Portofoliul
Portofoliul reprezintă “cartea de vizită” a elevului, prin care profesorul poate să-I urmărească progresul – în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental – la o anumită disciplină, de-a lungul unui interval de mai lung de timp (un semestru sau un an şcolar). Reprezintă un pact între elev şi profe-sorul care trebuie să-l ajute pe elev să se autoevalueze. Profesorul discută cu elevul despre ce tre-buie să stie şi ce trebuie să facă acesta de-a lungul procesului de învăţare. La începutul demersului educativ se realizeaza un diagnostic asupra necesităţilor elevului de învăţare pentru a stabili obiec-tivele şi criteriile de evaluare. Diagnosticul este făcut de profesor şi este discutat cu elevul implicat în evaluare.
Ce contine un portofoliu?
Portofoliul cuprinde:
- lista conţinutului acestuia, (sumarul, care include titlul fiecarei lucrări/fişe,etc. şi
- numărul paginii la care se găseşte);
- argumentaţia care explică ce lucrări sunt incluse în portofoliu, de ce este
- importantă fiecare şi cum se articulează între ele într-o viziune de ansamblu a
- elevului/grupului cu privire la subiectul respectiv;
- lucrările pe care le face elevul individual sau
- în grup;
- rezumate;
- eseuri;
- articole, referate, comunicări;
- fişe individuale de studiu;
- proiecte şi experimente;
- temele de zi de zi ;
- probleme rezolvate;
- rapoarte scrise – de realizare a proiectelor;
- teste şi lucrări semestriale;
- chestionare de atitudini;
- înregistrări, fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de elev individual sau
- împreună cu colegii săi;
- observaţii pe baza unor ghiduri de observaţii;
- reflecţiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează;
- autoevaluări scrise de elev sau de membrii grupului;
- interviuri de evaluare;
- alte materiale, hărţi cognitive, contribuţii la activitate care reflectă participarea
- elevului/ grupului la derularea şi soluţionarea temei date;
- viitoare obiective pornind de la realizările curente ale elevului/grupului, pe baza
- intereselor şi a progreselor înregistrate;
- comentarii suplimentare şi evaluări ale pro-fesorului, ale altor grupuri de
- învăţare şi/sau ale altor părţi interesate, de exemplu părinţii;
Portofoliul se compune în mod normal din materiale obligatorii şi opţionale, selectate de elev şi/sau de profesor şi care fac referire la diverse obiective şi strategii cognitive. Aşa cum afirmă profesorul Ioan Cerghit, portofoliul cuprinde “o selecţie dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă şi care pun în evidenţă progresele sale; care permit aprecierea aptitudinulor, talentelor, pasiunilor, contribuţiilor personale. Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua, de a-şi descoperi valoarea competenţelor şi eventua-lele greşeli. În alţi termeni, portofoliul este un instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea conti-nuă, progresivă şi multilaterală a procesului de activitate şi a produsului final. Acesta sporeşte motivăţia învăţării.” (Ioan Cerghit, 2002, p. 315)
TIPURI DE PORTOFOLII:
• Portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecţie a celor mai importante lucrări);
• Portofoliu de progres sau de lucru (conţine toate elementele desfăşurate pe parcursul activităţii);
• Portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate, etc.)
Evaluarea portofoliului începe de obicei prin explicarea de către profesor, la începutul perioadei, a obiectivelor învăţării în perioada pentru care se va primi nota. Profesorul şi elevii cad de acord asu-pra produselor pe care trebuie să le conţină de a lucra în ritm propriu, stimulând implicarea activă în sarcinile de lucru şi dezvoltând portofoliul şi care să dovedească îndeplinirea obiective-lor învăţării (mulţi profesori le reamintesc aproape zilnic elevilor să pună în portofoliu eşantioane care să le amintească mai târziu de munca depusă).
Atunci când elevul îşi prezintă portofoliul, profesorul realizează de obicei un interviu cu acesta, trecând în revistă lucrările anexate, analizând atitudinea lui fată de munca depusă, lău-dându-l pentru lucrurile bune, şi ajutându-l să se concentreze asupra aspectelor care trebuie îmbu-nătăţite. Evaluarea acestor produse se face multicriterial. De exemplu, criteriul conformităţii la teoria predată poate fi completat cu cel al inovativităţii şi originalităţii. Fiecare produs cuprins în portofoliu poate fi evaluat din punct de vedere cantitativ (numărul de pagini, de exemplu), dar mai ales calitativ: creativitatea produsului individual sau colectiv, elementele noi, punctele forte, etc. De asemenea evaluarea portofoliului va fi supusă evaluării efectelor pe care acest gen de evaluare l-a avut asupra dezvoltării personalităţii, a capacităţii de autoevaluare şi a competenţelor de intercomunicare. Portofoliul reprezintă un element flexibil de evaluare, care, pe parcurs, poate să includă şi alte ele-mente către care se îndreaptă interesul elevului şi pe care doreşte să le aprofundeze. Această metodă alternativă de evaluare oferă fiecarui elev posibilitatea capacitatea de autoevaluare. “Raportul de eva-luare” – cum îl numeşte prof. I. T. Radu – are în vedere toate produsele elevilor şi, în acelaşi timp, progresul înregistrat de la o etapă la alta. El se substituie tot mai mult modului tradiţional de realizare a bilantului rezultatelor elevului(lor) prin media aritmetică “săracă în semnificaţii privind evoluţia şco-lară a acestuia”
Cuprinzând obiectivele activităţii desfăşurate de elev, o selecţie a conţinuturilor, resursele folosite, gândurile elevilor asupra a ceea ce a lucrat, propriile concluzii de autoevaluare, materialele pot fi citite atât de profesor cât şi de părinţi sau colegi, fiind o sursă foarte bună de cunoaştere a elevului care a lucrat la alcătuirea portofoliului. Este o mapă deschisă în care tot timpul se mai poate adăuga ceva, iar nota nu trebuie să fie o presiune.
Evaluarea portofoliului se face prin calificative acordate conform criteriilor de apreciere şi indicilor stabiliţi într-un tabel de genul următor:
CRITERII DE APRECIERE ŞI INDICI
DA PARŢIAL NU OBSERVAŢII
1. PREZENTARE
- evoluţia evidenţiată faţă
prima prezentare a
portofoliului;
- dacă este complet;
- estetica generală;
2. REZUMATE
- cu ceea ce a învăţat
elevul şi cu succesele
înregistrate;
- calitatea referatelor;
- concordanţă cu temele
date;
- cantitatea lucrărilor;
3. LUCRARI PRACTICE
- adecvarea la scop;
- eficienţa modului de lucru;
- rezultatul lucrărilor practice;
- dacă s-a lucrat în grup
sau individual;
- repartizarea eficientă a
sarcinilor;
4. REFLECŢIILE elevului
pe diferite părţi ale
portofoliului;
- reflecţii asupra propriei
munci;
- reflecţii despre lucrul în
echipă (dacă e cazul);
- aşteptările elevului de
la activitatea desfăşurată;
5. CRONOLOGIE;
- punerea în ordine cronologică
a materialelor;
6. AUTOEVALUAREA
elevului;
- autoevaluarea activităţilor
desfăşurate;
- concordanţa scop-rezultat;
- progresul făcut;
- nota pe care cred că o
merită;
7. ALTE MATERIALE
- calitatea acestora;
- adecvarea la teme propusă;
- relevanţa pentru creşterea
aprecierilor;
Portofoliul reprezină un veritabil “portret pedagogic” al elevului relevând nivelul general de pregătire, rezultatele deosebite obţinute, interesele şi aptitudinile demonstrate, capacităţile formate, atitudinile, dificultăţile în învăţare întâmpinate, corelaţiile interdisciplinare, resursele pentru o învăţare ulterioară, disponibilităţile de comunicare şi de lucru în echipă, gradul de implicare în sarcina de lucru, perseverenţa şi conştiinciozitatea, trăsăturile de personalitate. Notarea termenilor cheie aleşi pentru portofoliu poate lua forma urmatoare:
NUMARUL DE PUNCTE CRITERIILE1
20
10
15
20
15
20
- Atingerea tuturor termenilor cheie;
- Înregistrarea acestora în timp util;
- Originalitatea aptitudinilor;
- Raţionamente superioare implicate;
- Relaţii cu alte materii;
- Reflecţia personală;
100 TOTAL
PORTOFOLIUL ÎN CAZUL METODEI DE ÎNVĂŢARE COOPERATIVĂ2
Ce este un grup de bază? Un grup de bază este o formă de asociere eterogenă, de lungă durată, cu membri stabili, în cadrul metodei de învăţare menţionate. Poate funcţiona pentru o materie, un an, câţiva ani. Scopul acestuia este să asigure sprijinul, ajutorul, asistenţa, încurajarea, necesare fiecărui membru pentru a putea progresa ştiinţific şi a se dezvolta cognitiv şi social armonios.
Ce este portofoliul de grup? Portofoliul de grup este o colecţie organizată de lucrări/mostre din activitatea grupului, acumulate în timp, precum şi mostre din lucrările individuale ale membrilor grupului.
Din ce este alcătuit portofoliul de grup? Elementele ce se pot regăsi într-un portofoliu de grup sunt următoarele: Coperta, care reflectă în mod creativ personalitatea grupului; Cuprinsul; Prezentarea grupului şi a membrilor săi; Introducerea şi argumentaţia privind mostrele alese; Mostre care au necesitat cooperarea între membrii grupului pentru a fi realizate; Observaţii ale membrilor grupului privind modul lor de interacţiune în
timpul activităţii în comun; Autoevaluări ale membrilor grupului şi evaluarea grupului de către aceştia;
1 http://fp.uni.edu/rac/col/romania/8-instruirea.htm 2 http://fp.uni.edu/rac/col/romania/clasificarea evaluarii.htm
Mostre individuale revizuite pe baza feedbackului primit de la grup (compoziţii, prezentări, etc.); Autoevaluări ale membrilor grupului cu privire la calităţile şi punctele slabe ale interacţiunii sociale – modul în care au potenţat eficienţa grupului şi au ajutat alţi colegi să înveţe; O listă a viitoarelor obiective de învăţare şi deprinderi sociale pe care şi le propun membrii grupului; Comentarii şi feedback din partea profesorilor, metodiştilor şi a altor grupuri de studiu;
Pregătirea pentru folosirea portofoliului presupune răspunsul la următoarele
întrebări:
1. Cine alcătuieşte portofoliul:
____ Elevii (individual) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul profesorului.
____ Elevii (individual) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul grupurilor de studiu.
____ Grupurile de bază (activitate individuală şi de grup) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul profesorului.
2. Ce tip de portofoliu utilizăm?
____ Portofoliu care cuprinde lucrările cele mai bune
____ Portofoliu care demonstrează progresul
3. Care sunt scopurile şi obiectivele utilizării portofoliului?
a.
b.
c.
4. Ce tipuri de mostre ar trebui să fie incluse în portofoliu?
a.
b.
c.
5. Ce criterii vor folosi elevii sau grupul pentru a alege termenii-cheie?
a.
b.
c.
6. Cine va alcătui formularele de evaluare şi notare a portofoliilor?
_____ Profesorii/metodiştii _____ Elevii
Forma pe care o poate îmbrăca portofoliul este fie o mapă cu documente, fie o cutie de carton în care se pot aduna: casete video, materiale, desene, picturi, fotografii ce reprezintă aspecte ale învăţarii şi/sau pe cei implicaţi în activitate. Portofoliul poate fi folosit la orice vârstă, la studenţi, elevi chiar şi la grădiniţă. De exemplu, preşcolarii de cinci ani pot alcătui un portofoliu la disciplina edu-caţie muzicală. Acesta poate să conţină: înregistrări pe casete audio, fotografii în timp ce cântau,
desene realizate de copii în legatură cu ce au învăţat şi au simţit pentru că nu au învăţat să scrie, etc. Este ilustrat astfel modul în care au evoluat de-a lungul studiului muzicii, adunând materiale într-o colecţie pe care copiii pot oricând să o revadă şi să o completeze.
Scopul nu este neaparat cel al evaluării ci mai ales cel de stimulare a învăţării, prin directa implicare a participantilor la activitate. Subiecţii reflectă continuu asupra a ceea ce învaţă, existând o perma-nentă corelaţie cu obiectivele. Îndrumătorul trebuie să fie deschis şi să sprijine căutările copiilor. Avantajele folosirii portofoliului:
. portofoliul este un instrument flexibil, uşor adaptabil la specificul disciplinei, clasei şi condiţiilor concrete ale activităţii;
. permite aprecierea şi includerea în actul evaluării a unor produse ale activităţii elevului care, în mod obişnuit, nu sunt avute în vedere; acest fapt încurajează exprimarea personală a elevului, angajarea lui în activităţi de învăţare mai complexe şi mai creative, diversificarea cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilor exersate;
. evaluarea portofoliului este eliberată în mare parte de tensiunile şi tonusul afectiv negativ care însoţesc formele tradiţionale de evaluare; evaluarea devine astfel motivantă şi nu stresantă pentru elev;
. dezvoltă capacitatea elevului de autoevaluare, aceştia devenind auto-reflexivi asupra propriei munci şi asupra progreselor înregistrate;
. implică mai activ elevul în propria evaluare şi în realizarea unor materiale care
să-l reprezinte cel mai bine;
Autoevaluarea este un proces de învăţare, elevii asumându-şi responsabilitatea asupra activităţii desfăşurate, regândindu-şi propriul proces de învăţare, de gândire şi de evaluare. Metaevaluarea reprezintă propria reflecţie asupra instrumentelor şi procedurilor de autoevaluare.
Dezavantajul portofoliului este acela că nu poate fi repede şi uşor de evaluat. Este greu de apreciat conform unui barem strict deoarece reflectă creativitatea şi originalitatea elevului. Ca metoda alternativă de evaluare, portofoliul solicită mai mult o apreciere calitativă decat cantitativă şi este mai uşor de aplicat pe grupuri mai mici. Profesorul îl poate folosi pentru a evalua performanţele elevilor, iar elevii îl pot folosi pentru autoevaluare şi ca modalitate de reflecţie asupra învăţării. Portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a elevului. Prin materiale pe care le conţine, el poate fi ilustrativ pentru crearea imaginii unei instituţii cum ar fi Şcoala Nr. … sau Liceul Nr. …, folosit fiiind ca “o modalitate de a reprezenta un grup, o şcoală chiar; este un exemplu reprezentativ al activităţii şi al performanţelor cursanţilor unei şcoli”. Instituţia şcolară respectivă încearcă astfel să-şi creeze o imagine în rândul viitorilor cursanţi ori în rândul părinţilor, arătându-le mostre ale activităţilor şi acţiunilor desfăşurate de elevi în şcoala respectivă. Poate fi considerat în acelşi timp un instrument complementar folosit de profesor în aplicarea strategiilor de instruire centrate pe lucrul în echipă, pe elaborarea de proiecte ample de cercetare şi învăţare. De asemenea, portofoliul este compatibil cu
instruirea individualizată ca strategie centrată pe stilurile diferite de învăţare. Prin complexitatea şi bogăţia informaţiei pe care o furnizează, sintetizând activitatea elevului de-a lungul timpului (un semestru, an şcolar sau ciclu de învăţământ), portofoliul poate constutui parte integrantă a unei evaluări sumative sau a unei examinări.
Portofoliul reprezintă “cartea de vizită” a elevului, prin care profesorul poate să-I urmărească progresul – în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental – la o anumită disciplină, de-a lungul unui interval de mai lung de timp (un semestru sau un an şcolar). Reprezintă un pact între elev şi profe-sorul care trebuie să-l ajute pe elev să se autoevalueze. Profesorul discută cu elevul despre ce tre-buie să stie şi ce trebuie să facă acesta de-a lungul procesului de învăţare. La începutul demersului educativ se realizeaza un diagnostic asupra necesităţilor elevului de învăţare pentru a stabili obiec-tivele şi criteriile de evaluare. Diagnosticul este făcut de profesor şi este discutat cu elevul implicat în evaluare.
Ce contine un portofoliu?
Portofoliul cuprinde:
- lista conţinutului acestuia, (sumarul, care include titlul fiecarei lucrări/fişe,etc. şi
- numărul paginii la care se găseşte);
- argumentaţia care explică ce lucrări sunt incluse în portofoliu, de ce este
- importantă fiecare şi cum se articulează între ele într-o viziune de ansamblu a
- elevului/grupului cu privire la subiectul respectiv;
- lucrările pe care le face elevul individual sau
- în grup;
- rezumate;
- eseuri;
- articole, referate, comunicări;
- fişe individuale de studiu;
- proiecte şi experimente;
- temele de zi de zi ;
- probleme rezolvate;
- rapoarte scrise – de realizare a proiectelor;
- teste şi lucrări semestriale;
- chestionare de atitudini;
- înregistrări, fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de elev individual sau
- împreună cu colegii săi;
- observaţii pe baza unor ghiduri de observaţii;
- reflecţiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează;
- autoevaluări scrise de elev sau de membrii grupului;
- interviuri de evaluare;
- alte materiale, hărţi cognitive, contribuţii la activitate care reflectă participarea
- elevului/ grupului la derularea şi soluţionarea temei date;
- viitoare obiective pornind de la realizările curente ale elevului/grupului, pe baza
- intereselor şi a progreselor înregistrate;
- comentarii suplimentare şi evaluări ale pro-fesorului, ale altor grupuri de
- învăţare şi/sau ale altor părţi interesate, de exemplu părinţii;
Portofoliul se compune în mod normal din materiale obligatorii şi opţionale, selectate de elev şi/sau de profesor şi care fac referire la diverse obiective şi strategii cognitive. Aşa cum afirmă profesorul Ioan Cerghit, portofoliul cuprinde “o selecţie dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă şi care pun în evidenţă progresele sale; care permit aprecierea aptitudinulor, talentelor, pasiunilor, contribuţiilor personale. Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua, de a-şi descoperi valoarea competenţelor şi eventua-lele greşeli. În alţi termeni, portofoliul este un instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea conti-nuă, progresivă şi multilaterală a procesului de activitate şi a produsului final. Acesta sporeşte motivăţia învăţării.” (Ioan Cerghit, 2002, p. 315)
TIPURI DE PORTOFOLII:
• Portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecţie a celor mai importante lucrări);
• Portofoliu de progres sau de lucru (conţine toate elementele desfăşurate pe parcursul activităţii);
• Portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate, etc.)
Evaluarea portofoliului începe de obicei prin explicarea de către profesor, la începutul perioadei, a obiectivelor învăţării în perioada pentru care se va primi nota. Profesorul şi elevii cad de acord asu-pra produselor pe care trebuie să le conţină de a lucra în ritm propriu, stimulând implicarea activă în sarcinile de lucru şi dezvoltând portofoliul şi care să dovedească îndeplinirea obiective-lor învăţării (mulţi profesori le reamintesc aproape zilnic elevilor să pună în portofoliu eşantioane care să le amintească mai târziu de munca depusă).
Atunci când elevul îşi prezintă portofoliul, profesorul realizează de obicei un interviu cu acesta, trecând în revistă lucrările anexate, analizând atitudinea lui fată de munca depusă, lău-dându-l pentru lucrurile bune, şi ajutându-l să se concentreze asupra aspectelor care trebuie îmbu-nătăţite. Evaluarea acestor produse se face multicriterial. De exemplu, criteriul conformităţii la teoria predată poate fi completat cu cel al inovativităţii şi originalităţii. Fiecare produs cuprins în portofoliu poate fi evaluat din punct de vedere cantitativ (numărul de pagini, de exemplu), dar mai ales calitativ: creativitatea produsului individual sau colectiv, elementele noi, punctele forte, etc. De asemenea evaluarea portofoliului va fi supusă evaluării efectelor pe care acest gen de evaluare l-a avut asupra dezvoltării personalităţii, a capacităţii de autoevaluare şi a competenţelor de intercomunicare. Portofoliul reprezintă un element flexibil de evaluare, care, pe parcurs, poate să includă şi alte ele-mente către care se îndreaptă interesul elevului şi pe care doreşte să le aprofundeze. Această metodă alternativă de evaluare oferă fiecarui elev posibilitatea capacitatea de autoevaluare. “Raportul de eva-luare” – cum îl numeşte prof. I. T. Radu – are în vedere toate produsele elevilor şi, în acelaşi timp, progresul înregistrat de la o etapă la alta. El se substituie tot mai mult modului tradiţional de realizare a bilantului rezultatelor elevului(lor) prin media aritmetică “săracă în semnificaţii privind evoluţia şco-lară a acestuia”
Cuprinzând obiectivele activităţii desfăşurate de elev, o selecţie a conţinuturilor, resursele folosite, gândurile elevilor asupra a ceea ce a lucrat, propriile concluzii de autoevaluare, materialele pot fi citite atât de profesor cât şi de părinţi sau colegi, fiind o sursă foarte bună de cunoaştere a elevului care a lucrat la alcătuirea portofoliului. Este o mapă deschisă în care tot timpul se mai poate adăuga ceva, iar nota nu trebuie să fie o presiune.
Evaluarea portofoliului se face prin calificative acordate conform criteriilor de apreciere şi indicilor stabiliţi într-un tabel de genul următor:
CRITERII DE APRECIERE ŞI INDICI
DA PARŢIAL NU OBSERVAŢII
1. PREZENTARE
- evoluţia evidenţiată faţă
prima prezentare a
portofoliului;
- dacă este complet;
- estetica generală;
2. REZUMATE
- cu ceea ce a învăţat
elevul şi cu succesele
înregistrate;
- calitatea referatelor;
- concordanţă cu temele
date;
- cantitatea lucrărilor;
3. LUCRARI PRACTICE
- adecvarea la scop;
- eficienţa modului de lucru;
- rezultatul lucrărilor practice;
- dacă s-a lucrat în grup
sau individual;
- repartizarea eficientă a
sarcinilor;
4. REFLECŢIILE elevului
pe diferite părţi ale
portofoliului;
- reflecţii asupra propriei
munci;
- reflecţii despre lucrul în
echipă (dacă e cazul);
- aşteptările elevului de
la activitatea desfăşurată;
5. CRONOLOGIE;
- punerea în ordine cronologică
a materialelor;
6. AUTOEVALUAREA
elevului;
- autoevaluarea activităţilor
desfăşurate;
- concordanţa scop-rezultat;
- progresul făcut;
- nota pe care cred că o
merită;
7. ALTE MATERIALE
- calitatea acestora;
- adecvarea la teme propusă;
- relevanţa pentru creşterea
aprecierilor;
Portofoliul reprezină un veritabil “portret pedagogic” al elevului relevând nivelul general de pregătire, rezultatele deosebite obţinute, interesele şi aptitudinile demonstrate, capacităţile formate, atitudinile, dificultăţile în învăţare întâmpinate, corelaţiile interdisciplinare, resursele pentru o învăţare ulterioară, disponibilităţile de comunicare şi de lucru în echipă, gradul de implicare în sarcina de lucru, perseverenţa şi conştiinciozitatea, trăsăturile de personalitate. Notarea termenilor cheie aleşi pentru portofoliu poate lua forma urmatoare:
NUMARUL DE PUNCTE CRITERIILE1
20
10
15
20
15
20
- Atingerea tuturor termenilor cheie;
- Înregistrarea acestora în timp util;
- Originalitatea aptitudinilor;
- Raţionamente superioare implicate;
- Relaţii cu alte materii;
- Reflecţia personală;
100 TOTAL
PORTOFOLIUL ÎN CAZUL METODEI DE ÎNVĂŢARE COOPERATIVĂ2
Ce este un grup de bază? Un grup de bază este o formă de asociere eterogenă, de lungă durată, cu membri stabili, în cadrul metodei de învăţare menţionate. Poate funcţiona pentru o materie, un an, câţiva ani. Scopul acestuia este să asigure sprijinul, ajutorul, asistenţa, încurajarea, necesare fiecărui membru pentru a putea progresa ştiinţific şi a se dezvolta cognitiv şi social armonios.
Ce este portofoliul de grup? Portofoliul de grup este o colecţie organizată de lucrări/mostre din activitatea grupului, acumulate în timp, precum şi mostre din lucrările individuale ale membrilor grupului.
Din ce este alcătuit portofoliul de grup? Elementele ce se pot regăsi într-un portofoliu de grup sunt următoarele: Coperta, care reflectă în mod creativ personalitatea grupului; Cuprinsul; Prezentarea grupului şi a membrilor săi; Introducerea şi argumentaţia privind mostrele alese; Mostre care au necesitat cooperarea între membrii grupului pentru a fi realizate; Observaţii ale membrilor grupului privind modul lor de interacţiune în
timpul activităţii în comun; Autoevaluări ale membrilor grupului şi evaluarea grupului de către aceştia;
1 http://fp.uni.edu/rac/col/romania/8-instruirea.htm 2 http://fp.uni.edu/rac/col/romania/clasificarea evaluarii.htm
Mostre individuale revizuite pe baza feedbackului primit de la grup (compoziţii, prezentări, etc.); Autoevaluări ale membrilor grupului cu privire la calităţile şi punctele slabe ale interacţiunii sociale – modul în care au potenţat eficienţa grupului şi au ajutat alţi colegi să înveţe; O listă a viitoarelor obiective de învăţare şi deprinderi sociale pe care şi le propun membrii grupului; Comentarii şi feedback din partea profesorilor, metodiştilor şi a altor grupuri de studiu;
Pregătirea pentru folosirea portofoliului presupune răspunsul la următoarele
întrebări:
1. Cine alcătuieşte portofoliul:
____ Elevii (individual) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul profesorului.
____ Elevii (individual) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul grupurilor de studiu.
____ Grupurile de bază (activitate individuală şi de grup) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul profesorului.
2. Ce tip de portofoliu utilizăm?
____ Portofoliu care cuprinde lucrările cele mai bune
____ Portofoliu care demonstrează progresul
3. Care sunt scopurile şi obiectivele utilizării portofoliului?
a.
b.
c.
4. Ce tipuri de mostre ar trebui să fie incluse în portofoliu?
a.
b.
c.
5. Ce criterii vor folosi elevii sau grupul pentru a alege termenii-cheie?
a.
b.
c.
6. Cine va alcătui formularele de evaluare şi notare a portofoliilor?
_____ Profesorii/metodiştii _____ Elevii
Forma pe care o poate îmbrăca portofoliul este fie o mapă cu documente, fie o cutie de carton în care se pot aduna: casete video, materiale, desene, picturi, fotografii ce reprezintă aspecte ale învăţarii şi/sau pe cei implicaţi în activitate. Portofoliul poate fi folosit la orice vârstă, la studenţi, elevi chiar şi la grădiniţă. De exemplu, preşcolarii de cinci ani pot alcătui un portofoliu la disciplina edu-caţie muzicală. Acesta poate să conţină: înregistrări pe casete audio, fotografii în timp ce cântau,
desene realizate de copii în legatură cu ce au învăţat şi au simţit pentru că nu au învăţat să scrie, etc. Este ilustrat astfel modul în care au evoluat de-a lungul studiului muzicii, adunând materiale într-o colecţie pe care copiii pot oricând să o revadă şi să o completeze.
Scopul nu este neaparat cel al evaluării ci mai ales cel de stimulare a învăţării, prin directa implicare a participantilor la activitate. Subiecţii reflectă continuu asupra a ceea ce învaţă, existând o perma-nentă corelaţie cu obiectivele. Îndrumătorul trebuie să fie deschis şi să sprijine căutările copiilor. Avantajele folosirii portofoliului:
. portofoliul este un instrument flexibil, uşor adaptabil la specificul disciplinei, clasei şi condiţiilor concrete ale activităţii;
. permite aprecierea şi includerea în actul evaluării a unor produse ale activităţii elevului care, în mod obişnuit, nu sunt avute în vedere; acest fapt încurajează exprimarea personală a elevului, angajarea lui în activităţi de învăţare mai complexe şi mai creative, diversificarea cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilor exersate;
. evaluarea portofoliului este eliberată în mare parte de tensiunile şi tonusul afectiv negativ care însoţesc formele tradiţionale de evaluare; evaluarea devine astfel motivantă şi nu stresantă pentru elev;
. dezvoltă capacitatea elevului de autoevaluare, aceştia devenind auto-reflexivi asupra propriei munci şi asupra progreselor înregistrate;
. implică mai activ elevul în propria evaluare şi în realizarea unor materiale care
să-l reprezinte cel mai bine;
Autoevaluarea este un proces de învăţare, elevii asumându-şi responsabilitatea asupra activităţii desfăşurate, regândindu-şi propriul proces de învăţare, de gândire şi de evaluare. Metaevaluarea reprezintă propria reflecţie asupra instrumentelor şi procedurilor de autoevaluare.
Dezavantajul portofoliului este acela că nu poate fi repede şi uşor de evaluat. Este greu de apreciat conform unui barem strict deoarece reflectă creativitatea şi originalitatea elevului. Ca metoda alternativă de evaluare, portofoliul solicită mai mult o apreciere calitativă decat cantitativă şi este mai uşor de aplicat pe grupuri mai mici. Profesorul îl poate folosi pentru a evalua performanţele elevilor, iar elevii îl pot folosi pentru autoevaluare şi ca modalitate de reflecţie asupra învăţării. Portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a elevului. Prin materiale pe care le conţine, el poate fi ilustrativ pentru crearea imaginii unei instituţii cum ar fi Şcoala Nr. … sau Liceul Nr. …, folosit fiiind ca “o modalitate de a reprezenta un grup, o şcoală chiar; este un exemplu reprezentativ al activităţii şi al performanţelor cursanţilor unei şcoli”. Instituţia şcolară respectivă încearcă astfel să-şi creeze o imagine în rândul viitorilor cursanţi ori în rândul părinţilor, arătându-le mostre ale activităţilor şi acţiunilor desfăşurate de elevi în şcoala respectivă. Poate fi considerat în acelşi timp un instrument complementar folosit de profesor în aplicarea strategiilor de instruire centrate pe lucrul în echipă, pe elaborarea de proiecte ample de cercetare şi învăţare. De asemenea, portofoliul este compatibil cu
instruirea individualizată ca strategie centrată pe stilurile diferite de învăţare. Prin complexitatea şi bogăţia informaţiei pe care o furnizează, sintetizând activitatea elevului de-a lungul timpului (un semestru, an şcolar sau ciclu de învăţământ), portofoliul poate constutui parte integrantă a unei evaluări sumative sau a unei examinări.
METODA BRAINSTORMING
Brainstormingul este una din cele mai răspândite metode în formarea elevilor în educaţie, în stimularea creativităţii, în domeniul afacerilor, al publicităţii, etc.
Etimologic, brainstorming provine din engleză, din cuvintele „brain”= creier şi „storm”= furtună, plus desinenţa „-ing” specifică limbii engleze, ceea ce înseamnă „furtună în creier”- efervescenţă,o stare de intensă activitate imaginativă, un asalt de idei. Este „ metoda inteligenţei în asalt.”
Un principiu al brainstormingului este :cantitatea generează calitatea.Conform acestui principiu, pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o productivitate creativă cât mai mare. (Osborne, 1959). Prin folosirea acestei metode se provoacă şi se solicită participarea activă a elevilor, se dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situaţii, de a le analiza, de a lua decizii în ceea ce priveşte alegerea soluţiilor optime şi se exersează atitudinea creativă şi exprimarea personalităţii.
De asemenea, utilizarea brainstormingului optimizează dezvoltarea relaţiilor interpersonale – constatăm că persoanele din jur pot fi bune, valoroase, importante. Identificarea soluţiilor pentru o problemă dată este un alt obiectiv al brainstormingului.
ETAPELE METODEI:
1. Se alege tema şi se anunţă sarcina de lucru.
2. Se solicită exprimarea într-un mod cât mai rapid, în enunţuri scurte şi concrete, fără cenzură, a tuturor ideilor – chiar trăznite, neobişnuite, absurde, fanteziste, aşa cum vin ele în minte legate de rezolvarea unei situaţii-problemă conturate.Se pot face asociaţii în legătură cu afirmaţiile celorlalţi, se pot prelua, completa sau transforma ideile din grup, dar atenţie, fără referiri critice.Se suspendă orice gen de critică, nimeni nu are voie să facă observaţii negative.În acest caz funcţionează principiul „cantitatea generează calitatea”.
3. Totul se înregistreză în scris, pe tablă, flipchart, video, reportofon, etc.
4. Se lasă o pauză de câteva minute pentru „aşezarea” ideilor emise şi recepţionate.
5. Se reiau pe rând ideile emise, iar grupul găseşte criterii de grupare a lor pe categorii-simboluri, cuvinte-cheie, imagini care reprezintă posibile criterii.
6. Grupul se împarte în subgrupuri, în funcţie de idei listate, pentru dezbatere.Dezbaterea se poate desfăşura însă şi în grupul mare. În această etapă are loc analiza critică, evaluarea ,argumentarea şi contraargumentarea ideilor emise anterior.Se selectează ideile originale sau cele mai aproape de soluţii fezabile pentru problema pusă în discuţie. Se discută liber, spontan, riscurile şi contradicţiile care apar. . 7. Se afişează ideile rezultate de la fiecare subgrup, în forme cât mai variate
şi originale: cuvinte, propoziţii, imagini, desene, cântece,coleje, joc de rol, pentru a fi cunoscute de ceilalţi.
Învăţătorul trebuie să fie un autentic catalizator al activităţii, care să încurajeze exprimarea ideilor, să nu permită intervenţii inhibante şi să stimuleze explozia de idei.
În desfăşurarea lecţiilor în învăţământul primar se realizează de cele mai multe ori variante prescurtate ale metodei, obiectivul fundamental fiind acela de a-i determina pe elevi să-şi exprime liber opiniile, să formuleze idei proprii eliberate de prejudecăţi, să exerseze atitudini deschise şi creative în grup, să fie motivaţi pentru activitate, să înveţe într-o manieră plăcută şi atractivă, într-o ambianţă plină de prospeţime şi emulaţie.
Avantajele utilizării metodei brainstorming sunt multiple. Dintre acestea:
- obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi şi a soluţiilor rezolvatoare;
- costurile reduse necesare folosirii metodei;
- aplicabilitate largă, aproape în toate domeniile;
- stimulează participarea activă şi crează posibilitatea contagiunii ideilor;
-dezvoltă creativitatea,spontaneitatea,încrederea în sine prin procesul evaluării amânate;
- dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă.
Limitele brainstorming-ului:
- nu suplineşte cercetarea de durată, clasică;
- depinde de calităţile moderatorului de a anima şi dirija discuţia pe făgaşul dorit;
- oferă doar soluţii posibile nu şi realizarea efectivă;
- uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanţi.
Brainstorming-ul se desfăşoară în cadrul unui grup format din maxim 30 de persoane, de preferinţă eterogen din punct de vedere al pregătirii şi al înclinaţiilor, sub coordonarea unui moderator(în cazul nostru-învăţătorul), care îndeplineşte rolul atăt de animator, cât şi de mediator.Rolul învăţătorului este de a asculta cu atenţie pe elevi fără a interveni în discuţiile acestora; eventual, el poate intra în joc prin respectarea regulilor acestuia.Se mai recomandă ca grupul ce utilizează brainstorming-ul să fie compus dintr-un număr par de elevi. Folosită cu discernământ,această metodă stimulează creativitatea şi generează lecţii creative. Cu puţin curaj, acestea pot fi proiectate în parteneriat cu elevii.
Brainstormingul este una din cele mai răspândite metode în formarea elevilor în educaţie, în stimularea creativităţii, în domeniul afacerilor, al publicităţii, etc.
Etimologic, brainstorming provine din engleză, din cuvintele „brain”= creier şi „storm”= furtună, plus desinenţa „-ing” specifică limbii engleze, ceea ce înseamnă „furtună în creier”- efervescenţă,o stare de intensă activitate imaginativă, un asalt de idei. Este „ metoda inteligenţei în asalt.”
Un principiu al brainstormingului este :cantitatea generează calitatea.Conform acestui principiu, pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o productivitate creativă cât mai mare. (Osborne, 1959). Prin folosirea acestei metode se provoacă şi se solicită participarea activă a elevilor, se dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situaţii, de a le analiza, de a lua decizii în ceea ce priveşte alegerea soluţiilor optime şi se exersează atitudinea creativă şi exprimarea personalităţii.
De asemenea, utilizarea brainstormingului optimizează dezvoltarea relaţiilor interpersonale – constatăm că persoanele din jur pot fi bune, valoroase, importante. Identificarea soluţiilor pentru o problemă dată este un alt obiectiv al brainstormingului.
ETAPELE METODEI:
1. Se alege tema şi se anunţă sarcina de lucru.
2. Se solicită exprimarea într-un mod cât mai rapid, în enunţuri scurte şi concrete, fără cenzură, a tuturor ideilor – chiar trăznite, neobişnuite, absurde, fanteziste, aşa cum vin ele în minte legate de rezolvarea unei situaţii-problemă conturate.Se pot face asociaţii în legătură cu afirmaţiile celorlalţi, se pot prelua, completa sau transforma ideile din grup, dar atenţie, fără referiri critice.Se suspendă orice gen de critică, nimeni nu are voie să facă observaţii negative.În acest caz funcţionează principiul „cantitatea generează calitatea”.
3. Totul se înregistreză în scris, pe tablă, flipchart, video, reportofon, etc.
4. Se lasă o pauză de câteva minute pentru „aşezarea” ideilor emise şi recepţionate.
5. Se reiau pe rând ideile emise, iar grupul găseşte criterii de grupare a lor pe categorii-simboluri, cuvinte-cheie, imagini care reprezintă posibile criterii.
6. Grupul se împarte în subgrupuri, în funcţie de idei listate, pentru dezbatere.Dezbaterea se poate desfăşura însă şi în grupul mare. În această etapă are loc analiza critică, evaluarea ,argumentarea şi contraargumentarea ideilor emise anterior.Se selectează ideile originale sau cele mai aproape de soluţii fezabile pentru problema pusă în discuţie. Se discută liber, spontan, riscurile şi contradicţiile care apar. . 7. Se afişează ideile rezultate de la fiecare subgrup, în forme cât mai variate
şi originale: cuvinte, propoziţii, imagini, desene, cântece,coleje, joc de rol, pentru a fi cunoscute de ceilalţi.
Învăţătorul trebuie să fie un autentic catalizator al activităţii, care să încurajeze exprimarea ideilor, să nu permită intervenţii inhibante şi să stimuleze explozia de idei.
În desfăşurarea lecţiilor în învăţământul primar se realizează de cele mai multe ori variante prescurtate ale metodei, obiectivul fundamental fiind acela de a-i determina pe elevi să-şi exprime liber opiniile, să formuleze idei proprii eliberate de prejudecăţi, să exerseze atitudini deschise şi creative în grup, să fie motivaţi pentru activitate, să înveţe într-o manieră plăcută şi atractivă, într-o ambianţă plină de prospeţime şi emulaţie.
Avantajele utilizării metodei brainstorming sunt multiple. Dintre acestea:
- obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi şi a soluţiilor rezolvatoare;
- costurile reduse necesare folosirii metodei;
- aplicabilitate largă, aproape în toate domeniile;
- stimulează participarea activă şi crează posibilitatea contagiunii ideilor;
-dezvoltă creativitatea,spontaneitatea,încrederea în sine prin procesul evaluării amânate;
- dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă.
Limitele brainstorming-ului:
- nu suplineşte cercetarea de durată, clasică;
- depinde de calităţile moderatorului de a anima şi dirija discuţia pe făgaşul dorit;
- oferă doar soluţii posibile nu şi realizarea efectivă;
- uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanţi.
Brainstorming-ul se desfăşoară în cadrul unui grup format din maxim 30 de persoane, de preferinţă eterogen din punct de vedere al pregătirii şi al înclinaţiilor, sub coordonarea unui moderator(în cazul nostru-învăţătorul), care îndeplineşte rolul atăt de animator, cât şi de mediator.Rolul învăţătorului este de a asculta cu atenţie pe elevi fără a interveni în discuţiile acestora; eventual, el poate intra în joc prin respectarea regulilor acestuia.Se mai recomandă ca grupul ce utilizează brainstorming-ul să fie compus dintr-un număr par de elevi. Folosită cu discernământ,această metodă stimulează creativitatea şi generează lecţii creative. Cu puţin curaj, acestea pot fi proiectate în parteneriat cu elevii.
CIORCHINELE
"Ciorchinele" este o tehnica eficienta de predare si invatare care incurajeaza elevii sa gandeasca liber si deschis.
"Ciorchinele" este un "brainstorming" necesar, prin care se stimuleaza evidentierea legaturilor dintre idei; o modalitate de a construi sau realiza asociatii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor.
"Ciorchinele" este o tehnica de cautare a cailor de acces spre propriile cunostinte evidentiind modul de a întelege o anumita tema, un anumit continut.
Etapele realizarii "ciorchinelui"
"Ciorchinele" este un "brainstorming" necesar, prin care se stimuleaza evidentierea legaturilor dintre idei; o modalitate de a construi sau realiza asociatii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor.
"Ciorchinele" este o tehnica de cautare a cailor de acces spre propriile cunostinte evidentiind modul de a întelege o anumita tema, un anumit continut.
Etapele realizarii "ciorchinelui"
1. Scrieti un cuvant sau o propozitie nucleu in mijlocul tablei.
2. Scrieti cuvinte sau sintagme in legatura cu tema pusa in discutie.
3. Legati cuvintele sau ideile produse de cuvantul sau propozitia nucleu prin linii care evidentiaza conexiunile intre idei.
4. Scrieti ideile în legatura cu tema propusa realizand o structura in forma de ciorchine.
Reguli pentru utilizarea acestei tehnici
Scrieti tot ceea considerati necesar legat de tema respectiva.
Nu judecati ideile expuse, doar luati act de acestea.
Nu va opriti pana nu epuizati toate ideile pe care le aveti legate de tema data.
Dintr-o idee data pot aparea alte idei, astfel puteti construi "sateliti" ai ideei respective.
Lasati sa apara cat mai multe si mai variate legaturi intre idei. Nu limitati numarul de idei, nici fluxul de legaturi dintre ele.
Avantajele acestei tehnici de invatare
Prin aceasta tehnica se fixeaza mai bine ideile si se structureaza informatiile facilizandu-se retinerea si intelegerea acestora.
Tehnica "ciorchinelui" poate fi aplicata atat individual (chiar si la evaluare), cat si la nivelul intregii clase pentru sistematizarea si consolidarea cunostintelor.
In etapa de reflectie elevii pot fi ghidati prin intermediul unor intrebari, in gruparea informatiilor in functie de anumite criterii.
Reguli pentru utilizarea acestei tehnici
Scrieti tot ceea considerati necesar legat de tema respectiva.
Nu judecati ideile expuse, doar luati act de acestea.
Nu va opriti pana nu epuizati toate ideile pe care le aveti legate de tema data.
Dintr-o idee data pot aparea alte idei, astfel puteti construi "sateliti" ai ideei respective.
Lasati sa apara cat mai multe si mai variate legaturi intre idei. Nu limitati numarul de idei, nici fluxul de legaturi dintre ele.
Avantajele acestei tehnici de invatare
Prin aceasta tehnica se fixeaza mai bine ideile si se structureaza informatiile facilizandu-se retinerea si intelegerea acestora.
Tehnica "ciorchinelui" poate fi aplicata atat individual (chiar si la evaluare), cat si la nivelul intregii clase pentru sistematizarea si consolidarea cunostintelor.
In etapa de reflectie elevii pot fi ghidati prin intermediul unor intrebari, in gruparea informatiilor in functie de anumite criterii.
TURUL GALERIEI
Presupune evaluarea interactiva si profund formativa a produselor realizate de grupuri de elevi.
ETAPE:
- in grupuri de trei sau patru, elevii lucreaza la o problema care se poate materializa intr-un produs (o diagrama) , pe cat posibil pretandu-se la abordari variate;
- produsele sunt expuse pe peretii clasei;
- la semnalul profesorului, grupurile se rotesc prin clasa, pentru a examina si discuta fiecare produs;
- isi iau notite si pot face comentarii pe hartiile expuse;
- dupa turul galeriei, grupurile isi reexamineaza propriile produse prin comparatie cu celelalte si citesc comentariile facute pe produsele lor
BULGARELE DE ZAPADA
Metoda presupune reducerea numarului de elemente, fatete ale unei probleme/situatii pentru focalizarea asupra celor esentiale
ETAPE
- se imparte grupul in echipe de 7-8 persoane;
- se enunta tema;
- fiecare membru noteaza pe un biletel ideea sa si o pune pe centrul mesei;
- fiecare membru citeste toate ideile si le ierarhizeaza( de la 1 la 8); se retin [primele 2-3 idei
- se reuneste tot grupul cu cele 2-3 idei de la fiecare si se repeta algoritmul, astfel se vor retine doar ideile pe care tot grupul le considera relevante
Intreaga clasa reunita, analizeaza si concluzioneaza asupra ideilor emise. Acestea pot fi trecute pe tabla pentru a putea fi vizualizate de toti participantii si pentru a fi comparate. Seuresc si raspunsurile la intrebarile nerezolvate pana in aceasta faza cu ajutorul profesorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu