nu-ţi plac ?
    Baba2
    -Dar , tu , mîndra mea crăiţă
    Să-ţi dea baba şi tăriţă ?
    Că de nu o zemuşoară -3-
    Face baba pîn-de seară
    Baba 3
    - Găinuşa mea frumoasă
    Hai cu baba , hai acasă !

    Baba 4
    - Găinuşo , găinea
    Vin` la baba să te ia
    Baba 5
    -Cotcodac , cotcodac
    Gurile nu vă mai tac
    Găinuşa nu e moartă
    Ci puţin cam deocheată
    *Le descîntă
    De numele tău auzea
    Şi Maica Precistă şi Sfînta Duminică
    Ea din cer s-a pogorît
    Şi va luat de pe trup
    Păr de lup
    Din chişioare , unghişioare
    Din spinare , funduri de căldare
    Din crestuţe , perdeluţe
    Şi te-a lăsat curată şi luminată
    Ca maica Domnului
    Cocoşul
    - Găină vrei apă ?
    - Stai şi aşteaptă !
    - Poate vrei pîine ?
    - N-am la mine
    - Vrei bomboane ?
    - Poate ţi-i foame ?
    - Găino ? Da cu mine te însori ?
    ( Se mişcă pe rînd )
    Cotcodac ( strigă toate )
    Iar cocoşul mîndru sare în faţa lor
    CO-CO-CO , cocoşul co
    CO-CO-CO , acasă –co
    CO-CO-CO în Spania
    Te ducem cu sania
    Ai vrut o găină aleasă
    Dar , ne iei pe toate acasă
    La anul cînd vom veni
    Cîntec nou vom pregăti
    La anul şi la mulţi Cocoşi!

    Mariana Marin, învăţătoare , grad didactic II , Liceul Teoretic „G. Călinescu”


    Întreaga artă a instruirii este arta de a trezi curiozitatea naturală a minţilor tinere, în scopul de a le-o satisface mai tîrziu”, afirma Anatol France.
    Parcursul didactic al oricărei discipline trebuie să corespundă imperativelor societăţii contemporane în continuă schimbare. „În ciuda discuţiilor, a criticilor, principala modalitate de organizare şi desfăşurare a activităţii didactice a rămas –lecţia – care a cunoscut un proces evolutiv şi este în continuă adaptare la exigenţele contextului pedagogic” (Psihopedagogie, 1998, p.201)
    Profesorul este liber în a-şi imagina demersul didactic al activităţii pentru a realiza obiectivele curriculare prin strategiile didactice ce impun ansamblul de „decizii, tehnici de lucru, procedee şi operaţii care creează modernizarea şi perfecţionarea diferitelor componente ale procesului de învăţămînt”, (Ionescu M, Radu I, Didactica modernă”, Cluj-Napoca, p. 184)
    Demersul didactic al unei ore de literatură română ce vizează studierea operei dramatice în clasa a X- a va porni de la definiţia reper:
    „O formulă principală a literaturii, care cuprinde opere special pentru a fi reprezentate scenic, ca şi spectacol teatral, cu acţiune redusă ca durată. Un Eu care se autodefineşte într-un raport conflictual cu el însuşi sau cu realitatea înconjurătoare.
    Speciile reprezentative: comedia, tragedia, drama,” urmînd treptele de receptare (după C. Parfene)”:

     Îndeplinirea elementelor componente ale acţiunii:
    • faptele şi coordonatele lor spaţio-temporale;
    • ordinea lor (intriga, incidentele, desfăşurarea);
    • personajele şi trăsăturile lor;
    • procedeele artistice de construire a personajelor;
     Precizarea formulei estetice de surprindere a elementelor structurale şi, mai ales, a personajelor (clasică, romantică, realistă, modernă etc.);
     Analiza discursului dramatic (ordinea temporală: paralelism, acronie, elipsă, durata temporală în enunţ: scena, pauzele etc.);
     Formularea problematicii tratate (natura ei socială, filozofică, erotică etc.)
     Concluzii vizînd originalitatea artistică a operei;
     Formularea opiniilor personale despre valoarea textului discutat”

    Parcurgînd treptele de receptare sus-numite elevii au ajuns la concluzia că textul dramatic nu a fost scris pentru a fi citit doar, ci pentru a fi şi reprezentat în scenă, dramatizat.
    Pentru a deveni actori şi a interioriza mesajul operelor „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale şi „Apus de soare” de B. Şt. Delavrancea profesorul poate propune metoda jocului de rol pentru a atinge unele din multele obiective:

     facilitarea inserţiei sociale ale elevilor, graţie interpretării şi învăţării rolurilor necesare ocupării ulterioare a unor status-uri,
     formarea şi modelarea comportamentului uman pe baza simulării interacţiunii ce caracterizează o structură , o relaţie sau o situaţie socială de grup, prin distribuirea în rîndul participanţilor la instruire a unor status-uri foarte bine precizate şi relaţionate între ele;
     familiarizarea cu modurile de gîndire, trăirile şi acţiune specifice anumitor status-uri;
    fo


    -4-

    Caduc Aliona, profesoară
    de l. şi lit. română
    Liceul Teoretic Nr.2
    Briceni, doctoranda
    anului III,
    UPS „Ion Creangă”




    L’oeuvre dramatique dans la présentation scénique

    Termenii- cheie: operă dramatică, joc de rol, metodă, stimularea creativităţii, elev, valoare, obiective, personaj, actor, stil oratoric.

    Sommaire
    La démarche didactique d’une leçon visant l’étude dramatique, peut parcourir les étapes de captation d’un tel type de texte et fini par la dramatisation d’un fragment de l’oeuvre. La méthode du jeu de role permet aux élèves d’assimiler certains statuts. Le professeur aura la mission de pour suivre les préparatifs des élèves pour la dramatisation, pour que ceux-ci ne s’abattént pas du role. Le jeu de role permet aux élèves d’intérioriser le message du texte, valorifiant l’oeuvre litteraire,donnant une interprétation ritique àdifférentes situations.

    RăspundeţiȘtergere
  3. Fata mosului cea cuminte
    Petre Ispirescu



    Povestitorul: A fost odata ca niciodata. Afost odata un om batran, care avea o fata mare, de se duse vestea in lume de vrednicia ei. Unchiasul se casatori de a doua oara cu o baba, care avea si ea o fata mare. Baba insa punea pe fata unchiasului la toate greutatile casei, iara fata ei se clocise de sedere.

    Fata mosului: Cum, tatuca,? Dupa ce ca toata ziulica, catu-i de mare, torc, tes, fac paine , matur si scutur fara sa zic nici pas, tot pe mine ma paraste la mata si ma ocaraste, iar surorii mele vitrege, fata ei, ii pune mereu parte, macar ca nu face nimic din zori pana-n seara?!...

    Mosul: Deh, fata mea, in toata ziulica mama asta vitrega a ta se cearta cu mine din te miri ce si mai ales nu stiu de ce nu te sufera si ma pune sa te gonesc de la casa mea…

    Fata mosului: Pai, daca nu poti face nimic, sa plec in lume, tatuca, si poate-o sa-mi gasesc norocul. Te las cu scorpia in casa si poate o sa fii mai fericit…

    Mosul: Nu, fata mea, dar spune si tu, ce sa fac?!...

    Fata mosului: Te las cu bine, tatuca. Oi porni unde oi vedea cu ochii si dac-o fi sa ma-ntorc, sa ne revedem sanatosi.

    Mosul: Mergi cu bine, copila mea, si bunatatea ta sa-ti poarte pasii.
    (fata pleaca)
    Baba(venind): Daca nu-ti vei duce fata de aici, paine si cu sare pe un taler cu mine nu mai mananci.

    Mosul: Pune si mananca linistita, ca fata mea a plecat in lume.

    Baba: A plecat? Slava domnului! Fata mamii, ia vino tu sa petrecem de bucurie , c-am scapat de lenesa si mangosita de fata a mosului…

    Fata babaei: (voce din culise) De ce ma trezesti , mamuca? Sunt obosita si mi-i somn!

    Baba: Asa? Apai dormi de-acum linistita, ca fata mosului s-o dus. Somn usor, fata mea. Si tu mosule, ce stai? Hai, la treaba! Du-te, nu mai sta, ca-mi trezesti fata din somn. Pleaca sa aduci lemne pentru foc, ca se sting taciunii in vatra.

    Mosul: Ma duc, ma duc, duce-m-as si m-as tot duce dupa fata mea.Ce-o fi facand ea acum? (iese)

    Povestitorul: Si fata mosului mergea, mergea si de ajuns nu mai ajunse;dara in drumul ei intalni o gradina paraginita, care o striga, zicandu-i:

    Gradina: Fata mare, fata mare, vino de-mi curata pomii ce mi-au mai ramas, de omizi. Te rog!

    Fata mosului: Vai ce de omizi! Ia sa le distrug eu, ca altfel pomii nu mai rodesc.(lucreaza)

    Gradina: Iti multumesc, fata mare , si cand te-oi intoarce, ti-oi da poame coapte sa mananci!

    Fata mosului: Ramai cu bine, gradina frumoasa.

    Gradina: Si tu mergi cu bine , fata harnica, si sa te intorci sanatoasa.

    Povestitorul: Mai incolo, dete peste un put, care-i striga…

    Putul: Fata mare, fata mare, vino de ma sleieste.

    Fata mosului: Poftim?

    Putul: Scoate-mi apa statuta din fantana , spre a o curati, sa fie buna de baut.

    Fata mosului: Indata, fantana draga… (lucreaza) O sa ai o apa curata si rece, ca toti trecatorii vor bea din tine .

    Putul: Iti multumesc, fata mare, fata buna si harnica si eu ti-oi da apa rece ,sa te racoresti, cand te-oi intoarce!

    Povestitorul: Ei, fata, dupa ce slei putul, pleca inainte. Merse ce merse pana ce dete peste un cuptor, care striga si acesta…

    Cuptorul: Fata mare, fata mare, vino de ma lipeste si ma sterge de cenusa ca ma inabus…

    Fata mosului: Stai, cuptor frumos si cald, sa te lipesc : san u scoti fum si sa te sterg de cenusa sa poti rasufla usurat.(fata il curata)

    Cuptorul: Iti multumesc, iti multumesc, fata frumoasa si harnica, si cand te-oi intoarce , iti voi da azima calda!

    Povestitorul: Dupa ce termina si trebusoara asta, fata isi cauta de drum…Mai merse nitel si dete peste o cascioara si batu la poarta.

    Mama Vinerea: (voce) Cine e acolo? Daca e om bun, sa intre, daca nu, sa nu vie; caci am o catelusa cu dintii de fier si cu masele de otel , si-l face mici farame.

    Fata mosului: Om bun!...(intra) Nu cumva aveti trebuinta de o slujnica?
    Mama Vinerea: (venind)Hai, vino, ce-ai ramas acolo? De cand te astept, ca am trebuinta de asemenea fata.

    Fata mosului: Si ce am de facut?

    Mama Vinerea: Mai intai, dimineata sa dai de mancare puilor ce-i am in curte: serpi, nevastuici, ciuhurezi, soparle, naparlici si gusteri. Insa mancarea sa fie nici calda, nici rece. Eu plec , ca am treaba.(iese si revine) Apoi sa te scuturi si sa deretici prin casa.(iese)

    Fata mosului: Bine, mama Vinerea. Pui, pui, pui. Hai puisorilor la masa!

    Povestitorul:Cand veni acasa, mama Vinerea intreba pe puii ei dragi-balauri si alte asemenea lighioane- cum le-a dat fata mancarea si toti raspunsera ca nici nu au bagat de seama daca a lipsit ea de acasa, asa de bine au fost cautati.

    Mama Vinerea:Fata mea, ia vino! Sa stii ca sunt multumita de tine. Mi-ai ingrijit bine puisorii, ai asezat bine toate lucrurile , la locul lor in casa…

    Fata mosului: Maica Vinerea, mi s-a facut dor de parinti, fa bine si-mi da voie sa ma duc.

    Mama Vinerea: Du-te, fata mea, dara mai intai cauta-mi in cap si vezi ca o sa curga o apa pe dinaintea casei si o sa aduca fel de fel de cutii, de tronuri si de lazi,; pe care din ele iti vei allege, aceea sa fie simbria ta.

    Fata mosului: Pai daca voi lua o lada din alea frumoase, slujba mea nu face atata. Uite, iau cutia asta mica si necioplita. Maica Vinerea, iaca, mi-am ales lucru pe cat face munca mea.

    Mama Vinerea: Ia-l fata mea, daca n-ai voit sa-ti alegi altceva mai frumos si du-te sanatoasa.

    Povestitorul: Si fata unchiasului isi lua ziua buna , apoi cutia la subsuoara si intorcandu-se pe la cuptor, capata o azima calda si trecand pe la put, bau apa rece de se racori; iar cand ajunse la gradina, manca poame coapte si merse pana ajunse acasa!...

    Fata mosului: Tata, taticutule!

    Mosul: Fata mea, fetita tatii! Sunt zdrobit la inima de mahnire.

    Fata mosului: Nu mai fi trist, tatuca. M-am intors. Am slujjit la mama Vinerea si uite ce mi-a dat drept simbrie. Desfa-o!

    Mosul: (desfacand cutia)Dar ce vad?! Margaritare?!...

    Baba si fata ei (tragand cu ochiul) Margaritare?!...

    Mosul: Pietre nestemate…

    Baba si fata ei: Pietre nestemate?!...

    Mosul: Margele, ie numai borangic, cu fluturi de aur si catrinte de matase… Fata mea, inseamna ca ai fost cuminte si harnica. Imi creste inima de bucurie.

    Baba(fetei sale) Ai vazut? Du-te si tu si adu ce a adus fata unchiasului. Hai , nu te mai codi , pleaca si sa te intorci repede.

    Povestitorul: Si fata babei se duse si ajunse la gradina care o chema.

    Gradina: Fata frumoasa, fii buna si curata-ma de omizi si cand te-i intoarce, ti-oi dqa poame coapte sa mananci.

    Fata babei: De omizi? Da’ ce, nebuna sunt eu sa-mi zgarai mainile pentru tine?

    Putul: Fata mare, fata mare , vino de ma sleieste, ca ti-oi da apa rece sa te racoresti, cand te-oi intoarce

    Fata babei: Da’ ce, am mancat laur ca sa ma ostenesc eu cu tine pana sa te sleiesc?

    Cuptorul: Fata mare, fata mare,vino de ma lipeste si ma sterge de cenusa si cand te-i intoarce , iti void a azima calda!

    Fata babei; Da’ ce-am vazut ca sa-mi murdaresc eu manusitele si sa ma var prin tine ?

    Povestitorul: Si pleca inainte , pana ce ajunse si ea tot la mama Vinerea, unde batu la poarta.

    Mama Vinerea: (voce) Cine e acolo? Daca e om bun sa intre, daca nu , sa nu vie; caci am o catelusa cu dintii de fier si cu masele de otel , si-l face mici farame.

    Fata babei: Om bun. Vreau sa slujesc la tine. Ce-am de facut?

    Mama Vinerea: Dimineata eu plec dupa treburi. Tu ai sa dai de mancare puilor ce-I am prin curte, insa mancarea sa fie nici calda , nici rece, apoi sa scuturi sis a deretici prin casa.

    Fata babei: Bine, pleaca tu la treaba, ca am eu grija..(pleca mama Vinerea) Pui, pui, pui, hai puilor ca fierbe mancarea.(apar balauri, serpi, nevastiuci, ciuhurezi si toate celelalte dihanii) Aoleou, mama!( fata fuge, se urca pe ceva sus; animalele ridica gaturile spre ea si apoi incep sa lesine de foame ca mancarea de care se ating e fierbinte)

    Mama Vinerea: (vine)Ce-I cu voi, copiii mei, sunteti lesinati? Ia sa va dea mama mancare
    Serpii: Ne-a oparit gaturile…

    Balaurii: Murim de foame!

    Nevastiucile: N-a avut grija deloc de noi.

    Mama Vinerea: Ce lenesa-I fata asta! Si-n casa a lasat o harababura de nu-i va mai da nimeni de capatai .

    Fata babei: Maica Vinere, mi s-a facut dor de casa si de parinti, da-mi dreptul ce mi se cuvine si lasa-ma sa ma duc acasa.
    Mama Vinerea: Du-te fata mea, dara mai asteapta nitelus, ca o sa treaca o apa pe dinaintea casei , aducand tot felul de lucruri; pe care ti-o placea ca sa-l iei, alege-l. Iara pana atunci sa-mi cauti in cap.

    Fata babei: Ce sa te mai caut in cap. Uite , iau lada asta ca-i mare si frumoasa si plec.

    Mama Vinerea : Deoarece ti-ai ales asta lada, ia-o! Dara san u o deschizi pana acasa sic and o vei deschide sa fii numai cu muma-ta singura in casa, ca sa nu vada nimeni ce e intr-insa.

    Fata babei: Bine, bine, las’ ca vedem noi acasa. Am plecat si numa mai tine de vorba.

    Povestitorul: Fata lua grabita lada si pleca. Cand se intoarse pe la cuptor, vazu azime calde, se cerca sa ia dar nu putu. Cuptorul si-a inchis usile. Fata nu mai rabda de foame. Pe la put trecu cu jind, ca nu-i dete macar o picatura de apa; iara cand trecu pe la gradina, ii lasa gura apa dupa poame coapte si nu putu nici sa se umbreasca putin de arsita soarelui. Abia ajunse acasa, obidita de oboseala si flamanda.

    Fata babei: Mamuca, mamuca. Iacata-ma-s, am venit.

    Baba: Fata mamei cea rasfatata, in ce hal ai ajuns?!

    Fata babei: Lasa asta acum, mama! Vezi ce ladoi am adus? Asta-i rasplata pentru munca mea. Sa nu mai zica mosul si scorpia lui ca eu nu-s vrednica!...Ia uite-i , ca vin sa se holbeze. Du-i de-aici…

    Baba: Ce vreti? Ce veniti repede la pomana? Ia plecati repejor si catati-va de treaba intr-alta parte.(cei doi ies) Deschide acum lada, fetita mamei!

    Fata babei: Sa vezi bogatii, mama, pe capul nostru1 Pregateste-te sa te imbraci imparateste(deschide lada , de unde ies balauri, serpi si catelighioane, toate care sar pe ele)Aoleou, maiculita, ne mananca ! Ajutor!...

    Baba: Sariti! Ajutor! Aoleou, fata mea! Murim! Ne omoara!

    Povestitorul: Tot satul se inspaimanta de intamplarea asta si fiecare baga de seama ca asta vine ca in proverbul “ Dupa fapta si rasplata”! Fata mosului insa se casatori cu un flacau din cei mai frumosi ai satului, care o ceru de la tata-su si o lua de nevasta. Mare veselie se facu in sat de nunta lor si traiesc in fericire pana in ziua de azi. Iara eu incalecai pe-o sa si v-o spusei dumneavoastra asa…

    RăspundeţiȘtergere
  4. ORAŞUL LITERELOR

    Personaje:
    Guvernatorul mic: Alina Suciu
    Guvernatorul mare: Andreea Almăşan
    Maestru de ceremonie: Andreea Hădărean
    a: Răduţiu Daria
    b: Duca Andrada
    c: Morar Patricia
    d: Degeratu Mihai
    e: Mureşan Ovidiu
    f: Maria Dura
    g: Popescu Andrei
    h: Chintovan Mircea
    i: Turdean Edina
    î: Jude Tudor
    j: Pop Andreea
    k: Petean Iris
    l: Popescu Andrei
    m:Şandru Tudor
    n:Popa Vlad
    o: Bugnariu Daniel
    p: Truţă Răzvan
    r: Pop Elena
    s: Morar Patricia
    ş: Duca Andrada
    t: Cheţan Alina
    ţ: Degeratu Mihai
    u: Moldovan Sebastian
    v: Pop Maria
    x: Petean Iris
    y: Chintovan Mircea
    z: Dura Maria









    Prolog:
    În oraşul literelor
    Două cartiere sunt.
    Te –ntrebi, dacă sunt litere
    De ce două trebuie să fie?
    E simplu:
    În unul toate literele-s mici,
    Iar în celălalt sunt mari.
    Dacă stau să mă gândesc
    Mai bine s-ar amesteca.
    Ar fi un singur cartier
    Şi, cu siguranţă
    N-am mai avea bătăi de cap.

    Actul I:( în piaţa centrală a oraşului se întâlnesc guvernatorul cartierului literelor mici cu guvernatorul cartierului literelor mari)
    Guvernatorul mic:Doamne, ce căldură mare! Am să mor de plictiseală.
    Guvernatorul mare: Doamne, ce căldură mare!(ironic) Unii mor de plictiseală…
    (Se pupă cu dichis)
    Guvernatorul mic: Draga mea, ce faci prin piaţa centrală într-o zi toridă?
    Guvernatorul mare(ofticată): Cam ce crezi că fac? Am venit să rezolvăm o problemă. Sau ce ? Credeai că vreau să tai frunze la câini?
    Guvernatorul mic: Vai de mine,surato! Ce eşti aşa pornită? Ai zice că ţi-au plecat
    locuitorii în concediu înainte de termen, sau mai bune zis ţi-a dat laptele în foc astă-dimineaţă.
    Guvernatorul mare:Văd că-ţi arde de glume! Ştiam eu că nu prezinţi responsabilitate! Pesemne că ai uitat că astăzi e o zi importantă, ziua oraşului nostru. În loc să te plictiseşti mai bine mai ajuta să pregătesc petrecerea.
    Guvernatorul mic: N-am uitat, dar locuitorii din cartierul meu s-au trezit de dimineaţă şi până la ora asta pregătirile pentru petrecere s-au terminat.
    Guvernatorul mare: Atunci să înceapă petrecerea!
    Guvernatorul mic:Să vină Maestrul de ceremonie!
    Maestrul de ceremonie(intră grăbit, precipitându-se ):Am venit în mare grabă, să vă anunţ neapărat, c-a noastră petrecere e gata să înceapă. Aduc cu mine un program ce ne va fi de ajutor. Pe nimeni nu o să ratăm. Ai noştri dragi locuitori sunt gata toţi ca să petreacă şi să arate tuturor că un oraş c-al nostru întâlneşti doar o dată în viaţă.
    Guvernatorii: Să-nceapă dar!
    Maestrul de ceremonie:Să vină dar locuitorii! Să-nceapă petrecerea!
    (Intră în scenă a, b, c, d,e, f,g, h ,i,î,j,k care dansează şi recită)
    a: alune…arici…
    b:banane…bursuc…
    c:caise…cocor…
    d: dude…dulceaţă…
    e:energie…elefant…
    f: frăguţe…furnicuţă…
    g:gutui…girafă…
    h:hotărât…hipopotam…
    i:ibrice…iepure…
    î: învăţăcel…înviorare…
    j:jucărie…jivină…
    k:kilogram…koala…
    Maestru de ceremonie: Stop! Ce v-a apucat?Avem program de sărbătoare.
    Guvernatorul mare: Mă rog! Voi cine mai sunteţi?
    a: Scuze, nu ne-am prezentat. Dar precum vezi eu sunt a . Am alune adunate,
    avioane-abandonate, arici acas-aduşi.
    Guvernatorul mare: Nu mai înţeleg nimic. Voi vă bateţi joc de noi.
    b:Bineînţeles… că nu .Noi vrem doar să ne prezentăm.
    a: Ne-am gândit c-ar fi mai bine să spunem câteva cuvinte care să ne reprezinte.
    c: De vă va place, noi vom ştii din felul cum ne veţi primi.
    a: Să-ncepem dar…Am alune adunate, avioane colorate, arici ce merele adună, aripi transparente de libelulă.
    b: Bananele cresc în bananier, baloanele duse de vânt ne-aduc bucurie, barza şi broscoiul s-au întâlnit pe lac.
    c: Copacul creşte falnic, cocorul zboară iute, cocoşul ne trezeşte şi cangurul ascunde în burtă cănguraşii.
    d: De dimineaţă mă deştept, dude coapte să culeg,dumbrava-i gălăgioasă, două gaiţe tot zbiară, după-masă dulce mănânc,ca să pot pe drum să cânt.
    e: Efemeră este lumea, elefantul este mare, energie multă este într-o baterie mică, elevul evită şcoala dacă note rele are, iar elicea şi evantaiul sunt lucruri folositoare.
    f: Furnica e furioasă c-a fost trasă iar pe sfoară, fluturele zboară lin, florile-s frumoase tare,frunzele-s folositoare, fermecată este fata de-mpărat de-o zână.
    g:Gospodarul se gospodăreşte, găina cotcodăceşte, de gripa aviară se fereşte,gogoşile sunt gustoase, gâştele gălăgioase n-au găsit nici azi papucii, greierele tot mai cântă pentru că-i mai greu la muncă.
    h: Hotărât era şi hoţul când a vrut să fure mierea, hop,hop,hop sar iepuraşii, hipopotamul hoinăreşte, harnic am fost eu la şcoală.
    i: Iute iasomia inspiră gândurile de iubire,un inel iradiază strălucire dintr-o piatră, inventiv inventatorul care azi a inventat un ibric de ciocolată.
    î: Învăţăm cu îndârjire îndrăzneţi noi ca să fim, îngheţata este bună, mâncată cu grijă să nu răcim, într-o zi caldă de vară împreună cu prieteni.
    j: Jderul jură răzbunare veveriţei din pădure, ursul se plânge cu jale pentru coada lui pierdută, jar mănâncă în poveste calul lui Făt- Frumos, ne jucăm cu jucării într-un joc plin de culoare.
    k: Kilometrul este lung, kilogramul este greu, koala e în cuşcă-nchis, kiwi-are culoarea verde, iar kaki este rucsacul care azi l-am cumpărat.
    ( Guvernatorii şi Maestrul aplaudă. Literele ies.)
    Guvernatorul mare: Frumos, n-am ce să zic, dar asta a fost tot?
    Guvernatorul mic: Da de unde! Maestre să continuăm!
    Maestrul de ceremonii: Să intre ceilalţi locuitori!
    (intră l,m,n,o,p,r,s,ş,t,ţ,u,v,x,y,z)
    l: liliac…lup…
    m: margaretă…mărţişor…
    n: narcisă…nurcă…
    o:orhidee… ochelari…
    p: pasăre… pisică…
    r: roşu… raţă…
    s: soare…steluţă…
    ş: şarpe…şoricel…
    t: trandafir… tigru…
    ţ: ţeavă…ţap…
    u: urzică…ursuleţ…
    v: violete…veveriţă…
    x: xilofon…xerox…
    y: yală…yen…
    z: zorele…zebră…
    Maestrul de ceremonii: Ia, vă rog să fiţi serioşi!
    l: Luni lucrez numai puţin, lupul luptă ca să scape… de laţul vânătorului, pe lac plutesc lebede, leul vrea să fie rege, luna e regină noaptea, iar legendele ne-aduc veşti din lumile pierdute.
    m: Mama e cea mai miloasă când e cazul să ne ierte, mărgeluţe-s frumoase, margaretele sunt albe, mămăruţele-au buline, marionetele dansează , de monştrii eu nu mă tem.
    n:Nimeni nu-i nervos ca mine pentru nuca ce-am pierdut-o, nufărul pe lac pluteşte, norii iar se strâng pe cer, nevăstuica fură raţa, noaptea e un sfetnic bun, natura trebuie să o-ngrijim, noi toţi, cei care-n ea trăim.
    o: Ochelari-i pun pe nas, o orhidee am să culeg, omul a zburat spre stele, orele trec greu la şcoală dacă avem de-nvăţat, oficial eu trec în clasa a doua.
    p: Pomii sunt îmbrăcaţi cu frunze, păsările pe cer zboară, papagalul ne vorbeşte, ploile ne strică vremea, iar la şcoală învăţăm să oprim poluarea: „Ca să scapi de poluare,/trebuie să plantezi o floare”.
    r: Roata repede se-nvârte, râul curge tot la vale, roşu este trandafirul, rândunica iute zboară, rochia cea nouă-mi place, rodnic va fi anul acesta, eu vorbesc limba română. Am uitat, frate, de raţa care trece apa aia…(Cântă raţa)
    s: Sarea e un aliment ce se pune în bucate, sania e bună iarna, stele pe cer strălucesc dacă noaptea e senină, scoici adun când merg la mare, acum pot să scriu scrisoare unui prieten de departe.
    ş: Şoapte spun şcolarii-n ore, şarpele se târâie, şoarecele s-a ascuns în şoseta ce-ai uitat-o astăzi sus pe şemineu, am ieşit azi la plimbare şi-am văzut o şopârliţă, pe cap îmi aşez o şapcă şi încep să joc şah.
    t: Toba bate tare, tare, tigrul e la vânătoare, tata taie lemnele, azi în târg este tăcere, am cules un trandafir, trenul intră în tunel, am primit un telefon, florile de tei îmi plac, iar în vara asta caldă am să plec în tabără.
    ţ: Ţop, ţop, sare iepuraşul, ţapul are coarne mari, ţanţoş a călcat gânsacul, ţipă gâştele pe râu c-a pierdut papuci iară, azi învăţ să trag la ţintă, o să ţes un covoraş.
    u: Ustură urzica tare, am uitat untul pe masă, umezeala nu e bună, am uitat să merg la şcoală, umblă ursul prin pădure.(Se cântă „Câte unul pe cărare”)
    v: Violetele au parfum, varza-i bună la sarmale, veveriţa-i jucăuşă, vreau vanilie –n prăjitură, un vapor este pe mare şi-am descoperit că vara noi avem VACANŢA mare.
    x:Xeroxul s-a defectat, xilofonul cântă tare, am să scriu astăzi cu pixul exerciţiul din examen.
    y: Yala se închide bine, pentru yoga trebuie răbdare, cu yen plătesc japonezii.
    z:Zăpada este albă, zorelele sunt mov, zahărul e tare dulce, zarzării s-au scuturat, zebrele au pijamale, zmeul este dus de vânt, zânele sunt din poveşti, zvonurile zboară iute.
    (Literele ies)
    Guvernatorii şi Maestrul aplaudă.
    Guvernatorul mic: Felicitări, maestre! Aşa petrecere n-a avut oraşul nostru niciodată.
    Maestrul: Vă mulţumesc pentru aprecieri. Ne-am străduit aici cu toţii.
    Guvernatorul mare: Ei, ceva nu e în regulă! Aici au fost prezente doar literele mici, adică locuitorii din cartierul tău. Acesta este un complot. Nu-i văd pe locuitori din cartierul meu. Asta este trădare din partea ta, Maestre. Ajutor, mi-au fost răpiţi locuitori.
    Guvernatorul mic: Ce te aprinzi aşa , amica mea. Locuitorii sunt aici, trebuie doar să te străduieşti, cu atenţie să priveşti, şi ,cu siguranţă, ai să-i recunoşti pe cei pe care spuneai c-au dispărut.
    Maestrul : Ne acuzi degeaba, excelenţa voastră! Dacă ai fi privit cu atenţie ai fi văzut ca fiecare locuitor poate fi şi mic şi mare. Hai veniţi să-i arătăm!
    a: Ana, Aurel, Angola.
    b: Barbu, Bianca, Brazilia.
    c: Carmen, Cornel, Canada.
    d: Dana, Doru, Danemarca.
    e: Elena, Eugen, Elveţia.
    f: Florina, Fane, Franţa.
    g:Gloria, Gabriel, Germania.
    h: Hilda, Horia, Honduras.
    i: Ileana, Ioan, India.
    j: Jana, Jenu, Japonia.
    k: Kalina, Kolea, Kenya.
    l: Laura, Lucian,Lituania.
    m: Mirela, Marius, Macedonia.
    n: Nina, Nicu, Nigeria.
    o: Olga, Onişor, Olanda.
    p: Paula, Petre, Polonia.
    r: Rodica, Raul, România.
    s: Simona, Sandu, Spania.
    ş: Ştefania, Şerban.
    t: Tania, Toma, Turcia.
    ţ: Ţica, Ţicu, Ţara Galilor.
    u: Ursula, Undrea, Uganda.
    v: Victoria, Victor, Venezuela.
    x: Xenia, Xenopol.
    y:Yogy, Yemen.
    z: Zoica, Zicu, Zambia.
    Maestrul: Ei ce mai poţi să spui acum.
    Guvernatorul mic: Dacă priveai cu mai multă grijă ai fi văzut că locuitorii noştri sunt comuni.
    Guvernatorul mare: Păi dacă e aşa de ce să avem două cartiere. mai bine să fie unul singur. Şi atunci cu siguranţă nu vom mai avea încurcături.
    Maestrul: Propunerea e minunată.
    Guvernatorul mic: La rândul meu eu o susţin.
    Guvernatorul mare: Mă bucur deci că e vremea de schimbare. O propunere mai am. Al nostru oraş să se numească simplu ABECEDAR.
    (Toţi cei prezenţi aplaudă)
    Guvernatorul mic: Şi dacă tu l-ai botezat, propun să ne reamintim că clasa-ntâia s-a sfârşit.
    (Se cântă „Rămâi cu bine, clasa I)

    RăspundeţiȘtergere
  5. TINEREŢE FĂRĂ……SĂ ÎNVEŢE
    ŞI VIAŢĂ FĂRĂ DE…… CARTE


    Scenetă într-un act de prof. Ghiţescu Corneliu,(inspiraţie din basmele „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” şi „ Hainele cele noi ale împăratului”.
    DISTRIBUŢIA:

    PREZENTATORUL 1
    PREZENTATORUL 2
    PRINŢUL ÎMPĂRAT
    ÎMPĂRĂTEASA
    PÂRCĂLABUL
    URSITOAREA 1
    URSITOAREA 2
    URSITOAREA 3
    O ZÂNĂ ISCODITOARE
    CROITORUL

    (Scena se petrece în Sala Palatului unde se găsesc două scaune domneşti păzite de doi străjeri. Pe fundal se instalează o cortină cu intrare pe la mijloc. Sala este goală. Prezentatorul 1) N.B. străjerii pot fi prezenta-torii.
    PREZENTATORUL 1
    A fost odată un împărat care locuia într-un palat şi-avea împărăţia lui, cum alta pe pământ nici nu-i şi o împărăteasă, cum să spui, frumoasă… mama focului. Erau sătui de bogăţii dar supăraţi în orice zi, deoarece ei nu aveau copii.
    PREZENTATORUL 2
    S-a străduit bietul împărat şi pe la babe s-a interesat, cu vrăji şi lea-curi toţi umblau, căci doctori nici nu existau, nici vreo metodă oarece cum astăzi folosim clonare, şi nici nu se ştia vreo reţetă, să iei copii din eprubetă..
    Dar nu ştiu, Dumnezeu a vrut, că împărăteasa a născut un puişor de împărat, cum altul nu s-a mai aflat.

    PREZENTATORUL 1
    Însă pe lume, de cum s-a ivit, din plânset nici nu s-a oprit (se aud plân-sete de copil), iar ursitoarele au venit şi fiecare l-a ursit.
    URSITOAREA 1
    Eu dăruiesc frumosului prinţ cele mai mari posibilităţi de învăţătură din lume. Învăţătura să-i fie călăuză în toată viaţa sa. Să ne trăieşti învăţatule !
    PRINŢUL (din culise plângând)
    Nu vreau, nu vreau învăţătură ! să nu aud verbul „a învăţa”. Daţi-mi altceva… altceva !
    URSITOAREA 2
    Eu dăruiesc frumosului născut, să aibă parte de multă carte. Cartea să-i fie îndrumător în viaţă şi să-i dea povaţă. Să ne trăieşti cărturarule !
    PRINŢUL (plângând)
    Nu vreau carte… nu vreau carte… Fugiţi cu cartea departe, să nu mai aud de carte… !
    URSITOAREA 3
    Staţi aşa, că eu ştiu ce doreşte prinţul. Am auzit de la un oarecare, Petre Ispirescu zicând că prinţul ar dori „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”.
    PRINŢUL (plângând şi făcând zgomot)
    Nici asta nu vreau… Ce voi nu ştiţi că aşa ceva nu există ? Hî, hî, hî, tocmai pe mine vreţi să mă păcăliţi ? Hî, hî, hî ! găsiţi altceva…
    URSITOAREA 3
    Atunci dacă nici să-nveţe nu vrea, nici carte nu doreşte, eu în loc de tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, îi dăruiesc „Tinereţe „fără să înveţe” şi viaţă „fără de carte”.
    PRINŢUL (entuziasmat, fericit de bucurie)
    Bravo… ! bravo… ! Ai ghicit ce-mi place mie ! să trăieşti, scumpă ursitoare, să ne-ntâlnim şi-n viaţa viitoare ! (Ursitoarele părăsesc scena legănându-se uşor, cu are de zâne).
    PREZENTATORUL 2
    Şi uite aşa s-a întâmplat cu fecioraşul de împărat, dar cu timpul ce trecea, băiatul se înălţa şi copilandrul „Papă-Lapte” creştea într-un an cât alţii în şapte, fără să înveţe şi fără să citească o carte, până când într-o zi tatăl său muri şi prinţul îl înlocui. Alături de a sa soţie, împărăteasă cum se ştie, erau stăpâni pe împărăţie, dar să vedeţi ce s-a întâmplat cu noul nostru împărat şi necitit şi neînvăţat.
    PRINŢUL (împreună cu împărăteasa, îmbrăcaţi în haine împărăteşti, ocupă scaunul domnesc şi încep poruncile).
    - Pârcălabe, să dai de ştire în împărăţie, că de-acu încolo, vremea care o să vie, eu, prinţul împărat, nu vreau să fiu deranjat, pentru orice fleac în stat; ci să am parte, numai de fapte importante.
    PÂRCĂLABUL
    Am înţeles, mărite împărat, dar acum am să vă dau o veste care, o să vă fie cam cu supărare. Vecinul d e la miazănoapte vrea să treacă la fapte.
    ÎMPĂRATUL
    Miazănoapte ? ce-i aia miazănoapte ?
    PÂRCĂLABUL
    Cum, împărate, n-aţi învăţat din carte ce-i aceea miazănoapte ? Este un lucru banal… este un punct cardinal, care l-aţi găsit în împărăţie, când aţi învăţat la geografie.
    ÎMPĂRATUL
    Eu… geografie ? ce-i aia geografie ? N-am cunoştinţă de asemenea meserie. Spune, mai bine, ce vrea vecinul de la mine ?
    PÂRCĂLABUL
    Zice, că din vechime a moştenit de la ai săi părinţi, din împărăţia noastră o treime.
    ÎMPĂRATUL (către împărăteasă)
    O treime ! Poate şti tu ce-i aia o treime !
    ÎMPĂRĂTEASA
    Cum împărate, nu ştii ce-i aia Sfânta Treime? Te faci de râs în mulţime:
    este Tatăl, Fiul, şi Sfântul Duh.
    PÂRCĂLABUL
    Nu este aşa înălţimea voastră, vă rog să mă iertaţi ! Treimea este a treia parte din împărăţie, pe care împăratul de la miazănoapte o doreşte şi dacă nu i-o dăm, o cucereşte.
    ÎMPĂRATUL
    Cum o cucereşte ? Crede că aşa o ia de la noi ?
    PÂRCĂLABUL
    Dacă nu i-o dăm, va face război şi vor muri mulţi dintre noi.
    PRINŢUL (către împărăteasă)
    Război ? Ştii tu ce-i aia un război ?
    ÎMPĂRĂTEASA
    Eu te credeam mai priceput ! Război e ăla de ţesut, în care ţesem pânza pentru ie.
    PÂRCĂLABUL
    Să am iertare, feţelor dumneavoastră, despre război se învaţă la istorie.
    ÎMPĂRATUL (pe un ton supărat)
    Despre război şi istorie n-am citit şi n-am învăţat. Altceva mai impor-tant ai de adăugat ?
    PÂRCĂLABUL
    Împăratul de la miazăzi, zice că trebuie să ştii ce scrie în cartea cea cu testamentul, care ne-arată trecutul şi prezentul, că o parte din munţii noştri, cei bogaţi în cărbune şi metale le trebuie şi lor la produse chimicale.
    ÎMPĂRĂTEASA
    Produse chimicale ?(către prinţ). Poate ştii, prinţe, matale, ce sunt acelea produse chimicale.
    ÎMPĂRATUL
    Dacă scrie-n carte despre chimicale, eu carte n-am citit, vezi matale (poruncitor). Pârcălabe, descifrează îndată, ce sunt acelea prodise chimicale, cărbune şi alte metale şi informează la împărăţie.
    PÂRCĂLABUL
    Mărite împărate, după cum se ştie, despre produse chimicale se învaţă la chimie.
    ÎMPĂRATUL
    Nu ştiu nici ce-i aia chimie. Du-te şi scapă-ne de război şi sărăcie şi spune-le duşmanilor să ştie, că le dau cărbune şi metale, numai să nu mai aud de chimicale şi chimie. (Pârcălabul pleacă şi intră zâna iscoditoare).
    ZÂNA ISCODITOARE
    Slăvite împărate, uitaţi-vă, aveţi hainele uzate şi pătate. Ar fi bine să chem nişte ţesători să vă facă haine de sărbători. Nişte haine din sticlă stră-vezie, pe care numai omul deştept poate să le vadă şi să le ştie, că sunt haine incolore, din ţesătură incoloră, văzute numai de cei ce le adoră. (Zâna se retrage şi apare un croitor cu două umeraşe goale).
    CROITORUL
    Împărate luminate, aveţi aici hainele curate şi călcate, din sticlă incoloră confecţionate. Aceste haine minunate sunt văzute numai de oameni cu mare demnitate. Vă rog, dezbrăcaţi hainele cele învechite şi îmbrăcaţi hainele incolore cele mult dorite.
    ÎMPĂRATUL (se dezbracă, rămânând în costum de baie, simulând că îmbracă hainele cele noi).
    - Iubita mea, împărăteasă, ia te uită la mine, vezi îmi şade bine ?
    ÎMPĂRĂTEASA
    Nemaipomenit de frumos, îţi şade, dar mie un costum asemănător , nu mi se cade ?
    CROITORUL (cu umeraşul gol)
    Şi pentru frumoasa împărăteasă avem o rochie aleasă. Vă rog, să vă dez brăcaţi şi rochia cea nouă să luaţi.
    ÎMPĂRĂTEASA (se dezbracă şi simulează îmbrăcarea)
    Ei, împărate, uită-te şi tu la mine ! Ce zici, îmi şade bine ?
    ÎMPĂRATUL
    Vai, tu, ce frumoasă eşti ! Ce rochie minunată şi pe corp aranjată ! Ca toată lumea să ne ştie, hai să facem o fotografie ! (Croitorul se retrage)
    PREZENTATORUL 1
    Vai iubite împărat, spune cin`te-a dezbrăcat ? Ţi-au luat frumoasele straie şi ţi-au dat un costum de baie. Iar tu, scumpă împărăteasă, din rochia de mireasă te-ai ales cu acest costum, să te râdă toţi di drum.
    Nu vedeţi că amândoi sunteţi dezbrăcaţi şi goi şi-aţi rămas numai în piele, ca două fotomodele ?
    PREZENTATORUL 2
    Cel ce-n viaţă nu învaţă şi n-ascultă de povaţă şi nu vrea să aibă parte de ce scrie într-o carte, chiar de-ajunge împărat, rămâne-un cap pătrat, un incult şi-un încuiat, de toţi desconsiderat pierzând tot ce-a câştigat. Tinereţe fără să înveţe şi viaţă fără de carte, e cu siguranţă – „MOARTE”.

    (Cortina)

    RăspundeţiȘtergere
  6. Scenetă – Carnavalul vesel

    Personajele:
    Prezentatorul
    Piticul
    Albă ca Zăpada
    Împărăteasa (mama vitregă)
    Moşul
    Baba
    Cocoşul
    Găinuşa
    Vulpea
    Ursul
    Lupul
    Ieduţul
    Iepuraşul
    Vânătorul
    Motanul încălţat
    Căţelul
    Harap-Alb
    Flămânzilă
    Prâslea cel Voinic
    Ileana Cosânzeana

    Decor: Scena este împodobită de sărbătoare: ghirlande, lampioane, pom de Crăciun împodobit cu lumânări, artificii, globuri, jucării etc. costumaţia copiilor, conform rolului asumat, va fi creată după fantezia fiecărui cadru didactic.

    Prezentatorul: Astăzi este o zi mare,
    De aceea v-am poftit!
    Astăzi vom da o serbare
    Şi cu toţii ne-am gătit!
    Tare mult am mai muncit,
    De toate am pregătit.
    Vom cânta şi vom dansa,
    Cu toţii ne vom distra.
    Sărbătoarea să pornească
    Şi actorii să sosească!
    În zbor, furiş, sau în galop,
    Să intre măştile: hop, hop!

    Copiii costumaţi intră, alergând, dau roată scenei şi se aşează în semicerc. Ei cântă, pe melodia „Gingle bells” următorul refren:

    Toţi: Carnaval, carnaval, vesel carnaval,
    Oaspeţi mulţi, oaspeţi dragi au sosit la bal.
    Au sosit mămici, au sosit tătici,
    Au sosit bunici, vai, ce de bunici!
    Toţi să ne privească, să se-nveselească,
    De cum vom cânta şi cum vom dansa
    Carnaval, carnaval, vesel carnaval,
    Oaspeţi mulţi, oaspeţi dragi au sosit la bal!

    Piticul: Am sosit, eu, cel mai mic,
    Vă salut, sunt Nic-Pitic!
    Am o rugăminte mare:
    Să-mi răspundeţi la-ntrebare:
    Voi mai creşte şi eu mare?
    Fiindcă nu prea am răbdare.
    Vreau să cresc, să fiu voinic,
    Să n-am teamă de nimic.
    Pân' atunci vă las cu bine,
    Pân' la anul care vine!

    Albă ca Zăpada: Eu sunt Albă ca Zăpada,
    Cum am terminat cu treaba
    În căsuţa cu pitici,
    M-am grăbit să vin aici.
    Să v-aduc o cingătoare,
    S-o purtaţi la sărbătoare.
    Şi-un pieptene aurit
    Să v-ajute la gătit.
    Mere coapte, roşioare,
    Bune, neotrăvitoare.
    Pe toate le dăruiesc
    La toţi cei ce mă iubesc.

    Împărăteasa (mama vitregă): Port cu mine-o oglinjoară
    Şi-o întreb seară de seară:
    Sunt tot eu cea mai frumoasă,
    Sau e alta mai aleasă?
    Am băgat bine de seamă
    Că dacă mă uit în sală
    Văd măicuţe zâmbitoare,
    Frumoase, rupte din soare,
    Ce nu sunt invidioase
    Pe fetiţele frumoase.
    Fata mamii zâmbitoare,
    Ca zăpada albă floare,
    Aş vrea să mă poţi ierta
    Pentru cât am fost de rea!

    Alba ca Zăpada (o ia de mână, fericită): Am o mamă iubitoare,
    Şi eu pot fi iertătoare!

    Moşul (vine împreună cu baba): Frunzuliţă flori mărunte,
    Coborâi eu de pe munte,
    Să vă spun că baba mea
    Cea zgârcită şi cea rea,
    Ouă nu voia să-mi dea
    Şi de rău mă sfătuia:
    Pe cocoşul ce-l iubesc
    Mă punea să îl gonesc.
    Să rămân şi fără el,
    Sărăcuţul cocoşel.
    Şi-am venit acum colea
    S-o întreb pe baba mea:
    Babo, femeie haină,
    Cum îţi e fără găină?

    Baba (ţâfnoasă): Sărăcuţul de moşneag,
    Eu nu zic că nu mi-e drag.
    Dar acum să-l cinstesc?!!
    Oul ştiu să-l preţuiesc.
    Ochiuri azi din cinci făcui,
    Nu-ţi dau, pune-ţi pofta-n cui!
    Acum, dac-am fost haină
    Şi-am rămas fără găină,
    Iaca, vin la tine-n prag,
    Să te rog, moşule drag,
    Dacă vrei să mă ajuţi
    Să îmi dai câţiva bănuţi!

    Moşul: Pune-ţi pofta-n cui mai bine,
    Sunt şi eu zgârcit ca tine!

    Cocoşul (soseşte la braţ cu găinuşa): Cucurigu, ia sculaţi,
    Voi părinţi şi voi moţaţi,
    Că vin sărbătorile
    Şi sosesc urările!
    Cucurigu, ce mai viaţă,
    Când te scoli de dimineaţă!
    Hai, deschideţi porţile,
    Că sosesc colindele!
    Haide, dragă moşulică,
    Aşterne o păturică.
    Cucurigu, boieri mari,
    Am punguţa cu doi bani!

    Găinuşa: Ouă multe ştiu să fac
    Babii nu-i mai sunt pe plac.
    Şi-am să plec la cocoşel,
    Că-i isteţ şi frumuşel.
    Cot-codac, bun moşneag,
    Tu eşti stăpânul meu drag!
    O las pe zgârcita babă
    Şi la tine vin degrabă.
    De dragul cocoşului
    Vin în curtea moşului.

    Vulpea: Vai, ce greu e să fii vulpe,
    Că toţi mă vorbesc de rău.
    Spun că-s hoaţă, că-s vicleană,
    Ori că mint şi-mi pare rău.
    Eu găinile moţate,
    Le invit la mine toate,
    Le servesc, le omenesc
    Şi-n cuptor le rumenesc.
    De mă credeţi pe cuvânt,
    Vă voi vizita pe rând.
    Vă număr găinile
    Şi-mi umplu cămările.
    Doar trebuie şi eu s-adun
    O masă bună de Crăciun!

    Ursul: Eu trăiesc tot în pădure.
    Mă hrănesc cu fragi şi mure.
    Odată, m-am păcălit,
    Borş de peşte am poftit;
    Şi-n loc de peşte, coada mea
    Mi s-a rupt, mare belea!
    Pe vulpea rea şi vicleană
    Aş vrea s-o jupoi de blană.
    Şi-a bătut de mine joc,
    Coada n-a crescut la loc.
    Şi-i rog pe copii acum
    Să-l roage pe Moşul bun
    Să-mi aducă-o coadă-n dar
    Să fiu mândru şi eu iar!

    Lupul: Hau, hau, hau şi bună seara,
    Am sosit cu sănioara,
    Să vă-ntreb dacă, cumva,
    V-am supărat cu ceva!?
    Pe Scufiţă am mâncat
    Dar, parol, m-am operat!
    Iezii, vai, i-am înghiţit,
    Însă ce-am mai pătimit!
    Dac-o merge tot aşa,
    Văleleu de blana mea!
    Intr-un postul de Crăciun,
    Pe toţi lupii îi adun
    Şi-n şedinţ-o să le spun:
    Carnea nu e de consum!
    De-acum să v-alimentaţi
    Doar cu iarbă, dragi confraţi!

    Ieduţul: Sunt ieduţul cel mai mic,
    Dar am mai crescut un pic!
    Fiindcă eu am ascultat,
    De necazuri am scăpat.
    Ascult pe mama mea mereu
    Că nu mă-nvaţă de rău.
    Fraţii mei n-au fost cuminţi,
    N-au ascultat pe părinţi.
    La uşă drumul au dat
    Lupul lacom i-a mâncat.
    De mai sunt copii ca mine,
    Le urez numai de bine.
    Să crească mari, sănătoşi,
    Tot ca mine de frumoşi!

    Iepuraşul: Ţupa-ţup şi hop-aşa!
    Am sosit şi eu colea.
    Să v-anunţ victorios
    Că eu nu mai sunt fricos.
    Am fost şi m-am antrenat
    Şi karate-am învăţat.
    Cine are-acum curajul
    Să se lupte cu nănaşul?
    (Copiii strigă: Lupul! Lupul!)
    Aţi văzut cumva vreun lup?
    Eu am treabă, mă cam duc!
    Fuga este ruşinoasă,
    Dar e foarte sănătoasă!

    Vânătorul: Sunt un mare vânător!
    Pe cei răi împuşc de zor.
    Pe lupul cel fioros,
    Pe ursul morocănos,
    Şi pe vulpea cea vicleană,
    Apoi o jupoi de blană.
    Copii, nu mai alergaţi,
    Peste tot nu vă jucaţi,
    Fiindcă eu cu puşca mea,
    Nu am cum vă apăra
    De cei lacomi şi cei răi,
    De necazuri şi nevoi.
    Să-i ascultaţi pe părinţi
    Şi să fiţi mereu cuminţi.

    Motanul încălţat: Cât în lume-ai căuta,
    Nicăieri nu vei afla
    Un motan de seama mea,
    Cu ochi verzi ca de mărgea.
    Sunt isteţ, nevoie mare,
    Şi am cizme la picioare.
    După şoareci nu alerg,
    La petreceri doar mai merg.
    Pe stăpân l-am ajutat
    Şi-acum trăiesc la palat.
    Fiindcă-n viaţă reuşeşte
    Doar acela ce gândeşte!

    Căţelul: Azi sunt tare mânios:
    Nu găsesc un os de ros!
    Peste tot am căutat,
    Nimeni nu mi-a aruncat.
    Stau să mă gândesc mai bine:
    Dacă merg pe la vecine
    La găinile moţate
    Şi-mi aleg pe căutate
    Ouă proaspete şi moi
    Cam ce-aţi zice, oare, voi?
    Spuneţi că nu mai ţin minte
    C-am mâncat un ou fierbinte?
    Eu vă spun: nu mai speraţi
    Pe căţel să-l speriaţi!
    Pe-o aşa foamete mare
    Orice-i bun pentru mâncare!

    Harap-Alb: Sunt fecior de împărat
    Şi mă cheamă Harap-Alb!
    Am sosit pe-un cal zburând
    Ca să vă salut pe rând.
    Mai întâi v-aş întreba:
    E vreun spân pe vreundeva?
    Să-i rad barba, să-l las chel,
    Să râdă lumea de el!
    Pentru oameni buni ca voi
    Urări multe de la noi
    De la mine, pui de om,
    La mulţi ani de Anul Nou!

    Flămânzilă: Sunt un mâncăcios vestit!
    Mă pricep şi la gătit.
    Chiar de am burta prea mare
    Nu mă satur de mâncare.
    Eu nu fac economie,
    Înghit tot ce-mi place mie.
    Flămânzilă mă numesc!
    La masă nu vă poftesc.
    Ce să pun în farfurie
    Când de-abia mi-ajunge mie?
    Însă la toţi vă doresc
    Un Crăciun sărbătoresc!

    Prâslea cel Voinic: Mă vedeţi? Sunt încă mic,
    Dar sunt Prâslea cel Voinic!
    Eu sunt curajos şi bun,
    Pe toţi zmeii îi răpun.
    Mărul eu l-am apărat
    Şi zmeul n-a mai furat.
    Cu toţii vrem ca-ntotdeauna,
    Binele să-nvingă ura.
    Şi să fie pe pământ
    Pace, dragoste şi cânt.

    Ileana Cosânzeana: Iată, eu sunt Zâna bună,
    Cosânzeana mă numesc!
    Sunt frumoasă şi cuminte,
    Toţi copiii mă iubesc.
    De duşmani m-a apărat
    Făt-Frumos de la palat.
    El cu zmeii s-a luptat,
    De ei lumea a scăpat.
    Şi cu mare bucurie
    Ne-am legat cu cununie.
    Vă doresc la toţi acum,
    Sănătate ce Crăciun!
    Şi voi, dragi copii frumoşi,
    Să fiţi buni şi curajoşi!

    Prezentatorul: Carnavalul s-a sfârşit,
    Vom pleca cu toţi-ndată.
    V-a plăcut ce-aţi auzit?
    Vă poftim şi-altădată.
    Bucurie, sănătate,
    Mult noroc şi spor la toate,
    Vă urăm noi, cei mai mici,
    Acum când plecăm de-aici!

    RăspundeţiȘtergere
  7. ANOTIMPURILE


    Un copil: Bine ati venit, dragi invitati,
    La carnaval, sa va distrati !
    Noi rolurile-am invatat,
    Si ce frumos ne-am costumat !
    Vedeti, noi am adus aici
    Batranul An intre pitici !

    Batranul An: Priviti ! Eu sunt mosneagul An,
    Eu sunt ca vremea de batran
    Si plec in lume, nu raman.
    Voi ma gasiti in orice loc
    In aer, pe pamant si-n foc
    Si am venit azi printre voi,
    Cu vorbe bune, ganduri noi !
    Pamantul eu il stapanesc
    Nu prea mult si-mbatranesc,
    Altul in locul meu vine
    Pentru 365 de zile.
    Dar cand patru ani se leaga,
    Mai intarzii o zi-ntreaga.
    Cine-s?

    Copilul : Esti anul care stapaneste acum pamantul.

    Batranul An: Bravo,bine ai raspuns
    Dar cu asta nu-i de-ajuns
    Eu am 2 copile care ma insotesc de cand sosesc pe pamant si pana vine altul
    si-mi ia locul. Ele sunt noaptea si ziua. Cum fac ele de nu se cearta?

    Copilul: Cand ziua e mai lunga, Noaptea se scurteaza, iar cand noaptea se lungeste, orele
    de lumina se imputineaza.Adunate, impreuna ele stapanesc pamantul tot cate 24
    de ore.

    Batranul An: Mai, dar voi nu pareti a fi scolari ci de-a dreptul studenti !
    Vreti sa va indeplinesc o dorinta?

    Copilul: Da, sa ne arati pe celelalte fiice ale tale.

    Batranul An: Bine, vi le arat, dar numai daca imi raspundeti la 3 intrebari pregatitoare.
    Cate anotimpuri are anul ?

    Copilul: Anul are 4 anotimpuri.

    Batranul An: Bun, acum a doua intrebare.
    Cate luni sunt intr-un an ?

    Copilul: Intr-un an sunt 12 luni.

    Batranul An: Bun si acest raspuns.Iata si a treia intrebare.
    Cate saptamani sunt intr-un an ?

    Copilul: Intr-un an sunt 52 de saptamani.

    Batranul An: Bravo voua, studentilor ! Am stiut ca voi sunteti niste copii pregatiti.
    Atunci o sa va prezint pe cele 4 fiice ale mele.

    Primavara: Iata-ma la voi
    Am sosit si-s bucuroasa
    Ca aduc vreme frumoasa
    Flori si fluturi si verdeata
    Si trezesc totul la viata.
    Hai copile pe campii
    Sa fugim sa prindem fluturi
    Galbenelor papadii
    Palaria sa le-o scuturi.
    Si-au venit din sud zburand
    Pasarile rand pe rand
    Cu dor mare construind.
    Din pamant rasar curate
    Toate cele semanate
    Sculati flori minunate
    Sub zapada ingropate
    Reveniti din nou la viata
    De sub stratul gros de gheata.

    Ghiocelul: Eu sunt alb si mititel
    Si ma cheama ghiocel
    De cum vine faurar
    Sub zapada chiar rasar
    Si cu clopotu-mi ceresc
    Toate florile trezesc
    Cling,cling,cling.
    Sunt mica si plapanda floare
    Dar infrunt iarna si gerul
    Si chem razele de soare.
    Hai copii la joaca acum,
    Zburdati veseli pe afara
    C-a venit din nou in tara
    Mult dorita primavara !

    Fluturasul: Eu sunt zglobiul fluturas
    Ce zbor mereu din floare-n floare
    Sunt mititel si chiar poznas
    Si dau mereu din aripioare
    De n-ar fi fost frumoasa zana
    Noi muream pe sub tarana.
    Noi, fluturii nu intarziem
    Pe campii, printre flori se zburam
    Si-ale noastre aripi minunate
    Par cu vopsele-ncondeiate.

    Vara: Eu sunt vara calduroasa
    Si sunt tare bucuroasa
    Caci cu fratiorul soare
    Luminez peste ogoare
    Mandre spicele de grau
    Cresc inalte pan` la brau
    Si cand eu sosesc, se stie
    Merg copii-n colonie
    Cu firea mea cea arzatoare
    Sosit-am iarasi inapoi
    Cu cantec de privighetoare
    Cirese bune dar si flori !

    Soarele: Sunt mandru Soare Imparat
    Intreaga iarna-am cautat
    Iarba cu flori si fluturasi
    Pentru voi dragi copilasi

    Furnica: Eu sunt harnica furnica
    Ce pe arsita, caldura
    Strang bucate pentru gura
    Si in miezul cald de vara
    Pun bucatele-n camara

    Greierele: Cri, cri, cri,
    Ce bine-mi pare
    Ca-i frumos si ca e soare
    Sa-mi strunesc chitara mea
    Ca sa cant frumos cu ea
    Iar pe tine draga vara
    Te-as ruga nu mai pleca.

    Toamna: Am lucrat din zori in seara
    Eu s-aduc roade multe-n tara
    Zarzavaturi si bucate
    Mere, pere in panere
    Prune bune si alune
    Si gutui amarui
    Cu puf galben ca de pui.
    Cateodata sunt mahnita
    C-am adus vanturi si ploi
    Si-am lasat copacii goi .
    Cosurile s-au umplut
    Chiar si mustul s-a facut
    Dupa munca de-asta-vara
    A venit belsugu-n tara!

    Greierele: Cri,cri,cri, toamna gri
    Nu credeam c-o sa mai vii
    Inainte de Craciun
    Ca puteam si eu s-adun
    O graunta cat de mica
    Sa nu mai cer imprumut
    La vecina mea furnica
    Fiindca nu-mi da niciodata
    Si-apoi umple lumea toata
    Ca m-am dus si i-am cerut…
    Cri,cri,cri toamna gri
    Tare-s mic si necajit.

    Batranul An: Ei,acum va pregatiti
    In paltoane va-nveliti
    Ca vine iarna cea grea
    A patra fiica a mea.

    Iarna: Iarna sunt si am venit
    Cu stelute-n frunte
    Zapada am presarat
    Sus,in varf de munte!
    Mi-am luat manta de vant
    Si-am pornit azi pe pamant
    Incruntata,inghetata
    Cu o inima de piatra.
    Am cercei de turturi grei
    Si dansez mult pe polei
    M-am pudrat cu promoroaca
    Lacu-am inghetat indata.

    Fulgerul: Ce frumos in zare, ninge pe carare
    Trecem prin ninsori cu obraji bujori
    Si din bulgarasi ridicam oras
    Mandru-n el sa sada Omul de Zapada.

    Batranul An: Dragi copii, ati cunoscut anotimpurile toate
    Dar sa fie unul vesnic in tot anul nu se poate.

    Copilul: Noi pe toate le iubim si pe toate le dorim
    Primavara cand soseste, toata tara infloreste
    Vara e folositoare, coace graul pe ogoare
    Toamna incarcata vine cu livezile ei pline
    Iara iarna, draga mea vine cu covor de nea.

    Batranul An: Toti copii sa-nteleaga
    Pentru lumea muncitoare
    Toate sunt folositoare.
    Insa fara om nimic nu se poate infaptui!
    Eu am plecat, dar nu uitati
    Din toate voi sa invatati
    Caci anotimpul vine, trece
    Si viata noastra se petrece!


    Se pot introduce si cantece la fiecare anotimp. Versuri si negative puteti gasi la adresa : www.karaoke.3x.ro

    RăspundeţiȘtergere
  8. ALBA CA ZAPADA

    -povestitori
    -Alba ca Zapada
    -regele
    -vanatorul
    -piticii
    -domnitele
    -oglinda
    -imparateasa
    -printul

    POVESTITORII:

    A fost odata ca niciodata
    Intr-o tara-ndepartata
    Un palat ca in povesti,
    Cu steaguri mari, imparatesti
    Si domnite la feresti.

    A fost o dulce-mparateasa
    Ce, sprijinita la fereastra,
    Broda cu firul si cu gandul,
    Care-i inconjura pamantul;
    Visa o fata intre fete
    Cu negru de-abanos in plete
    Cu pielea alba ca zapada
    Cu buza roza ca pomada.

    Si visul ei se-adeveri.
    Cand anul fu de se-mplini
    Si-asa, cum din povesti se stie,
    E scurta orice bucurie.
    Si jalea vine, nu se lasa,
    Vine-n palat la-mparateasa...
    Aceasta moare si-n palat
    Un an de doliu s-a lasat.

    Alba ca Zapada crestea,
    Din visul mamei se-ntrupa:
    Frumoasa fata-ntre craiese,
    Cu nume mandru de printese
    O lume-ntreaga ii spunea
    Ca ea nu este nimenea.


    Dar imparatul, ca-mparat,
    Curand, din nou, s-a insurat.
    Cu o frumoasa-mparateasa
    Cu chip curat, cu strai ales,
    Cu suflet negru, ne-nteles,
    Cu inima de vrajitoare
    Ce ar dori ca ea sub soare
    Sa fie fara-asemanare.

    Se deschide cortina; imparateasa sta pe tron iar domnitele danseaza in jurul ei.

    IMPARATEASA:

    Din dans, domnite, va opriti,
    Si chipul meu sa il priviti.
    Imi dati si-oglinda fermecata
    Ca sa privesc in ea indata.

    Oglinda, oglinjoara,
    Cine-i cea mai frumoasa din tara?

    OGLINDA:

    Regina mea, frumoasa esti
    Ca soarele din zori de zi;
    Dar Alba ca Zapada
    Te-ntrece de mii si mii de ori.

    IMPARATEASA- se ridica:

    Minti, oglinda blestemata
    Ca nu e in tara toata
    Faptura mai minunata
    Ca a ta imparateasa.

    Spuneti, domnitele mele,
    Cine-i mandra intre stele?
    Cine e cea mai frumoasa,
    Cine e cea mai aleasa?

    DOMNITELE:

    Stai si nu te supara,
    Asculta si vorba mea,
    Nimenea in lumea mare,
    Mai frumoase maini nu are.

    Parul tau e minunat
    Cand e proaspat pieptanat.

    Inima ti-e generoasa
    Cum e tara mea frumoasa.

    Chipul tau e maiestuos,
    cum sa nu fie frumos?
    Hai, nu mai sta suparata
    Intra-n joc cu noi, indata!

    IMPARATEASA:

    Adevar graiti, domnite?
    Voi juca si voi canta,
    Dup-aceea pe oglinda
    Iarasi o voi intreba:

    Oglinda, oglinjoara
    Cine-i cea mai frumoasa din tara?

    OGLINDA:

    Frumoasa esti regina mea,
    Ca cea mai mandra floare,
    Dar Alba ca Zapada
    E mai incantatoare.

    IMPARATEASA:

    Ce spui? Dar e ingrozitor,
    Sariti, sariti,
    Simt c-am sa mor!

    Dar bine, scumpa oglinjoara
    Voi dovedi ca-n asta seara
    Ca o stapana, poruncesc
    Si toti sa faca cum doresc.
    Si, ca dovada, va spun, iata
    Sa vina vanatoru-ndata!

    VANATORUL:

    Care e porunca, fiinta luminata?

    IMPARATEASA:

    Porunca este ca indata,
    In noaptea cea intunecata,
    Pe Alba ca Zapada sa o duci
    In mijlocul padurii vechi de nuci
    Si s-o omori, ca sa fiu iara
    Cea mai frumoasa-n asta tara!

    VANATORUL:

    Dar fie-ti mila, vitrega fiinta
    Asa ceva e fara-ngaduinta!

    IMPARATEASA:

    Porunca mea sa fie
    Dusa la-mplinire
    Cu multa prisosinta.
    Iara, ca dovada-ntreaga
    De buna ta credinta,
    Inima printesei
    Adu-o-mparatesei!

    Se lasa cortina si in fata ei apare vanatorul cu Alba ca Zapada.

    VANATORUL:

    Te du-n padure, fata mea,
    Sa te ucid nu voi putea,
    Mi-e mila de-al tau chip frumos
    Si vreau sa-ti fiu de folos :
    Mergi in padure, unde-i vrea,
    Palatul nu-l mai cauta.

    Ramai cu bine, fata mea,
    Te du de-acuma, nu mai sta!

    POVESTITOR :

    Singura si parasita,
    In padurea nesfarsita
    Biata fata alerga
    Adapost spre-a cauta.
    Iata ca spre amurgit,
    O casuta a zarit;
    Chipul ei s-a luminat
    Si spre casa s-a-ndreptat.

    Se deschide cortina....

    ALBA CA ZAPADA:

    Ce mirare, ce-ntamplare,
    Cine sta aicea oare?
    In casuta cea curata
    Din poiana minunata?

    Este cineva aici?

    Doamne cat sunt de micute
    Aceste linguri si cescute!
    Sapte sunt la numar toate,
    N-am de cine ma ruga
    Ca sa-mi dea cate ceva.
    Din zori de zi am umblat
    Dar mancare n-am aflat
    Putin lapte o sa iau...
    Apa din pahar sa iau...
    Sa ma culc doar un picut
    Pe acest frumos patut.

    POVESTITOR :

    Dormi usor, frumoasa fata...
    Si asa cum e-n poveste
    Inainte mult mai este...
    Iata, vin, cantand in cor,
    Dupa ziua cu mult spor
    Sapte oameni, mititei,
    Vin piticii voinicei!

    Vin piticii cantand:

    Venim, venim, spre casa ne grabim
    Cu drag si spor noi am lucrat
    Din zori pana-n serat!

    PITIC 1: Pe-al meu scaun minunat
    Cineva strain a stat!

    PITIC 2: Si la farfuria mea
    Parc-a umblat cineva!

    PITIC 3: Painea cine mi-a imbucat?

    PITIC 4: Marul cine mi-a muscat?

    PITIC 5: Chiar si furculita mea,
    Nu mai e la loc asa!

    PITIC 6: Lapte nu mai e-n pahar...
    E un hot pe-aici..... e clar!

    PITIC 7: Chiar si cu cutitul meu
    A umblat.... v-o spun drept eu!

    TOTI PITICII:

    Cineva ne-a vizitat
    Cine oare? Cin’ sa fie?

    Se duc langa pat:

    PITIC 1:

    Raspunsul la intrebare
    Sa fie acesta oare?

    PITIC 2:

    E o fata minunata
    Dulce si nevinovata!

    Fata se ridica:

    PITIC 3:

    Cine esti, fata frumoasa?
    Cum ai ajuns in asta casa?

    ALBA CA ZAPADA:

    Iertati-ma de v-am gresit
    Dar soarta rea, ea m-a gonit...
    Si vitrega regina, mama mea,
    Ce- a vrut sa ma omoare, piaza rea,
    Ea este tare manioasa
    Ca sunt mult, cu mult mai frumoasa!

    PITIC 4:

    Te-am ruga, ramai la noi,
    Fii a noastra surioara!
    Maturi, speli si-arunci gunoi,
    De cu ziua pana-n seara.
    Noi, cu drag, in zori pornim
    Muntii sa ii scormonim,
    Tu ramai sa ne astepti
    Mancare sa pregatesti.

    PITIC 5:

    Dar ai grija, te fereste
    De strini, de oameni rai,
    De urata vrajitoare,
    Care vrea sa te omoare...

    ALBA CA ZAPADA:

    Ma-nvoiesc sa stau aici
    In casuta cu pitici.

    Piticii canta si danseaza in jujurul ei:

    Aiho, aiho, suntem pitici misto
    Avem si haine si papuci
    Si nasul plin de muci!
    POVESTITORI:

    Departe-n vale, la palat,
    Vitrega mama, piaza rea,
    Priveste in oglinda sa.
    Si vede ca se-ascunde-n munti
    La piticii cei carunti,
    Frumoasa Alba ca Zapada.

    “Netrebnica! Sa moara!” spune ea
    Si-ndata-n oala plamadi
    Un mar frumos, cum nu era,
    Un altul, dar il otrvi,
    Si haine rele isi croi
    De biata baba precupeata.
    Si o porni de dimineata
    Sa treaca peste 7 munti
    La piticii cei carunti.

    ALBA CA ZAPADA:

    Buna ziua, precupeata,
    Unde mergi de dimineata?

    IMPARATEASA:

    Merg cu mere dulci la piata
    Nu vrei unul mai gustos
    Uite, asta-i mai frumos!


    ALBA CA ZAPADA:

    Multumesc, dar nu primesc,
    Mergi in pace iti doresc!

    IMPARATEASA:

    Dar nu-ti fie teama, fata,
    Uite, maru-l tai indata,
    O parte mie, una tie,
    Doar de bine sa ne fie!
    ( taie marul in doua )

    ALBA CA ZAPADA:

    Bine baba-ti multumesc,
    Bani eu nu am sa-ti platesc!

    IMPARATEASA:

    Bunatatea-ti rasplatesc
    Marul cand iti daruiesc.

    Alba ca Zapada musca din mar si cade jos.

    IMPARATEASA:

    HA, ha, ha, te-am pacalit!
    Marul era otravit!
    Cu tine s-a ispravit
    Ha, ha, ha, am reusit!

    Oglinda, oglinjoara,
    Cine-i mai frumoasa-n tara?

    OGLINDA:

    Acum doar tu esti cea ramasa
    Si-n tara esti cea mai frumoasa!


    Imparateasa iese. Intra piticii cantand:

    PITIC 1:

    Se pare ca iubita floare
    Rapusa e de vrajitoare,
    S-o plangem fara de-ncetare.

    Apare printul:

    PRINTUL:

    Suspin si plans am auzit
    Spre vale cand eu am pornit.
    As vrea cu drag sa va ajut.

    PITICII:

    Ajuta-ne de vei putea!

    PRINTUL:

    Piticilor, eu v-as ruga,
    Sa nu fiti rai si tare-as vrea,
    S-o duc pe fata-n tara mea!

    O ridica pe Alba ca Zapada:

    ALBA CA ZAPADA:

    Doamne, ce mi s-a-ntamplat?
    Un vis rau oare-am visat?
    Din marul babei am muscat
    Si-apoi, pe data-am lesinat.

    PITICII :

    Ce bine e ca te-ai trezit !

    PRINTUL:

    Frumusetea ta sub soare
    Este fara asemanare,
    Inima toata mi-a furat
    Glasul tau cel minunat!
    Te-as ruga , cu bucurie,
    Ca sa fii a mea sotie;
    La mine-n tara cea frumoasa
    Sa fii mandra-mparateasa.

    ALBA CA ZAPADA:

    E minunat ce spui, iti multumesc,
    Dar pe pitici nu pot sa-i parasesc!

    PRINTUL:

    Veniti si voi cu dansa-n tara mea
    Si inima de bucurie-mi va canta!

    PITICUL 2:

    Ai dreptate, imparate,
    Mergem cu tine departe
    Si asa toti vom scapa
    De regina asta rea.

    Se incinge o hora cu toate personajele.

    POVESTITORI:

    Si-n vremea cand s-au cununat,
    S-a-ntins poporul adunat
    Sa joace-n drum dupa tilinci
    Cu zurgalaii la opinci
    Ca-n port de sat.

    Iar la ospat un rau de vin,
    Mai un hotar, tot a fost plin
    De mese si de oaspeti rari
    Tot crai si tot craiese mari,
    Alaturea cu ghiverari
    De neam strain.

    A fost atata chin si cant,
    Cum nu s-a pomenit cuvant
    Si soarele mirat, sta-n loc,
    Ca l-a ajuns si-acest noroc
    Sa vada el atata joc
    Pe-acest pamant.

    Regina mea cand auzi,
    De ciuda, asa se urati,
    Si se-ndoi si se poci
    Si-n lumea larga ea fugi.

    POVESTEA SPUNE, DAR SPUN SI EU
    CA “BINELE INVINGE ORICE RAU”

    RăspundeţiȘtergere
  9. Bubico
    după I.L.Caragiale

    Personaje:-povestitorul
    -cucoana
    -domnul…
    -conductorul
    Povestitorul: Este ceasul nouă şi nouă minute.Peste şase minute pleacă trenul.Un domn repede-şi ia bilet,iese pe peron,aleargă la tren,
    urcă în vagon… Trece de colo până colo prin coridor,ca să vază în ce compartiment ar găsi un loc mai comod…Aici.
    O damă e singură şi fumează:cu-atât mai bine!
    Domnul intră şî salută ,când,ce să vezi?S-aude o mârâitură şi apare dintr-un paneraş capul unui căţel lăţos,plin de
    panglicuţe colorate,care lătra de mama focului.
    Cucoana: -Bubico!Şezi mumos,mamă!
    Domnul(cu voce joasă):-Lua-te-ar dracu de javră!
    Povestitorul: Bubico se linişteşte,iar cucoana îl acoperă cu o păturică.Pentru că pe corridor se află pasageri,Bubico mârâie înfundat.
    Conductorul: -Biletele,domnilor!
    Povestitorul: Pe când conductorul perforează biletele,Bubico latră şi chelălăie disperat,smucindu-se să iasă din paneraş.
    Cucoana: -Bubico!Şezi mumos,mamiţo!
    Povestitorul: Conductorul pleacă,iar cucoana îşi aprinde o ţigară.Domnul se apropie de cucoană,spre a cere foc.Bubico latră
    deodată furios,înecându-se.
    Cucoana: -Bubico!Şezi mumos,mamiţico!
    Domnul(cu voce joasă):-Lovi-te-ar jigodia,potaia dracului!Antipatic şi scârbos mai eşti!
    (tare,către cucoană):-Frumuşel căţel aveţi!Da’ rău…!!!
    Cucoana(către domnul):-Aş!Nu e rău!Până se învaţă cu omul…Dar nu ştiţi ce cuminte şi fidel este…şi deştept…!Ei,bine!E ca un om,frate!Doar
    că nu vorbeşte!
    (către căţel):-Unde-i Bubico?...Nu e Bubico!...
    Povestitorul: Din paneraş se aude un “miorlăit” sentimental.
    Cucoana: -Să-i dea mama băieţelului zăhărel?...Bubico!Bubi!!!(îl scoate din păturică)
    Domnul: -Madam!Pentru Dumnezeu,ţine-l,să nu se dea la mine!!!Eu sunt nevricos şi nu ştiu ce aş fi în stare să fac…
    de frică,desigur!
    Cucoana: -Vai de mine!Cum crezi dumneata?Noi suntem băieţi cuminţi şi binecrescuţi …Nu suntem mojici ca Bismark!...
    Domnul: -Ha?
    Cucoana: -Bismark,al ofiţerului Papadopolinii!...
    (către Bubico):-Cui îi place zăhărelul?Să-ţi dea mamiţica,băieţel?
    Bubico: -Ham!Ham!
    Povestitorul: Javra ronţăie zăhărelul,în timp ce cucoana toarnă lapte într-un pahar.
    Cucoana: -Cui îi place lăptic?
    Bubico: -Ham!
    Povestitorul: Cucoana apropie paharul de botul javrei care-ncepe să lăpăie şi să lăpăie…apoi bea şi cucoana,sorbind din acelaşi pahar.
    Domnul: -Apropo,madam!Vorbeaţi adineauri de Bismark al…
    Cucoana: -Al ofiţerului Papadopolinii!
    Domnul: -Ei,mă rog…ce e acest Bismark?
    Cucoana: -Aş!!!Du-lău de curte!Era să mi-l omoare pe Bubico!Să vezi:Papadopolina are o căţeluşă tare frumuşică,Zambilica!
    Iar dumnealui(arată către Bubico şi face din ochi),curte te-ri-bi-lă!
    (către căţel):-Craiule!
    (către domnul):-Dobitoaca de servitoare n-a avut grijă de el,deşî i-am spus:”Bagă de seamă,să nu-l rupă Bismark!!!”.Eu nu
    ştiu ce făceam prin casă,cândauz nişte chelălăituri grozave…Ţip:”Bubico!Bubico!Unde e băiatul?”…
    Alerg…şi ce să vezi?Mi-l aducea dobitoaca pe braţe…tăvălit,leşinat şi moale ca o cârpă…Uh!Ce-am pătimit…
    numai eu ştiu…Două săptămâni a zăcut…Am adus şi doftor…
    (către căţel):-Mai merge la Zambilica băiatul?
    Povestitorul: Javra sare din păturele şi s-apropie de domnul.
    Domnul(ridicând picioarele):-Cucoană!Îţi spusei doar că sunt nevricos…Să nu se dea la mine!!!
    Cucoana: -Nu,frate!Vrea să se-mprietenească:numaidecât simte pe cel care-l iubeşte!...
    Domnul(cu voce prefăcută):-A!Vrea să ne-mprietenim?Bravo!
    (apropiind o bomboană de botul căţelului):-Cuţu,cuţu!Bubico,băiatul!Bubi!!!...
    Povestitorul: Javra,sfioasă,s-apropie,ia bombonul şi-ncepe să-l clefăie.
    Cucoana: -Vezi că v-aţi împrietenit!
    Povestitorul: Bubico sare în braţe la domnul şi-ncepe să-l lingă pa faţă,iar doedată…începe să urle sinistru!
    Domnul(scârbit,cu voce joasă):-Bubico,vedea-te-aş mănuşi!
    (către cucoană,tare):-Doamnă!Rău faceţi că-l ţineţi la aşa căldură:…poate să turbeze!!!
    Povestitorul: Zicând acestea,domnul deschide fereastra vagonului ,în timp ce potaia bâţâia din coadă şi scotea limba,bucuroasă foarte
    de aerul rece.
    Cucoana: -Să nu-l scapi pe fereastră!Pentru Dum…
    Povestitorul: Dar n-apucă cucoana să termine de zis,că Bubico a şî dispărut în neagra noapte,zburând probabil înapoi la Zambilica…
    Domnul(prezentând cucoanei mâinile goale):-Doamnă!?...
    Cucoana(răcnind): -Ah!!!...(apoi leşină)
    Povestitorul: Pe când,în îngrămădeala aceea,cucoana se caină şî jeleşte,domnul îşi ia pălăria şi bastonul şî dă să plece.
    Domnul(aplecat spre urechea cucoanei):-Cucoană!Eu l-am aruncat,mânca-i-ai coada!

    RăspundeţiȘtergere
  10. Soacra cu trei nurori
    dramatizare dupa Ion Creanga
    de Valentin & Alina Dincu


    Personaje :
    Povestitor
    Soacra
    Feciorul cel mare
    Feciorul cel mijlociu
    Feciorul cel mic
    Nora cea mare
    Nora cea mijlocie
    Nora cea mica
    Vecina 1
    Vecina 2

    In curte se afla o masa cu trei scaunele, un foc mic deasupra caruia fierbe pe pirostrii intr-un tuci mic o mamaliga.
    Soacra : Ţaţo Elviro si ţaţo Florico simt ca nu mai pot. Toata ziua numai eu fac treaba si baietii astia nu ma ajută cu nimic.
    Ţ Elvira : - Aşa e, lele, numai matale...
    T Florica : - Matale aduci apa, matale faci focul, matale faci cafeaua, matale o bei...
    Ţ Elvira : - Numai mata stii cat mai patimesti...si feciorii nici vorba sa te ajute....
    Ţ Florica : - Măcar zaharul sa ţi-l aduca...
    T Elvira : - Auzi, lele, da’ feciorii astia ai mata, nu se mai insoara ?
    T Florica : - Sa stii ca si eu m-am intrebat : da’ fecioriii lu’ lelea can’ s-o insura ?
    Soacra : Nu stiu nici eu, ca daca nu le gasesc eu nevasta pe placul meu...
    Ţ Florica : - Asa , harnica si frumoasa ca mata ?
    Soacra : Nu cred sa gasesc chiar asa, da’ macar pe aproape...
    Ţ Elvira : Stiu eu, lele, o fata...., leită mata...Harnica, tacuta, supusa, bogata... Ti-as mai spune eu, da acu trebuie sa plecam ca incepe un serial latino-american nou si pierdem tocmai episodu’ pilot...

    Povestitorul :
    Soacra sta in dosul unui gard si priveste in curtea vecinilor la rufele de pe sfoara.
    Tine o floare in dinti si se aseaza la masa pe un scaunel.
    Feciorul cel mare varuie gardul, cel mijlociu face mamaliga iar cel mic taie lemne.
    (Soacra si fiii cei mari poarta haine cu motive populare, fiul cel mic este imbracat modern si are o pieptanatura gen ‘’ creasta de cocos’’.)

    Soacra :
    -Ioane, e gata mamaliga ?
    Ion :
    -Gata,gata ! (aduce mamaliga)
    Mama mie mi-ar fi cu voie sa ma insor.
    Soacra :- Ca bine zisesi, o sa-ti gaseasca mama o fata harnica, ascultatoare si cuminte dupa chipul si asemanarea mea.
    Ion :
    - Bine mamico, cum zici tu.
    Mama :
    - Gheorghe, Ariele, haideti la masa !
    Faceti-va rugaciunea si mancati ce am gatit !
    ( Fiecare baiat ia cate un ou cu mamaliga)
    Mama :
    -Pai mie nu-mi dati, va uitati ca-s batrana si sarmana si nu ma intrebati daca mi-e foame ?
    ( toti rup mai mult de jumatate din ou si ii dau mamei., dupa care mananca restul repede.)
    Baiatul cel mic :
    -Mama, ne este sete !
    Mama :
    -Gustati din paharul acesta cu vin si opriti-mi restu sa beau si eu, ca n-am avut nici un noroc pe lume.
    Povestitorul : Dupa ce se ridica de la masa cei trei fii saruta mana mamei si pleaca la treaba ; dansa scoate sticla de la piciorul meseii si umple un pahar ; scoate cotoiul de pui din buzunar si se apuca sa manance.
    De departe se aud vecinele+
    Mama :
    -Ma duc sa-mi gasesc o nora, chiar de-as umbla sapte sate si tot nu am sa ma las…
    (Ajunge in curtea vecinilor si priveste lucrul celor trei fete)
    Soacra:
    -Imi place sortul acesta!
    Cine a spalat rufele de pe sfoara?
    Fata cea mare :
    -Eu.
    Soacra :
    -Daca nu iesi din vorba mea te primesc sa-mi fii nora.
    Fata cea mare :
    -Dar bine mamico, cu care dintre baieti ?
    Soacra :
    -Cu cel mare doar nu cu aia mici si lenesi…Dar hai mai repede ca poate te molipsesti de la lenevia si rautatea astora !
    (Dupa ce o aduce de mana acasa i-o prezinta lui Ion)
    Soacra :
    -Iata, ti-am adus mireasa, nu-i prea inalta, nici prea scunda, nici prea slaba , nici prea grasa…
    Hai si mai plecati odata in lume la munca, ce stati si va uitati la ea ?

    Fata cea mare :
    -Mama soacra dar noi nu mancam ?
    Soacra :
    -Barbatul tau e la munca si tu mananci ?? Il asteptam !
    (Nora sterge de praf pantofii soacrei, ii da sa manance si-i toarna vin in pahar, apoi se apuca de maturat)
    Tocmai vin baietii de la munca.
    Baietii :
    -Mama ne este foame !
    -Cat ma vedeti de batrana as juca o saptamana !
    Baietii :
    -Astazi am fost la sapat,
    Ca sa avem rod bogat
    s-avem ce pune pe masa
    Si o viata mai frumoasa.
    Mama :
    -Voi o hora stiti juca ?
    Baiatul cel mijlociu:
    -As juca as tot juca
    Da’ mi-e draga si munca.
    Mama :
    -De munciti cu mestesug
    Aveti roade din belsug.
    Si tie am sa-ti caut mireasa,
    Sa traim cu drag in casa !
    Baiatul cel mijlociu :
    -Mama cauta-mi cu bine
    Du-te tu si fara mine !
    Eu ma duc sa pasc mioare
    Prin valcele cu izvoare.
    Mama :
    -Stai !
    Cand ati fost voi la sapat ,
    Peste tot am colindat,
    Si iata ce ti-am adus … o nora in casa
    Baiatul cel mijlociu :
    -Mama, chiar că m-ai surprins,
    Esti asa de inspirată
    Cum n-ai fost tu niciodata...
    ( bucuria le este umbrita de aparitia feciorului celui mic cu o tanara)

    Mama : :
    -Au ,au , au copilul meu !!!
    Este oare ce vad eu_ !!!
    Da’ unde te-a gasit asta ?
    Asta ţi-este, mă nevasta ?

    Baiatul cel mic :
    -Nici vorba ca m-a gasit!
    Eu o luna n-am dormit.
    Am umblat şi-am căutat,
    Şapte sate am umblat
    Am cernut şi am ales,
    Pan la urma, am cules:
    Ea este mireasa mea!
    Soacra:
    ,, Ea este mireasa mea…,, zice soacra incet…
    B c mic:
    - M-am gandit sa nu te ostenesti prea tare cu atata alergat.
    Soacra :
    -Tu ti-ai luat-o, tu sa traiesti cu ea !
    Printre lacrimi : te-am crescut ca pe o floare si tu...., si tu...., tu imi faci asta ....

    ( Nora cea mare ii saruta mana, cea mijlocie ii aranjeaza basmaua iar cea mica ii intoarce spatele)
    -Vai ce-aglomerata
    Si ce incarcata
    E astazi casa mea !
    A mai venit si ea !
    ( Toti mai putin soacra au incins un joc dupa care baietii au plecat la munca)

    Soacra si-a pus un ochi in ceafa cu care le ameninta pe nurori.
    Soacra :
    Eu mai stau putin sa fac niste planuri de viitor că..., fara mine...
    -Vedeti ca stiu tot ce faceti , chiar si cand dorm, pasamite acu...…
    -Acu, ce faceti ? Mergeti unde va e chemarea ! La munca !
    Nora cea mare(speriata) :
    -Vai de sufletelul nostru…Ochiul naravas al soacrei vede tot !!
    Toate nurorile :
    -Bine mama o sa lucram cum stim noi mai bine !
    Nora cea mica :
    -Dar bine,mamicuţă socriţă, noi nu mancam ?
    Soacra :
    -Barbatii nostrii muncesc si voua va arde de mancare ? Hai, la treaba !


    N c mică :
    -Dragele mele, la mine, la mamuca si la tatuca, nu prea era asa... Cand era de munca munceam toţi, can era de somn, dormeam toţi !
    N c mijlocie :
    - Nici sa nu mai spui cuvantul ala ca, de ne aude mamuca, e vai de noi !!!
    N c mica :
    - Ce cuvant ?
    Nc mare :
    - Adica ce face mamuca acu...
    Nc mijl :
    - Ala care inseamna sa pui mainile pe langa tine si sa uiti de toate...
    - Adica sa...
    Nc mica :
    - Vreti sa spuneti ca baba e la cei drepti acum ?

    Nc mijl : - Daca n-am sti-o, asa ai zice...
    Dar mamuca soacra ne vegheaza pas cu pas. Noi stim foarte bine asta. Ochiul din ceafa e pretutindeni.

    Nc mica : - Ce spuneti, suratelor? Ca baba asta care doame vede cu ardeiul ala din cefa? Va credeam mai dezghetate!
    Nc mijl +mare ingrozite:
    - Nu mai vorbi asa!!! Te rugam!!!
    Nc mica:
    - Bine, dar mie tot mie foame!
    Nc mijl: - Draga surioara, uite niste mamaliga, niste ceapa, si ceva untura ca desert...
    Nc mica ; - Mamaliga si ceapa eu ?
    Nc mare : Asta a mai ramas de la barbatii nostri de ieri...
    Nc mica : Dar carnati nu-s la afumatoare, slana nu-i in pod, branza nu-i in putina, vin nu-i in beci ? Gaini nu-s pe batatura ?
    Nc mare+mijlocie : Ba da, da-s ale mamucai....
    Nc mica : Pai si n-a zis mamuca ca ce-i al nostru e si-al ei ?
    Nc mijl : ...ba da....
    Nc mica : Atunci, si ce-i al mamucai e si-al nostru !!!
    Nurorile pregatesc masa, mananca si adorm langa soacra.

    Soacra :
    -Ia dar ce e aicea? Cine a facut jaful asta ?
    Nora cea mare:
    -Mama soacra, dupa ce ai adormit, au venit in vizita parintii nostrii si i-am asezat la masa.
    Soacra :
    -Cum m-ati lasat sa ma vada cuscrii dormind ?
    Nora cea mare :
    -Doar aveai ardeiul, ochiul in ceafa, ai vazut totul dar nu ai vrut sa vorbesti cu parintii nostrii…
    Soacra : Cine, eu ?...
    -De azi inainte, nu o sa mai aveti zile bune cu mine… ! Treceti la treaba !

    Povestitorul : De ciuda ca i-au facut atata paguba soacra nu mai avea pic de somn. Facuse cercane, parul ii albise de tot, abia o mai duceau picioarele, dar limba tot ca de sarpe o avea.

    Nc mica : - Dragele mele surioare de suferinta, noi nu mai putem trai in casa noastra pana nu-i vom astupa gura babei.
    Nc mare : - Stim si noi, cumnata....
    Nc mica : - Ascultati cu luare-aminte la mine : pe la amiaza cand mamica socrita isi face somnul de frumusete, sa intram val- vartej in casa si fara sa-i lasam ragaz, tu, cumnata mai mare, s-o iei de par, s-o invarti prin toata casa, si s-o dai cat a-i pute de tare cu claia de peretele dinspre rasarit. Tu, cumnata mijlocie, , s-o iei de par, s-o invarti prin toata casa, si s-o dai cat a-i pute de tare cu claia de peretele dinspre apus. Apoi lasati pe mine s-are sa fie bine.

    Povestitorul : Fetele asteptara momentul potrivit si facura cum au planuit. Baba cazu lata la pat, cu limba umflata si cu ochii tulburi. Spre seara nurorile prinsera a boci de credeai ca s-a spart cerul, in asteptarea barbatilor.
    Obositi de la munca acestia auzindu-le pe toate trei plangand navalira in casa .

    Bc Mare : Ce s-a intamplat ? Ce are mamuca ?
    Nc mica : Nici noi nu stim ...
    Bc mijl : Are pupilele dilatate...Si ce par incalcit are....
    Bc mic : Parca ar vrea sa zica ceva !
    Soacra se ridica si arata cu mana srpe nc mare si spre rarsarit, cu mana spre nc mijl si spre apus si spre cea mica spre mijlocul casei...
    Nc mica : nu pricepeti ce zice ?!
    -Care au fost ultimele cuvinte ale mamucai ?
    Nora cea mica :
    -Mamuca pe patul de moarte a spus ca lasa casa din deal feciorului cel mare, casa din vale celui mijlociu, iar noi mezinii sa ramanem in casa batraneasca.
    Povestitorul : Eu i-am lasat pe toti pe langa patul de moarte al soacrei. Plangeau baietii, plangeau vecinele dar, mai cu seama, plangeau nurorile...
    Tare se minunau vecinii si o fericeau pe soacra ca are asa nurori care sa fi tinut atat la ea. Eu am plecat... De atunci, n-am mai auzit nimic despre soacra, nimic despre nurori. Pana ieri, cand am aflat ca soacra s-a facut bine, si-a deschis un salon de coafura la care si-a angajat nurorile cu care s-a impacat.

    Nu am mai vazut nurori care sa-si planga cu atata durere in suflet soacra…

    RăspundeţiȘtergere
  11. SCENETA VESELA ,,TRAISTUTA FERMECATA”


    POVESTITORUL 1
    Hai noroc si bun gasit
    As dori sa ma prezint:
    Eu sunt Veste, zis poveste
    Si ca mine-n lume altul
    Nici n-a fost si nici nu este

    Si-am adus aici cu mine
    O traistuta inflorata
    Si va rog luati aminte
    Ca mai e si fermecata.

    Am aicea pentru voi
    Basme vechi si basme noi
    Am si fapte-adevarate
    De prin carti si de prin lume
    Cu migala adunate:
    Sa vi le arat.
    Dar cu cine-ati vrea sa-ncep?

    FETITA MICA:
    Cum, nu stii?
    Te rog, cu mine
    Eu sunt fetita mamei, dulce
    Cuminte, buna, silitoare,
    Mami dupa mine moare!
    Cate pozne fac , dar ea ma iarta
    Niciodata nu ma cearta.
    Mami spune ca sunt mica,
    N-am experienta, nu-s voinica
    Ca sa-i arat cat sunt de tare
    Am spart oglinda cea mare.
    Ca sa-i arat ca sunt voinica
    Am tras de coada o pisica.
    Tipa pisica-n gura mare
    Bunica tipa si mai tare
    Murea bunul de necaz
    Numai mami facea haz:

    MAMA:
    Ce-aveti cu fata, ce va face?
    Frumoasa mamii, dati-i pace!

    FETITA MIJLOCIE:
    Acum un an era zapada
    Si era frig si ger cumplit.
    Bunicul si-a lasat bocancii
    Afara pentru vacsuit.
    Eu, sa-l ajut. I-am dus in curte
    Si apa am turnat in ei.
    Ce sa va spun, minune mare,
    Pantofii au plesnit in trei!
    Bunicul rau s-a suparat,
    Bunica gata sa ma bata:
    -E rea podoaba ta de fata!
    Si iarasi mami m-a salvat.
    De frica, drept, eram cam uda
    Dar tot faceam bunicii-n ciuda!
    Cand tata a intrat pe usa
    Scoteam chiar ochii la papusa!
    Mamica insa-i bogatie:
    -Fetita-i mica si nu stie…
    Taticul, desi suparat,
    Mi-a spus ca sunt ,,bijuterie”

    SEMAFORUL
    Sunt semaforul, iata
    Prin clasa am pornit
    Si va voi spune-ndata
    Tot ce eu am gasit

    Copii cuminti si harnici
    Ce-au numai note mari
    Si trec numai pe verde
    Pai astia da scolari.

    UN COPIL
    Sunt puisorul lui mamica
    Si ma adora si bunica
    Acum sunt mare, nu sunt mic

    Toti:
    Si nu-ti plece sa-nveti nimic.

    COPILUL
    Ca decat sa imi fac tema
    La, la, la, la, la,la,la
    Sau sa imi rezolv problema
    La,la, la,la,la ,la, la
    Mult mai bine e la joaca
    O las pe mama s-o faca.

    IONICA
    Eu Ionica ma numesc
    Si-mi place sa socotesc
    Daca-n scoala s-ar putea
    Eu mai bine-as invata
    Mie-mi place mult scoala
    Mai, scoala.

    Mult mi place sa citesc
    Sa scriu si sasocotesc
    Mai sa cant, sa desenez
    Sa ma joc, sa ma distrez
    Asta-i scoala ce-o visez,
    Mai scoala.

    POVESTITORUL
    Traistuta inflorata
    Traistuta fermecata
    Mai deschide-te o data
    Sa vedem cine ghiceste
    Ce erou acum soseste ?

    FLUTURASUL
    Alunita. Alunita

    ALUNITA
    Ma vedeti, sunt tot fetita
    Mama-mi zice Alunita
    Tata-mi spune baietel
    Iar bunica gandacel.
    Nu-s prea mare, nici prea mica
    Nu-s prea slaba, nici voinica
    Dintr-o parte de-s privita
    Sunt o fata potrivita
    Si acum daca v-am spus
    Cine sunt si cine nu-s
    Voi ruga sa-mi dati si mie
    Voie la o melodie

    ,,La oglinda”

    Povestitorul
    Si acum sa cautam
    In traista noastra alt erou.

    MAZGALICI
    Nu-i nevoie, sunt aici!

    TOTI
    E Mazgalici! E Mazgalici!

    COPACUL I
    Venit-a oare dupa mine?

    MAZGALICI
    Salut, padure!
    De cate ori aicea vin...

    COPACUL II
    E jale mare si e chin !

    MAZGALICI
    Talentul meu lucreaza-n plin!
    Poftim: carbine, creta si culori
    Cutit si cuie fel de fel
    Sculptez, pictez de mititel.
    La scoala, chiar in prima clasa
    Pe banca am facut o casa.
    Cu varf de cui... si ce frumoasa
    Dar nu sta bine sa ma laud
    Cu fapte vreau sa demonstrez
    Recunoscut sunt si-n sculptura
    V-arat indata cum lucrez.

    COPACUL I
    Au, au, nu ma lovi!
    MAZGALICI
    Intai coaja sa o iau!

    COPACUL I
    AU, au, nu ma lovi,
    Sunt tanar, vreau sa traiesc
    Copiii buni ma ocrotesc.

    MAZGALICI
    Pentru talent si pentru arta
    Nici un copac securea mea nu iarta.

    COPACUL II
    Au, au, nu ma lovi
    Talentul tau de sculptor mare
    Pe orice pom e o-nsemnare
    Cu multa arta, cu talent frumos
    Infigi in noi cutitul pan la os.
    Tot te-am rabdat, netrebnic Mazgalici
    Dar la sfarsit afara de aici.

    FLUTURASUL
    Ti-ti-vi!TI-ti-vi!
    Bine i-ati facut, copii!
    Voi daca sunteti talentati
    Din scena asta INVATATI !

    POVESTITORUL
    Si acum sa cautam
    In traista noastra alt erou

    INFOFOLITUL 1
    Hapciu!Hapciu!Ma rog, ce-i asta ?
    Inchide-ti fratilor, fereastra
    Timpul afara si in sala
    Se mentine neschimbat.
    Nu e frig, e-adevarat!
    Insa mama m-a-mbracat!
    Spunea ea:decat racit
    Mai bine infofolit!

    INFOFOLITUL 2
    Dupa cum se vede bine
    Multe nu prea am pe mine
    Un palton si un balon
    Jerseias, pulovaras
    Sub hainuta camasuta
    Cu si fara manecuta
    Si manusi, si iar manusi
    Caciulita,fularas
    De matase si de lana
    Gatului de cald sa-i tina
    Cate sunt nici eu nu stiu
    Spune,mama, nu-mi sta bine
    Fara plapuma pe mine?Vreau in rand cu ei sa fiu!


    INFOFOLITUL 1
    Aoleu, ce ma fac, vere?
    E-n scadere, e-n scadere
    A mai coborat oleaca!
    Mama, ,mama, vino de ma-mbraca!

    POVESTITORUL



    MIHAELA –of, of, te rog, Getuto, ajutor!

    GETUTA-Nu pot sa te ajut,e greu de tot

    M-of, ce ma fac ?NImeni nu poate
    Povara sa mi-o ia din spate

    G-Dar spune-odata, ce-ai in sac?

    M-Angajamentele pe care eu mi le-am luat!

    G- Eu n-am ce-ti face, Mihaela
    Tu ai promis ca faci si dregi
    Ce-ai semanat, acum culegi

    M-Daca mama, tata, sora
    Imi spun in orisice moment
    Ca vin mereu cu note slabe
    Eu mi-am luat angajament
    Am strans si duc acum in spate
    Asemenea echipament.

    G-De multe ori, la noi in clasa
    Si cateodata chiar si-acasa
    Exista-asemenea momente
    Cand ne luam angajamente:
    Sa-I ascultam pe parinti!

    M-Sa fim peste tot cuminti

    G-Sa-nvatam mereu mai bine!

    M-Ca si ea si ca si mine!

    G-In scoala fruntasi sa fim!

    M-Parintii sa ni-I iubim!

    Cantec-Eu sunt numai un copilas

    RăspundeţiȘtergere
  12. SERBARE – COPILARIA




    Dragi părinţi, Vorbiţi acum
    Învăţaţi să descifraţi copilăria! Şi poate veţi afla
    Daţi telefoane vârstei minunate, Cum cade roua îndoind petale,
    Când totul e permis, totul se poate. Cum calcă paşii-n primele sandale,
    Cât e de greu să-nveţi litera “ a “!
    La telefon vorbiţi cu dimineaţa Sunt zorile la telefon,
    Şi cereţi un interior ciudat- COPILĂRIA !
    COPILĂRIA! Vorbiţi, vă rog
    Încă n-aţi aflat Şi nu uitaţi
    Ce convorbiri interesante Că nu vă naşteţi mame şi nici taţi.
    Puteţi s-aveţi Daţi şi copiăriei azi cuvântul,
    Cu pomii ce nu sunt decât puieţi?! Părinţi de pe întreg pământul.
    Vorbiţi, vă rog,
    Cu drumul care nu-i
    Decât potecă-ntinsă spre şosea.


    Priviţi-mă! Cu cireşe agăţate –n urechi
    Sunt abia un copil Şi rafale de grauri perechi.
    Dar o dată în an, Când zâmbesc,
    În miezul lunii lui april, Trezesc
    Pot deschide Râuri de soare,
    Poarta dintre primăvară şi vară, Şi chiar dacă vă pare de mirare
    Lăsând toate florile să apară. Această întâmplare,
    Printre picuri de ploaie Vă mărturisesc
    Şi printre lalele Că fac toate acestea
    Pot face să se strecoare Pentru că mă străduiesc
    Toate visele mele Să cresc!

    *Cântec: Să fii copil

    Hai să ne jucăm! De-a Soarele şi de-a Luna
    De-a veveriţa şi de-a aluna,
    De-a cîinele şi de-a pisica,…
    Tot jucându-ne aşa Ce se aude şi ce se cade,
    Învăţăm câte ceva: Cine e rău şi cine e cumsecade.


    Fiecare jucărie La mine în cameră jucăriile toate,
    Are, scrisă sau nu pe hârtie Frumos aşezate,
    Istoria ei: Povestesc
    De unde vine, Cum au fost botezate
    Cine a iubit-o cel mai mult Şi cum au fost hârtie, carton,
    Şi pe cine Pluş sau plastic,
    Învaţă ea astăzi să se joace. Sârmă, sticlă, nailon,
    Păpuşile, jocurile mecanice, Metal sau gumilastic…
    Maşinile, bucătăriile, Şi cum oamenii mari le-au construit
    Căţeii, bicicletele, cuburile, Pentru joc, pentru privit,
    În fine, toate jucăriile Dar mai ales pentru iubit!
    Sunt capabile să spună pe de rost
    De unde vin şi ale cui au fost.



    La noi în casă Pe Albă- ca- Zăpada
    Pe unde priveşti Am găsit-o în bucătărie,
    Cresc numai poveşti. Ascunsă într-o pungă de hârtie;
    De după uşă se iveşte Iar piticii, toţi şapte,
    Întotdeauna o poveste, Stau în ceştile de lapte.
    Până şi în pat Totul a fost bine
    Două poveşti au intrat, Până am scos o vrăjitoare
    Una este cu Roşu împărat, Din geantă de la mine…
    Cealaltă cu un om bogat. Atunci mi-am spus:
    Stă câte o zână în fiecare odaie, -Crăiţă, fetiţă, crăiţă
    Iar în baie Adună-ţi poveştile-n poală
    Nu te poţi spăla pe dinţi E timpul să te duci la şcoală!
    De prea mulţi prinţi.

    * Cântec: Poveştile mamei

    Bună dimineaţa, lumină! M-am întâlnit cu Soarele,
    Un bob de rouă, Cu cerul albastru,
    Un trandafir, Cu un nor rătăcit
    O panseluţă Şi cu vântul.
    Şi o gherghină Tuturor le-am spus:
    Stau mărturie că te-am salutat. –Bună dimineaţa! Bună dimineaţa!
    Bineînţeles că m-am sculat! Vă rog să poftiţi cu mine la şcoală,
    Din pat Astăzi merg acolo pentru prima oară!
    Am sărit imediat
    Cu gândul pe…fereastră
    Şi –am înconjurat de trei ori Pământul.

    • Cântec: Cântecul abramburiţilor

    De ce zboară rândunica? Unde pleacă avionul? Chiar de creşti ca în poveşti
    De ce e motan pisica? De ce e buton butonul? Şi cuvinte-n pomi găseşti
    Luna de unde răsare? Cine plouă şi de ce? Cum răspunzi la o-ntrebare
    Cum de e un singur soare? Noaptea, ziua unde e ? Alta imediat apare.

    De ce-s mică şi nu mare? În grădina cu-trebări
    De ce moale nu e tare? Nu te poţi urca pe scări
    Apa de ce este udă? Să găseşti răspunsuri coapte
    Ce înseamnă să fii rudă? Pârguite peste noapte.

    * Cântec: De ce , oare ?


    Cu hârtie şi culoare Dar de sunt azi supărată Pot aşterne pe hârtii
    Sunt o mică vrăjitoare. Desenul îl schimb îndată: Lumea asta de copii.
    Iau creionul, desenez Florile le urc pe casă
    Tot ce văd , tot ce visez. Iarba o sădesc sub masă
    Pot aşterne peste tot Oamenii îi fac să zboare
    Cer cu soare, nori de-un cot. Şi lacrimi îi pun la soare.



    În grădina mea, şirete, Sub un fir de caprifoi, Dar nu vreau să schimb nimic,
    Piersicile-s violete, Stă şi toarce un pisoi De aceea şi eu zic:
    Iar prunele şi mai şi, La umbră de pătrunjel, -Uite că-n grădina mea
    S-au făcut portocalii; Doarme dus şi un căţel. Face oricine ce vrea!
    Căţăraţi cu mult dichis Ce să fac? Tot ce se poate
    Strugurii cresc în cais; Că-I prea multă libertate.
    Castraveţii, cum să spun Mi-a spus mie o furnică:
    Au pornit să urce-n prun; Multă libertate strică .
    Pe-o tulpină de mărar Iar o viespe rea de gură
    Se roşeşte-un gogoşar. Mi-a spus că-I harababură.


    Casa bunicii - Unde e casa bunicii ?
    e plină de zâne - Unde să fie !
    şi de pitici În grădina ta minunată,
    pe care îi văd Copilărie.
    doar cei mici. Mai apoi trece încetişor,
    În casa ei cât nici nu poţi prinde
    trebuie să fii, neapărat, de veste,
    foarte cuminte în vorbele
    şi foarte curat. dintr-o poveste.


    • Cântec: Cântecul Iuliei


    Uneori, când sunt fericită într-adevăr Şi mai ales e destul să mă întristez numai un pic
    Simt, sau poate numai mi se pare Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.
    Cum, în vârful fiecărui fir de păr, Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor
    Îmi creşte câte o floare, E uşor:
    Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă Nu trebuie decât să fiţi
    Cu podoaba aceea împărătească, Foarte fericiţi!
    Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
    De teamăsă nu se ofilească.


    • Cântec: Sunt domnişoară




    În timp ce scriu Şi să devină singura furnică albastră
    Pe tocul meu De pe planeta noastră.
    Se urcă o furnică. Ba, dacă bea din cerneală un pic
    Ştie şi ştiu Nu se mai poate face nimic:
    Că n-are de ce să-I fie frică. Devine singura furnică poetă
    Nici s-o alung, De pe planetă.
    Nici s-o omor, Şi atunci, trebuie să facă cerere
    Nu-mi stă în fire. Şi reclamaţie
    I se poate –ntâmpla Să fie primită de greiere
    O singură nenorocire: În uniunea de creaţie.
    Fără s-o observ, din greşeală,
    S-o moi cu peniţa-n cerneală


    Ieri am avut o vizită simandicoasă: Şi era foarte inteligent pentru o broască.
    A trecut pe la mine o broască ţestoasă. Deoarece fusese crescut în natură,
    De fapt avea un aer atât de serios, Se pricepea la agricultură;
    Încât s-ar putea să fi fost un broscoi ţestos. Şi pentru că experienţa sa era notorie
    Era destul de mic şi de tânăr, n-ai fi dat pe el nici doi bani, Se pricepea grozav la istorie;
    Nu cred că avea nici cinci sute de ani. Era o adevărată plăcere să-l asculţi,
    Pentru că ştiţi, desigur,- aşa fără nici un motiv- Dintre domnitori îi cunoscuse pe mulţi.
    Ţestoasele trăiesc un mileniu aproximativ. Povestea despre Brâncoveanu şi Cantemir
    Totuşi ştia să se poarte şi ştia să vorbească, Şi despre alţii pe care nu mai ştiu să-I înşir.


    Dar -dacă nu se lăuda- se pare
    Că-l zărise chiar pe Ştefan cel Mare.
    Despre războaie doar n-avea prea multe de spus,
    Stătuse în carapace ascuns.
    Oricum, mi-ar fi plăcut să-l ascund în penar
    Să-mi sufle la istorie, la extemporal.


    Ce spaimă, ce emoţii şi ce scandal: Ba, pentru că-l tenta drumul spre glorie,
    Am descoperit printre cărţi un şoarece intelectual! A înghiţit şi câteva cărţi de istorie,
    La început, ca să nu pară Iar Tabla Înmulţirii fiindu-I simpatică,
    Că are gusturi prea ciudate A gustat şi din câteva cărţi de matematică.
    A gustat într-o doară Dar abia acum a ajuns o tragedie,
    Cartea de bucate; Când a început să înfulece şi filosofie;
    Apoi, ca să nu mă sperie prea tare, Era clar că nu puteam aştepta ca un zevzec
    Câtva timp a înfulecat numai dicţionare;… Să-mi mestece raftul întreg;
    Dar n-a rezistat mai mult de o zi Dar nici nu puteam să las un şoarece aşa savant
    Şi a început să ronţăie poezii. La cheremul unui motan gras şi ignorant.


    • Cântec: Când ai un prieten bun



    Într-o luni , Într-o joi,
    Ca să nu mă scol aşa devreme L-am convins pe pisoi să ne facem 2 fire de
    M-am transformat în nişte căpşuni iarbă verzui
    Şi-am devenit…ornament pentru crème. Dar, pe amândoi
    A venit şi ne-a ciugulit un pui.
    Într-o marţi, de asemenea,
    Ca să nu mă duc la şcoală, eu mă făcui Într-o vineri,
    Gutuie aurie şi tare precum cremenea, M-am făcut floare de mărgăritar,
    Dar am rămas toată noaptea atârnată-n gutui. Dar a venit o pereche de tineri
    Şi băiatul m-a cules să mă dea fetei în dar.
    Într-o miercuri,
    Ca să nu mă duc la dentist, de frică Într-o sâmbătă, acum o lună,
    M-am făcut rândunică, rotindu-se-n cercuri, Ca să nu învăţ la limba română,
    Dar m-a prins şi m-a mâncat o pisică. M-am transformat într-o prună,
    Dar, pentru că eram dulce, m-a înţepat
    o albină.


    Într-o duminică, dacă-mi aduc bine aminte,
    M-am convins, în sfârşit, între timp,
    Că tot mai simplu-i să fiu cuminte
    Şi să nu mă mai tot schimb.


    Copilul minune, Coşul de rufe
    Deşi cu matematica merge mai încet, E nava cea mare, nava- mamă
    Acasă are invenţii epocale Ceaunul de-aramă e bun de modul
    În transporturi spaţiale: Dar asta nu-I destul
    Toate vasele-s mobilizate Cu fixativul mamei de păr
    Precum şi alte zeci de aparate … Ai un perfect turboreactor
    Ibrice, polonice, perii şi site Căci gazul sub presiune
    Cutii de chibrite, Funcţionează de minune.


    Zece anişori zburdalnici O carte de oameni mari
    Au nevoie de trei paznici Care nu mai vor să ştie
    Ca să-nveţe să se poarte Cum era pe când trăiau
    Tocmai cum scrie la carte. În Ţara- Copilărie!

    • Cântec : Nu mă lasă mama !

    Când te duci seara la culcare O zi trecută fără fapte
    Să-ţi pui o mână sub obraz Care să-ţi fi rămas în minte
    Şi să te-ntrebi cu-ngrijorare: În viaţa ta e ca o noapte
    Ce am făcut eu oare azi? Sau ca un basm fără cuvinte

    E ca şi cum n-ai fi trăit, Să-ţi fie aceste vorbe-ndemn
    Şi ţi-ai pierdut o zi din viaţă, Al vieţii tale care vine,
    Şi soarele s-ar fi oprit Să laşi pe unde treci însemn
    Căzut în somn de dimineaţă Că ai făcut şi tu un bine.



    Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
    Şi du-te la furnică să vezi povara sa;
    Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi;
    Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi;

    Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi;
    Învaţă de la ape să nu dai înapoi;
    Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi;
    Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi;
    Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor;
    Învaţă de la toate că totu-I trecător!


    • Cântec: Crede în tine


    Mult stimate astru auriu, De-aceea m-am hoărât,
    Sau, mai simplu, dragă soare, Stăpân al vacanţelor şcolăreşti,
    M-am hotărât să-ţi scriu Să te conving să o lungeşti
    O scrisoare. Cât de cât;.
    Nu c-aş şti să scriu cine ştie ce- Să mai stai vreo 2 luni pe loc,
    De ortografie mă apucă frica Să rămână vara neschimbată,
    Şi mama, când e supărată, zice Iar de-ţi va fi greu , ca o răsplată,
    Că scriu “ mi-au” ca pisica- Iarna poţi să nu mai vii deloc.
    Dar am aflat Oricum, iarna tu ştii doar să strici:
    Că numai şi numai de tine Să ne moi gheţuşul, să topeşti nămeţii,
    Depinde cu adevărat Când apari tu nu se mai poate nici
    Vacanţa şi vara cât ţine. Să mă bulgăresc cu băieţii!

    Sau şi mai grozav ar fi- ştii cum?-
    Să ţină vacanţa-acum vreo 10 ani…
    Pentru şcoală, iarnă, frig, oricum
    E destulă vreme când vom creşte mari.
    Sigur, tu poţi să alegi oricare
    Dintre căile de care eu îţi scriu,
    Doar să crească puţintel vacanţa mare
    Şi să-nceapă şcoala mai târziu!

    • Cântec:

    RăspundeţiȘtergere
  13. VĂ INVITĂM LA SERBAREA NOASTRA!



    Prezentator 1: Iubiţi părinţi şi dragi educatoare,
    Spectatori şi spectatoare!
    Vă urăm “ Bine-aţi venit!”
    La un spectacol inedit!

    Prezentator 2: La a noastră bucurie
    Toţi bineveniţi să fie!
    Aici, la grădiniţă,
    Multe-am învăţat!
    Vă prezentăm acuma,
    Iar voi să aplaudaţi !

    Cântec: “ O lume minunată” :
    O lume minunata / In care veti gasi / Numai copii
    E-o lume cu mult soare / Si mii de jucarii / Pentru copii
    Si-n lumea cu povesti si flori veti intalni / Numai copii
    Si-o lume a inocentei / Pastrati-o orice ar fi / Pentru copii….


    “VREAU SĂ ŞTIU” (Mălina Cajal)
    Sunt la grupa mijlocie
    Ştiu că floarea este vie
    Ştiu să număr pân` la zece!
    Chiar la şah, de la o vreme
    Nu prea am de ce mă teme,
    Nimeni nu mă poate-ntrece.
    Nu-nţeleg doar de ce vine
    Noaptea fuga după mine
    Când eu vreau să mă mai joc
    Şi nici somn nu mi-e deloc!


    Veveriţa sprinteioară, dă de veste iar în ţară,
    Că-n poiana cu izvoare, azi e zi de sărbătoare:
    Flori, gândaci şi licurici, păsărele şi pitici,
    Toţi s-au pregătit de zor, că-i ziua copiilor!

    Cântec: „Lunecând pe bolta- albastră”


    Copiii toţi din lumea asta
    Se nasc cu suflet bun, curat
    Sunt nişte Feţi-frumoşi şi Cosânzene
    Aşa cum ei în lume au intrat.
    Şi visul aripi le va da:
    Copiii toţi vor apăra
    Prietenia pe Pământ
    Că-i lucrul cel mai nobil şi mai sfânt!

    Copiii de pe-acest pământ
    În primăvara asta, s-a îmbrăcat livada
    În rochie mai frumoasă ca Alba-ca-Zăpada!
    Nu ştiu de ce canarul stă trist în colivie
    O să mă duc îndată să-i spun o poezie!

    Bunicul mă aşteaptă afară, în grădină
    Să-mi inventeze jocuri şi zmei din plastelină.
    Motanul meu se uită la cărţi cu poze, bietul
    Poate că doreşte să-nveţe alfabetul?!
    Copiii de pe-acest pământ întâmpină cântând
    Razele soarelui…
    De vreţi să fie fericiţi,
    Oameni mari, să-i ocrotiţi!

    Cântec: “Lumea copiilor” (Celor mari, celor mici, le e drag tuturor…)

    1 Iunie (Ion Socol)
    Azi e zi de sărbătoare,
    Porumbei ca albul spumii
    “Pace” scriu, rotind sub zare,
    Pentru toţi copiii lumii.
    Florile-n grădini şi glastre
    Şi-au deschis bobocii-n soare,
    Îmbrăcând casele noastre
    În strai nou de sărbătoare.

    Întâi Iunie (Nicolae Nasta)
    Ziua parcă-i mai senină Vântule ce zbori în zare,
    Şi se-nalţă de cu zori. Paşii peste ape du-mi-i!
    Trece primăvara lină Azi e zi de sărbătoare
    Printre cântece şi flori. Pentru toţi copiii lumii!


    1 IUNIE, tu vii cu bujori şi ciocârlii
    Şi cu cântec de copii,
    Scuturând peste pământ
    Zâmbete şi-al păcii cânt!
    Sol gingaş de bucurie,
    Slavă ţie, slavă ţie!

    Ce poate fi mai minunat? (Nicolae Tache)
    De multe ori m-am întrebat
    Ce poate fi mai minunat
    Decât un fluture ce zboară
    Şi-un salt uşor de căprioară?
    Decât un tril de ciocârlie
    Şi-un spic ţesut în mândra ie?
    Decât o rază de lumină
    Şi-un cer senin cu lună plină,
    Decât o floare în april
    Şi-un zâmbet vesel de copil,
    Decât o horă în Carpaţi
    Şi-o casă unde sunt mulţi fraţi?

    Lumea ta, copilărie
    Lumea ta, copilărie, Cer de pace o-nconjoară
    Cea mai dragă-i dintre toate Glas de păsări, flori de vară
    Are zmeie de hârtie Râu de ape cristaline
    Şi baloane colorate. Zbor de harnice albine.

    Cântec: “Zi de sărbătoare” (Azi în parcul plin de soare…)

    Toţi copiii pământului
    Toţi copiii pământului
    Au nevoie de o mângâiere,
    De felia de pâine şi miere.
    Toti copiii pământului
    Să înveţe de mici să iubească,
    În frăţie şi pace să crească.
    Toţi copiii pământului
    Să se joace cu tot ce le place
    Cu păpuşi şi rachete de pace…
    Toţi copiii pământului!



    Pacea
    Când floarea începe-a se desface
    Noi o lăsăm să crească-n pace.
    Îi ducem apă ca să bea
    Că floarea e copil şi ea!
    Când bunicuţa noastră spune
    Poveşti cu veveriţe şi alune
    Noi o ascultăm şi când ea tace
    Noi adormim în pace!

    Mulţumim pentru pace!
    Mama pâine albă coace,
    Noi zburdăm voios!
    Pentru pace, pentru pace,
    Mulţumim frumos!
    Tata fluiere ne face,
    Noi cântăm duios.
    Pentru pace, pentru pace
    Mulţumim frumos!
    Înfloresc în jur copacii,
    Ceru-i luminos.
    Pentru pace, pentru pace
    Mulţumim frumos!

    Cântec: “Vine primăvara cu-alaiul ei de flori…”

    Primăvara
    Pe meleagurile noastre Hai, copile pe câmpii
    Primăvara a sosit Să fugim, să prindem fluturi,
    Cu alai de flori albastre Galbenelor păpădii
    Şi cu cerul însorit. Pălăria să le-o scuturi!

    Primăvara
    Iată-mă aici, la voi!
    Am sosit şi-s bucuroasă
    Că aduc vreme frumoasă,
    Flori şi fluturi şi verdeaţă.
    Eu trezesc totul la viaţă,
    Scot tractoare pe ogoare
    Oameni harnici să muncească,
    Tot pământul să rodească.
    N-am să zăbovesc prea mult.
    După mine, vara vine / Şi vă-ntreabă: “Ce-aţi făcut?!”

    Vino, vino, dragă vară!
    Noi cu drag te aşteptăm,
    De cu zori şi până-n seară
    Tot pe –afară să zburdăm!

    Fructele se coc la soare
    Noi zburăm din floare-n floare.
    Iarba creşte ne-ncetat.
    Vară, vară, dragă vară
    Tare mult te-am aşteptat!

    Am cinci ani (E. Dragoş)
    Am cinci ani. De dimineaţă
    Mamei o surpriză-i fac:
    M-am spălat pe mâini, pe faţă
    Şi tot singur mă îmbrac.
    Cu fereastra-n lături dată
    Fac gimnastică voios.
    Vrăbiuţa-i încântată:
    - Foarte bine, Făt-Frumos!
    „- Ia te uite, ce văd oare?”
    Spune mama. „N-am ştiut.
    Băieţelul nostru-i mare!
    Şi ce vrednic s-a făcut!”
    Cântec: „Noi, la grădiniţă, învăţăm de toate…”

    Fii cuminte, drag copile,
    Poartă-te frumos şi bine!
    Căci la om, buna purtare,
    Este ca la pom o floare.
    Fii cuminte, că-ţi stă bine!

    Fii cuminte, fără ură
    Şi cu cei mai mici ca tine!
    Dă răspuns la întrebare,
    Blând şi fără supărare!
    Fii cuminte, că-ţi stă bine!

    Când vei fi cu fiecare,
    Blând, cuminte şi voios,
    Toţi te vor vorbi de bine
    Şi-or privi cu drag la tine!
    Fii cuminte, aşa-i frumos!
    Jucăriile
    Noi ne jucăm c-un urs de pluş
    Iar alţii cu tractoare.
    Trei fete plimbă trei păpuşi
    În roşii cărucioare.
    Da, avem multe jucării,
    Dar de le strici, vezi bine,
    Rămâi şi tu şi alţi copii
    Cu jucării puţine!


    Gospodinele
    Uite, sora mea cea mică
    Harnică-i ca o furnică.
    Dimineaţa când se scoală
    Hainele păpuşii spală.
    Iar eu le pun la uscat
    Şi în casă fac curat,
    Şterg praful din dormitoare,
    Vase spăl că sunt mai mare.
    De la lucru mama vine
    Cine-i iese-n cale, cine?
    Două fete gospodine:
    ……………….şi cu mine!


    Gospodina (fragment)
    O furnică duce-n spate / Un grăunte jumătate.
    - Încotro fugi, surioară? /- Ia, mă duc şi eu la moară!
    Şi-s grăbită, şi-s grăbită / Că mi-i casa ne-ngrijită
    Şi mi-s rufele la soare / Şi copiii cer mâncare…


    Gospodinele
    Măturăm căsuţa toată
    Şi în curte şi la poartă.
    Eu gătesc. Dar tu, Anica?
    -Cos la fel ca şi mămica.
    Şi gătim urzici tocate,
    Chifteluţe marinate…
    Când mămica vine-acasă:
    „-Hai, mămico, hai la masă!”

    Cântec: „ Albiniţa mea”
    Mama
    M-a crescut mama în poală
    Din leagăn până la şcoală.
    Zile-ntregi şi nopţi de-a rândul
    Mi-a vegheat somnul şi gândul.
    M-a-nvăţat să gânguresc
    Să spun „mamă”, să zâmbesc.
    M-a-nvăţat apoi prin casă
    Primii paşi până la masă.

    M-a-nvăţat ca să nu mint
    M-a-nvăţat să nu m-alint,
    Să nu ştiu ce este frica,
    Toate m-a-nvăţat mămica!
    Mamă bună, mamă dragă
    Te-oi iubi o viaţă-ntreagă
    Pentru tot ce ai făcut,
    Pentru că tu m-ai crescut!

    Bunica
    Când vine, dimineaţa,
    Iar tu mai dormi în pat,
    Ea-ţi însoreşte faţa,
    C-un zâmbet minunat.
    Când zburzi şi râzi în soare
    Şi-o clipă astâmpăr n-ai,
    O, câtă teamă are, şi câte griji îi dai!
    Când vine să te culce, de joacă ostenit,
    Ea te adoarme dulce, c-un basm abia şoptit.
    De dragul meu, bunica, o clipă-n loc n-ar sta
    Şi toată ziulica, veghează viaţa mea!

    Să mai cresc!
    Mare sunt, ajung la masă
    Şi din cuburi `nalţ o casă.
    Dintr-o carte cu imagini
    Povestesc, la rând, pe pagini.
    Şi desene pot să fac:
    O pisică, un copac,
    Un căluţ, o casă, scară
    Aş putea să merg la şcoală!
    Că nu merg, mama-i de vină
    Zice: „Să mai creşti, …….(Mădălină)!”
    Cântec: „ Ce dragă-mi este mama!”

    Micul constructor
    Toată ziua construiesc / Case fel de fel clădesc.
    Uite, casa se ridică… / Nu sufla, acuşi se strică,
    Masa nu mi-o clătina / Că dărâmi căsuţa mea!
    Ei, mă joc acum, dar cresc!
    Mâine o să construiesc
    Case mari şi minunate
    Asemeni unor palate!



    FLUTURASUL
    Fluturas, din foare-n floare
    Zbori, bătând din aripioare.
    Stai, opreşte-te o clipă
    Să mă sui pe o aripă,
    Să mă duci departe-n zări
    Să mai vad şi alte ţări.

    ORA MESEI
    Este ora pentru masă,
    Mâncărica e gustoasă!
    Mofturi să nu faci defel
    Fiindcă rămâi mititel.

    Lapte, brânză, unt, smântână-
    Ai la masă hrană bună:
    Calciu, multe proteine,
    Minerale, vitamine.
    Şi pisoiul vrea lăptic
    Ca să nu rămână mic!

    Copilul politicos ( Tincuţa Gherase)
    Sunt copil politicos
    Ce ştiu să mă port frumos.
    Spun cuvinte fermecate,
    Ce deschid uşi ferecate :
    „Mulţumesc”, „Te rog frumos”
    Şi-s convins că-s de folos!
    Dimineaţa-n gura mare
    Când sunt gata de plecare.
    „Sărut mâna” spun cu drag
    Bunicuţei ce stă-n prag.

    Pe stradă ,salut voios,
    Oamenii, că-s respectuos!
    Iar acasă când sosesc,
    „Bună ziua” eu rostesc..

    SUNT COPIL CA FIECARE ( Adrian Păunescu)
    Sunt copil ca fiecare
    Şi mă joc mereu,
    Jucăria cea mai mare
    Este tatăl meu.
    .
    Şi când tata nu-i acasă
    Ci-i altundeva ,
    Jucăria cea frumoasă
    Este mama mea.

    Şi când mama şi cu tata
    Sunt plecaţi de-aici
    Pentru joc, să ţineţi seama,
    Am nişte bunici.

    Scumpă mamă, dragă tată
    Roata nu stă-n loc,
    Că voi fi şi eu odată
    Jucărie-n joc.


    Familia mea
    Mi-e draga mămica,
    Drag şi tăticul.
    Mi-e dragă bunica,
    Drag si bunicul.

    Sora şi fratele,
    Luna şi soarele -
    Dragă mi-e dragă
    Familia - întreagă.

    Ca puii în cuibul
    De rândunea,
    Încap toate, toate
    În inima mea!

    HĂRNICUŢA
    SUNT MICUŢĂ ŞI DRĂGUŢĂ
    MAMA –MI SPUNE FURNICUŢĂ
    CĂ SUNT HARNICĂ MEREU,
    ŞI NU FAC LA NIMENI RĂU.

    EU ŞTERG PRAFUL PESTE TOT,
    O AJUT AŞA CUM POT.
    UD APOI ŞI FLORILE,
    ÎMI AŞEZ CULORILE,
    JUCĂRIILE ŞI GATA !
    ASTA E FATA LUI TATA!

    ACUM SPUNEŢI , SUNT AŞA
    CUM ÎMI SPUNE MAMA MEA ???


    PĂRINŢII MEI
    de Elena Farago


    Părinţii mei sunt oameni buni,
    Şi dragi îmi sunt părinţii mei.
    Căsuţa noastră cu minuni
    S-ascunde în umbra unor tei.

    E leagănul a doi copii,
    Căsuţa albă cu pridvor,
    Ne poartă grijă zi de zi,
    Părinţii noştri iubitori.

    Când vom fi mari, de vom pleca,
    Din locul drag şi cunoscut,
    Cinstiţi părinţi, nu vom uita,
    Cum v-aţi trudit de ne-aţi crescut.



    TOŢI: Haideţi, copii, să cântăm
    Cu toţi copiii din ţară!
    A noastră e ziua, copii,
    E ziua întâia de vară!

    Cântec: Copilăria, n-o poţi uita…
    Mulţi ani trăiască!
    CANTEC : O lume minunata / In care veti gasi / Numai copii
    Si-o lume cu mult soare / Si mii de jucarii / Pentru copii
    Si-o lume cu povesti si flori veti intalni / Numai copii
    Si-o lume a inocentei / Pastrati-o orice ar fi / Pentru copii

    Serbarea grupei mijlocii se încheie cu o paradă a personajelor îndrăgite din poveşti şi desene animate (costume, măşti confecţionate împreună cu părinţii din materiale refolosibile, netoxice, în cadrul proiectului ECOGRADINITA).

    RăspundeţiȘtergere
  14. ,,RAMAS BUN,DOAMNA INVATATOARE!”

    Invatatoare-ti spun cu fala,
    Iubita mama de la scoala,
    Stapana basmelor frumoase,
    A literelor gratioase,
    A cifrelor puse-n probleme
    Stapana peste-atatea teme.

    Imi spuneam atunci in gand ca un strengar:
    -Buna dimineata ,soare!
    Ia priveste-ma un pic:
    Nu-i asa ca eu sunt mare?
    Am crescut, nu mai sunt mic!

    Au trecut de-atunci aproape patru ani
    Eu eram fetita cea sfioasa
    Cu codite lungi si cu ghiozdan,
    Ma tineam de mama cu-ndarjire,
    Nu voiam sa ma despart de ea
    Scoala cu ferestre-nalte
    Si grilaj de fier ma speria.

    A iesit in prag invatatoarea
    Si mi-a spus cu glas surazator:
    ,,-Hai ,copila, sa intram in clasa!”
    Si-am urmat-o ca pe-o zana buna
    Rasarind din cartea cu povesti.
    Datorita ei sunt inteleapta
    Stiu acum sa scriu si sa citesc.

    La scoala am pasit cu pasi voiosi,
    Si prima zi ramane-n amintire
    Si cum noi suntem curiosi
    M-am asezat in banca cu uimire.

    Invatatoare-ti spun ,cu fala,
    Iubita mama de la scoala!
    Eu sfatul ti l-am ascultat cuminte,
    Tot ce m-ai invatat am luat aminte,
    Ti-am simtit ocrotitoarea mana,
    Invatatoare, zana buna!

    In maini abecedarul cin ne-a pus,
    Creionul intre degete stangace?
    Si semn cu semn, cu truda ne-a-nvatat
    Sa scriem:fericire,paine,pace.

    Va vad prin ani, din ziua cand
    Va aplecati pe-o coala alba
    Si-nlantuiti ca intr-o salba
    Carlige,bete, buclele in rand.
    Cum ne-ntareati parerea cu un gest
    Cand la problema dibuiam nesiguri
    Si ne-ntrebati apoi:Cum ati facut?
    Incat credeam c-am rezolvat-o singuri.

    Si-n drumu-acesta, plin de soare
    Apare-un chip senin precum o zana,
    Ce-ti puse prima carte-n mana
    Al dragei noastre-nvatatoare.

    Dumneavoastra ati deschis
    Sufletelor noastre zare
    Si-ati vegheat al nostru zbor
    Zbor de randunici sub soare.

    Iar daca ne-am mirat vreodata
    Ca e-atata cer albastru,
    Ca-n zori a inflorit caisul
    Ca jos e-o gaza, sus un astru,
    Dumneavoastra ne-ati raspuns intaia oara
    Copilarestilor mirari
    Atator taine nedeschise
    Atator porti, atator zari.

    Ne-ati mustrat,ne-ati laudat
    Dar in privirile senine
    Am citit mereu indemnul
    Parintesc, catre mai bine.
    Va vom pastra cu drag in inimi
    Prin ani ce trec, pe dumneavoastra
    Cea care-ati fost invatatoarea-noastra.

    Dragi colegi,
    Astazi pentru noi e-o zi mare,
    Caci cu durere-n suflet
    Intr-un glas vom spune
    ,,Ramas bun,doamna invatatoare!”

    As vrea din inima s-adun
    Flori albe, dalbe flori de prun
    Sa vi le dau in dar acum
    Doamna mea scumpa, la sfarsit de drum!

    Bun ramas ,doamna iubita,
    Deci plecam.Implinit-am zece ani cu soare
    Bun ramas, clase primare
    Si-a noastra doamna invatatoare.

    De la dansa-am invatat respectul
    Pentru munca, pentru paine,
    Pentru gloria strabuna,
    Pentru azi si pentru maine.

    Cum albe pasari se intorc
    La tarm de liniste albastra
    Tot astfel gandul nostru azi
    Se-ndreapta catre dumneavoastra.

    Noi pe doamna invatatoare
    Vom pastra-o-n amintire
    Si mereu ii vom aduce
    O adanca multumire.

    Bucurii si strop de soare
    Fericire fir cu fir
    Si in panglica legata
    Toata dragostea curata.

    Cand azi suim pe trepte mari de gand
    De primii ani de scoala-mi amintesc
    De-nvatatoarea noastra-n primul rand
    Si de fiorul noului sublim.

    Cand harnici ne-aplecam peste caiete
    Privirea cui, ades ne-ncuraja,
    A cui dojana, semn doar din sprancene
    Sa nu mai facem rau ne indemna.

    Aducem flori de sufletcelei care-n viata
    Ne-a fost calauza dreapta
    La ceas de sarbatoare cu vise-naripate
    Noi va uram un drum senin, si multa sanatate.

    Multi ani, multi ani in fericire
    Sanatate si iubire,
    De la tine-am invatat
    Drumul meu adevarat.

    Voi pasi in ciclul doi
    Chiar in toamna urmatoare
    Eu te voi purta in gand
    Scumpa mea invatatoare.

    Flori si zambete curate
    Cant si vers de sarbatoare
    Toate azi la despartire
    Dragei noastre-nvatatoare.

    Zi de zi ea a deschis
    Sufletelor noastre zare
    Zborul nostru l-a vegheat
    Zbor de randunici sub soare.

    Nicicand n-o vom uita pe-nvatatoarea
    Ce cu migala si cu truda ne-a-nvatat
    Sa scriem,sa citim, sa desenam o floare,
    Chiar daca uneori ne-a si certat.

    A sosit clipa despartirii
    Pline de lacrimi si fiori,
    Vom pasi in clasa cincea
    Si vrem sa fie numai cu flori.

    Scumpa noastra invatatoare,
    Va rugam sa ne iertati
    Sa fim alaturi la despartire
    Ce-a fost greu acuma sa uitati.

    Eu nu gasesc acum cuvinte
    Si sa le-nmanunchez nu stiu
    Dar mana v-o sarut fierbinte
    Ca ea m-a invatat sa scriu.

    Doamna mea invatatoare,
    Va cer sfios ingaduinta
    De-a va darui o floare
    Ce poarta-n ea recunostinta.

    Ca si-atatea generatii
    V-aduc recunostinta pentru-acesti ani
    Si ,iata, azi la despartire
    Noi va dorim un sincer,,La multi ani!”

    RăspundeţiȘtergere
  15. SFÂRŞIT DE ŞCOALĂ-IUNIE 2007



    Dacă pământul e rotund
    Asta înseamnă ca el a învăţat
    Lecţia cercului de la Arhimede.
    Dacă o mamă naşte un prunc,
    Asta înseamnă că omenirea
    are o nouă speranţă.
    Dacă brazii respiră pe stânci,
    asta înseamnă că Universul
    se-nalţă...
    Dacă zăpada este albă,
    asta înseamnă că pământul
    visează.
    Dacă nimic din toate acestea
    -şi încă ceva pe deasupra
    nu se clinteşte
    acestea toate se cheamă pace.

    Vârsta la care am ajuns
    Ştie jocurile, dar nu se mai joacă,
    Iar când se loveşte, pe-ascuns
    n-o mai sărută mama să-i treacă.
    Din ea izvorăşte firesc,
    Învăpăierea pentru orice visare
    Şi pasul meu tinersc
    Şi ceasul de îngândurare.

    Tinereţea, vă spun
    Este starea revoluţionară a inimii,
    Gata oricând
    Să aducă luna în poşeta iubitei,
    Gata să-i aducă
    De ziua onomastică
    ceea ce nici un multimiliardar nu i-ar putea aduce:
    preţiosul cadou al unui zâmbet
    ca o floare naturală.
    Tinereţea, cum ştiţi, n-are vârstă.
    Ea poate fi de un an,
    De douăzeci de ani,
    De şaptezeci de ani
    Şi chiar de mai multe milenii:
    Ca tinereţea lui Homer de pildă.
    Unii, cu cât îmbătrânesc,
    cu atât sunt mai tineri.

    Alţii se nasc gata cu părul căzut
    Şi junghiuri în entuziasm,
    Cu migrene în fluierul claviculei,
    Licenţiaţi în reumatism şi-n starea pe loc
    Folosindu-şi păpădia surâsului
    Doar în salata ploconelii,
    Mândri ca un toc de uşă
    De care nu s-a rezemat niciodată
    Luceafărul de ziuă.

    Cine a spus că pietrele
    Nu au inimă vie,
    Când, sub paşii noştri
    Bântuiţi de avânturi,
    De atâta clocot de seve
    Pietrele au înflorit?

    Am aruncat într-o zi o piatră
    În apa limpede şi sclipitoare a unui lac.
    s-a învârtit, pân-a atins
    sfera de-adânc a lacului.
    Cu o mişcare aproape fantastică
    A pătruns în nămol
    Şi-a pornit
    În lunga călătorie spre centrul pământului
    A răscolit lava înfierbântată a imaginaţiei mele
    Până amdeschis ochii înmuiaţi în strălucirea dimineţii.

    Haideţi să fim picături de rouă,
    Să ne prelingem, scriindu-ne numele
    Pe flori de senin,
    Haideţi să zâmbim în ploaie de aur,
    Să creştem poleite
    În puful păpădiilor,
    Să ne facem palate
    În vârful firelor de iarbă,
    Să nu mai poată spune nimeni
    Că suntem doar nişte substantive fără viaţă!

    Să facem ca izvoarele să cânte,
    Să facem mugurii să râdă iară,
    Să-i facem vieţii clipele plăcute
    Şi-n suflete să punem primăvară!

    SUNT PASĂRE, ZBOR.
    Ating cerul, plutesc.
    Ating soarele, râd.
    Ating luna, mă-nfior.
    Ating stelele, adorm.

    Un vis de copil
    E raza din zori,
    Sărutul luminii
    Păstrate în flori.
    Lume de basm
    Cu porţi fermecate,
    Şi chei împletite
    Din raze curate.

    Minuni ale lumii,
    Plecaţi-vă fruntea
    La zâmbet şi ochi cu
    Cu lumină de stea.
    Şi oamenii ştiu,
    Planeta va spune:
    Un vis de copil
    e-a opta minune.

    -Cu aripile fragile,
    unde zbori, fluturaşule, copile,
    de din zori?

    -Uite, zbor când soare este
    Sub un cer de peruzea,
    Zbor desprins dintr-o poveste,
    Ca un fulg de nea!

    -Şi ce faci când ploaia vine,
    Fluturaş plăpând?
    -Printre flori, printre tulpine
    Mă ascund curând.
    -Şi când soarele apare?
    Iarăşi zbor din floare-n floare.

    Ca nişte flori, din aceeaşi tulpină, lăsăm,
    Pământului dăruite petale,
    Ca nişte flori
    Din aceeaşi tulpină, purtăm
    Porniri spre lumină egale.

    O stea şopteşte lumii
    Poveşti poleite cu zahăr
    Din stele
    Răsar Ilene Cosânzene,
    Feţi-Frumoşi
    Înşiraţi pe aţa ruptă
    A copilăriei.
    Mii de visuri mă poartă înapoi
    În lumea basmelor.

    Purtăm în inimi,
    Dulce povară,
    Amintirea anilor de şcoală
    Întâiul apel,
    Timidul răspuns,
    Copilul de-atunci
    Ce-n vreme s-a dus.
    Şi primii prieteni
    Cu abecedar
    Cununa de laur
    Primită în dar
    Iubiţii profesori
    Ce ne-au îndrumat
    Pulsaţia orei
    Cu dor le-am păstrat
    Ne cheamă iar paşii
    Spre banca de ieri
    În noi vor renaşte
    trecutele veri,
    vacanţe şcolare,
    cu mici ghiduşii
    careul acela
    cu mii de copii.

    Trecut-eu în zbor anii de şcoală.
    Noi clasa-a patra terminăm
    Şi-un „bun rămas” cu toţii
    Din suflet vă urăm.(Ioana Mudura)

    Trecut-au anii ca zilele unui copil,
    Trecut-a liliacul de april,
    Iar noi cu drag ne-om aminti,
    Şi cu drag vom povesti
    De învăţătoarea dragă
    Pe care mereu, mereu o vom iubi!(Vanessa Bacsarszki)

    Eram copil când prima oară ne-am văzut,
    Un drum cu noi atunci aţi început.
    Timizi în clasă am intrat
    O, ce frumos, frumos a fost odat! (Ioana Mudura)

    În clasa-ntâi, mi-aduc aminte
    Stilou-n mână cum stătea
    Şi câtă trudă, câtă osteneală
    Pentru a-l face a mă asculta!
    Şi cea dintâi silabă scrisă
    Cuvântul „mama” îl forma,
    Fiinţa dragă, neobosită,
    Care alături la greu îmi era. (Robert Almăşan)

    S-au întors şi cărţile în raft.
    Şi zvăpăiatele caiete subţiri, ce se foiau în orele de curs.
    Tot susurul creioanelor
    A mai rămas o amintire doar,
    Cum şi marea în câte-o scoică s-a scurs.

    Urlă pereţii
    Într-o clasă de „sfinţi”.
    Martore-s băncile
    Că suntem cuminţi...
    Cerul de la catedră vesteşte iar furtună...
    De-ar intra pe fereastră
    Doar câţiva nori-minune
    Să plouă cu note bune!
    Scenete „Un şmecher la lecţie”(Sântimbreanu)
    „Portretul colegei de bancă”
    „Făt-Frumos când era mic”

    Cântece:
    Repetiţie pentru concert (Mozart)
    Frumoase zile de tinereţe
    Ce frumos e omul
    Cuvântul...
    Cade noaptea
    Podul de piatră
    Alfabetul

    RăspundeţiȘtergere
  16. SERBARE
    BUN RÃMAS ,DOAMNÃ ĨNVATATOARE !
    PARTEA I
    ˝Invitaţie la amintiri ˝
    Intrăm pe melodia cântecului ˝Clopoţelul˝.
    Dragi părinţi, bunici şi fraţi,
    Iubiţii noştri invitaţi,
    Noi pe voi v-am adunat
    Ĩn această sală mare,
    La a noastră sărbătoare !
    V-am chemat să vă distraţi
    Alături de noi să staţi,
    Că noi azi sărbătorim
    Patru ani de când ne ştim.
    Dar iată c-au trecut grăbiţi,
    Am fost voioşi, am fost şi trişti,
    Am învăţat, ne-am şi jucat …
    Dar a venit şi clipa-n care
    Ne despărţim de doamna învţătoare.
    Dar hai s-o facem vesel, nu fiţi trişti,
    S-o facem chiar acum, prin cântece şi poezii.

    Iată-ne ajunşi în ziua care încheie cei patru ani pe care i-am petrecut împreună, patru ani de muncă, de efort, de succese, de bucurii.
    Unii dintre voi , dragi colegi , ar fi vrut, poate, ca în aceste ore de încheiere să facem matematică ; alţii care iubesc limba română, ar fi preferat o analiză gramaticală. Sunt elevi care ar fi dorit să încheie cei patru ani de şcoală, realizând un desen deosebit sau o cusătură aleasă, poate s-ar fi potrivit momentului o compunere cu cele mai alese expresii sau un cântec de bun rămas.
    Ca să fim împăcaţi cu toţii, vom face câte puţin din fiecare, dar mai cu seamă, ne vom aminti de acea toamnă când pentru prima oară am devenit şcolari.Vă mai amintiţi ?
    Frunzele ruginii se pregăteau să ţeasă covorul toamnei. Ne-am întâlnit în curtea şcolii. Povestea noastră începea. Ĩncepea cu momentele de descoperire a şcolii, a clasei, a băncii, a colegilor, începea cu lacrimi de teamă sau sfioase semne de prietenie.
    Mi-amintesc de prima zi de şcoală
    Când în jur vedeam numai copii,
    Toţi aveam ghiozdane şi caiete
    Şi în suflet numai bucurii. Liniştiţi, tăcuţi ca niciodată
    Ĩmbrăcaţi frumos, ascultători
    Priveam şcoala noastră cea frumoasă
    Şi –aşteptam cu-nfrigurare primul clopoţel.
    A venit vremea bastonaşelor, a literelor, a primelor adunări, apoi problemele, tabla înmulţirii, cititul, povestitul ….. şi anii au trecut.Privind în urmă totul ni se pare acum atât de simplu şi ne vine să zâmbim, gândindu-ne cât de greu am scris primul cuvânt, cuvântul ˝ mama˝. Orice muncă cere efort, dar efortul a fost încununat de multe bucurii.
    Şi cea dintâi silabă scrisă
    Cuvântul ˝mama˝ îl forma, Cuvine-se aici să mulţumim
    Fiinţa dragă, neobosită La mame şi bunici, fiinţe dragi,
    Care alături la greu îmi era. Care – au vegheat din prima zi de viaţă
    Urcuşul nostru spre o înaltă treaptă.

    Parcă ieri am venit în clasa I
    Prima zi de şcoală Soare blând şi mare,
    Amintire vie Planuri de şcolar,
    Frunza mea de toamnă Buna-nvăţătoare
    Dulce, aurie ! Şi-un abecedar…

    Frunza mea de toamnă.. Timpul nu se-opreşte,
    Drumul meu cu rost… Curge ne-ncetat.
    Prima zi de şcoală Patru ani de şcoală
    Parcă ieri a fost ! Azi am încheiat.
    Patru ani cu nori şi soare
    Lângă doamna învăţătoare !

    Ĩn toamna aceea ghiozdanul mi se părea un geamantan, iar şcoala o cetate din poveşti. Număram până la zece : castane, frunze, flori, cocori….
    Ce bine era acasă ! Aş fi vrut să mă întorc acolo unde toţi îmi erau prieteni. Aş fi vrut, în acelaşi timp , să şi învăţ sa citesc. Ce mare lucru însemna pentru mine a şti sa citeşti ! O dată cu scrierea primelor bastonaşe am simţit că sunt şcolar şi că am răspunderi foarte mari.
    Şi uite-aşa încet, încet
    Am învăţat întregul alfabet.
    Şi ne-am jucat de-a literele tiparului
    La sărbătoarea abecedarului.
    Vă mai amintiţi cântecul literelor ? ( o strofă)
    Cântec : ˝A, a, a ! Acum e toamnă, da!
    Timpul a trecut şi am învăţat multe lucruri interesante.
    La început, gramatica mi se părea că are prea multe denumiri. Confundam, tot timpul, atributul cu ….
    Toţi : Adjectivul ! Subiectul cu ….
    Toţi : Substantivul !

    Pentru că tot suntem la gramatică aş vrea să vă spun câteva ghicitori . Sunteţi de acord ?
    Toţi : Să le auzim !
    ˝ Ţine locul unui nume Ĩn orice propoziţie
    Şi se numeşte …… El este împărat.
    Toţi : Pronume ! Nu poate să lipsească
    Şi-I zicem
    Toţi :Predicat
    Eu iubesc foarte mult matematica. Am învăţat, în aceşti patru , că nu numai literele, dar şi cifrele au frumuseţea lor. Povestea cifrelor este captivantă. Ĩmi place să rezolv probleme. Deviza mea este: nicio zi fără o problemă de rezolvat!Numai cine nu rezolvă cu plăcere problemele nu ştie ce înseamnă bucuria şi satisfacţia învingerii greutăţilor.
    Dar la matematici scheme,
    Exerciţii şi probleme
    Rezolvam pe tablă-n clasă
    Şi cu frăţiorii – acasă.
    Şi eu m-am pregătit cu câteva ghicitori matematice.
    ˝Numerele când se-adună Ĩnmulţire când ai spus
    Spunem că aflăm o … Sigur afli un…
    Toţi: Sumă! Toţi : Produs !
    Este plină cartea de istorie de faptele eroilor. Cu câtă admiraţie urmărim faptele copiilor eroi : Mitruţ, Măriuca, Ştefăniţă. Eu cred că istoria este cartea pe care trebiue s-o ştim atât de bine, încât să-şi poată găsi cu adevărat loc în inimile noastre.
    Ĩn ora de istorie,
    Sub un cer de glorie,
    Chipuri de strămoşi reînvie
    La Rovine, în câmpie.

    La ora de geografie
    Ĩnvăţăm despre-o câmpie,
    Despre munţi şi despre ape
    Până le simţim sub pleoape.
    Privim la chipul ţării ca la un uriaş buchet. Fiecare floare este o parte din ţara pe care trebuie s-o învăţăm ca pe o sfântă poezie.
    Cântec: Ţara mea
    Noi la ştiinţele naturii, Când avem gimnastică
    Chiar şi-n inima pădurii, Mintea-i mai elastică
    Ştim că nordu-o să ne-arate Şi scăpaţi parcă din chingi,
    Muşchiul denspre miazănoapte. Sărim toţi ca nişte mingi.

    Am învăţat de-a lungul celor patru ani că o carte este un lucru extraordinar, care trebuie respectat. Nu e lucru mai nedemn pentru un şcolar decât ruperea sau murdărirea unei cărţi. Cartea rămâne prietenul cel mai bun. Vom păstra cărţile, după ce le vom citi cu drag şi vom lua din ele căldura şi frumuseţea limbii noastre.
    Cântec : Limba românească
    Nu am fraţi. La şcoală mă simt foarte bine. Colegii mei sunt fraţii mei. Povestea cu bătrânul şi mănunchiul de nuiele o voi ţine minte mereu. Nuielele luate una câte una se pot rupe, dar mănunchiul unit nu-l poate rupe nimeni. Ne simţim bine când e ziua unui coleg. Ĩi cântăm ˝La mulţi ani˝ şi el ne tratează cu dulciuri. Promitem că si-n anii ce vor urma să avem numai zile frumoase şi să nu cunoaştem supărările. Pe lăngă toate aceste lucruri minunate am învăţat ce înseamnă să fii politicos.
    Să fii politicos !
    Pentru-o cretă şi-un burete Cu cei mari sau cei de-o şchioapă
    Să te cerţi nu e frumos, Fii la fel, cuviincios !
    Nu striga în gura mare Lasă fetele să treacă,
    Tu explică cu răbdare ! Gestul sigur o să-ţi placă.
    Toţi : Fii politicos ! Toţi : Fii cu toţi politicos !
    Vă propun o scurtă convorbire despre clasa a V –a, deoarece…… ne punem toţi aceeaşi întrebare :
    Toţi : Ĩn clasa a V –a cum să fie oare?
    Păi să vă dau o mână de-ajutor,
    Ĩn clasa a V-a nu-I uşor!
    Toţi: Că nu-I uşor e lucru hotărât .
    Dar ce e oare de făcut ?
    Să ne oprim aici !
    Toţi : Ĩn nici un caz !
    Să trecem în clasa a VI-a !
    Toţi : Zău, ai haz!
    Toţi: Nu este prea uşor !
    Să învăţăm mai mult şi mai cu spor !
    Eu zic şi cred că nu greşesc prea tare :
    S-o luăm cu noi pe doamna învăţătoare!
    Cântec : Hora – încingem o horă cu toţii
    Partea a II-a
    Concurs intre echipajul fetelor si cel al baietilor
    Juriul este format din mămicile copiilor.Ele stabilesc cine câştigă : fetele sau băieţii. La sfârşit toţi elevii primesc o diplomă din partea mea, cu dedicaţii speciale.
    Concursul nostru constă în 5 probe.
    Proba I
    Prezentarea fetelor - Florile
    Stimaţi părinţi,
    Noi, fetele clasei a IV –a A dorim să-I mulţumim doamnei învăţătoare pentru înţelegerea, dragostea şi răbdarea cu care ne-a îndrumat pe drumul vieţii.
    Echipajul fetelor se numeşte ˝Florile˝.
    Fiecare floare din buchet se numeşte ……….( prezentare).
    Sperăm să vă placă şi să vă întinerească sufletul în fiecare primăvară.

    Cântec cu mişcare ;
    Un băiat este grădinarul : Din florile ce le culeg
    Eu coroniţe pregătesc.
    Cum au crescut le şi culeg !
    Sa fie mari ori mici, n-a-leg.
    Florile ( dans ) : Noi în grădină vrem să stăm
    De soare să ne bucurăm ;
    Şi libere dorim să fim
    Ĩn luminişul ce-l iubim.
    Ĩncearcă tu să ne răpeşti, Noi flori frumoase am găsit
    Să vezi că n-o să izbuteşti. O coroniţă-am pregătit.
    Cum vei veni noi şi fugim, Pentru doamna înv.
    Căci rupte nu voim să fim Să fie şi ea ca o floare.
    Prezentarea băieţilor – Pui de lei
    Să fii copil e un lucru minunat : să te bucuri de viaţă, de soare, să zburzi asemenea unui pui de leu, fără frică şi fără mânie, să înveţi regulile vieţii de la cei care se ocupă cu grijă de educaţia ta : părinţii şi dascălii ; să înţelegi că viaţa e un lucru serios şi trebuie să fii puternic asemenea unui pui de leu.Ĩn cei patru ani am încercat asemenea puilor de lei să ne pregătim temeinic pentru viaţă.
    Cântec cu mişcare ( pe melodia de la Eurovision)
    Băieţii : Pe undele copilăriei
    Suntem cu toţii buni amici.
    Vrem s-ajungem cei mai puternici
    Să-i ocrotim şi pe cei mici.
    Refren : Şi v-am chemat cu noi să fiţi, cu noi să fiţi acum
    Şi să vedeţi şi să să vedeţi, un spectacol bun.
    II. Ne vedeţi pe toţi băieţii
    Că suntem pui de lei voinici
    Vrem să ne cunoaşteţi bine
    Şi apoi să ne-ndrăgiţi.
    Refren : Pe fete noi le îndrăgim ,dar vrem să v-arătăm
    Că suntem mai buni ca ele şi vă demonstrăm.
    Proba II - Ghiceşte titlul şi autorul lecturii
    Fetele- sceneta ˝Domnul Goe˝… după I.L.Caragiale
    Băiţii - Iedul cu trei capre
    Proba III – Probă de cultură generală
    Fiecare echipaj pregăteşte 10 întrebări din istorie, geografie, ştiinţe …( se lucrează pe echipe ).Fetele le adresează băieţilor şi invers, băieţii fetelor. Trebuie să răspundă corect la cât mai multe întrebări.Nu au voie să formuleze întrebări la care nu ştiu răspunsurile.
    Proba IV – Recital de poezie ( se citesc scrisorile pregatita pentru invăţătoare)
    Fetele
    Ĩnvăţătoarea
    Draga mea învăţătoare,
    Raza mea strălucitoare,
    Sfatul eu vi-l port cu mine:
    Să fiu bună, să-nvăţ bine.
    Şi în viaţă mai târziu,
    De ruşine să nu fiu .
    Banca mea
    Ĩn clasa aceasta cu adânci foşniri
    E-o bancă încărcată cu – amintiri
    Mă-ntorc cu gândul către vechiu-i rost El stă în bancă mic, ascultător
    Să întâlnesc copilul care-am fost. Şi soarele îl mângâie pe păr.
    Ĩn ochi e-un zâmbet care-ar da în plâns
    Şi mâna ţine tocul tot mai strâns ………
    Băieţii
    Nu mai sunt un pici !
    Bun rămas , voi clase mici, Pot să cumpăr ce îmi place
    De-astăzi nu mai sunt un pici ! Şi pot socoti cât face.
    Sfaturi pot să dau un car, Pot să scriu rudelor mele
    Chiar şi-o bancă să repar. La Constanţa şi Sacele.

    Pot să îi conving îndată Ce mai, n-ai ce să mai zici
    Pe doi ţânci să nu se bată De-astăzi nu mai sunt un pici !
    Şi pot desena-n culori Pe părinţi nu-i plictisesc,
    Chipul dragii noastre şcoli. Seara, singur îmi citesc.

    Merg acasă frumuşel, Dar când mama-i lângă mine,
    Nu mă sperii de-un căţel. Mă fac mic şi-mi merge bine.
    Am prieteni mari şi mici
    Ce mai, nu mai sunt un pici!
    Toţi ( fetele şi băieţii )
    Rămas bun !
    Plăng castanii pe alei de durere –acum
    Se scutură de-al nostru glas
    Bun rămas, bun ….

    Bun rămas banca mea, te-am iubit îndeajuns
    Scârţâiai când ieşeam la răspuns.
    Cu formule te-am scris şi cu versuri de vis
    Bun rămas, bun …….

    Bun rămas catalog învechit
    Despărţirea acum a sosit
    Câţi de F.B –am visat, câţi de I am luat
    Bun rămas…….
    Cântec : Azi razele de soare pe toţi ne-a îndrumat
    Să vă urăm din suflet
    Bun rămas!
    Vom face azi cunună
    Din flori de liliac
    Din inimă vă vom cânta cu drag.
    Refren : Azi vă şoptim bun rămas, bun rămas
    Dar vă-oferim dragostea, dragostea.
    Vom lua şi trandafiri
    Culoare şi parfum
    Ĩntr-un buchet de vise-am să-i adun.
    Vom lua di valul mării iubirile de-argint
    Cunună vă vom face peste timp.
    Proba V – Surprize
    Fetele şi băieţii şi-au pregătit surprize unii altora. Nu au voie să dezvăluie secretul, decât la serbare.Eu le înmânez diplomele despre care am spus la începutul concursului.
    Cântec : Să-mi cânţi cobzar bătrân ceva …..
    REALIZATOR ,

    HAŞ TODERUŢ NICOLETA
    ŞCOALA GENERALÃ BAHNEA

    RăspundeţiȘtergere
  17. Serbare ,,Ramas bun , invatatoare’’

    Cantec: I Eram doar copii,cand ne-am intalnit
    Dar de-atunci anii au trecut
    Timpul s-a grabit ,jocul s-a sfarsit
    Iar acum ne vom desparti
    R: Niciodata, niciodata
    Noi nu va vom uita
    Si-o amintire-n suflet
    Vesnic va vom pastra.

    II Impreuna-am fost , prieteni indragiti
    Si la bine , dar si la greu
    Timpul s-a grabit , jocul s-a sfarsit
    Iar acum ne vom desparti .
    R:

    Poezie De ziua asta ne-am apropiat incetisor Nu demult eram la gradinita
    Caci e mai calda decat ieri , mai luminoasa Ma jucam cu jucarii si masinute
    Si-mpodobita e intreaga clasa Astazi sunt scolar , ce bine-mi pare!
    Sa-ntampine acest eveniment. Trec in clasa a V-a chiar acusi .
    Mi-amintesc de prima zi de scoala
    Cand in jur vedeam numai copii
    Toti aveam ghiozdane si caiete
    Si in suflet numai bucurii .

    Cantec: Prima zi de scoala-mi vine –n minte Ma tineam de mama cu-ndragire
    Au trecut de-atunci patru ani Nu voiam sa ma despart de ea
    Eu eram fetita cea sfioasa Scoala cu ferestrele inalte
    Cu codite si ghiozdan . Si grilaj ma speriau .

    Refren : Mama draga , mama buna Si acasa si la scoala
    Hai ramanem impreuna Eu numai cu tine vreau sa stau

    II Mi-a iesit in prag invatatoarea Am urmat-o apoi ca pe o zana
    Si mi-a spus cu glas duios Rasarita din povesti
    Hai fetita sa intram in clasa Datorita ei sunt inteleapta
    C-asa-i bine si frumos Stiu sa scriu si sa citesc.

    Refren : Draga noastra-nvatatoare
    Azi va daruim o floare
    Si-ti promitem fierbinte
    Toata viata va vom tine minte.

    Poezie : ,,Cine-i’’ de Emilia Caldararu

    Ea ne e a doua mama Ea ne-nvata cat de mandru
    Ea ne-nvata tot ce-i bun E acest pamant strabun
    Ia ghiciti , ghiciti prieteni Basme , cantece , legende
    -Despre cine-i tot ce spun - Despre cine-i tot ce spun ?

    Bine e cu ea alaturi E frumoasa ghicitoarea
    Si e vesel de nespus Si o vom ghici usor
    Si la munca , si la joaca -E invatatoarea noastra
    -Despre cine-i tot ce-am spus? Si ni-e draga tuturor!

    Cantec : Sosit-a si clipa in care Ne-ati invatat lucruri bune
    Cu ochii in lacrimi venim Sa scriem si sa citim
    La buna noastra-nvatatoare Si cum sa ne purtam in lume
    De care azi ne despartim. Sa fim cinstiti , sa ne iubim.

    Poezie : ,, Invatatoarea’’ de Benoni Cantana

    Cu chip senin si zambitor Asa te vad cu ochii mei
    Desprinsa parca din povesti Pan-oi ajunge si eu mare
    Cald leagan si indrumator Si pentru toti ai fost la fel
    Al viselor copilaresti. Iubita mea invatatoare

    Ne certi , ne lauzi , esti a noastra
    Ca si o mama iubitoare
    Muti ani! E ziua dumneavoastra
    Iubita noastra-nvatatoare.

    Cantec: Scumpa noastra-nvatatoare Am fost si mai rai cateodata
    Ne pare rau ca plecam Si poate mai neastamparati
    Ati fost o mama iubitoare Noi va rugam la despartire
    Cei patru ani ii regretam. De v-am gresit sa ne iertati.

    Poezie: Invatatoarea mea cu chipul bland si luminos
    M-a invatat din viata tot ce-I mai frumos
    Ea taina scrisului mi-a descifrat
    Sa socotesc , dar si sa scriu m-a invatat.

    Invatatoarea mea cu chipul luminos si bland
    M-a invatat cum sa iubesc acest pamant
    Si sa respect p0e cei care-au luptat
    Pentru prezentul nostru demn , neintinat.


    Lumina ei , e si lumina noastra
    Dintr-un taram al cartii si-al minunii
    Ca intr-un zbor de pasare maiastra
    Ne poarta bland in lumea-ntelepciunii.

    Invatatoarei mele cu chipul bland si luminos
    Din suflet ii aduc un cald si meritat prinos
    Caci mi-a-nsotit cu drag copilaria
    M-a invatat ce-I munca , omenia.

    Cantec: Ce- copilaria , eu m-am intrebat
    Dar raspunsul evident inca nu l-am aflat
    Stiu insa atata , ca as mai dori
    Sa fiu iar la varsta jocurilor de copii.

    Refren: O, o, o, copilaria , e ceva ciudat
    Si minunat , dar , e greu , e mult prea greu a te juca .

    Cand mergem pe strada , sticlute cautam
    Si cand le gaseam ,o, nu va spun cat ma mandream
    Imi doream atata numai jucarii
    Si-am ramas cu ani in plus si vise de copii.
    Refren:
    Cu ghiozdanu-n spate spre casa alergam
    Si-aduceam cu mine trei pisici ce le prindeam
    Flori in geamul din subsol vesel aruncam
    Iar vecinii-nfuriati , ma amenintau.
    Refren:

    Poezie: Clasele primare

    Parca ieri m-aduse tata Va spun drept ca-mi vine-a plange
    De manuta-n clasa-ntai Ca de azi n-o sa mai fiu
    Vremea trece asa de iute Mic in clasele primare
    Nici nu stii cum ispravi. Ce va fi , nici eu nu stiu.

    Pe doamna-nvatatoare Multumiri, recunostinta
    Eu o rog ca sa ma ierte Azi i-aduc ca un prinos
    Daca-n patru ani de scoala Caci mi-a dat invatatura
    Am facut-o sa ma certe. Ce-mi va fi de mult folos.

    Adio , clase primare Nu ma bucur ca de-acuma
    Azi am terminat cu voi Nu voi mai veni pe-aici
    De-acum eu voi fi tot mare Dar va las ca amintire
    Voi ramaneti tot-napoi. Anisorii mei cei mici.
    Cantec: I Despartire , despartire II Noi plecam la scoala mare
    Prea devreme ai sosit Unde vom fi asteptati
    Despartire , despartire De noii colegi ai nostri
    Numai plans ne-ai daruit Si de profesori dotati.

    Refren: Noi ne despartim de scoala
    Si spre alte scoli pornim
    Vrem s-ajungem oameni vrednici
    Tarii de folos sa-i fim .

    Poezie : Invatatoarea

    Tin minte-un timp ce nu l-a sters uitarea Eram copii, vreo 20 in clasa
    Cand langa chipul mamei mult iubit Unii mai vrednici , altii mai poznasi
    Imi aparea alaturi alt chip Dar toti taceau cand auzeau pe sala
    Un chip frumos si bland – invatatoarea. Mult asteptatii, cunoscutii pasi.

    Intra cum ar intra in casa ei Voi sti aricand , chiar anii de-armai trece
    Si ne vorbea de cate sunt pe lume De ochii ei , de parul ei balai
    Si limpezi vorbe , pline de temei De mersul ei , de dulceata ei din grai
    Si pentru intelesul nostru-anume. De-nvatatura niciodata rece.

    Poezie: ,,Scrisoare catre invatatorul meu “

    Poezie :Bine-ai venit , vacanta mare!

    Bine-ai venit , vacanta mare! Acum , papusa aruncata
    Te-am asteptat ca pe o zana Printesa dulce va fi iar
    Ce-mi implineste orice dorinta Pisica imi va fi tovaras
    Pe timpul meu , te faci stapana. Nedespartit , intreaga vara.

    Nu va fi zi fara plimbare Am fost Cenusareasa
    Si curse lungi , pe bicicleta Luptand cu nesfarsite teme
    Iar seara , voi citi o carte Tu ma scutesti de orice dorinta
    Si voi visa ca sunt poeta. Emotii, plans , dictari , probleme.

    Si-n toamna ma aduci la scoala
    Cu ganduri noi, cu noi sperante
    Si pleci zambind in gand cu mine
    Spre tara marilor vacante.

    Cantec: La revedere , iubita scoala Doamnei invatatoare , care ne-a invatat
    La revedere noi plecam Ii multumim din suflet , adio si-am plecat
    Sa stii tu draga ce rau ne pare
    Si cat de mult noi regretam.

    RăspundeţiȘtergere
  18. Cei trei Magi şi Irod
    Scenetă




    PERSONAJELE


    Magul 1
    Magul 2
    Magul 3
    Irod
    Marele Preot
    Slujitoarea 1
    Oşteni
    Scribi
    Soldatul 1
    Garda lui Irod
    Scribul 1
    Maria
    Iosif
    Pruncul
    Păstorul 1
    Păstorul 2
    Păstorul 3
    îngerul 1
    îngeri
    Slujitori
    Slujitoare
















    Tabloul I
    Deşert. Noapte înstelată. Cei trei Magi, îmbrăcaţi în costumele lor orientale, aşezaţi confortabil pe nisip. Ceva mai încolo se văd trei cămile, cu desagi doldora pe spate. (Desigur, pot fi desenate, ca parte din decor sau pe un carton detaşabil, care va fi luat de Magi la ieşirea din scenă. La cămile se poate renunţa cu totul, la nevoie.)

    MAGUL 1
    Oamenii ne cred vrăjitori; cred că avem puteri ascunse - şi se înspăimântă. Iar unii ne consideră de-a dreptu1 şarlatani! Iată de ce sunt convins că merită să-i facem să vadă adevărul. Să le explicăm totul!

    MAGUL 2
    Dragul meu prieten, important este să fim cu adevărat înţelepţi, să descoperim toate tainele acestei lumi, să descifrăm mersul vremurilor şi, mai ales, să cercetăm sufletul omenesc. Sufletul omului este ca un lac. Aşa cum Soarele se oglindeşte într-un lac limpede şi liniştit, aşa şi Dumnezeu se oglindeşte într-un suflet curat. Dar, când apa lacului este tulburată, imaginea Soarelui ce se oglindeşte în ea se sparge în mii de cioburi. Tot aşa se întâmplă şi cu imaginea lui Dumnezeu oglindită într-un suflet tulburat de patimă şi ispită.

    MAGUL 3
    Aşa este. Cei liniştiţi, cei cu sufletele curate, cei cumpătaţi şi drepţi, în care se oglindeşte măreţia înţelepciunea Domnului, văd de îndată şi adevărul şi dreptatea preocupărilor noastre. Iar aceia care nu por primi pe Domnul în sufletele lor, cum să ne privească pe noi cu ochi buni şi să înţeleagă faptele noastre? Aceia - şi ei sunt, deocamdată, cei mai numeroşi pe lumea aceasta - ne vor numi întotdeauna vrăjitori sau chiar, în accesele lor de obrăznicie, şarlatani.

    MAGUL 1
    Prieteni, poate aveţi dreptate. Ei nu ne pot înţelege, pentru că nu-1 simt pe Domnul deasupra, în spatele acestor astre. Ei nu ştiu ceea ce ştim noi atât bine: anume, că fiecare noapte este o pagină din cartea vremurilor, pagină scrisă cu stele în loc de cuvinte. Iar în această carte, deschisă deasupra capetelor noastre, stă scris mersul complicat al sufletului omenesc. Noi cercetăm aceste învăţăminte de atâta timp, noapte de noapte, stea de stea, cu răbdare şi perseverenţă, aici în pustiu, departe de orice ispite lumeşti. Noi înţelegem, dar cei care nu cercetează stelele ca noi, având preocupări şi alte meserii, cum să înţeleagă şi mai ales cum să ne înţeleagă? Eu cred că se cuvine să le oferim de-a gata fructul cercetărilor noastre.

    MAGUL 2
    Nu-i vor simţi gustul, dragă prietene, vor arunca acest fruct cât colo, spunând că e acru la gust. Ce primeşti de-a gata ţi se pare lipsit de preţ. Numai ce obţii prin efort şi sacrificii îşi arată în final adevărata dulceaţă!

    MAGUL 1
    Totuşi... iată, prin calculele noastre am aflat că aici, în noaptea aceasta, peste câteva minute, va răsări o Stea Călăuzitoare, cu care începe drumul spre o viaţă nouă. Ar trebui să le spunem tuturor acest lucru.

    MAGUL 3
    Înţeleptule prieten, înţeleg pornirea ta, iar marea ta generozitate îţi face deosebită cinste. Dar hai să vedem ce-i de făcut. Presupunând că am formula clar mesajul astfel:
    (Strigă puternic către pustiu.)
    „Lume, lume! Oameni buni! Aflaţi că în Iudeea se naşte Fiul lui Dumnezeu! Chiar cel anunţat de prooroci! El vine să mântuiască popoarele lumii, să le călăuzească spre pace, armonie şi calm, spre iubire şi împlinire. Iar noi, Magii din Răsărit, vă dăm semnul, vă deschidem către acest Rege al popoarelor, Rege peste toate sufletele de dreaptă credinţă. Iată, în curând va răsări Steaua cea Călăuzitoare. Luaţi-vă după ea şi viaţa voastră va deveni, pas cu pas, plină de adevăr!"

    (Spre Magul 1; nu mai strigă.)

    Ei, bine, am formulat clar mesajul nostru, l-am rostit cu voce tare! Dar nu 1-a auzit nimeni. N-a venit nimeni alături de noi.

    MAGUL 1
    Aceasta pentru că ai propovăduit în pustiu. Dar hai să mergem într-un oraş, într-o capitală mare! Hai la Ierusalim, să strigăm aceste cuvinte în Sfântul Templu!

    MAGUL 2
    La Ierusalim? Glumeşti! Pustiul ne-a răspuns cu o tăcere asurzitoare, poate dispreţuitoare, dar atât. La Ierusalim, tăcerea va fi nu numai dispreţuitoare, ci şi însoţită de o ploaie de pietre, care să ne amuţeacă pentru totdeauna! Îţi închipui tu că marii preoţi, saduceii şi fariseii vor accepta cu bucurie mesajul nostru? Dacă ei nu-i cred pe propriii lor profeţi, cum ne creadă pe noi, trei Magi sosiţi din Răsărit?

    MAGUL 1
    Hai, atunci, să mergem la regele lor, la Irod, să-i dezvăluim întreaga taină. Va fi sarcina lui apoi să-i cheme pe toţi supuşii lui la dreapta credinţă!

    MAGUL 3
    Mi-e teamă că facem mai mult rău, decât bine prietene! Irod, care acceptă cu bucurie să fie numit „cel Mare" de lăudătorii săi, s-ar putea simţi ameninţat de noul născut. Pe cât de supus, de smerit, de linguşitor şi de slugarnic este el cu împăratul Romei, pe atât de crud şi de nedrept îi tratează pe supuşii săi. Ar putea să-l sacrifice pe Pruncul lui Dumnezeu cel proaspăt
    venit pe lume şi poate chiar şi pe noi, adoratorii pruncului.

    MAGUL 1
    E adevărat că se poartă slugarnic cu stăpânitorii romani. Pe de altă parte, a ridicat din nou din ruine Marele Templu din Ierusalim şi i-a dat o strălucire chiar mai mare decât cea din timpul înţeleptului rege Solomon

    (Se aprinde Steaua Călăuzitoare.)

    Dar, iată Steaua!

    (Magii cad în genunchi şi îşi împreună măinile a e, privind spre Stea.)

    MAGII
    Doamne, îţi mulţumim pentru că ne-ai arătat semnul tău. Îl vom urma neabătut!

    (Steaua porneşte. Magii se ridică în picioare şi o urmează în tăcere. Trag cămilele după ei. Înainte de a ieşi dinscenă sau chiar din culise, vorbeşte Magul 1.)

    MAGUL 1
    Vă rog să mă ascultaţi şi să ne abatem şi pe la Irod în drumul nostru. Nu vom întârzia mult, iar Irod ar putea cere întregului popor să urmeze Steaua spre Iisus Hristos, pe calea mântuirii.

    (Se lasă cortina.)


    Tabloul II
    La curtea lui Irod. În centru, regele Irod. E flancat de soldaţi, slujitori, slujitoare. Intră Slujitoarea 1.

    SLUJITOAREA 1
    Mărite rege, au sosit trei bărbaţi îmbrăcaţi veşminte albe, cu trei cămile cu desagi pe spate. Te roagă să-i primeşti. Spun că sunt Magi din Orient adică din Răsărit şi că au o veste importantă pent tine şi pentru toţi locuitorii ţării.

    IROD
    Magi? Ce Magi? Ce sunt aceia, Magi?

    SLUJITOAREA 1
    Le-am pus şi eu aceeaşi întrebare şi mi-au spus că magi ca ei sunt aceia care cercetează stelele pentru a citi în ele despre sufletul omenesc. Par nişte oameni foarte învăţaţi şi vorbesc cu multă înţelepciune.

    IROD
    Spune-le să se ducă în drumul lor, că nu am timp să-i primesc!

    SLUJITOAREA 1
    (Face o reverenţă.)
    Prea bine! Mă duc să le spun...

    MARELE PREOT
    (Curios.)
    Dacă îmi permiţi, Maiestate... Cred că ar fi mai să-i primim pe aceşti Magi. E mai bine să aflăm noi primii ce veşti aduc. S-ar putea să ne folosească... De multe ori, din Orient, vin lucruri sau idei foarte originale, deosebite.

    IROD
    (Plictisit.)
    Ce idei crezi că pot avea nişte amărâţi de ghicitori le. Dar, în fine, dacă Marele Preot este atât de curios, de ce nu ... Tot ne plictisim astăzi aici degeaba! Du-te şi cheamă-i!

    (Slujitoarea 1 iese în grabă.)
    Văd că şi slujnica se arată tare curioasă! Poate şi ea vrea să afle marea veste a Magilor, ce zici, Mare Preot?!

    (Râde. Marele Preot râde şi el, silit.)

    MARELE PREOT
    Se aud multe false profeţii în ultima vreme mai ales de când prin grija ta s-a reclădit Marele Templu. Lumea crede că va veni un bărbat puternic, care să se ridice împotriva Imperiului Roman şi să reînalţe gloria adevărului.

    IROD
    (Tot râzând.)
    Adică eu nu aş fi suficient de puternic?

    MARELE PREOT
    (Jenat.)
    N-am spus asta, Stăpâne! Pur şi simplu am repetat prostiile oamenilor simpli. Doar ştim cu toţii că numai virtuţile tale păstrează cumpăna între neamul noastre şi Imperiul Roman. Doar tu, Irod cel Mare, ai reclădit Templul, mai strălucitor şi mai puternic decât îl făcuse însuşi Solomon, cel mai mare rege al vremurilor vechi...

    IROD
    (Mereu mai amuzat.)
    Lasă, Mare Preot, lasă... Uite, ne vin oaspeţii-aflăm acum vestea cea mare.

    (Intră cei trei Magi. Fac o plecăciune în faţa lui Irod. Le face semn să se ridice. Li se adresează cu destulă bunăvoinţă.)

    Ei, Magilor, văd după îmbrăcămintea voastră că veniţi de departe. Aţi străbătut deşertul ca să ajungeţi la mine. Ce vă călăuzeşte încoace? Uite, Marele Preot aşteaptă să afle ce veşti ne aduceţi.

    MARELE PREOT
    Poate urmăriţi Steaua cea nouă, care a apărut în Orient şi călătoreşte pe cer către ţinuturile noastre!

    MAGUL 1
    (Foarte uimit.)
    Chiar aşa e, Mare Preot! Deci vestea pe care o aducem noi este deja cunoscută domniilor voastre...

    IROD
    (Devine curios.)
    Dar eu nu ştiu nimic. Despre ce stea e vorba, Mare Preot?

    MARELE PREOT
    A răsărit o stea nouă, departe, în Orient şi tot călătoreşte încoace. Cred că zilele acestea va ajunge deasupra Cetăţii noastre.

    IROD
    Şi ce vrea să spună acest corp ceresc proaspăt răsărit?


    MARELE PREOT
    Scribii noştri caută de zor înţelesul, dar n-a trecut încă de faza presupunerilor. Se pare că vesteşte naşterea unui om mare, ales al Domnului.

    MAGUL 1
    Într-adevăr, luminăţiile voastre! Încă înainte ca Steaua Călăuzitoare să apară, noi am citit în stele şi am socotit până am descoperit în ce loc va răsări şi care este rostul ei. Ea ne arată tuturor calea către cel ce va fi Noul Rege al lumii şi Regele sufletului omenesc.

    IROD
    (I se citeşte tulburarea pe figură.)
    Cum, cum aşa? Mare Preot, şi tu vorbeai de un nou Rege, iar eu am râs ca de o glumă reuşită! Ce se întâmplă? Ce-mi ascundeţi? Un complot?! O răscoală împotriva mea şi a Împăratului de la Roma?

    MARELE PREOT
    (Liniştindu-l.)
    Linişteşte-te, mărite rege, nu e nimic din toate acestea! Acestea sunt nişte gânduri fără temei!

    IROD
    (Are o idee.)
    Gata! Linişte! Ascultaţi-mă! Toată lumea să iasă din sală! Vreau să rămân numai cu Magii!

    (Toţi ies. Către Magi, cu şiretenie.)

    Acum vă ascult în linişte. Nemaifiind alte urechi şi de faţă, pot să vă spun că şi eu aştept să apară un rege care să salveze poporul nostru.

    MAGUL 1
    (Fericit)
    Mărite rege, am ştiut eu că putem să ne încredem în tine! Iată, dintr-o fată fecioară, urmează a se naşte, Fiul Domnului, trimisul lui Dumnezeu, care va mântui nu numai poporul iudeu, ci toate popoarele lumii. Steaua ne călăuzeşte chiar către locul naşterii Domnului, iar noi avem pe cămilele noastre aur, tămâie ;i smirnă, pe care dorim să i le dăruim ca semn al adoraţiei noastre nemărginite ...

    IROD
    (Insistent şi nerăbdător.)
    Dar spuneţi-mi, care este locul acesta şi cum se numeşte această preafericită mamă, că vreau şi eu să-mi exprim adoraţia şi să mă închin lui, pruncului, cu tot ce e al meu.

    MAGUL 2
    Ceea ce ştim noi este că Fiul Domnului se va numi Iisus Hristos sau Mesia, dar nu ştim exact în ce casă se săvârşeşte naşterea şi nici cum se numesc părinţii 1ui lumeşti. Dar vino cu noi! Steaua ne va călăuzi acolo.



    MAGUL 3
    Şi poţi să îndemni pe toţi supuşii tăi să vină să se închine Domnului, pentru că aşa îşi vor găsi mântuirea şi viaţa lor va fi plină de împliniri şi de bucurii, iar sufletele lor se vor bucura în veci!

    IROD
    (Cu şiretenie.)
    Dragii mei, ce spuneţi voi aş face cu mare bucurie, dar ar semăna a revoltă împotriva Romei. Aş aduce numai nenorociri şi asupra supuşilor mei şi asupra mea. Cel mai bine ar fi să mergeţi voi să cercetaţi, iar după ce veţi afla, să veniţi repede la mine şi să-mi spuneţi în taină unde pot să-1 aflu pe Hristos, noul Rege. Atunci aş merge şi eu cu fereală mare şi m-aş închina şi poate mă va sfătui el cum să procedez ca să-i netezesc calea spre domnie.

    MAGUL 1
    Hristos nu are nevoie de ajutor lumesc şi de oşti, lui îi ajunge credinţa fiecăruia, fie şi a celui mai umil şi mai păcătos dintre oameni. Credinţa şi pocăinţa vor aduce prin Hristos mântuirea fiecăruia în parte, ca şi a popoarelor.

    IROD
    Totuşi, el este acum un copilaş abia venit pe lume. Trebuie să crească, are nevoie de multă îngrijire...

    MAGUL 2
    Dumnezeu, Tatăl ceresc, va veghea continuu asupra lui şi îşi va trimite îngerii pentru a-1 ocroti şi îngriji cum se cuvine!

    IROD
    Oricum, eu vă rog să mergeţi şi să găsiţi casa unde vine Mesia pe lume şi la întoarcere să-mi spuneţi şi mie.

    MAGUL 3
    Ne fagăduieşti că vei îndruma apoi tot poporul spre noua credinţă, spre mântuire?

    IROD
    Vă făgăduiesc, cum să nu - şi în primul rând îmi făgăduiesc mie însumi acest lucru ...

    MAGUL 1
    Noi ne-am făcut datoria, ţi-am împărtăşit cercetările noastre. Păcat că nu vrei să vii cu noi chiar acum, urmat de toate neamurile şi seminţiile...

    IROD
    Dar v-am explicat cum stau lucrurile. Iscoadele Cezarului pândesc peste tot!

    MAGUL 2
    Iisus va arăta, la momentul cuvenit, că trebuie să-i dai Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Cele două împărăţii nu sunt în vrăjmăşie şi nu vor fi, dacă pe Pământ domneşte dreapta credinţă în inimile tuturor.



    IROD
    Dragii mei prieteni, vă rog mult să înţelegeţi că nu pot să fac altfel decât am hotărât. Mergeţi voi în pace şi urmaţi-vă Steaua, închinaţi-vă noului Rege, duceţi-i toate comorile pe care le purtaţi cu voi din Orient. Dar notaţi-vă cu grijă drumurile pe unde mergeţi, cetăţile şi aşezările pe unde treceţi, adresa casei binecuvântate şi numele părinţilor micuţului Rege. Şi veniţi să-mi încredinţaţi şi mie aceste cunoştinţe, ca să pot şi eu, la rândul meu, să merg şi să mă închin, fără să ştie Împăratul Romei de toate acestea.

    MAGUL 3
    Atunci, Irod, te lăsăm cu bine. La întoarcere, să te găsim în cetate, ca să-ţi spunem unde poţi să te închini lui Iisus Hristos.

    MAGUL 2
    Între timp, gândeşte-te cum ai putea să le ceri neamurilor şi seminţiilor asupra cărora domneşti să urmeze noua credinţă şi să ajungă la mântuire. Cu bine!

    IROD
    Mergeţi în pace. Şi nu uitaţi, vă aştept!

    (Magii ies. Irod stă puţin pe gânduri)

    Ah, în cine aş putea să am cea mai mare încredere... În Marele Preot nu, pentru că el ştie ceva despre complot şi nu vrea să-mi spună. Ce s-a mai străduit să-mi alunge bănuielile! Trebuie să acţionez . Garda mea! Garda mea personală.

    (Tare.)

    Să intre garda!

    (Intră câţiva soldaţi.)

    SOLDATUL 1
    Aşteptăm ordinul!

    IROD
    Urmaţi-i pe cei trei Magi, de la distanţă. Când vedeţi că intră într-o casă în care se închină unui prunc şi îi dau acelui prunc darurile pe care le duc acum cămilele lor, aşteptaţi într-un ascunziş de lângă casa aceea. Lăsaţi-i să plece. Intraţi apoi în casă şi ucideţi fără milă copilul cel mic. Iar trupul lui neînsufleţit mi-1 aduceţi ca probă a credinţei ce mi-o purtaţi!

    SOLDATUL 1
    Executăm ordinul întocmai!

    (Iese, urmat de ceilalţi.)

    IROD
    (Strigă.)
    Slujitori!

    (Intră Slujitoarea 1.)
    SLUJITOAREA 1
    Poruncă!

    IROD
    Să intre Marele Preot şi să-mi aduci aici pe toţi preoţii din Templu!

    (Slujitoarea iese. Intră alţi slujitori şi slujitoare, îşi reiau locurile. Intră Marele Preot.)

    IROD
    Ei, Mare Preot! ce noutăţi avem?

    MARELE PREOT
    Cred că noutăţile sunt cele ce le-ai aflat în taină de la Magi.

    IROD
    (Râde sarcastic.)
    Văd că te roade în continuare curiozitatea. Dar să ştii că Magii nu aveau alte secrete. Pur şi simplu mi-au repetat de zece ori ce spuseseră şi când erai tu de faţă.

    MARELE PREOT
    Oare pui vreun temei pe spusele lor?

    IROD
    Nicidecum! De aceea i-am şi chemat pe scribii din templu să ne lămurească misterul.

    MARELE PREOT
    Sunt abia la începutul cercetărilor.

    IROD
    E bine să ştim, oricum ar sta lucrurile.

    (Intră Scribii, cu cărţi groase în mâini.)

    Bine aţi venit, învăţaţilor! Voi, care cercetaţi în permanenţă scrierile sfinte şi le cunoaşteţi bine, chiar pe de rost, răspundeţi-mi la următoarea întrebare: Unde se va naşte Mesia, pe greceşte Hristos, unsul Domnului?

    SCRIBUL 1
    În Betleemul Iudeii, pentru că de către profet stă scris:
    „Iar tu, Betleem, tărâm al lui Iuda,
    Nu eşti cu nimic mai prejos,
    Căci din tine va ieşi
    Păstorul ce va îndruma
    Poporul meu Israel."

    IROD
    Betleem! Ah, ce blestem pe capul meu!

    (Intră Garda.)
    Garda mea! Aşa de repede? Mi-aţi adus ce trebuia să-mi aduceţi?

    SOLDATUL 1
    Regele meu, nu! Abia am scăpat!

    IROD
    Au sărit asupra voastră?

    SOLDATUL 1
    Nu, nu aceia. Ci ... un înger de lumină, care ne-a orbit şi ne-a ţinut în genunchi până acum!

    IROD
    (Foarte speriat.)
    Cum aşa? Un înger!? Nu se poate. Aveţi cu toţii vedenii. Hristos, Betleem, îngeri! Magi din Orient! Afară, afară cu toţii! Garda, staţi pe loc!

    (Ies toţi, în afară de garda personală.)

    Aşa v-aţi arătat buna voastră credinţă faţă de mine, da? N-aţi vrut să ucideţi un prunc! Unul singur! Laşior! Trădătorilor!

    SOLDATUL 1
    Nu suntem laşi! Nu suntem trădători! Cere-ne orice şi ţi-o dovedim!

    IROD
    Da, dovediţi-mi-o! Dovediţi că nu sunteţi laşi şi mă pot încrede în voi. N-aţi putut ucide un prunc. Ucideţi-i pe toţi! Toţi pruncii din Betleem trebuie trecuţi prin ascuţişul săbiei!

    (Cortina cade lent. Irod continuă să strige chiar şi după ce cortina este complet coborâtă.)

    Toţi! Toţi trebuie să piară! Toţi pruncii din Betleem trebuie să piară. Aşa va pieri şi noul Rege. Auzi, noul Rege! Noul Rege!


    Tabloul III

    Ieslea cu Pruncul Iisus. Maria şi Iosif stau de o parte şi de alta a Pruncului, sorbindu-l din ochi de drag.

    MARIA
    Doamne, cât sunt de fericită că m-ai ales pe mine, nevrednica, pentru împlinirea lucrărilor tale! Ce bucurie nesfârşită!

    IOSIF
    Domnul fie lăudat! Slavă, slavă-n veci Părintelui Ceresc şi Fiului său, Iisus!

    (Intră Păstorii. Aduc brânză, lapte. Le pun lângă Prunc.)

    PĂSTORUL 1
    Păşteam oile afară în câmp, făcând noaptea de strajă în jurul turmei, când, iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea noastră, iar slava Domnului strălucea de jur-împrejurul nostru. Noi ne-am înfricoşat foarte tare, dar îngerul ne-a zis să nu ne temem, că ne aduce o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul.

    PĂSTORUL 2
    Ne-a mai spus îngerul Domnului că ni s-a născut astăzi un Mântuitor, care este Hristos Domnul.

    PĂSTORUL 3
    Şi am venit şi noi degrabă unde ne-a spus îngerul l-am găsit pe Prunc întocmai cum ni 1-a descris el. Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie! Bucură-te, Fecioară Maria, Domnul este cu Tine!

    (Intră cei trei Magi.)

    MAGUL 1
    Aici, deasupra acestui staul s-a oprit Steaua Călăuzitoare. Îţi mulţumim, Doamne, că ne-ai ales să ne închinăm Ţie.

    (Se închină. Apoi se duc şi aduc darurile.)

    MAGUL 2
    Îngăduie-ne, Doamne, să-ţi dăruim din bunurile noastre, aur, tămâie, smirnă...

    (Le pune lângă iesle, pe măsură ce le numeşte.)

    MAGUL 3
    Tu, lumină a lumii, Iisuse Hristoase, îţi mulţumim că ne-ai chemat şi ne-ai îndrumat să fim parte din oastea ta.

    MAGUL 1
    (Către Maria)
    O, tu, cea mai fericită mamă din lume! Roagă-te pentru noi, îndură-te şi adu-ne iertarea păcatelor noastre.

    MARIA
    Vă mulţumim, oameni buni, vă mulţumim din inimă pentru cuvintele voastre pline de înţelepciune şi pentru daruri. Toate acestea sunt numai şi numai din voia Celui de Sus, a Tatălui ceresc, pe care îl slăvim în orice clipă.

    MAGUL 2
    Acum noi trebuie să facem cale întoarsă, că avem mult de mers până în ţinuturile noastre îndepărtate din Soare-Răsare.

    MAGUL 3
    Şi trebuie să trecem şi pe la reşedinţa lui Irod.

    (Se aude un zgomot, ca de tunet, în culise şi se aprinde o lumină puternică. Intră îngerul. Toţi cad în genunchi şi îşi acoperă feţele cu mâna.)

    ÎNGERUL 1
    Nu vă temeţi! Am venit numai să vă spun că Irod plănuieşte să-1 piardă pe Iisus, pentru că se teme de El. Voi, Magilor, nu cumva să treceţi din nou pe la casa lui! Iar tu, Iosife, s-o iei pe Maria şi pe Prunc şi să te ascunzi departe de aici, în Egipt. Aici va fi mare suferinţă, din cauza pizmei şi fricii lui Irod.

    (Intră un grup de îngeri)

    Nu vă temeţi, oameni buni şi curaţi la suflet, Ridicaţi-vă şi cântaţi cu noi, să-l lăudăm pe Domnul!

    (Se ridică toţi oamenii în picioare şi se amestecă îngerii)

    ÎNGERII, PĂSTORII, MAGII, MARIA, IOSIF
    (Cântă sau recită.)

    Slavă, slavă, Tatălui ceresc,
    Slavă, slavă-n cerurile-nalte,
    Pace, pace, suflet omenesc,
    Vine Domnu,-n raiuri să te salte.

    Slavă, slavă, Tatălui de sus,
    Slavă, slavă, Fiului cuminte,
    Mîntuire, Iisus, ne-ai adus:
    Viaţa ca o dragoste fierbinte.

    Slavă, slavă, Duhului cel Sfânt,
    Slavă, slavă, glorie deplină.
    Totul e iubire pe Pământ.
    Totul - armonie şi lumină.

    Cortina.

    RăspundeţiȘtergere