<?xml version='1.0' encoding='UTF-8'?><?xml-stylesheet href="http://www.blogger.com/styles/atom.css" type="text/css"?><feed xmlns='http://www.w3.org/2005/Atom' xmlns:openSearch='http://a9.com/-/spec/opensearchrss/1.0/' xmlns:georss='http://www.georss.org/georss' xmlns:gd='http://schemas.google.com/g/2005' xmlns:thr='http://purl.org/syndication/thread/1.0'><id>tag:blogger.com,1999:blog-206574636735367150</id><updated>2011-11-27T16:49:28.412-08:00</updated><category term='claudiupurcel'/><category term='carmen bogdan'/><category term='buyu'/><title type='text'>Florin Claudiu Purcel</title><subtitle type='html'></subtitle><link rel='http://schemas.google.com/g/2005#feed' type='application/atom+xml' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/feeds/posts/default'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default?max-results=100'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/'/><link rel='hub' href='http://pubsubhubbub.appspot.com/'/><author><name>Claudiu Purcel -  - purcelclaudiu@yahoo.com</name><uri>http://www.blogger.com/profile/09406496786353112886</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='32' height='24' src='http://4.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/SWKHFSKyk7I/AAAAAAAAAAM/MpacfBNyQLM/S220/IMG_1111.jpg'/></author><generator version='7.00' uri='http://www.blogger.com'>Blogger</generator><openSearch:totalResults>28</openSearch:totalResults><openSearch:startIndex>1</openSearch:startIndex><openSearch:itemsPerPage>100</openSearch:itemsPerPage><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-206574636735367150.post-3417821729160591189</id><published>2010-01-17T02:27:00.000-08:00</published><updated>2010-01-17T02:30:09.414-08:00</updated><title type='text'>DOAMNE, FĂ-MĂ PROST!</title><content type='html'>DOAMNE, FĂ-MĂ PROST!&lt;br /&gt; de  un anonim şi VICTOR  SOCACIU&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;DE-AR FI  SĂ-I LUĂM  PE  TOŢI  LA RÂND,&lt;br /&gt;ŞI  ACTUALII  DAR ŞI  FOŞTII,&lt;br /&gt;CEI  MAI DEŞTEPTI  DE  PE  PĂMÂNT&lt;br /&gt;AU  FOST ÎNTOTDEAUNA... ..PROŞTII.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;NU TE RUGA LA URSITOARE&lt;br /&gt;SĂ-ŢI  FACĂ-N VIAŢA TA VREUN ROST,&lt;br /&gt;MAI  BINE URLĂ-N  GURA MARE:&lt;br /&gt;"IUBITE  DOAMNE, FĂ-MĂ....PROST!"&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;DE CE SĂ TRAGI CA LA GALERĂ,&lt;br /&gt;SĂ-NVEŢI  ATÂTEA FĂRĂ ROST,&lt;br /&gt;DE VREI SĂ FACI O CARIERĂ&lt;br /&gt;AJUNGE NUMAI SĂ  FII....PROST.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;IN LUMEA ASTA CU DE TOATE,&lt;br /&gt;UNDE SE-NVAŢĂ CONTRA COST,&lt;br /&gt;PĂCAT CĂ NICI O FACULTATE&lt;br /&gt;NU DĂ ŞI DIPLOMĂ DE......PROST.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;AVEM IMPOZITE CU CARUL&lt;br /&gt;DAR ÎNOTĂM ÎN SĂRĂCIE&lt;br /&gt;ŞI CE BUGET AR AVEA STATUL&lt;br /&gt;DINTR-UN IMPOZIT PE.....PROSTIE...&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;EI  SUNT CA  IARBA, CU DUIUMUL,&lt;br /&gt;SĂ NU-I JIGNEŞTI, SĂ NU-I ÎMPROŞTI!&lt;br /&gt;O, DOAMNE, DE NE-AR CREŞTE GRÂUL&lt;br /&gt;CUM CRESC RECOLTELE DE ....PROŞTI.&lt;br /&gt;ŞI-N LUMEA ASTA RASTURNATĂ,&lt;br /&gt;UNDE CEI STRÂMBI  SUNT CEI MAI DREPTI,&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;SAVANŢII NOŞTRI MOR DE FOAME&lt;br /&gt;ŞI  NUMAI PROŞTII SUNT DEŞTEPŢI&lt;div class="blogger-post-footer"&gt;&lt;img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/206574636735367150-3417821729160591189?l=purcelclaudiu.blogspot.com' alt='' /&gt;&lt;/div&gt;</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/feeds/3417821729160591189/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2010/01/doamne-fa-ma-prost.html#comment-form' title='1 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/3417821729160591189'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/3417821729160591189'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2010/01/doamne-fa-ma-prost.html' title='DOAMNE, FĂ-MĂ PROST!'/><author><name>Claudiu Purcel -  - purcelclaudiu@yahoo.com</name><uri>http://www.blogger.com/profile/09406496786353112886</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='32' height='24' src='http://4.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/SWKHFSKyk7I/AAAAAAAAAAM/MpacfBNyQLM/S220/IMG_1111.jpg'/></author><thr:total>1</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-206574636735367150.post-7991845902749022336</id><published>2009-06-23T12:05:00.000-07:00</published><updated>2009-06-23T12:07:11.367-07:00</updated><title type='text'>Cat de actual e C.Tanase</title><content type='html'>&lt;div align="center"&gt;&lt;span style="color:#ffcc33;"&gt;Si cu asta ce-am facut?&lt;/span&gt; &lt;/div&gt;&lt;br /&gt; Ne-am trezit din hibernare&lt;br /&gt;Si-am strigat cit am putut:&lt;br /&gt;Sus Cutare! Jos Cutare!&lt;br /&gt;Si cu asta ce-am facut?&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Am dorit, cu mic, cu mare,&lt;br /&gt;Si-am luptat, cum am stiut,&lt;br /&gt;S-avem noua guvernare?&lt;br /&gt;Si cu asta ce-am facut?&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Ca mai bine sa ne fie,&lt;br /&gt;Ne-a crescut salariul brut,&lt;br /&gt;Dar traim in saracie?&lt;br /&gt;Si cu asta ce-am facut?&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Ia coruptia amploare,&lt;br /&gt;Cum nicicind nu s-a vazut,&lt;br /&gt;Scoatem totul la vinzare?&lt;br /&gt;Si cu asta ce-am facut?&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Pentru-a cistiga o piine,&lt;br /&gt;Multi o iau de la-nceput,&lt;br /&gt;Ratacesc prin tari straine?&lt;br /&gt;Si cu asta ce-am facut?&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Traversam ani grei cu crize,&lt;br /&gt;Leul iar a decazut,&lt;br /&gt;Cresc intruna taxe-accize?&lt;br /&gt;Si cu asta ce-am facut?&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Totul este ca-nainte,&lt;br /&gt;De belele n-am trecut,&lt;br /&gt;Se trag sforile, se minte?&lt;br /&gt;Si cu asta ce-am facut?&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Se urzesc pe-ascuns vendete,&lt;br /&gt;Cum nicicind nu s-a vazut,&lt;br /&gt;Tara-i plina de vedete?&lt;br /&gt;Si cu asta ce-am facut?&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!&lt;br /&gt;E sloganul cunoscut;&lt;br /&gt;Iarasi am votat ca prostii.&lt;br /&gt;Si cu asta ce-am facut?&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt; &lt;br /&gt;&lt;a href="http://downloads.yahoo.com/ca/internetexplorer/" target="_blank" rel="nofollow"&gt;&lt;/a&gt;&lt;div class="blogger-post-footer"&gt;&lt;img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/206574636735367150-7991845902749022336?l=purcelclaudiu.blogspot.com' alt='' /&gt;&lt;/div&gt;</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/feeds/7991845902749022336/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/06/cat-de-actual-e-ctanase.html#comment-form' title='3 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/7991845902749022336'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/7991845902749022336'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/06/cat-de-actual-e-ctanase.html' title='Cat de actual e C.Tanase'/><author><name>Claudiu Purcel -  - purcelclaudiu@yahoo.com</name><uri>http://www.blogger.com/profile/09406496786353112886</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='32' height='24' src='http://4.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/SWKHFSKyk7I/AAAAAAAAAAM/MpacfBNyQLM/S220/IMG_1111.jpg'/></author><thr:total>3</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-206574636735367150.post-62088934229644009</id><published>2009-06-13T07:39:00.000-07:00</published><updated>2009-06-14T07:45:17.938-07:00</updated><title type='text'>Peda - Psiho</title><content type='html'>&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="font-family:lucida grande;color:#ff0000;"&gt;&lt;em&gt;Portofoliul&lt;br /&gt;&lt;/em&gt;&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt;&lt;br /&gt;Portofoliul reprezintă “cartea de vizită” a elevului, prin care profesorul poate să-I urmărească progresul – în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental – la o anumită disciplină, de-a lungul unui interval de mai lung de timp (un semestru sau un an şcolar). Reprezintă un pact între elev şi profe-sorul care trebuie să-l ajute pe elev să se autoevalueze. Profesorul discută cu elevul despre ce tre-buie să stie şi ce trebuie să facă acesta de-a lungul procesului de învăţare. La începutul demersului educativ se realizeaza un diagnostic asupra necesităţilor elevului de învăţare pentru a stabili obiec-tivele şi criteriile de evaluare. Diagnosticul este făcut de profesor şi este discutat cu elevul implicat în evaluare.&lt;br /&gt;Ce contine un portofoliu?&lt;br /&gt;Portofoliul cuprinde:&lt;br /&gt;- lista conţinutului acestuia, (sumarul, care include titlul fiecarei lucrări/fişe,etc. şi&lt;br /&gt;- numărul paginii la care se găseşte);&lt;br /&gt;- argumentaţia care explică ce lucrări sunt incluse în portofoliu, de ce este&lt;br /&gt;- importantă fiecare şi cum se articulează între ele într-o viziune de ansamblu a&lt;br /&gt;- elevului/grupului cu privire la subiectul respectiv;&lt;br /&gt;- lucrările pe care le face elevul individual sau&lt;br /&gt;- în grup;&lt;br /&gt;- rezumate;&lt;br /&gt;- eseuri;&lt;br /&gt;- articole, referate, comunicări;&lt;br /&gt;- fişe individuale de studiu;&lt;br /&gt;- proiecte şi experimente;&lt;br /&gt;- temele de zi de zi ;&lt;br /&gt;- probleme rezolvate;&lt;br /&gt;- rapoarte scrise – de realizare a proiectelor;&lt;br /&gt;- teste şi lucrări semestriale;&lt;br /&gt;- chestionare de atitudini;&lt;br /&gt;- înregistrări, fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de elev individual sau&lt;br /&gt;- împreună cu colegii săi;&lt;br /&gt;- observaţii pe baza unor ghiduri de observaţii;&lt;br /&gt;- reflecţiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează;&lt;br /&gt;- autoevaluări scrise de elev sau de membrii grupului;&lt;br /&gt;- interviuri de evaluare;&lt;br /&gt;- alte materiale, hărţi cognitive, contribuţii la activitate care reflectă participarea&lt;br /&gt;- elevului/ grupului la derularea şi soluţionarea temei date;&lt;br /&gt;- viitoare obiective pornind de la realizările curente ale elevului/grupului, pe baza&lt;br /&gt;- intereselor şi a progreselor înregistrate;&lt;br /&gt;- comentarii suplimentare şi evaluări ale pro-fesorului, ale altor grupuri de&lt;br /&gt;- învăţare şi/sau ale altor părţi interesate, de exemplu părinţii;&lt;br /&gt;Portofoliul se compune în mod normal din materiale obligatorii şi opţionale, selectate de elev şi/sau de profesor şi care fac referire la diverse obiective şi strategii cognitive. Aşa cum afirmă profesorul Ioan Cerghit, portofoliul cuprinde “o selecţie dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă şi care pun în evidenţă progresele sale; care permit aprecierea aptitudinulor, talentelor, pasiunilor, contribuţiilor personale. Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua, de a-şi descoperi valoarea competenţelor şi eventua-lele greşeli. În alţi termeni, portofoliul este un instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea conti-nuă, progresivă şi multilaterală a procesului de activitate şi a produsului final. Acesta sporeşte motivăţia învăţării.” (Ioan Cerghit, 2002, p. 315)&lt;br /&gt;TIPURI DE PORTOFOLII:&lt;br /&gt;• Portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecţie a celor mai importante lucrări);&lt;br /&gt;• Portofoliu de progres sau de lucru (conţine toate elementele desfăşurate pe parcursul activităţii);&lt;br /&gt;• Portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate, etc.)&lt;br /&gt;Evaluarea portofoliului începe de obicei prin explicarea de către profesor, la începutul perioadei, a obiectivelor învăţării în perioada pentru care se va primi nota. Profesorul şi elevii cad de acord asu-pra produselor pe care trebuie să le conţină de a lucra în ritm propriu, stimulând implicarea activă în sarcinile de lucru şi dezvoltând portofoliul şi care să dovedească îndeplinirea obiective-lor învăţării (mulţi profesori le reamintesc aproape zilnic elevilor să pună în portofoliu eşantioane care să le amintească mai târziu de munca depusă).&lt;br /&gt;Atunci când elevul îşi prezintă portofoliul, profesorul realizează de obicei un interviu cu acesta, trecând în revistă lucrările anexate, analizând atitudinea lui fată de munca depusă, lău-dându-l pentru lucrurile bune, şi ajutându-l să se concentreze asupra aspectelor care trebuie îmbu-nătăţite. Evaluarea acestor produse se face multicriterial. De exemplu, criteriul conformităţii la teoria predată poate fi completat cu cel al inovativităţii şi originalităţii. Fiecare produs cuprins în portofoliu poate fi evaluat din punct de vedere cantitativ (numărul de pagini, de exemplu), dar mai ales calitativ: creativitatea produsului individual sau colectiv, elementele noi, punctele forte, etc. De asemenea evaluarea portofoliului va fi supusă evaluării efectelor pe care acest gen de evaluare l-a avut asupra dezvoltării personalităţii, a capacităţii de autoevaluare şi a competenţelor de intercomunicare. Portofoliul reprezintă un element flexibil de evaluare, care, pe parcurs, poate să includă şi alte ele-mente către care se îndreaptă interesul elevului şi pe care doreşte să le aprofundeze. Această metodă alternativă de evaluare oferă fiecarui elev posibilitatea capacitatea de autoevaluare. “Raportul de eva-luare” – cum îl numeşte prof. I. T. Radu – are în vedere toate produsele elevilor şi, în acelaşi timp, progresul înregistrat de la o etapă la alta. El se substituie tot mai mult modului tradiţional de realizare a bilantului rezultatelor elevului(lor) prin media aritmetică “săracă în semnificaţii privind evoluţia şco-lară a acestuia”&lt;br /&gt;Cuprinzând obiectivele activităţii desfăşurate de elev, o selecţie a conţinuturilor, resursele folosite, gândurile elevilor asupra a ceea ce a lucrat, propriile concluzii de autoevaluare, materialele pot fi citite atât de profesor cât şi de părinţi sau colegi, fiind o sursă foarte bună de cunoaştere a elevului care a lucrat la alcătuirea portofoliului. Este o mapă deschisă în care tot timpul se mai poate adăuga ceva, iar nota nu trebuie să fie o presiune.&lt;br /&gt;Evaluarea portofoliului se face prin calificative acordate conform criteriilor de apreciere şi indicilor stabiliţi într-un tabel de genul următor:&lt;br /&gt;CRITERII DE APRECIERE ŞI INDICI&lt;br /&gt;DA PARŢIAL NU OBSERVAŢII&lt;br /&gt;1. PREZENTARE&lt;br /&gt;- evoluţia evidenţiată faţă&lt;br /&gt;prima prezentare a&lt;br /&gt;portofoliului;&lt;br /&gt;- dacă este complet;&lt;br /&gt;- estetica generală;&lt;br /&gt;2. REZUMATE&lt;br /&gt;- cu ceea ce a învăţat&lt;br /&gt;elevul şi cu succesele&lt;br /&gt;înregistrate;&lt;br /&gt;- calitatea referatelor;&lt;br /&gt;- concordanţă cu temele&lt;br /&gt;date;&lt;br /&gt;- cantitatea lucrărilor;&lt;br /&gt;3. LUCRARI PRACTICE&lt;br /&gt;- adecvarea la scop;&lt;br /&gt;- eficienţa modului de lucru;&lt;br /&gt;- rezultatul lucrărilor practice;&lt;br /&gt;- dacă s-a lucrat în grup&lt;br /&gt;sau individual;&lt;br /&gt;- repartizarea eficientă a&lt;br /&gt;sarcinilor;&lt;br /&gt;4. REFLECŢIILE elevului&lt;br /&gt;pe diferite părţi ale&lt;br /&gt;portofoliului;&lt;br /&gt;- reflecţii asupra propriei&lt;br /&gt;munci;&lt;br /&gt;- reflecţii despre lucrul în&lt;br /&gt;echipă (dacă e cazul);&lt;br /&gt;- aşteptările elevului de&lt;br /&gt;la activitatea desfăşurată;&lt;br /&gt;5. CRONOLOGIE;&lt;br /&gt;- punerea în ordine cronologică&lt;br /&gt;a materialelor;&lt;br /&gt;6. AUTOEVALUAREA&lt;br /&gt;elevului;&lt;br /&gt;- autoevaluarea activităţilor&lt;br /&gt;desfăşurate;&lt;br /&gt;- concordanţa scop-rezultat;&lt;br /&gt;- progresul făcut;&lt;br /&gt;- nota pe care cred că o&lt;br /&gt;merită;&lt;br /&gt;7. ALTE MATERIALE&lt;br /&gt;- calitatea acestora;&lt;br /&gt;- adecvarea la teme propusă;&lt;br /&gt;- relevanţa pentru creşterea&lt;br /&gt;aprecierilor;&lt;br /&gt;Portofoliul reprezină un veritabil “portret pedagogic” al elevului relevând nivelul general de pregătire, rezultatele deosebite obţinute, interesele şi aptitudinile demonstrate, capacităţile formate, atitudinile, dificultăţile în învăţare întâmpinate, corelaţiile interdisciplinare, resursele pentru o învăţare ulterioară, disponibilităţile de comunicare şi de lucru în echipă, gradul de implicare în sarcina de lucru, perseverenţa şi conştiinciozitatea, trăsăturile de personalitate. Notarea termenilor cheie aleşi pentru portofoliu poate lua forma urmatoare:&lt;br /&gt;NUMARUL DE PUNCTE CRITERIILE1&lt;br /&gt;20&lt;br /&gt;10&lt;br /&gt;15&lt;br /&gt;20&lt;br /&gt;15&lt;br /&gt;20&lt;br /&gt;- Atingerea tuturor termenilor cheie;&lt;br /&gt;- Înregistrarea acestora în timp util;&lt;br /&gt;- Originalitatea aptitudinilor;&lt;br /&gt;- Raţionamente superioare implicate;&lt;br /&gt;- Relaţii cu alte materii;&lt;br /&gt;- Reflecţia personală;&lt;br /&gt;100 TOTAL&lt;br /&gt;PORTOFOLIUL ÎN CAZUL METODEI DE ÎNVĂŢARE COOPERATIVĂ2&lt;br /&gt;Ce este un grup de bază? Un grup de bază este o formă de asociere eterogenă, de lungă durată, cu membri stabili, în cadrul metodei de învăţare menţionate. Poate funcţiona pentru o materie, un an, câţiva ani. Scopul acestuia este să asigure sprijinul, ajutorul, asistenţa, încurajarea, necesare fiecărui membru pentru a putea progresa ştiinţific şi a se dezvolta cognitiv şi social armonios.&lt;br /&gt;Ce este portofoliul de grup? Portofoliul de grup este o colecţie organizată de lucrări/mostre din activitatea grupului, acumulate în timp, precum şi mostre din lucrările individuale ale membrilor grupului.&lt;br /&gt;Din ce este alcătuit portofoliul de grup? Elementele ce se pot regăsi într-un portofoliu de grup sunt următoarele: Coperta, care reflectă în mod creativ personalitatea grupului; Cuprinsul; Prezentarea grupului şi a membrilor săi; Introducerea şi argumentaţia privind mostrele alese; Mostre care au necesitat cooperarea între membrii grupului pentru a fi realizate; Observaţii ale membrilor grupului privind modul lor de interacţiune în&lt;br /&gt;timpul activităţii în comun; Autoevaluări ale membrilor grupului şi evaluarea grupului de către aceştia;&lt;br /&gt;1 http://fp.uni.edu/rac/col/romania/8-instruirea.htm 2 http://fp.uni.edu/rac/col/romania/clasificarea evaluarii.htm&lt;br /&gt;Mostre individuale revizuite pe baza feedbackului primit de la grup (compoziţii, prezentări, etc.); Autoevaluări ale membrilor grupului cu privire la calităţile şi punctele slabe ale interacţiunii sociale – modul în care au potenţat eficienţa grupului şi au ajutat alţi colegi să înveţe; O listă a viitoarelor obiective de învăţare şi deprinderi sociale pe care şi le propun membrii grupului; Comentarii şi feedback din partea profesorilor, metodiştilor şi a altor grupuri de studiu;&lt;br /&gt;Pregătirea pentru folosirea portofoliului presupune răspunsul la următoarele&lt;br /&gt;întrebări:&lt;br /&gt;1. Cine alcătuieşte portofoliul:&lt;br /&gt;____ Elevii (individual) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul profesorului.&lt;br /&gt;____ Elevii (individual) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul grupurilor de studiu.&lt;br /&gt;____ Grupurile de bază (activitate individuală şi de grup) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul profesorului.&lt;br /&gt;2. Ce tip de portofoliu utilizăm?&lt;br /&gt;____ Portofoliu care cuprinde lucrările cele mai bune&lt;br /&gt;____ Portofoliu care demonstrează progresul&lt;br /&gt;3. Care sunt scopurile şi obiectivele utilizării portofoliului?&lt;br /&gt;a.&lt;br /&gt;b.&lt;br /&gt;c.&lt;br /&gt;4. Ce tipuri de mostre ar trebui să fie incluse în portofoliu?&lt;br /&gt;a.&lt;br /&gt;b.&lt;br /&gt;c.&lt;br /&gt;5. Ce criterii vor folosi elevii sau grupul pentru a alege termenii-cheie?&lt;br /&gt;a.&lt;br /&gt;b.&lt;br /&gt;c.&lt;br /&gt;6. Cine va alcătui formularele de evaluare şi notare a portofoliilor?&lt;br /&gt;_____ Profesorii/metodiştii _____ Elevii&lt;br /&gt;Forma pe care o poate îmbrăca portofoliul este fie o mapă cu documente, fie o cutie de carton în care se pot aduna: casete video, materiale, desene, picturi, fotografii ce reprezintă aspecte ale învăţarii şi/sau pe cei implicaţi în activitate. Portofoliul poate fi folosit la orice vârstă, la studenţi, elevi chiar şi la grădiniţă. De exemplu, preşcolarii de cinci ani pot alcătui un portofoliu la disciplina edu-caţie muzicală. Acesta poate să conţină: înregistrări pe casete audio, fotografii în timp ce cântau,&lt;br /&gt;desene realizate de copii în legatură cu ce au învăţat şi au simţit pentru că nu au învăţat să scrie, etc. Este ilustrat astfel modul în care au evoluat de-a lungul studiului muzicii, adunând materiale într-o colecţie pe care copiii pot oricând să o revadă şi să o completeze.&lt;br /&gt;Scopul nu este neaparat cel al evaluării ci mai ales cel de stimulare a învăţării, prin directa implicare a participantilor la activitate. Subiecţii reflectă continuu asupra a ceea ce învaţă, existând o perma-nentă corelaţie cu obiectivele. Îndrumătorul trebuie să fie deschis şi să sprijine căutările copiilor. Avantajele folosirii portofoliului:&lt;br /&gt;. portofoliul este un instrument flexibil, uşor adaptabil la specificul disciplinei, clasei şi condiţiilor concrete ale activităţii;&lt;br /&gt;. permite aprecierea şi includerea în actul evaluării a unor produse ale activităţii elevului care, în mod obişnuit, nu sunt avute în vedere; acest fapt încurajează exprimarea personală a elevului, angajarea lui în activităţi de învăţare mai complexe şi mai creative, diversificarea cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilor exersate;&lt;br /&gt;. evaluarea portofoliului este eliberată în mare parte de tensiunile şi tonusul afectiv negativ care însoţesc formele tradiţionale de evaluare; evaluarea devine astfel motivantă şi nu stresantă pentru elev;&lt;br /&gt;. dezvoltă capacitatea elevului de autoevaluare, aceştia devenind auto-reflexivi asupra propriei munci şi asupra progreselor înregistrate;&lt;br /&gt;. implică mai activ elevul în propria evaluare şi în realizarea unor materiale care&lt;br /&gt;să-l reprezinte cel mai bine;&lt;br /&gt;Autoevaluarea este un proces de învăţare, elevii asumându-şi responsabilitatea asupra activităţii desfăşurate, regândindu-şi propriul proces de învăţare, de gândire şi de evaluare. Metaevaluarea reprezintă propria reflecţie asupra instrumentelor şi procedurilor de autoevaluare.&lt;br /&gt;Dezavantajul portofoliului este acela că nu poate fi repede şi uşor de evaluat. Este greu de apreciat conform unui barem strict deoarece reflectă creativitatea şi originalitatea elevului. Ca metoda alternativă de evaluare, portofoliul solicită mai mult o apreciere calitativă decat cantitativă şi este mai uşor de aplicat pe grupuri mai mici. Profesorul îl poate folosi pentru a evalua performanţele elevilor, iar elevii îl pot folosi pentru autoevaluare şi ca modalitate de reflecţie asupra învăţării. Portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a elevului. Prin materiale pe care le conţine, el poate fi ilustrativ pentru crearea imaginii unei instituţii cum ar fi Şcoala Nr. … sau Liceul Nr. …, folosit fiiind ca “o modalitate de a reprezenta un grup, o şcoală chiar; este un exemplu reprezentativ al activităţii şi al performanţelor cursanţilor unei şcoli”. Instituţia şcolară respectivă încearcă astfel să-şi creeze o imagine în rândul viitorilor cursanţi ori în rândul părinţilor, arătându-le mostre ale activităţilor şi acţiunilor desfăşurate de elevi în şcoala respectivă. Poate fi considerat în acelşi timp un instrument complementar folosit de profesor în aplicarea strategiilor de instruire centrate pe lucrul în echipă, pe elaborarea de proiecte ample de cercetare şi învăţare. De asemenea, portofoliul este compatibil cu&lt;br /&gt;instruirea individualizată ca strategie centrată pe stilurile diferite de învăţare. Prin complexitatea şi bogăţia informaţiei pe care o furnizează, sintetizând activitatea elevului de-a lungul timpului (un semestru, an şcolar sau ciclu de învăţământ), portofoliul poate constutui parte integrantă a unei evaluări sumative sau a unei examinări. &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;span style="color:#3366ff;"&gt;&lt;strong&gt;METODA BRAINSTORMING&lt;br /&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;Brainstormingul este una din cele mai răspândite metode în formarea elevilor în educaţie, în stimularea creativităţii, în domeniul afacerilor, al publicităţii, etc.&lt;br /&gt;Etimologic, brainstorming provine din engleză, din cuvintele „brain”= creier şi „storm”= furtună, plus desinenţa „-ing” specifică limbii engleze, ceea ce înseamnă „furtună în creier”- efervescenţă,o stare de intensă activitate imaginativă, un asalt de idei. Este „ metoda inteligenţei în asalt.”&lt;br /&gt;Un principiu al brainstormingului este :cantitatea generează calitatea.Conform acestui principiu, pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o productivitate creativă cât mai mare. (Osborne, 1959). Prin folosirea acestei metode se provoacă şi se solicită participarea activă a elevilor, se dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situaţii, de a le analiza, de a lua decizii în ceea ce priveşte alegerea soluţiilor optime şi se exersează atitudinea creativă şi exprimarea personalităţii.&lt;br /&gt;De asemenea, utilizarea brainstormingului optimizează dezvoltarea relaţiilor interpersonale – constatăm că persoanele din jur pot fi bune, valoroase, importante. Identificarea soluţiilor pentru o problemă dată este un alt obiectiv al brainstormingului.&lt;br /&gt;ETAPELE METODEI:&lt;br /&gt;1. Se alege tema şi se anunţă sarcina de lucru.&lt;br /&gt;2. Se solicită exprimarea într-un mod cât mai rapid, în enunţuri scurte şi concrete, fără cenzură, a tuturor ideilor – chiar trăznite, neobişnuite, absurde, fanteziste, aşa cum vin ele în minte legate de rezolvarea unei situaţii-problemă conturate.Se pot face asociaţii în legătură cu afirmaţiile celorlalţi, se pot prelua, completa sau transforma ideile din grup, dar atenţie, fără referiri critice.Se suspendă orice gen de critică, nimeni nu are voie să facă observaţii negative.În acest caz funcţionează principiul „cantitatea generează calitatea”.&lt;br /&gt;3. Totul se înregistreză în scris, pe tablă, flipchart, video, reportofon, etc.&lt;br /&gt;4. Se lasă o pauză de câteva minute pentru „aşezarea” ideilor emise şi recepţionate.&lt;br /&gt;5. Se reiau pe rând ideile emise, iar grupul găseşte criterii de grupare a lor pe categorii-simboluri, cuvinte-cheie, imagini care reprezintă posibile criterii.&lt;br /&gt;6. Grupul se împarte în subgrupuri, în funcţie de idei listate, pentru dezbatere.Dezbaterea se poate desfăşura însă şi în grupul mare. În această etapă are loc analiza critică, evaluarea ,argumentarea şi contraargumentarea ideilor emise anterior.Se selectează ideile originale sau cele mai aproape de soluţii fezabile pentru problema pusă în discuţie. Se discută liber, spontan, riscurile şi contradicţiile care apar. . 7. Se afişează ideile rezultate de la fiecare subgrup, în forme cât mai variate&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;şi originale: cuvinte, propoziţii, imagini, desene, cântece,coleje, joc de rol, pentru a fi cunoscute de ceilalţi.&lt;br /&gt;Învăţătorul trebuie să fie un autentic catalizator al activităţii, care să încurajeze exprimarea ideilor, să nu permită intervenţii inhibante şi să stimuleze explozia de idei.&lt;br /&gt;În desfăşurarea lecţiilor în învăţământul primar se realizează de cele mai multe ori variante prescurtate ale metodei, obiectivul fundamental fiind acela de a-i determina pe elevi să-şi exprime liber opiniile, să formuleze idei proprii eliberate de prejudecăţi, să exerseze atitudini deschise şi creative în grup, să fie motivaţi pentru activitate, să înveţe într-o manieră plăcută şi atractivă, într-o ambianţă plină de prospeţime şi emulaţie.&lt;br /&gt;Avantajele utilizării metodei brainstorming sunt multiple. Dintre acestea:&lt;br /&gt;- obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi şi a soluţiilor rezolvatoare;&lt;br /&gt;- costurile reduse necesare folosirii metodei;&lt;br /&gt;- aplicabilitate largă, aproape în toate domeniile;&lt;br /&gt;- stimulează participarea activă şi crează posibilitatea contagiunii ideilor;&lt;br /&gt;-dezvoltă creativitatea,spontaneitatea,încrederea în sine prin procesul evaluării amânate;&lt;br /&gt;- dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă.&lt;br /&gt;Limitele brainstorming-ului:&lt;br /&gt;- nu suplineşte cercetarea de durată, clasică;&lt;br /&gt;- depinde de calităţile moderatorului de a anima şi dirija discuţia pe făgaşul dorit;&lt;br /&gt;- oferă doar soluţii posibile nu şi realizarea efectivă;&lt;br /&gt;- uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanţi.&lt;br /&gt;Brainstorming-ul se desfăşoară în cadrul unui grup format din maxim 30 de persoane, de preferinţă eterogen din punct de vedere al pregătirii şi al înclinaţiilor, sub coordonarea unui moderator(în cazul nostru-învăţătorul), care îndeplineşte rolul atăt de animator, cât şi de mediator.Rolul învăţătorului este de a asculta cu atenţie pe elevi fără a interveni în discuţiile acestora; eventual, el poate intra în joc prin respectarea regulilor acestuia.Se mai recomandă ca grupul ce utilizează brainstorming-ul să fie compus dintr-un număr par de elevi. Folosită cu discernământ,această metodă stimulează creativitatea şi generează lecţii creative. Cu puţin curaj, acestea pot fi proiectate în parteneriat cu elevii. &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#ff6666;"&gt;CIORCHINELE&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;"Ciorchinele" este o tehnica eficienta de predare si invatare care incurajeaza elevii sa gandeasca liber si deschis.&lt;br /&gt;"Ciorchinele" este un "brainstorming" necesar, prin care se stimuleaza evidentierea legaturilor dintre idei; o modalitate de a construi sau realiza asociatii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor.&lt;br /&gt;"Ciorchinele" este o tehnica de cautare a cailor de acces spre propriile cunostinte evidentiind modul de a întelege o anumita tema, un anumit continut.&lt;br /&gt;Etapele realizarii "ciorchinelui"&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;1. Scrieti un cuvant sau o propozitie nucleu in mijlocul tablei.&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;2. Scrieti cuvinte sau sintagme in legatura cu tema pusa in discutie.&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;3. Legati cuvintele sau ideile produse de cuvantul sau propozitia nucleu prin linii care evidentiaza conexiunile intre idei.&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;4. Scrieti ideile în legatura cu tema propusa realizand o structura in forma de ciorchine.&lt;br /&gt;Reguli pentru utilizarea acestei tehnici&lt;br /&gt;Scrieti tot ceea considerati necesar legat de tema respectiva.&lt;br /&gt;Nu judecati ideile expuse, doar luati act de acestea.&lt;br /&gt;Nu va opriti pana nu epuizati toate ideile pe care le aveti legate de tema data.&lt;br /&gt;Dintr-o idee data pot aparea alte idei, astfel puteti construi "sateliti" ai ideei respective.&lt;br /&gt;Lasati sa apara cat mai multe si mai variate legaturi intre idei. Nu limitati numarul de idei, nici fluxul de legaturi dintre ele.&lt;br /&gt;Avantajele acestei tehnici de invatare&lt;br /&gt;Prin aceasta tehnica se fixeaza mai bine ideile si se structureaza informatiile facilizandu-se retinerea si intelegerea acestora.&lt;br /&gt;Tehnica "ciorchinelui" poate fi aplicata atat individual (chiar si la evaluare), cat si la nivelul intregii clase pentru sistematizarea si consolidarea cunostintelor.&lt;br /&gt;In etapa de reflectie elevii pot fi ghidati prin intermediul unor intrebari, in gruparea informatiilor in functie de anumite criterii. &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;span style="color:#cc0000;"&gt;&lt;strong&gt;TURUL   GALERIEI&lt;/strong&gt;&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="left"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#cc0000;"&gt;                  &lt;/span&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#333333;"&gt;Presupune evaluarea interactiva si profund formativa a produselor realizate de grupuri de elevi.&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#333333;"&gt;ETAPE:&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#333333;"&gt;- in grupuri de  trei sau patru, elevii lucreaza la o problema care se poate materializa intr-un produs (o diagrama) , pe cat posibil pretandu-se la abordari variate;&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#333333;"&gt;- produsele sunt expuse pe peretii clasei;&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#333333;"&gt;- la semnalul profesorului, grupurile se rotesc prin clasa, pentru a examina si discuta fiecare produs;&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#333333;"&gt;- isi iau notite si pot face comentarii pe hartiile expuse;&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#333333;"&gt;- dupa turul galeriei, grupurile isi reexamineaza propriile produse prin comparatie cu celelalte si citesc comentariile facute pe produsele lor&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#333333;"&gt;&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#333333;"&gt;&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#cc0000;"&gt;BULGARELE DE ZAPADA&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#cc0000;"&gt;&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;span style="color:#000000;"&gt;Metoda presupune reducerea numarului de elemente, fatete ale unei probleme/situatii pentru focalizarea asupra celor esentiale&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;ETAPE&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;- se imparte grupul in echipe de 7-8 persoane;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;- se enunta tema;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;- fiecare membru noteaza pe un biletel ideea sa si o pune pe centrul mesei;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;-  fiecare membru citeste toate ideile si le ierarhizeaza( de la 1 la 8); se retin [primele 2-3 idei&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;- se reuneste tot grupul cu cele 2-3 idei de la fiecare si se repeta algoritmul, astfel se vor retine doar ideile pe care tot grupul le considera relevante&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;Intreaga clasa reunita, analizeaza si concluzioneaza asupra ideilor emise. Acestea pot fi trecute pe tabla pentru a putea fi vizualizate de toti participantii si pentru a fi comparate.  Seuresc si raspunsurile la intrebarile nerezolvate pana in aceasta faza cu ajutorul profesorului.&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#333333;"&gt;&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="left"&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#cc0000;"&gt;&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt; &lt;/div&gt;&lt;div class="blogger-post-footer"&gt;&lt;img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/206574636735367150-62088934229644009?l=purcelclaudiu.blogspot.com' alt='' /&gt;&lt;/div&gt;</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/feeds/62088934229644009/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/06/peda-psiho.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/62088934229644009'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/62088934229644009'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/06/peda-psiho.html' title='Peda - Psiho'/><author><name>Claudiu Purcel -  - purcelclaudiu@yahoo.com</name><uri>http://www.blogger.com/profile/09406496786353112886</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='32' height='24' src='http://4.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/SWKHFSKyk7I/AAAAAAAAAAM/MpacfBNyQLM/S220/IMG_1111.jpg'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-206574636735367150.post-6447689946171496240</id><published>2009-06-09T08:45:00.000-07:00</published><updated>2009-06-09T08:50:15.234-07:00</updated><title type='text'>"Sub Copacul Buyu de Paul White" - 3</title><content type='html'>&lt;a href="http://4.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/Si6EpwLs0OI/AAAAAAAAAEU/oRUku6lf4j8/s1600-h/scan0007.jpg"&gt;&lt;img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5345355660578836706" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 400px; CURSOR: hand; HEIGHT: 293px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://4.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/Si6EpwLs0OI/AAAAAAAAAEU/oRUku6lf4j8/s400/scan0007.jpg" border="0" /&gt;&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;div&gt;&lt;a href="http://1.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/Si6Ea_sl1pI/AAAAAAAAAEM/E19eDNPQT7w/s1600-h/scan0006.jpg"&gt;&lt;img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5345355407045285522" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 400px; CURSOR: hand; HEIGHT: 298px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://1.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/Si6Ea_sl1pI/AAAAAAAAAEM/E19eDNPQT7w/s400/scan0006.jpg" border="0" /&gt;&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;div&gt;&lt;a href="http://3.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/Si6ETQStpBI/AAAAAAAAAEE/NJeMPy4Rv7M/s1600-h/scan0004.jpg"&gt;&lt;img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5345355274061194258" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 400px; CURSOR: hand; HEIGHT: 302px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://3.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/Si6ETQStpBI/AAAAAAAAAEE/NJeMPy4Rv7M/s400/scan0004.jpg" border="0" /&gt;&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;div&gt;&lt;a href="http://3.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/Si6EJZNVIYI/AAAAAAAAAD8/H3loqljW41s/s1600-h/scan0003.jpg"&gt;&lt;img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5345355104655843714" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 400px; CURSOR: hand; HEIGHT: 305px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://3.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/Si6EJZNVIYI/AAAAAAAAAD8/H3loqljW41s/s400/scan0003.jpg" border="0" /&gt;&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;div&gt;&lt;a href="http://1.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/Si6D_YHnocI/AAAAAAAAAD0/J8T3NEOSHPs/s1600-h/scan0002.jpg"&gt;&lt;img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5345354932564763074" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 400px; CURSOR: hand; HEIGHT: 306px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://1.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/Si6D_YHnocI/AAAAAAAAAD0/J8T3NEOSHPs/s400/scan0002.jpg" border="0" /&gt;&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;div&gt;&lt;a href="http://3.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/Si6D1rHMNgI/AAAAAAAAADs/Ts3TCjTsc6A/s1600-h/scan0001.jpg"&gt;&lt;img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5345354765864547842" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 287px; CURSOR: hand; HEIGHT: 400px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://3.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/Si6D1rHMNgI/AAAAAAAAADs/Ts3TCjTsc6A/s400/scan0001.jpg" border="0" /&gt;&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;div&gt;&lt;/div&gt;&lt;/div&gt;&lt;/div&gt;&lt;/div&gt;&lt;/div&gt;&lt;/div&gt;&lt;div class="blogger-post-footer"&gt;&lt;img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/206574636735367150-6447689946171496240?l=purcelclaudiu.blogspot.com' alt='' /&gt;&lt;/div&gt;</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/feeds/6447689946171496240/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/06/sub-copacul-buyu-de-paul-white-3.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/6447689946171496240'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/6447689946171496240'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/06/sub-copacul-buyu-de-paul-white-3.html' title='&quot;Sub Copacul Buyu de Paul White&quot; - 3'/><author><name>Claudiu Purcel -  - purcelclaudiu@yahoo.com</name><uri>http://www.blogger.com/profile/09406496786353112886</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='32' height='24' src='http://4.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/SWKHFSKyk7I/AAAAAAAAAAM/MpacfBNyQLM/S220/IMG_1111.jpg'/></author><media:thumbnail xmlns:media='http://search.yahoo.com/mrss/' url='http://4.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/Si6EpwLs0OI/AAAAAAAAAEU/oRUku6lf4j8/s72-c/scan0007.jpg' height='72' width='72'/><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-206574636735367150.post-792650593257813803</id><published>2009-06-08T09:40:00.000-07:00</published><updated>2009-06-08T09:42:53.263-07:00</updated><title type='text'>"Sub Copacul Buyu de Paul White" - 2</title><content type='html'>&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#ff6666;"&gt;Nu poti sa faci tu insuti totul&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/div&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#ff6666;"&gt;&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;br /&gt;Nyani, maimuta, si prietenul lui, Tuku, au gasit intr-o zi o nuca de cocos coapta.Sarind de pe o creanga pe alta isi aruncau unul altuia cu undemanare nuca. Erau neastamparati si faceau o mare galagie pe campurile pe care putrezeau incet gramezile de paie din anul trecut. Au alergat dupa nuca lor pe cand se rostogolea cat mai repede pe povarnisul dintre copacii Buyu, facand niste salturi mari. Nuca a sarit de pe malul inalt si a aterizat plescaind in valceaua Matope.Nyani si Tuku stateau flecarind nervose la marginea povarnisului. Valceaua era plina de namol; un loc periculos, pe care chiar si Jumbo, elefantu, il ocolea, pentru ca ramaneai prins in mlastina vascoasa si te cufundai tot mai tare in ea.Tuku statea la mal si se uita la nuca de cocos zacand ademenitor in valcea si pe care n-o putea ajunge.“Tu, Nyani, fi atent… ma duc s-o iau”, s-a laudat el. Si-a apropiat picioarele de un pietroi si a sarit jos. A aterizat foarte aproape de nuca. Labele i se umplura de namol, dar dupa obiceiul maimutelor si le-a sters repede de coada. A apucat nuca si s-a uitat razand la Nyany, care era sus:”Vezi deja am luat-o!”Acum voia sa se intoarca inapoi la mal, dar piciorul lui stang era prins tare. A incercat sa se ajute cu cel drept, cum obisnuieste sa faca o maimuta in asemenea cazuri. Dar inainte de a fi putut pronunta barem cuvantul cocos, ambele picioare erau impotmolite in namolul gros. Tuku a aruncat nuca. Dadea din maini si striga. Picioarele se afundau tot mai mult in namol. In spaima lui a strigat catre prietenul de pe mal:”Ajuta-ma!”Dar Nyani se scarpina doar in neputinta lui. Nici el nu era mai siret decat celelalte maimute. Asa ca… se vaicarea cat putea, caci pentru vaicareala n-ai nevoie de prea multa minte.Tuku, care se scufunda cat mai mult, a strigat:”Ce sa fac?” Nyani s-a agatat cu coada de o liana si se legana incet incolo si incoace, gandindu-se incordat.Tuku dadea din maini tot mai agitat. Deja mlastina ii ajungea acum aproape de genunchi. Cu cat lupta mai mult sa iasa, cu atat mai adanc se cufunda. Si cu cat se scufunda mai adanc, cu atat mai tare dadea din maini.In sfarsit lui Nyani i-a venit o idée. “Am gasit, Tuku”, a strigat el. “Tu ai o mustata mare! Apuca-te de ea sit trage-te afara!”Glasul lui Tuku s-a frant de bucurie. Acum era salvat. El si-a apucat firele de par si s-a tras cu toata puterea in sus. Aproape parea ca o sa reuseasca. Dar i-a troznit numai sira spinarii. Mlastina urca tot mai sus si mai sus.Tuku s-a agatat de firele de mustati si continua sa se tragaNyani fugea agitata incolo si incoace pe mal si striga: “Trage-te odata afara!”Dar mlastina urca tot mai mult. Ii ajungea lui Tuku pana la brate, ii apasa coastele si-i taia respiratia. In cele din urma i-a ajuns pana la gat. Tuku deabea mai putea inghiti.Mlastina a ajuns la barbia lui Tuku. El se lupta disperat ca sa-si tina la suprafata gura si nasul. Dar mlastina urca.Ochii lui Tuku se roteau ingrozitor. El si-a prins botul cu labele si-l tragea in sus cu toata puterea. Dar tot ce mai vedea Nyani din prietenul lui erau doua labe de maimuta ridicate in sus si inclestate pe niste fire de par smulse de maimuta.Apoi suprafata mlastinei Matope s-a linistit treptat, si cateva cercuri de unde erau ultimii martori despre Tuku maimuta, care a vrut sa se traga de propria mustata afara din mlastina.Printre zgomotele care razbat noaptea din jungla se amesteca si oftatul prieteilor lui M’gogo.“Cum se numeste aceasta mlastina Matope?” intreba Daudi. “Ajungi usor in ea, dar nu mai iesi niciodata singur din ea”…M’gogo raspunde ganditor:”Numele adevarat al acestei mlastini trebuie sa fie pacat”.Daudi incuvinteaza. “Si eu am ajuns odata in aceasta mlastina si am incercat sa ma scot prinzandu-ma de propriul meu par. Si eu am crezut mai intai ca as putea sa ma salvez singur. Dar cu cat ma osteneam mai mult sa devin mai bun, cu atat mai mult ma scufundam. Si atunci am vazut pe cineva stand pe mal. Nu-i puteam recunoaste fata, dar mana pe care mi-a intns-o avea o cicatrice adanca. “Da-mi mana:, mi-a zis El, “numai eu te pot scoate de aici”.“Dar eu ma gandeam: Asa sa fac? Oare n-ar fi mai bine s a ma lupt mai departe si sa incerc sa ies singur? Apoi am simtit cum sunt tras de jos din mlastina si mi-am dat seama ca cei care raman in mlastina trebuie sa moara in mlastina. Atunci mi-am pus mana in mana Lui, si El m-a tras afara.Pe mal mi-a spus: “Urmeaza-ma, caci eu am venit sa-ti dau viata, o viata noua” Si asa m-am dus dupa El. Am fost vremuri cand am alunecat iara in mlastina. Dar de fiecare data mana Lui era acolo si ma tragea din nou afara.N-are nici un rost sa urmati pe altul. Mana lui intinsa este prezenta de fiecare data, si el e foarte puternic. Nu trebuie sa faceti altceva decat sa va puneti mana in mana Lui. El o tine tare, caci El este Hristos, Fiul lui Dumnezeu”. &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;br /&gt;&lt;span style="color:#cc9933;"&gt;&lt;strong&gt;Maimuta care nu credea in crocodil&lt;/strong&gt;&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#cc9933;"&gt;&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;“Nu”, striga Titu, unii din nepoteii lui Nyani maimuta, “nu si iarasi nu, pur si simplu nu cred”. El se legana cu coada de unul din copacii Buyu si se stramba la unchiul lui.Nyani statea inghemuit pe pamant si se cauta de paduchi cu ravna si cu un vizibil success. Se sinchisea prea putin de glasul tipatorului de sus din copac.Dar Titu se vaicarea mai departe:”Cand eram mic, voiati sa ma speriati cu un crocodil infiorator cu ochii scanteietori care ma mananca daca nu ascult. Voiati sa ma faceti sa cred ca exista o dihanie la fel de mare ca un copac doborat si ca pielea lui ar arata ca lutul uscat, iar coada lui ar fi mai puternica ca trompa elefantului Jumbo”“Titu tu esti o maimutica mica si cu mintea si mai mica”, a raspuns incet Nyani. “Crocodilii arata exact asa cum i-ai descries. Iar pe maimute , mai ales pe cele mici, ei le privesc ca pe niste delicatese alese”.“Da , da”, l-a interrupt Titu nervos si si-a strambat dispretuitor gura. “Povesteste linistit mai departe. Dintii lor sunt mai ascutiti ca ghearele lui Chewi, leopardul, au o piele mai groasa ca rinocerul Kifarul si un bot mai mare ca Kiboko, hipopotaul”.Ochii lui Nyani s-au intunecat de suparare. El s-a aplecat repede ca fulgerul si s-a aruncat spre maimutica, dar Titu a sarit cu indemanare pe o creanga mai sus si a ras.“Da, da, stiu. Dar acum m-am facut mai mare si am ceva mai bun de facut decat sa va cred basmele”.Pret de o clipa, Nyany a uitat sa se scarpine. De manie nici nu putea vorbi. A inceput sa sara cu niste salturi mari de pe o creanga pe alta prin coroanele copacului Kikuju pana la marile stanci cenusii. Acolo s-a lasat jos sa cugete in liniste la badarania tineretului in general si mai ales la maimutele mici care nu vor sa creada in crocodil.Titu a zarit-o pe Twiga, girafa, care rontaia varfurile verzi ale unui tufis. El s-a cataract la aceeiasi inaltime ca si capul ei si a salutat cu respect, cum e obiceiul in jungla.“Twiga, ai auzit de animalul cu piele groasa, cu o coada puternica, cu ochi vicleni, care se taraste pe nisip si poate inota in apa?”Twiga a apucat cu limba ei lunga si neagra cateva frunze.“Desigur”, a spus ea mestecand, “te referi crocodil. El nu este tocmai dragut, dar in schimb are o pofta cu atat mai mare. El traieste in balti si mlastini si in raul cel mare. Am o matusa care o data…..”Atunci Titu a interrupt-o strigand si i-a facut cu tifla. “Aha ai vorbit cu unchiul Nyani, si el ti-a spus sa-mi vinzi gogosi. Kah, eu nu cred in crocodili!”El a coborat pe pamant si a alergat spre un copac rosu de la celalalt capat al luminisului. Acolo a spart cu zgomot cateva pastai. Se vedea clar ca nu prea stia de purtarea frumoasa chiar pentru o maimuta. Pe un tufis din apropiere sedea Ndudumizi, o pasare numita culic mic.“Tu esti o pasare desteapta, Ndudumizi”, a spus Titu. “Ai auzit cumva ceva de un animal care este la fel de mare ca un trunchi de copac, a carui coada e la fel de puternica ca trompa elefantului Jumbo, ai carui dinti sunt mai ascutiti ca ghearele unui leopard? Caci cica traieste in apa si are o pofta deosebita pentru maimutici”.Ndudumizi se balansa atenta cu coada ei lunga si neagra.”Da, maimutico”, a spus ea, “te referi la crocodil”. Dar inainte de a mai putea vorbi, Titu a aruncat dupa ea cu pastai si a plecat de acolo. A ajuns la niste stanci la umbra carora obisnuia sa doarma in timpul zilei Mbisi, hyena.Mbisi era cunoscuta din pricina obiceiurilor si conceptiilor ei erate. In prefacatorie si fatarnicie nu era intrecuta in intreaga jungla decat de vulture.“Tu umbli mult, Mbisi”, a spus Titu, “si sti o multime de lucruri care se intampla noaptea. Tu ai un miros fin si ochii tai sunt mai buni. Ai auzit vreodata de un animal la fel de mare ca un trunchi de copac, cu pielea mai groasa ca a rinocerului si care arata ca lutul uscat in soare? De un animal cu ochi sireti, cu o coada puternica si un bot mare, care mananca deosebit de bucuros maimutici mici? Toti incearca sa ma faca sa cred ca exista asa ceva in apa”.Hiena a ras cu rasul ei urat.“Esti o maimutica sireata, Titu. Stii”, a spus ea, “cei mari iti spun povesti ca sa nu te duci la apa si sa nu te vezi in oglinda linistita a apei ce frumos esti. Ce zici, cat de minunat te-ai vedea la lumina lunii in apa linistita a baltoacei de langa raul cel mare!”Titu a chicotit cu glas ascutit. El se misca cat de distins putea ca s-o impresioneze si mai mult pe hyena.Cand hyena a vazut asta, a ras babatjocoritor si l-a intepat: “Arata-le ca esti mai siret ca toti! Astazi e luna plina, du-te la apa si cauta animalul salbatic cu botul mare, cu coada groaznica si cu pielea neanchipuit de groasa!” Apoi s-a ascuns de el.Titu deabea putea sa astepte asfintitul soarelui. Luna urca incet pe cer. Incet cu inima batandu-i in piept , s-a furisat pana la baltoaca ce servea animalelor de adapatoare. El a vazut urmele lui Simba, leul, si aproape a disparut in urmele uriase ale rinocerului. Apoi a vazut inainea lui apa linistita si argintie.S-a aplecat asupra ei si si-a vazut chipul oglindit. Se uita incantat spre chipul din apa, cand i-a trecut prin minte brusc scopul pentru care venise aici. Nu chiar asa de tare cum ar fi vrut a strigat:”Nu exista crocodil si nici nu au existat vreodata.”Un ras gros dinapoia lui l-a facut sa-l treaca un fior pe spate. Dar el cauta sa se convinga ca nu e decat prepelita Kwale care canta cantecul de leagan pentru puisorii ei.Titu a observat un lemn care trecea linistit peste apa. Pe deasupra lui era lut intarit. Lemnul a ajuns la mal si a disparut in umbra. Langa el fosnea iarba.Trebuie sa fie vantul gandea el, desi apa era perfect linistita. Din nou a auzit rasul cel gros.“Nu exista crocodil!” a strigat Titu cuprins brusc de frica.“Asa e maimutico”, a spus o voce groasa din spatele lui, “foarte folositor si adevarat.Inspaimantat, Titu s-a intors. Ceva mai mare si intunecat se misca spre el, si se vedeau deja doi ochi aprinsi. Deodata un bot mare s-a repezit spre el sa-l insface. Un bot cu dinti mari ca a lui Simba, leul. Ei se apropiau inspaimantatori. Titu simtea o rasuflare fierbinte care mirosea a mlastina si carne putrezita.“Ha!” a grohait tare animalul, “vrei sa zici ca nu exist?”Inca odata s-a miscat botul urias, apoi s-a inchis cu zgomot. Dintre dintii cei mari s-a auzit tipatul ingrozit al maimutiei, si o voce groasa a mormait:“Asa deci eu nu exist. Ei bine, in orice caz tu esti cea care nu mai existi acum maimutico”.………………..Multa vreme ramane tacere in jurul figurilor care stau inghemuite in noaptea tropicala. Numai vreascurile troznesc in foc.“Ei?” intreaba Daudi.“E adevarat”, se aude un glas din spate, “exista crocodil”.“Si Titu?” se intereseaza Daudi.“Prea tarziu si-a dat seama. Cand a crezut era prea tarziu”. Vocea lul M’gogo suna ciudat de ragusita“Auziti”, spune Daudi, “daca spunem ca nu exista crocodil ne inselam pe noi insine”.M’gogo da din cap cu tarie.Atunci Daudi continua:””IN Biblie scrie: Daca spunem ca nu avem pacat, ne inselam pe noi insine si nu pe altii, si adevarul nu este in noi. Vedeti sa nu faceti si voi ca maimutica Titu”M’gogo zambeste. Incet-incet incepe sa inteleaga.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;span style="color:#996633;"&gt;&lt;strong&gt;Stiinta despre hranirea vulturilor&lt;/strong&gt;&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;Nyani, maimuta, ii ura pe vulturi..Dar Tichi, varul primar al celei de a doua sotii a lui, era un prostanac incorigibil. El se facea ca uraste vulturii. Dar in realitate ciocurile lor ascutite, gaturile lor fara pene, felul in care isi rasfirau coada faceau o impresie puternica asupra lui.Intr-o zi un vulture s-a lasat jos in apropierea copacului unde traia familia lui Tichi.Tichi urmarea cu atentie orice miscare a pasarii nemernice.Tichi s-a uitat in toate partile.Nimeni nu se vedea. Atunci a aruncat jos ceva de mancare pentru vulture.Dar o voce launtrica il avertiza sa se fereasca de vulture. Asa ca a inceput sa tipe brusc si sa dea din labe ca sa goneasca vulturul.In ziua urmatoare au venit doi vulturi. Ochii lui Tichi straluceau cand ii observa printr-o gaura din frunzis. S-a uitat pe furis in jurul lui, dar nu se vedea nimeni. Din nou a aruncat hrana pasarilor nemernice.Ele au venit mai aproape si au strigat de l-au asurzit pe Tichi.Curand au venit mai multi vulturi. Ei au indraznit sa vina tot mai aproape, caci Tichi ii hranea tot mereu. Apoi a strigat la ei cu glas care s-a auzit pana in maracinii din departare si s-a facut ca arunca cu pietre. Poate ca pasarile s-ar fi speriat daca in loc de asta nu le-ar fi dat tot de mancare.Vulturii au dat din aripi, dar nu au plecat de acolo.Twiga, girafa, vedea toate acestea din locul ei preferat aflat in spatele tufisului si clatina trista capul. Ea stia ca oricine hraneste vulturii provoaca nenorocire.A trecut o saptamana.Vulturii nu se mai tineau la distanta. Ei veneau pana la trunchiul copacului si mancau lacomi toata mancarea pe care le-o arunca pe ascuns maimuta.El ii observa fermecat, desi ii tremurau genunchii de frica.Pe caldura amiezii din ziua urmatoare, vulturii obraznici zburau in cercuri largi tot mai aproape de copacul Buyu. Tichi striga ca un salbatic. Dar ei croncaneau numai si se lasau batand din aripi in copac. Ciuguleau salbatic hrana.Deasupra lor , alti si alti vulture tot veneau. Ei au umplut copacul si se apropiau tot mai mult de Tichi.In groaza lui, Tichi a inceput sa loveasca cu un bat noduros in jurul lui, dar cu prea putin folos.Vulturii, pe care ii ademenise el, l-au coplesit repede.Cu ciocurile lor urate l-au incoltit. Tipatul lui ascutit dupa ajutor a fost inghitit de croncanitul vulturilor.La apusul soarelui Nyani s-a intors in junglA. L-a apucat groaza cand a vazut osemintele albe ale varului primar al celei de a doua sotii a lui zacand sub copacul familiei lui.“Kah” spune unul din ascultatori si se scutura, “o sa visez urat la noapte”.“Da,da”, spune un altul si se prinde de scaunul pe care a stat. “Parca si vad capul cu gatul fara pene cu dintii lui infipt in mine”Daudi zambeste dar devine imediat serios.”Unii dintre voi mi-au spus ca niste ganduri murdare cauta sa puna stapanire pe ei. Povestea aceasta da un raspuns bun la problema. Daca dati din nou hrana acestor ganduri prin ce vedeti, auziti sau spuneti, atunci ele se vor rotii peste voi si peste viata voastra.Daca le lasati sa flamanzeasca, atunci zboara de la voi. Numai cand le hraniti vor veni in numar tot mai mare. Multe inimi sunt rontaite de aceste ciocuri diavolesti”.“Hongo”, isi spune incet M’gogo, “cuvintele acestea mi se potrivesc”.&lt;/div&gt;&lt;div class="blogger-post-footer"&gt;&lt;img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/206574636735367150-792650593257813803?l=purcelclaudiu.blogspot.com' alt='' /&gt;&lt;/div&gt;</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/feeds/792650593257813803/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/06/sub-copacul-buyu-de-paul-white-2.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/792650593257813803'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/792650593257813803'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/06/sub-copacul-buyu-de-paul-white-2.html' title='&quot;Sub Copacul Buyu de Paul White&quot; - 2'/><author><name>Claudiu Purcel -  - purcelclaudiu@yahoo.com</name><uri>http://www.blogger.com/profile/09406496786353112886</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='32' height='24' src='http://4.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/SWKHFSKyk7I/AAAAAAAAAAM/MpacfBNyQLM/S220/IMG_1111.jpg'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-206574636735367150.post-6676750271391192902</id><published>2009-06-08T08:17:00.000-07:00</published><updated>2009-06-08T08:23:03.146-07:00</updated><category scheme='http://www.blogger.com/atom/ns#' term='carmen bogdan'/><category scheme='http://www.blogger.com/atom/ns#' term='claudiupurcel'/><category scheme='http://www.blogger.com/atom/ns#' term='buyu'/><title type='text'>"Sub Copacul Buyu de Paul White" - 1</title><content type='html'>&lt;div align="center"&gt;&lt;span style="color:#ff0000;"&gt;&lt;strong&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/span&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;em&gt;&lt;span style="color:#ff9966;"&gt;Multumesc doamnei Bogdan Carmen pentru ca mi-a pus la dispozitie aceasta carte&lt;/span&gt;&lt;/em&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;span style="color:#ff0000;"&gt;&lt;strong&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/span&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;span style="color:#ff0000;"&gt;&lt;strong&gt;Cuvant inainte&lt;/strong&gt;&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#ff0000;"&gt;&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt; &lt;/div&gt;In stepa intinsa din vestul Africii se afla spitalul doctorului din jungle. Daudi unul dintre infirmieri, tocmai amesteca leacuri.Este dupa-amiaza tarziu, si umbrele se alungesc pe campie.La usa farmaciei stau in amurg pacientii flecarind impreuna. In copacul noduros Buyu care se afla deasupra lor se cearta galagios vrabiile. Cand si cand rasuna un tipat venind din jungla invecinata.“Mi-e o frica groaznica de lei”, incepe unul dintre ei discutia. Capul si picioarele ii sunt inca strans bandajate. Un baiat subtire si inalt trebui mai intai sa termine de tusit, pentru a putea apoi sa spuna ce vrea:“Eu numai cand ma gandesc la serpi ma trece un fior pe sira spinarii”.Din spate se aude o voce obosita:“D-apoi Kifaru, rinocerul! Picioare lui fac sa se cutremure pamanatul, iar cornul lui infiorator…” Mai mult nu poate sa spuna, caci de febra si frica dintii ii clantane tare.Daudi cantareste in farmacie o pulbere alba si o varsa intr-o sticla.“Dar si mai mult trebuie sa te temi de Mbu tantarul, de capusa Pappasi si de musca Hazi”, spune el si apare in deschizatura usii.“Acestea sunt intra-devar animale mici, totusi omoara de o mie de ori mai multi oameni ca toate animalele mari de prada la un loc. Exista insa ceva mult mai periculos si totdeauna mortal…vreau sa va povestesc despre aceasta” , continua Daudi, “caci trebuie sa cunoasteti exact ce este”.Cativa oameni au adus iarba si lemn uscat. Todeauna cand stau asa laolalta isi fac un mic foc.“Cate laturi are aceasta canistra?” Daudi tine in mana o canistra mare de ulei pe care oamenii o privesc curiosi.“Patru laturi” spune unul.“Sip e langa asta un fund si un capac” ,completeaza M’gogo.Daudi da din cap. “Si pericolul de care vreau sa va povestesc are multe laturi. Ascultati…”Zidul cel mareMulti ochi se indreapta spre Daudi care sta in lumina focului.Cu vocea lui joasa el incepe sa povesteasca:Toata jungle era agitata. Sub copacul Buyu s-au adunat intr-o dimineata toate animalele sa se sfatuiasca ce era de facut. Caci deodata, peste noapte, aparuse un zid urias de-a curmezisul junglei. El era inalt si lat si, dupa cate-si putea da seama Twiga Girafa, foarte gros.“Toate frumusetile tarii noastre sunt de partea cealalta a zidului”, a urlat leul Simba. “Copacii cei verzi care ne dau umbra, lacul cel mare cu minunata lui apa albastra si izvoarele reci care coboara din muntele cel inalt. Urletul lui s-a sfarsit intr-un marait rau. “Asa e”, se jeluia Twiga, “de partea aceasta sunt numai spini, praf si desert. Si chiar si gaurile de apa sunt pline cu namol!”Faru, rinocerul, era furios.El sulfa cu zgomot, tropaia, si ochisorii lui ardeau.“Kah”, si-si misca limba incolo si in coace ca o banda de ferastrau.”Asta da zid! Dar eu am sa-l strapung!”Toate animalele au dat din cap. Poate ca era o solutie.Faru s-a dat cativa pasi inapoi ca sa-si ia avant. Apoi s-a repezit cat de repede putea cu picioarele lui scurte spre zid. Praful s-a ridicat in vartejuri sub copitele lui, iar cornul era ridicat amenintator in sus. Zidul se apropia tot mai mult. Farul si-a coborat capul: Rummms!Farul s-a dat inapoi clatinandu-se buimacit.Dar zidul statea in picioare, la fel de neschimbat ca si inainte.Rinocerul a simtit ca ochii tuturor se indreptau intrebator spre el. Sufland tare si-a mai luat un avant. De data aceasta s-a proptit cu picioarele din spate de un copac puternic ca avantul sa fie mai mare sui sa poate fugii si mai reopede. Pamanatu s-a cutremurat. Praful s-a ridicat in aer ca un nor, si rinocerul s-a izbit inca o data de zid: Rummm!Dar si de data asta s-a dat inapoi clatinandu-se. S-a ghemuit pe pamant si si-a pipait cu atentie cornul strambat. Pe frunte i-a crescut vizibil un cucui mare, iar ochii erau dati peste cap. In capul lui parka se invartea ceva ca Kifulafumbe, vijelia.“Da, da”, a spus girafa Twiga dupa un rastimp ca sa deschida dinou discutia, “ Cu adevarat e un zid puternic”.Jumbo elefantul, si-a fluturat trompa si a dat din ciotul de coada in acelasi ritm, numai ca la fel de repede.“Aici e nevoie de un umar puternic ca sa rastorni un zid ca acesta”, a trambitat el, s-a dus la zid si l-a incercat cu trompa dupa cum fac elefantii. Apoi s-a aruncat in zid cu umarul lui mare si puternic: o data, de doua ori, de trei ori, de patru ori…Dar zidul nu a cedat cat latimea coditei lui.Jumbo s-a intors incet inapoi si a incercat si cu celalalt umar.Din trompa lui iesea rasuflarea ca niste norisori, in timp ce se tot izbea de zid. Intr-un sfarsit s-a furisat epuizat intr-o parte si s-a ghemuit langa Faru.“Intr-adevar” , a recunoscut el gafaind. “Prin acest zid nu exista drum, este prea gros”.Apoi s-a indreptat spre mlastina ca sa-si stropeasca ranile cu namol racoros si moale. Atunci hyena Mbisi, cu rasul ei neplacut s-a facut auzita:“Pentru misiunea asta nu au ce cauta animale cu putere mare si cu minte putina. Dar eu sunt cunoscuta pentru siretenia mea. Eu o sa gasesc un drum in jurul zidului”.In glasul ei era un ton care le face ape multe animale sa-si incrunte suparate fruntea. Twinga, care tocmai rontaia cateva pastai din coroana unei maracine, s-a uitat in jos din inaltimea ei maiestoasa.“O, sigur “, a spus ea si si-a lasat limba lunga sa alunece in coltul gurii, “arata-ne drumul intelepciunii!’Mbisi i-a intors spatele si a luat-o din loc disparand pe o poteca serpuita de-alungul zidului.Soarele era in amurg. Animalele care asteptau simteau cum le chiortaiau matele. Dar cand si luna s-a ridicat deasupra zidului inca tot nu se vedea nimic din hyena. Au aparut zorile unei zile noi. Dar Mbisi tot nu venise. Si a fost iarasi seara dar Mbisi tot nu a aparut.In ziua urmatoare s-au intalnit iarasi animalele sub batranul copac Buyu si au asteptat impreuna intoarcerea hienei, pe care o numeau in taina gunoierul junglei.Cu greutati mari si cu ajutorul Nyani, maimuta, rinocerul, Farul, si-au inndreptat iarasi cornul. El se simtea iarasi proaspat si curajos. Nadejdea, pasarea, cigulea capuse din pielea lui si-I soptea la ureche ca treaba nu e nici pe jumatate asa de rea cum parea.Si Giumbo, elefantul, isi picura atent namolul racoro pe spatele dureros. El trambita usor si-si murmura cuvintele mangaietoare – cuvinte care pareau celorlalti ca niste tunete indepartate.Twiga cauta de zor cele mai frumoase pasari in varful unui copac-umbrela. Nyani, maimuta, se vaita si se certa cu cei din neamul ei.Nzoka , sarpele, statea incolacit pe nisipul cald si visa la mancare.In sfarsit la apusul soarelui a venit Mbisi schiopatand din pricina labelor ranite. “Oh”, a murmurat ea cu capul plecat, “a fost degeaba. Nu exista drum in jurul zidului. El nu are nici inceput nici sfarsit”.Nzoka si-a descolacit incet trupul si si-a ridicat capul subtire:”Da”, a sasait el, “voi sunteti puternici, sireti si puteti sa alergati multe mile,. Eu insa, Nzoka, pot sa ma sucesc in toate partile si sa ma strecor peste tot…Eu o sa gasesc un drum pe sub zid”Cateva clipe mai tarziu, celelalte animale observau cum ii dispare coada intr-o gaura de langa zidul care impartea jungle. Ele au asteptat cu atentie, dar totul a ramas linistit.Timpul a trecut. Tarziu dupa-amiaza, o cioara s-a intors Ia copacul ei si-si croncanea cantecul de seara. Tocmai cand celelalte animale voiau sa plece spre casa, le-a fost atrasa atentia de un nor de praf de la baza zidului. Toti ochii s-au indreptat spre acel punct.Atunci a aparut dintr-o data capul lui Nzoka intors cu spatele spre zid.“Da”, a sfarsit el cu triunful salbatic, “ Am reusit! Dintre toate animalele din jungle nu mai eu am gasit drumul spre cealalta parte a zidului”.“Imi pare rau”, a spus Twinga si si-a aplecat fatarnic gatul lung pana aproape de pamant. “Dar esti tot de aceasi part ca si noi toti”.Nzoka a tresarit. A batut manios pamanatul cu coada si a strigat:”Da, mi-am scormonit galerii lungi prin pamanat si totdeauna m-am descurcat foarte bine. Nimeni nu poate sa faca ce am facut eu. Nu exista nici un drum pe sub acest zid’.“Asta e foarte adevarat” , a incuviintat Twinga dand din cap si si-a tras cu grija limba inapoia buzelor ei groase.Dar Nyani, maimutoiul a strigat: ”Eu o sa ma catar pe deasupra”. El transpira de emotie in timp ce se legana prins de creanga cu coada si-si relaxa muschii. Cu un salt a fost pe zid si s-a cataract tot mai sus. Dar cu cat ajungea mai sus cu atat erau mai mici erau pasii lui. Deodata, coada i s-a alungit speriata in sus – labele i s-au intins in gol.A inceput sa alunce apoi, a cazut rastogolindu-se in jos. El a aterizat pe spate chiar la picioarele girafei.Nyani rasufla din greu.“Kah”, a gafait el si s-a scarpinat din obisnuinta. “Lipeste-te de zid, Twiga. Vreau sa ma prind de coada ta, apoi sa ma catar pe gat si de pe capul tau sa sar pe zid. Apoi ma voi putea catara cu putere mare mai departe si voi ajunge in varf”.Twiga a facut ce vroia Nyani. El s-a apucat de coada girafei, a sarit pe spatele ei, s-a cataract pe gat iar de pe cap a sarit pe gat si apoi s-a tot cataract. Dar din nou inca departe de varf, i-a slabit puterea, si animalele junglei l-au vazut pe Nyani cazand prin aier si rostogolondu-se in tumbe mari.El s-a prabusit pe pamant in fata piocioarelor lui Jumbo. Acesta si-a intins trompa si a incercat sa-i faca respiratie artificiala ca sa-l puna iarasi pe picioare, apoi l-a apucat de coada si l-a ridicat in aer.“Kunbe,Nyani”a mormait el. “Care-I treaba cu drumul peste zid!”“Pai”, a gafait Nyani cu efortul acelora care trebuie sa vorbeasca cu capul atarnand in jos: “Nimeni din toata jungle nu se catara ca mine. Cu siguranta ca nimeni mu potre trece peste zidul asta”.Acum incercasera animalele tot ce era posibil. Dar nu au gasit nici o solutie. Nici prin zid, nici peste el, nici pe langa el, nici pe sub el.Atunici au observat dintr-o data ca acest zid avea un nume. El era scris cu litere mari pe zid, darn u-l puteau citi decat cei care intelegeau ce inseamna el: Insa Twiga, girafa, nu stia ce sa faca cu acest nume.“Mda”, spune Daudi in tacere plina de asteptarea care s-a lasat, “dar ele nu erau decat niste animale. Stiti voi cum se numeste acest zid? El nu poate fi strapuns. El este asa de inalt, incat nimeni nu-l poate trece prin catarare, si nu exista drum pe sub el sau pe langa el.Unul dintre ascultatori,cu un bandaj gros peste ochiul stang, se apleaca si spune: “Numele acelui zid este pacat”.Daudi incuvinteaza. “ Asa e. Pacatul e zidul cel mare pe care ne desparte de Dumnezeu. Dar exista oameni care stiu ca este totusi un drum spre cealalta parte a zidului. Caci el are o usa! Isus, Fiul ,lui Dumnezeu, spune: “ Eu sunt usa. Cine intra prin Mine va fi salvat”. De ce sa mai ramanem atunci de partea aceasta a zidului?”Flacarile focului de tabara isi arunca lumina palpaietoare pe fetele ascultatorilor. Unii dau ganditori din cap. Iar M’ gogo isi sprijina barbia in pumni. Aceasta istorie il nelinisteste.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;span style="color:#6633ff;"&gt;&lt;strong&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/span&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;span style="color:#6633ff;"&gt;&lt;strong&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/span&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;span style="color:#6633ff;"&gt;&lt;strong&gt;Capcana&lt;/strong&gt;&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#6633ff;"&gt;&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt;&lt;span style="color:#6633ff;"&gt;&lt;strong&gt;&lt;br /&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/span&gt;Perembi, vanatorul, a pus o capcana. Ea consta pur si simplu dintr-o canistra de ulei in care a facut o gaura. Pembri o umpluse cu pietre si nisip, iar deasupra pusese un strat de nuci. El a pus capcana sub un copac Buyu din jungla . Apoi s-a indepartat repede si s-a asezat la umbra ca sa stea la panda.Nu a durat mult pana cand au venit in numar mare tovarasele maimutei Nyani din neamul lor. Au si simtit in nas mirosul ispititor al nucilor. Palavragind cat le tinea gura s-au apropiat.Una dintre ele Toto, s-a aventurat pana la canistra. A apucat-o si a a scuturat-o. S-a uitat fix inauntru si si-a bagat nasul in deschizatura. Aa, ce bine mirosea!Mintea de maimuta ii spunea: N-ai decat sa-ti bagi laba prin deschizatura, si toate nucile vor fi ale tale!Toto s-a uitat in jurul lui. Mirosul care ii ajungea la nas vorbea o limba clara. Repede ca fulgerul a bagat laba prin gaura mica si a apucat cat de multe nuci a putut. Si acum repede afara cu ea! Dar incheietura il durea si nu iesea din deschizatura. Incerca din nou sa traga dar laba strinsa cu toate nucile in ea nu iesea . Toto se vaicarea tare. Iar celelalte maimute strigau ca din gura de sarpe. Una dupa alta se intreceau in sfaturi bune. Toto tragea cu toata puterea de laba. Dar nu ajuta la nimic.Perembi stiuse exact cat de mare sa faca gaura. Twiga s-a ivit deodata deasupra unui tufis.“Da drumul la nuci ,Toto”, a strigat prieteneste girafa, “si atunci vei putea sa-ti scoti laba”.Dar in neamul maimutelor nu era obiceiul sa dai drumul unor nuci apucate. Din nou a strigat Twiga:”Nu-ti dai seama? Nucile sunt cele care te tin. Da-le drumul si atunci esti liber!”Vanatorul din umbra zambea pe sub mustata. A apucat sacul, a pus mana pe bat si s-a dus incet spre maimuta.Toto, de frica, a rasturnat canistra si o tara dupa el. Dar tot nu reusea sa-si scoata laba.Tovarasii lui s-au intors in coroana copacului Buyu scotand tipete puternice.“Da drumul nucilor si fugi!” a strigat Twiga disperata.Dar o maimuta adevarata nu da drumul la ceea ce a apucat o data.Toto tipa tare si voia sa fuga, dar capcana il tinea strans.Perembi vanatorul, a lovit cu batul.Ametit, Toto a cazut pe spate. Degetele iI s-au desfacut, si nucile s-au rastogolit iarasi in canistra. Laba ii era libera, dar era prea tarziu, caci Toto se afla deja in sacul mare si intunecos. Actionase ca o maimuta, si tot ca o adevarata maimuta fusese prinsa.Multa vreme domneste tacerea. Daudi clatina trist din cap, apoi spune: “Cine poate rezolva aceasta ghicitoare? Stiti voi ce nume poarta aceasta capcana?”Se aude o soapta de jur imprejur. Apoi cineva spune:“Numele capcanei e pacat”.Daudi incunvinteaza.“Numai cine nu este mai destept decat aceasta maimuta poate crede ca va scapa din aceasta capcana, cata vreme se tine strans de anumite lucruri care ii aduc neaparat captivitatea si in cele din urma moartea. De aceea spune Biblia: Plata pacatului este moartea”. &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#cc66cc;"&gt;La fel de sigur ca otrava&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt;&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;&lt;strong&gt;&lt;span style="color:#cc66cc;"&gt;&lt;/span&gt;&lt;/strong&gt; &lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;Daudi scrie cu degetul pe pamant:1+1=2&lt;/div&gt;&lt;div align="center"&gt;2x2=4“Asta stim”, spun bastinasii din jurul lui. “Doi ori doi fac patru”.“Sigur”, spune Daudi, “socoteala este exacta!”Toti rad si Daudi continua: “Este o ghicitoare.Fiti atenti”.Nzoka, tatal unei familii de serpi, era din categoria acelora carora tot timpul le e foame, desi avea cine sa-i faca de mancare.“Niciodata nu e destula hrana ca sa pot manca pe saturate”, s-a plans el sotiei lui.“Da”, a sasait ea, si limba i se misca in colo si incoace ca fulgerul. “De ce nu-ti iei tu singur cea ce-ti trebuie?”Nazoca a scanteiat cu rautate:”Am cugetat mult la asta. Stomacul meu ma mana intr-acolo. De acum incolo o sa ma hranesc in felul meu”.“Fi prevazator!” l-a avertizat sotia. “O sa alergi spre pierzare. Caci unde incepe stomacul tau, acolo ti se opreste mintea”.“O sa fiu atent. Oricum n-are ce mi se intample”, a sasait Nazoka.“Kah”, a scuipat sotia lui. “O sa vedm noi!”Nzoka a bombanit ceva despre sotiile care spun o multime de vorbe fara folos si apoi s-a dus serpuind prin nisipul cald pana in apropierea casei lui Perembi. Fiul acestuia avea sapte gaini.Cea mai harnica dintre ele se numea Kuku. Tocmai ouase un ou. Ea cotcodacea tare ca sa stie toti.Nzoka a carui stomac era de foame pur si simplu lipit de spate, a auzit-o. Ochii lui vicleni s-au rotit, si de placere limba i se misca incoace si–ncolo.“Daca Kuku cotcodaceste inseamna ca toate grijile mele pentru mancare s-au sfarsit”.S-a tarat incet spre casa.Peretii de lut intariti cu crengi al colibei suferisera de soare si vant. Aproape de pamant, stratul de lut cazuse de pe impletitura de nuiele. Nzoka a gasit o gaura inre pamant si nuiele pe unde sa-si vare trupul subtire.Acolo, in fata lui, langa un vas mare cu paie, era oul!S-a tarat direct la el. Oul era minunat de cald, tocmai cum le placea cel mai mult serpilor.Nzoca si-a deschis larg gura, si-a intins inainte capul, si intr-o clipa oul disparuse. Pe gatul lui era acum o umflatura groasa. Apoi si-a bagat din nou capul prin deschizatura ca sa iasa afara. Dar umflatura cu oul nu putea iesi. Atunci el a apasat cu atentie coaja de marginile deschizaturii si a simtit deja scurgandu-i-se in stomac toata minunatia de ou.Apoi s-a apasat cu trupul prin crapatura, si astfel oul i s-a repartizat in tot corpul.Ajuns acasa, s-a incolacit intre radacinile marelui copac Buyu si a adormit somnul unui satul.Sotia lui insa l-a trezit.“Hei”, l-a cicalit ea,”unde ai fost, ce-ai facut?”Nzoka a dat nervos din coada.“Eu ma duc pe caile mele si-mi folosesc desteptaciunea. Stomacul meu este asa de vessel, ca niciodata cand imi faceai tu de mancare”. El a inchis ochii, dar sotia lui a continuat:“Da”, a spus ea, “baga de seama. Alergi la pierzare! Vai de destepciunea ta! Ma faci sa rad!” Si a scuipat otravitor spre el.Nzoka a zambit ingaduitor. El era multumit. Sotia lui era plina de cuvinte, dar stomacul lui era plin de ou.Si in ziua urmatoare a auzit-o pe gaina Kuku cotcodacind.Din nou a gasit gaura in zid si s-a tarat din nou inauntru. A inghitit oul, si iarasi i s-a umplut stomacul cu un sentiment de placere, cand a iesit afara prin crapatura din perete.Cand l-a vazut sotia lui mai tarziu incolacit si multumit, s-a apropiat de el:“Fii atent!, a scuipat ea cu rautate. “O sa ai necazuri. Daca continui tot asa, o sa te prinda curand!”Dar Nzoka a inchis ochii cand i-a auzit glasul si urmarea cu atentie chioraitul multumit al stomacului lui.In a treia zi astepta deja plin de dor cotcodacitu lui Kuku.Gandundu-se la asta ii lasa gura apa. Sotia lui l-a avertizat iarasi.“Kah”, si-a zis el, “asta nu-i deloc periculos”. Si parea intr-adevar sa nu fie nici o primejdie.Dar fiul lui Prembi a spus in ziua urmatoare tatalui lui:”In fiecare zi o aud pe Kuku cotcodacind, dar fara rost. As vrea sa stiu totusi ce se petrece”. Si s-a ascuns in spatele lazii cu cereale.Kuku si-a facut oul si a cotcodacit vesela si mandra ca intotdeauna.Afara Nzoka a auzit sunetele care ii erau asa de placute si le-a urmat imediat. S-a strecurat printre nuielele din perete si s-a uitat cu grija in jurul lui; dar nu era nici un pericol-doar niciodata nu fusese vreunul.A inghitit oul. Ochii tanarului vanator il observau.Cand Nzoka a iesit afara la soare din umbra colibei, sotia lui a spus copiilor ei:“Vedeti uite ca vine tatal vostru cel mancacios. El umbla pe cai gresite si periculoase care vor duce la descoperire si nenorocire…”Nzoka a sasait furios si a dat cu coada dupa sotia lui:“Mai taci o data palavragioaico!”Perembi si fiul sau faureau un plan si radeau multumiti.In ziua urmatoare, vanatorul a luat un ou si l-a pus intr-un vas de lut pe foc.Catre ora patru , Kuku si-a cautat obisnuitul loc de ouat. Apa din vas a inceput sa fiarba, si oul din apa s-a intarit incet-incet.Dupa fapta implinita, Kuku a alergat afara cotcodacind tare. Nzoka, cu urechile ciulite, a auzit-o din departare.Fiul lui Prembi a luat oul proaspat facut si a pus in locul lui pe cel fiert. Pe dinafara erau la fel.Nzoka a ajuns la gaura din perete si s-a strecurat prin ea. De data aceasta nu s-a uitat nici la dreapta, nici la stanga, ci avea ochi numai pentru ou.Ce vorbarie proasta despre pericol! El zambea serpeste cand se gandea la asta.Daca ar fi fost mai atent, ar fi vazut ochii celor doi vanatori pandind din spatele lazii de cereale. Daca ar fi putut sa se uite atent in spatele lazii, ar fi vazut cum Perembi tinea strans in mana un ciomag noduros.Dar Nzoka era prea preocupat cu oul dupa care tanjea stomacul lui. L-a inghitit pofticios.“Kah”, se gandea el, “probabil ca astazi Kuku a avut temperature.Ce cald e oul!”S-a intors inapoi la gaura si si-a bagat capul prin ea. Apoi a frecat tare oul de nuielele din perete.“Ce tare-i coaja astazi! A bombanit el .S-a apasat cu toata puterea de zid, dar coaja nu s-a spart. Tot mereu isi indesa gatul printre nuiele. Trupul lui puternic se sprijinea de stalpul care sustinea acoperisul.Nelinistit si speriat isi invartea coada prin aer. Oul intarit il tinea de nu putea iesi.Dar fiul lui Perembi a ras:”Leacul care te va vindeca de furat pare greu de inghitit hotule!’A iesit cu batul ridicat din spatele lazii de cereale.La apusul soarelui sotia lul Nzoka observa impreuna cu copii ei cum tara hiena Mbisi trupul fara viata al tatalui lor.“Hongo”, spune Daudi. “Nimeni nu poate pacatui fara sa moara. Si socoteala asta este exacta. Este un cuvant greu si dur. Dar este exact!”Cand se scoala sa plece, unii la colibe, altii in salonul de spital, M’gogo il asteapta pe Daudi la umbra marelui copac.“Spune-mi mai multe despre aceasta”, il roaga M’gogo. Il priveste atent pe Daudi: “Mi-e teama de asta”.“E bine cand cineva se teme de asta”, incuvinta Daudi. “Dar daca iti deschizi urechile si-mi intelegi cuvintele, vei scapa de teama. Maine seara iti voi povesti despre aceasta”.&lt;br /&gt; &lt;/div&gt;&lt;div class="blogger-post-footer"&gt;&lt;img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/206574636735367150-6676750271391192902?l=purcelclaudiu.blogspot.com' alt='' /&gt;&lt;/div&gt;</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/feeds/6676750271391192902/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/06/sub-copacul-buyu-de-paul-white-1.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/6676750271391192902'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/6676750271391192902'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/06/sub-copacul-buyu-de-paul-white-1.html' title='&quot;Sub Copacul Buyu de Paul White&quot; - 1'/><author><name>Claudiu Purcel -  - purcelclaudiu@yahoo.com</name><uri>http://www.blogger.com/profile/09406496786353112886</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='32' height='24' src='http://4.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/SWKHFSKyk7I/AAAAAAAAAAM/MpacfBNyQLM/S220/IMG_1111.jpg'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-206574636735367150.post-1662069297367322424</id><published>2009-06-08T08:08:00.000-07:00</published><updated>2009-06-08T08:10:22.574-07:00</updated><title type='text'>"Sub Copacul Buyu de Paul White"</title><content type='html'>&lt;a href="http://2.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/Si0pxz9nBTI/AAAAAAAAADU/fzhYRMj8C7Y/s1600-h/scan0008.jpg"&gt;&lt;img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5344974268497593650" style="FLOAT: right; MARGIN: 0px 0px 10px 10px; WIDTH: 293px; CURSOR: hand; HEIGHT: 400px" alt="" src="http://2.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/Si0pxz9nBTI/AAAAAAAAADU/fzhYRMj8C7Y/s400/scan0008.jpg" border="0" /&gt;&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Fabulele doctorului din jungla&lt;br /&gt;&lt;p&gt; &lt;/p&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Editura Agape&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Colectia povestiri crestine pentru copii, parinti si bunici&lt;div class="blogger-post-footer"&gt;&lt;img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/206574636735367150-1662069297367322424?l=purcelclaudiu.blogspot.com' alt='' /&gt;&lt;/div&gt;</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/feeds/1662069297367322424/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/06/sub-copacul-buyu-de-paul-white.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/1662069297367322424'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/1662069297367322424'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/06/sub-copacul-buyu-de-paul-white.html' title='&quot;Sub Copacul Buyu de Paul White&quot;'/><author><name>Claudiu Purcel -  - purcelclaudiu@yahoo.com</name><uri>http://www.blogger.com/profile/09406496786353112886</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='32' height='24' src='http://4.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/SWKHFSKyk7I/AAAAAAAAAAM/MpacfBNyQLM/S220/IMG_1111.jpg'/></author><media:thumbnail xmlns:media='http://search.yahoo.com/mrss/' url='http://2.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/Si0pxz9nBTI/AAAAAAAAADU/fzhYRMj8C7Y/s72-c/scan0008.jpg' height='72' width='72'/><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-206574636735367150.post-4737747588931974557</id><published>2009-05-26T05:37:00.000-07:00</published><updated>2009-05-26T05:39:10.553-07:00</updated><title type='text'>Sa invatam impreuna! - nr 3 - parteneriate si proiecte</title><content type='html'>Invăţătoarele: Zlate Cristina şi Săcuiu Georgeta&lt;br /&gt;                                                                         Scoala,,Gh. Banea” Măcin -Tulcea&lt;br /&gt;PARTENERI AI  PROIECTULUI:&lt;br /&gt;·        Gradinita Nr.4  Macin ( gradiniţă cu program prelungit).&lt;br /&gt;·        Scoala ,,Gh.Banea” Macin.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COORDONATORI DE PROIECT:&lt;br /&gt;Educatoare: STAICU MARCELA&lt;br /&gt;Institutor: ZLATE CRISTINA&lt;br /&gt;Invatatoare: SĂCUIU GEORGETA&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;TIPUL DE PARTENERIAT:  local&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;DURATA PARTENERIATULUI: Decembrie 2008-iunie 2009&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ARGUMENT:&lt;br /&gt;Intr-o lume  tot mai izolata , mai puţin dispusă pentru socializare ( din motive de timp sau preocupări) cooperarea între factorii educationali: gradinita –şcoală devine necesara  şi se impune si ca obligatie morala din partea acestora, pentru a favoriza socializarea copiilor, pentru a-i familiariza prin exemple si modele cu adevaratele valori ale spiritualitatii umane.&lt;br /&gt;Pe de altă parte calulatorul şi lumea sa virtuală fascinează copilul , îndepărtându-l tot mai mult de semenii lui, de cuvântul scris , de ceea ce ne-a fermecat si noua copilaria – povestile.&lt;br /&gt;          Aşadar, astăzi mai mult ca oricând,este de datoria gradinitei şi a şcolii să deschidă uşa fermecată a tezaurului  poveştilor pentru copii şi să-i conducă pe aceştia în orizonturi  fantastice alături de Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene în luptele cu forţele răului - zmei, balauri., etc.&lt;br /&gt;Contactul cu poveştile educatoarei şi învăţătoarei sau cu textul scris al cărţii – în cazul şcolarilor – conduce la dezvoltarea gustului pentru frumos, la îmbogăţirea vocabularului, la creativitate.&lt;br /&gt;          Intrând ,,In lumea poveştilor” copiii, vor învăta sa deosebească binele de rău, adevarul de minciună, faptele bune de cele rele; vor devenii mai atenţi , mai sensibili, încep să se formeze preceptele morale .&lt;br /&gt;          Este de dorit ca preşcolarii şi elevii să-şi facă din cărti, cei mai buni prieteni, să le dezvolte discernământul în selecţia valorilor.&lt;br /&gt;          Considerăm că un astfel de proiect este şi va fi atractiv pentru copiii, le dezvoltă capacitatea de muncă în echipă pentru realizarea unei sarcinii, contribuie la însuşirea unor norme de comportare corectă, atitudinale, dezvoltă imaginaţia , creativitatea şi dezvoltă gustul estetic.&lt;br /&gt;          Pentru cadrele didactice proiectul constituie o provocare în direcţia promovării unor metode şi tehnici noi de lucru , cu copiii şi elevii, o modalitate de stimulare a activitătii de documentare şi cercetare pentru realizarea produselor de promovare a proiectului , dar şi un mod de formare profesională continuuă.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;SCOP:&lt;br /&gt;Dezvoltarea personalitatii copilului de varsta prescolarilor si a elevilor prin intermediul creatiilor literare.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;OBIECTIVE:&lt;br /&gt;Prin activităţile ce s-au stabilit a fi desfaşurate se doreşte ca grădinarii şi  elevii:&lt;br /&gt;·        să manifeste interes pentru creaţiile literare de genuri diferite;&lt;br /&gt;·        să analizeze mai profund caracteristicile fiecărui personaj;&lt;br /&gt;·        să urmărească   scenete, povesti, povestiri ;&lt;br /&gt;·        să lucreze cu plăcere în echipă în vederea realizării unui scop comun.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;GRUP TINTA:&lt;br /&gt;·        28 peşcolari ai Gradinitei Nr.4 cu program prelungint-Măcin;&lt;br /&gt;·        22 elevi din clasa a IV-a A (step by step) ai  Scolii ,,Gh.Banea”-Măcin.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;RESURSE UMANE:&lt;br /&gt;·        Gradinita cu program prelungit, Nr.4 Macin- Grupa pregătitoare&lt;br /&gt;Educatoarea: Staicu Marcela&lt;br /&gt;·        Scoala,, Gh. Banea” Macin- Clasa a IV-a A (step by step)&lt;br /&gt;Invăţătoare:  Zlate Cristina, Săcuiu Georgeta&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;RESURSE MATERIALE:&lt;br /&gt;·        Baza materială a grădiniţei: calculator, cd-uri , cărţi povesti, cărţi de colorat.&lt;br /&gt;·        Baza materiala a şcolii: calculator, videoproiector, cd-uri, cărţi de poveşti, bibliotecă.&lt;br /&gt;CALENDARUL ACTIVITATILOR&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;DATA&lt;br /&gt;TEMA&lt;br /&gt;OBIECTIVE&lt;br /&gt;ACTIVITATI&lt;br /&gt;DEC.2008&lt;br /&gt;„In asteptarea lui Moş Crăciun...”&lt;br /&gt;-Prezentarea si cunoa-sterea partenerilor;&lt;br /&gt;-Prezentarea proiectului şi obiectivelor;&lt;br /&gt;-Cunoasterea tradiţiilor de iarnă;&lt;br /&gt;-Intalnirea copiilor implicati în proiect;&lt;br /&gt;-Vizionarea basmului;&lt;br /&gt;-Activitate literar-artist.&lt;br /&gt;-Desene(preşcolarii)&lt;br /&gt;-Texte literare(şcolarii)&lt;br /&gt;IAN.2009&lt;br /&gt;,,Moş Ion Roată si Vodă Cuza”&lt;br /&gt;-Cunoasterea semnifi-&lt;br /&gt;caţiei zilei de    „24 Ianuarie”;&lt;br /&gt;-Cunoasterea unor aspecte din viata domnitorului  Al. I. Cuza;&lt;br /&gt;-Prezentarea scenetei ,,Cuza Voda şi Mos Ion Roata”;&lt;br /&gt;-Prezentare Power Point- Al. I. Cuza –domnul Unirii;&lt;br /&gt;-Dans,,Hora Unirii”- elevi, preşcolari, cadre;&lt;br /&gt;FEB 2009&lt;br /&gt;,,Crăiasa Zăpezii”&lt;br /&gt;-Cunoasterea scrierilor mai importante ale lui H.C.Andresen;&lt;br /&gt;-Identificarea mesajului poveştilor;&lt;br /&gt;-Prezentarea unor imagini  din povestile lui Andersen;&lt;br /&gt;-Lecturare: ,,Crăiasa Zăpezii” ,,Fetiţa cu chibrituri”;&lt;br /&gt;Mar 2009&lt;br /&gt;,,Cei mari citesc celor mici”&lt;br /&gt;-Stimularea interesului pentru lectură  al copiilor mari şi mici;&lt;br /&gt;-Cunoasterea unor date despre Ion Creangă;&lt;br /&gt;-Citirea unor povesti cu tâlc(,,Povestea unui om leneş”, „Prostia omenească”) de catre elevi;&lt;br /&gt;-Dramatizare,,Capra cu trei iezi”;&lt;br /&gt;-Expozitie cu desene ale copiilor şi elevilor ilustrând aspecte din poveştile lui Creangă;&lt;br /&gt;APR.2009&lt;br /&gt;,,Ce ne povesteste iepurasul?”&lt;br /&gt;-Cunoasterea unor povesti povestiri despre iepurasul de Pasti;&lt;br /&gt;-Inţelegerea semnificaţiei sarba-torilor pascale la romani;&lt;br /&gt;-Prezentarea povestii,,Iepurasul si Oul rosu de Paste”;&lt;br /&gt;-Memorizare ,,La Pasti” de G. Topârceanu;&lt;br /&gt;-Incondeierea unor ouă;&lt;br /&gt;-Felicitări;&lt;br /&gt;Mai 2009&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;,,Recunoaşterea personajului”&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;-Identificarea unor poveşti din literatura română sau universală;&lt;br /&gt;-Recunoasterea perso-najelor si caracteris-ticile lor;&lt;br /&gt;-Identificarea unor au-tori, după portretele lor;&lt;br /&gt;-Lecturarea unor fragmente din câteva poveşti cunoscute;&lt;br /&gt;-Proiectarea unor imagini din poveşti;&lt;br /&gt;-Concurs interactiv.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Iunie 2009&lt;br /&gt;,,De ziua noastră...”&lt;br /&gt;-Vizită la teatrul de păpuşi ,,Pinocchio” Galaţi&lt;br /&gt;-Vizionarea unei poveşti&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;MOMENTE  DIN TIMPUL ACTIVITĂŢILOR...&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;PROIECT   EDUCAŢIONAL&lt;br /&gt;DE PARTENERIAT GRĂDINIŢĂ-ŞCOALĂ&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;“PARADISUL COPILĂRIEI”&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;PARTENERI: Grupa pregătitoare a Grădiniţei P.N. TURNU&lt;br /&gt;                           Educatoare: Morar Ramona Cristina&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                          Clasa I a Şcolii Generale Turnu&lt;br /&gt;                          Învăţătoare: Mateiu Ioana Florentina&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;AN ŞCOLAR 2008-2009&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ARGUMENT&lt;br /&gt;      In cadrul acţiunii de reformare a sistemului de învăţământ şi reaşezarea lui pe baze moderne, se subliniează tot mai mult ideea parteneriatelor educaţionale, ce crează oportunităţi de cooperare, consultare, comunicare, conlucrare in vederea atingerii unui scop comun.&lt;br /&gt;     Integrarea copilului in şcoală presupune mai întâi formarea unor rprezentări corecte care să le permită preşcolarilor o adaptare afectiv- motivaţională la mediul şcolar.În calitatea noastră de părinti, educatori sau invăţători ne-am intrebat adesea: “De ce se manifestă adesea unele forme de inadaptare a copiilor chiar din primele zile de şcoală? De ce unii elevi din clasa I nu fac faţă cerinţelor şcolare?&lt;br /&gt;     Răspunsurile la aceste întrebări nu trebuie căutate doar in cunoaşterea particularităţilor de vârstă şi individuale a copiilor sau in stilul de activitate al învăţătorului, ci se impune o cunoaştere şi o analiză atentă a activităţii din grădiniţă şi familie- medii care asigură pregătirea copilului pentru şcoală.&lt;br /&gt;    În acest scop , organizarea unor activităţi commune( şcoală-grădiniţă) ce vizează familiarizarea copiilor cu munca şcolarilor, cu relaţiile ce se stabilesc între învăţător si elevi, elevi-elevi, ar face ca reprezentările copiilor despre şcoală sa fie mai clare,mai coerente si mai apropiate de realitate, acest lucru conducând la in debut şcolar optim.&lt;br /&gt;    Din acest motiv am considerat că un parteneriat şcoală-grădiniţă, prin intermediul căruia să surprindem toate aceste aspecte, să le inţelegem si apoi  să le sintetizăm într-o strategie, ar permite egalizarea şanselor şcolarilor şi integrarea optimă a copiilor in clasa I.&lt;br /&gt;SCOPUL&lt;br /&gt;- găsirea unor modalităţi viabile de colaborare între educatoare şi învăţătoare pentru integrarea şcolară a copiilor şi pregătirea părinţilor pentru integrarea copiilor in activitatea şcolară.&lt;br /&gt;OBIECTIVEVELE PROIECTULUI&lt;br /&gt;- structurarea  unor modalităţi de cooperare între grădiniţă şi şcoală;&lt;br /&gt;- asigurarea continuităţii de cerinţe intre grădiniţă şi şcoală;&lt;br /&gt;- formarea unei atitudini corecte  a preşcolarilor faţă de şcoală;&lt;br /&gt;- implicarea familiei şi familiarizarea acesteia cu diverse aspecte ale şcolarităţii mici;&lt;br /&gt;-schimb de metode concrete de lucru;&lt;br /&gt;-cunoaşterea specificului activităţilor din grădiniţă de către învăţătoare;&lt;br /&gt;-eficientizarea şi perfecţionarea modalităţilor de integrare a copiilor preşcolari in activitatea şcolară;&lt;br /&gt;-cunoaşterea individual a copiilor de către  cadrele didactice, sub aspectul capacităţilor , ritmului de dezvoltare, al abilităţilor şi inclinaţilor, al mediului familial din care provin&lt;br /&gt;-cunoaşterea de către copii a sarcinilor şi a conduitei de şcolare.&lt;br /&gt;GRUP ŢINTĂ&lt;br /&gt;Preşcolarii  secţiei române  a grădiniţei&lt;br /&gt;Elevii clasei I&lt;br /&gt;Învăţătoare&lt;br /&gt;Educatoare&lt;br /&gt;Părinţii copiilor&lt;br /&gt;DURATA&lt;br /&gt;Noiembrie 2008- iunie 20&lt;br /&gt;IMAPACTUL PROIECTULUI ASUPRA RESURSELOR UMANE&lt;br /&gt;Educatoarele şi învăţătoarele au avut posibilitatea să-şi valorifice experienţa acumulată la clasă, să-şi lărgească sfera preocupărilor in ceea ce priveşte reuşita succesului şcolar al copiilor.&lt;br /&gt;Copiii se familiarizează cu acitvitatea şcolară.&lt;br /&gt;Părinţii sunt informaţi cu cerinţele şcolii.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;RESURSELE  PROIECTULUI&lt;br /&gt;  Resurse umane:- preşcolari&lt;br /&gt;                             -şcolari&lt;br /&gt;                         -învăţătoare&lt;br /&gt;                             -educatoare&lt;br /&gt;                              -părinţi&lt;br /&gt;   Resurse materiale: -dotările din sălile de grupă şi de clase&lt;br /&gt;                                  -materiale didactice&lt;br /&gt;                                  -aparat foto&lt;br /&gt;FINALITĂŢI&lt;br /&gt;·       album cu fotografii de la activităţile desfăşutate&lt;br /&gt;·       realizarea de expoziţii cu creaţii ale copiilor&lt;br /&gt;·       diplome pentru copiii care s-au evidenţiat&lt;br /&gt;·       analiza desfăşurării parteneriatului&lt;br /&gt;PROGRAM DE ACTIVITĂŢI&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Nr.crt&lt;br /&gt;Tema&lt;br /&gt;Data&lt;br /&gt;Locaţia&lt;br /&gt;Conţinut&lt;br /&gt;Strategia&lt;br /&gt;1.&lt;br /&gt;“Şcoala-fereastră spre viitor&lt;br /&gt;10 Noiembrie&lt;br /&gt;şcoală&lt;br /&gt;Consolidarea cunoştinţelor despre şcoală.&lt;br /&gt;Cunoaşterea şcolii, a şcolarilor&lt;br /&gt;Convorbire&lt;br /&gt;Vizită la şcoală&lt;br /&gt;2.&lt;br /&gt;“În aşteptarea lui Moş Crăciun”&lt;br /&gt;17 Decembrie&lt;br /&gt;grădiniţă&lt;br /&gt;Confecţionarea&lt;br /&gt;Podoabelor pentru pomul de Crăciun&lt;br /&gt;Concert de Crăciun&lt;br /&gt;Activitate&lt;br /&gt;practica&lt;br /&gt;3.&lt;br /&gt;“Cel mai frumos om de zăpadă”&lt;br /&gt;20&lt;br /&gt;Ianuarie&lt;br /&gt;şcoală&lt;br /&gt;Realizarea unor jocuri specifice anotimpului iarna&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Concurs&lt;br /&gt;4.&lt;br /&gt;“Vine, vine , primăvara”&lt;br /&gt;27&lt;br /&gt;Februarie&lt;br /&gt;grădiniţă&lt;br /&gt;Realizarea unor  desene si colaje având ca temă anotimpul primăvara&lt;br /&gt;Expozitie&lt;br /&gt;5.&lt;br /&gt;“O floare pentru mama”&lt;br /&gt;05&lt;br /&gt;Martie&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;şcoală&lt;br /&gt;Confecţionarea unui cadou dedicat mamei&lt;br /&gt;Activitate artistico-plastică&lt;br /&gt;6.&lt;br /&gt;“Sărbătorile Pascale”&lt;br /&gt;În aşteptarea iepuraşului&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;08&lt;br /&gt;Aprilie&lt;br /&gt;grădiniţă&lt;br /&gt;Încondeierea ouălor(pictură si alte tehnici)&lt;br /&gt;Activitate artistico-plastică&lt;br /&gt;7.&lt;br /&gt;“Micul&lt;br /&gt;Pieton”&lt;br /&gt;19&lt;br /&gt;Mai&lt;br /&gt;şcoală&lt;br /&gt;Concurs pe teme de circulaţie&lt;br /&gt;Educatie rutieră&lt;br /&gt;8.&lt;br /&gt;“O lume minunata”&lt;br /&gt;09&lt;br /&gt;Iunie&lt;br /&gt;grădiniţă&lt;br /&gt;Desene pe asfalt&lt;br /&gt;Concururi&lt;br /&gt;Expozitie&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Liceul Teoretic ,,Mihai Veliciu” Chisineu-Cris&lt;br /&gt;Centrul de Documentare si Informare&lt;br /&gt;Nr.........din....................&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Biblioteca Oraseneasca Chisineu-Cris                                                               &lt;br /&gt;Sectia pentru copii &lt;br /&gt;Nr……din…………..                         &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;PROIECT   DE PARTENERIAT&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                        &lt;br /&gt;,,MINUNATA LUME A POVESTILOR”&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Motto :&lt;br /&gt;„ nu este alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor”&lt;br /&gt;                                                                                    Miron Costin&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;“Toţi cei ce au  acces la o biblioteca, la cărţi, sunt nişte inşi mai buni decat alţii, mai puternici, iar durerile îi ating mai puţin şi nefericirile trec mai repede.”                                                                        Mircea Eliade&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;PĂRŢI:&lt;br /&gt;            Liceul Teoretic,,Mihai Veliciu”Chisineu-Cris reprezentat prin doamna director, prof. Amelia Palcu&lt;br /&gt;            Centrul de Documentare si Informare reprezentat prin doamna documentarist, Florica Miron&lt;br /&gt;         Biblioteca Oraseneasca Chisineu-Cris ,Sectia pentru copii reprezentata prin doamna bibliotecar, Emilia Stana                                         &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;REALIZATORI:&lt;br /&gt;                   - institutor: Cornelia Cristea&lt;br /&gt;                   - invatatoare, Doina Urzica&lt;br /&gt;                  &lt;br /&gt; BENEFICIARI:          &lt;br /&gt;-elevii claselor I B,  şi a IV-a A&lt;br /&gt;-invăţătoare&lt;br /&gt;-bibliotecari&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;DURATA PROIECTULUI : ian.2008-iunie 2008&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;SCOPUL:&lt;br /&gt;-cultivarea interesului pentru lectură.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;LOCATIA: sala de clasa,sala bibliotecii,Centrul de Documentare si Informare&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;GRUP ŢINTǍ:&lt;br /&gt;-elevii&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;MOTIVAŢIA PROIECTULUI&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Lectura are acum rivali redutabili care amăgesc cel mai mult pe cei mici. Televizorul, calculatorul, internetul au devenit repere pereche pentru fiecare generaţie din ultimii ani. Viaţa noastră trăită la început de secol XXI este marcată de la mic la mare de amprenta marilor descoperiri ştiinţifice care au făcut paşi uriaşi în timp foarte scurt. Aceste trei mijloace de informare rapidă şi comodă care oferă elevilor meniul complet în orice domeniu al cunoaşterii acoperă deja o plajă substanţială a timpului liber, care rămâne din ce în ce mai puţin. Şi atunci se naşte întrebarea: mai este cartea "o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi" cum afirma scriitorul român Tudor Arghezi?&lt;br /&gt;Rămâne aşadar obligaţia părinţilor, dar mai ales a şcolii de a repune cartea în drepturi. Scriitorul român I. L. Caragiale afirma acum aproape un secol : "O carte bună de citire, în vârstă fragedă, este, poate, una din împrejurările cele mai hotărâtoare ale vieţii unui om. Multe cariere intelectuale nu se datoresc altei împrejurări decât unei cărţi căzute la vreme bună în mâinile unui copil, tot aşa precum umbra multor stejari seculari se datoresc căderii unei ghinde pe pământ prielnic".&lt;br /&gt;Se înţelege că gustul pentru lectură se formează mai timpuriu decât interesul pentru cartea ştiinţifică. De aceea în clasele I-IV informaţiile sumare legate de mediul înconjurător sau istorie se transmit prin intermediul povestioarelor. Acestea fac trecerea de la lumea fabuloasă a poveştilor din grădiniţă la cea reală lămurită şi explicată tot prin epos. Cu cât povestirea învăţătorului e mai atractiv şi afectiv realizată captând în proporţie mare atenţia elevilor, cu atât ei se identifică cu eroii povestirilor, vor revenirea sau continuarea povestirii, ba chiar lectura proprie pentru a o comenta cu alţi colegi sau prieteni. Dacă lectura elevilor este sistematic organizată şi îndrumată, ţinându-se seama de particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor, interesul pentru lectură creşte. Când lectura este neglijată, tratată superficial, formulându-se numai simple cerinţe, această activitate nu-şi mai aduce contribuţia atât de necesară la formarea personalităţii elevilor din punct de vedere al limbajului şi al îmbunătăţirii lor spirirtuale.&lt;br /&gt;Lectura suplimentară ne devine familiară din anii de şcoală. Selectarea lecturii suplimentare revine învăţătorului care cunoaşte cel mai bine afinităţile sufleteşti ale elevilor precum şi conţinutul educativ necesar într-o anumită etapă a dezvoltării lor. Dacă elevul începe a citi din curiozitate şi insistă motivat fiind şi de aprecierile primite la clasă, el va realiza mari progrese:&lt;br /&gt;- prin informaţie&lt;br /&gt;- prin deprinderea cititului coerent, conştient&lt;br /&gt;- prin implicare afectivă&lt;br /&gt;- prin însuşirea unui vocabular expresiv&lt;br /&gt;- prin îmbogăţirea vocabularului&lt;br /&gt;Pornind de la această constatare am încercat prin acest proiect să găsim modalităţi şi tehnici care să contribuie la stimularea interesului elevilor pentru lectură. Stârnirea interesului pentru lectură se poate realiza cu mai multă uşurinţă dacă activităţile desfăşurate în acest sens depăşesc spaţiul sălii de clasă sau al camerei copilului, bibliotecile sau unele case memoriale fiind mediile cele mai potrivite ce oferă posibilitatea familiarizării cu ambientul ce păstrează atmosfera de lucru şi parfumul celor care au aşternut pe hârtie creaţiile lor.&lt;br /&gt;Cu ocazia şezătorilor literare vor fi invitaţi şi părinţii elevilor ; cu această ocazie se va demonstra părinţilor ce valoare au cărţile citite de copiii lor. Vom folosi, tot pentru stimularea interesului pentru lectură, şi jocurile literare în diferite forme: jocuri de rol, jocuri de stimulare, jocuri de povestire prin desen, jocuri de creaţie, jocuri de competiţie pentru memorare şi recitare ale unor versuri sau replici şi descrieri din diferite locuri.&lt;br /&gt;            Introducerea elementului de concurs în activităţile de lectură stimulează dorinţa elevilor de a câştiga întrecerea, determinându-i să citească cât mai mult.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Activităţile la biblioteca şcolii contribuie la dezvoltarea interesului pentru lectură, dintre care amintim:&lt;br /&gt;-prezentarea sălii şi a modului de aranjare a cărţilor în rafturi, pe tematici sau pe scriitori în ordine alfabetică ;&lt;br /&gt;-înscrierea la o biblioteca;&lt;br /&gt;-explicarea modului de comportare a unui cititor într-o bibliotecă; &lt;br /&gt;-cunoaşterea alcătuirii unei cărţi (copertă, titlu, autor, pagini, numerotarea, etc.);&lt;br /&gt;-cunoaşterea datelor de bază despre cartea pe care doreşte să o împrumute;&lt;br /&gt;-participarea la activităţile desfăşurate la bibliotecă.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;RESURSE UMANE PARTICIPANTE:&lt;br /&gt;-cadre didactice;&lt;br /&gt;-elevii;&lt;br /&gt;-bibliotecar;&lt;br /&gt;-documentarist;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;RESURSE MATERIALE:&lt;br /&gt;-fondul de carte existent în biblioteca şcolii;&lt;br /&gt;-materiale informative şi formative existente la bibliotecă;&lt;br /&gt;-desene ale elevilor, imagini din poveşti şi tablouri ale scriitorilor;&lt;br /&gt;-dramatizari literare;&lt;br /&gt;-portofolii;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;OBIECTIVE GENERALE:&lt;br /&gt;-cultivarea interesului pentru lectură prin îmbunătăţirea relaţiei Şcoală-Bibliotecă&lt;br /&gt;-dirijarea şi controlul lecturii în afara clasei de câtre cadrele didactice împreună cu părinţii şi cu doamna bibliotecar.&lt;br /&gt;-         stimularea creativităţii copiilor în exprimarea orală;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;OBIECTIVE SPECIFICE:&lt;br /&gt;-să manifeste curiozitate şi interes pentru lectura unor texte variate;&lt;br /&gt;-să relateze conţinutul textelor citite;&lt;br /&gt;-să identifice expresiile frumoase pe care să le utilizeze în compuneri;&lt;br /&gt;-să recite poezii prevăzute în programa şcolară şi-n afara ei;&lt;br /&gt;-să selecteze trăsăturile pozitive de caracter ale personajelor;&lt;br /&gt;-să găsească mesajul şi învăţătura textelor;&lt;br /&gt;- să stimulăm creativitatea copiilor în exprimarea orală;&lt;br /&gt;- să cultivăm sentimente de preţuire şi dragoste faţă de frumuseţea şi armonia limbii române, faţă de creţiile literare;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;PRODUS FINIT:&lt;br /&gt;-desfăşurarea unor concursuri pe teme literare;&lt;br /&gt;-realizarea unor programe artistice, album foto, casetă video cu activităţi ale elevilor&lt;br /&gt;-realizarea unei expoziţii de desen cu scene din poveşti;&lt;br /&gt;-realizarea unei expoziţii de colaje cu scene din poveşti şi poezii;&lt;br /&gt;-realizarea unor portofolii cu fişe de lectură şi curiozităţi despre scriitorii cu care au luat contact;&lt;br /&gt;-publicarea unei reviste cu articole(poezii, compuneri, curiozităţi din lumea scriitorilor) scrise de copii.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;EFECTELE IMPLEMENTĂRII LECTURII IN RANDUL COPIILOR&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Creşterea dorinţei de performanţă&lt;br /&gt;Dobandirea unor tehnici superioare de invaţare&lt;br /&gt;Dezvoltarea gandirii critice&lt;br /&gt;Deschiderea minţii spre înţelegerea unităţii lumii in diversitatea ei&lt;br /&gt;Rezolvarea amiabila a conflictelor&lt;br /&gt;Stoparea actelor anti-sociale&lt;br /&gt;Ajutorarea celor defavorizati&lt;br /&gt;Receptivitate la opiniile altora&lt;br /&gt;Implicarea in activitati benevole in interes comunitar&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;CONTINUTURI SI ACTIVITATI PROPUSE:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ACTIVITǍŢI:          &lt;br /&gt;-prezentarea proiectului şi stabilirea obiectivelor, a conţinuturilor şi a activităţilor echipei;&lt;br /&gt;-vizite la  biblioteca şcolii şi biblioteca oraseneasca pentru copii şi completarea unor fişe de cititor;&lt;br /&gt;-activităţi de popularizare a cărţilor accesibile vârstei lor;&lt;br /&gt;-şezători literare;&lt;br /&gt;-medalion literar consacrat aniversării unui scriitor;&lt;br /&gt;-concursuri pe teme literare;&lt;br /&gt;-dramatizari şi lectura dramatizată;&lt;br /&gt; -dezbateri pe diferite teme;&lt;br /&gt;-dezlegarea unor rebusuri ce au legătură cu lectura citită;&lt;br /&gt;-jocuri de rol.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Metode si procedee de implementare a lecturii pentru elevii de varsta scolara mica&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Carnaval de&lt;br /&gt;peresona&lt;br /&gt;je&lt;br /&gt;Desene&lt;br /&gt;Sugesti&lt;br /&gt;ve&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Conver&lt;br /&gt;satia&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Auditii&lt;br /&gt;Jocuri&lt;br /&gt;didactice&lt;br /&gt;Citirea pe&lt;br /&gt;roluri&lt;br /&gt;Lectura&lt;br /&gt;model&lt;br /&gt;Carti ilustrate&lt;br /&gt;atractiv&lt;br /&gt;Pt elevii de&lt;br /&gt;varsta scolara&lt;br /&gt;mica&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ACTIVITĂŢI PLANIFICATE&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ACTIVITĂŢI&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;OBIECTIVE&lt;br /&gt;DATA ŞI LOCUL DESFĂŞURĂRII&lt;br /&gt;REZULTATE AŞTEPTATE&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;,,În lumea poveştilor’’&lt;br /&gt;- vizită la bibliotecă&lt;br /&gt;-sa recunoasca autori si scrieri ale acestora&lt;br /&gt;-să redea textul unor poveşti respectând conţinutul şi ordinea secvenţelor&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Ianuarie 2008&lt;br /&gt;Biblioteca oraseneasca&lt;br /&gt;Biblioteca scolara&lt;br /&gt;Reactualizarea conţinutului unor poveşti&lt;br /&gt;Recunoasterea unor carti si autorii acestora&lt;br /&gt;Familiarizarea cu modul de comportarea în bibliotecă.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Medalion&lt;br /&gt;Mihai Eminescu&lt;br /&gt;-sa recite poezii&lt;br /&gt;-sa realizeze o compozitie plastica avand ca sursa de inspiratie o strofa eminesciana&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Ianuarie 2008&lt;br /&gt;CDI&lt;br /&gt;Concurs de recitari&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Expozitie cu&lt;br /&gt;compozitiile plastice realizate la CDI&lt;br /&gt;„Stau cateodata si-mi aduc aminte ...”&lt;br /&gt;Concurs închinat marelui povestitor Ion Creanga&lt;br /&gt;-sa recunoasca personajul&lt;br /&gt;-sa recunoasca povestea din care face parte fragmentul;&lt;br /&gt;-sa redea mici pasaje cunoscute din povestile lui Creanga&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Februarie- Martie 2008&lt;br /&gt;CDI&lt;br /&gt;Recunoasterea unor personaje şi a unor titluri;&lt;br /&gt;Reproducerea unor pasaje;&lt;br /&gt;Dramatizari din povesti cunoscute;&lt;br /&gt;Publicarea in revista şcolii a unor articole.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;„Cel mai avid cititor”&lt;br /&gt;Premierea elevilor&lt;br /&gt;-sa demonstreze ca au citit multe povesti prin caietul de lectura&lt;br /&gt;-sa prezinte o fisa de cititor cu multe lecturi citite&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Martie 2008&lt;br /&gt;Sala bibliotecii&lt;br /&gt;Premierea copiilor care :&lt;br /&gt;-au cel mai complet caiet de lectura;&lt;br /&gt;-cea mai ampla fisa de cititor;&lt;br /&gt;-cel mai bun povestitor.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Auditie povesti&lt;br /&gt;Desene sugestive&lt;br /&gt;-sa realizeze desene sugestive dupa povestile audiate&lt;br /&gt;Aprilie 2008&lt;br /&gt;CDI&lt;br /&gt;Sala de clasa&lt;br /&gt;Expozitie cu desenele copiilor la Biblioteca Oraseneasca&lt;br /&gt;Vizionare povesti pe DVD&lt;br /&gt;Jocuri didactice&lt;br /&gt;-sa participe cu interes la jocurile didacticeavand ca suport povestile vizionate pe DVD&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Mai 2008&lt;br /&gt;CDI&lt;br /&gt;Portofoliu cu jocurile didactice&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;„ Carnavalul poveştilor”&lt;br /&gt;-să interpreteze rolul unor personaje din poveşti îndrăgite&lt;br /&gt;&lt;br /&gt; Iunie 2008&lt;br /&gt;CDI&lt;br /&gt;Să-şi depăşescă emoţiile, să redea fidel personajul îndrăgit, să creeze atmosfera de spestacol.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Liceul Teoretic,,Mihai Veliciu”Chisineu-Cris&lt;br /&gt;    Director,                                                               Institutor,Cornelia Cristea&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Prof.Amelia Palcu                                                    Invatatoare,Doina Urzica&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Centrul de Documentare si Informare&lt;br /&gt;Documentarist, Florica Miron&lt;br /&gt;Biblioteca Oraseneasca Chisineu-Cris-Sectia pentru copii&lt;br /&gt;Bibliotecar, Emilia Stana&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;PROIECT  DE PARTENERIAT  EDUCAŢIONAL&lt;br /&gt;PRIETENI LA DISTANŢĂ&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Coordonator de proiect: instit. Iuoraş Corina, Şcoala cu clasele I-VIII,                 &lt;br /&gt;                                         Tăureni, jud. Mureş&lt;br /&gt;Colaborator: ed. Crişan Ileana, Grădiniţa cu program prelungit, Bălcaciu,&lt;br /&gt;                                        jud. Alba     &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                 &lt;br /&gt;TEMA PROIECTULUI:&lt;br /&gt;,, COPIII, FLORILE PĂMÂNTULUI”&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;            &lt;br /&gt;ARGUMENT&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;            Parteneriatul educaţional urmăreşte transformarea reală a preşcolarilor şi elevilor în actori principali ai demersului educaţional, urmărindu-se atingerea unor obiective de natură formală, informală, socio-comportamentală.&lt;br /&gt;            Colaborarea dintre preşcolari şi elevi din diferite unităţi şi zone geografice este o activitate organizată, susţinută, direcţionată spre problemele educative care întregesc activitatea educativă, aducând un surplus informaţional şi completând condiţiile concrete ale educaţiei copiilor.&lt;br /&gt;            Copiii încep să înţeleagă lumea în care trăiesc, să se cunoască pe sine şi să se transforme, să recepteze şi să transmită mesaje, exprimându-şi gândurile şi sentimentele fie prin comunicare verbală în întâlniri directe (excursia), fie prin creaţie plastică (lucrările).&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;SCOPUL :&lt;br /&gt;Promovarea dialogului şi a comunicării între copii din unităţi şi zone geografice diferite, precum şi dezvoltarea cooperării şi a colaborării între cadre didactice din unităţi şcolare diferite&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;OBIECTIVELE :&lt;br /&gt;            a) privind elevii:&lt;br /&gt;să se realizeze cooperarea,  intercunoaşterea prin intermediul produselor  partenerilor î&lt;br /&gt;să se stabilească relaţii de prietenie între elevi şi preşcolari şi prin intermediul parteneriatului la distanţă&lt;br /&gt; îmbogăţirea experienţei copiilor&lt;br /&gt;să se găsească modalităţi variate de exprimare artistică pe anumite teme de interes comun (creaţii plastice şi de abilităţi)&lt;br /&gt;să se desfăşoare activităţi educative în comun- excursie&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;b) privind părinţii:&lt;br /&gt;să conştientizeze rolul lor în dezvoltarea şi educaţia propriilor copii&lt;br /&gt;sensibilizarea  părinţilor faţă de actul educativ şi cultural&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;c) privind cadrele didactice implicate&lt;br /&gt;să-şi formeze o atitudine pozitivă faţă de metoda proiectelor, ca metodă de lucru în sprijinul unui învăţământ modern, de calitate&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;DURATA PARTENERIATULUI&lt;br /&gt;-         prezentul acord de parteneriat intră în vigoare la data semnării de către părţi, fiind încheiat pe o perioadă de 6 luni&lt;br /&gt;-         prezentul acord poate fi modificat prin acordul reciproc al părţilor&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;GRUP ŢINTĂ:&lt;br /&gt;- clasa a II-a , Şcoala cu clasele I-VIII, Tăureni, judeţul Mureş&lt;br /&gt;- preşcolarii de grupă mare şi pregătitoare, Grădiniţa cu program prelungit   Bălcaciu,&lt;br /&gt;    jud.Alba&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;RESURSE :&lt;br /&gt;- umane&lt;br /&gt;preşcolarii&lt;br /&gt;şcolarii&lt;br /&gt;cadrele didactice&lt;br /&gt;părinţii copiilor&lt;br /&gt;- materiale:&lt;br /&gt;foi desen, acuarele, creioane colorate, carioca, plante uscate, fructe, legume, cereale, seminţe, carton, suport pentru expoziţii, diverse materiale folosite la orele de abilităţi practice&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;DISEMINAREA PARTENERIATULUI:&lt;br /&gt;Album cu fotografii din timpul activităţilor&lt;br /&gt;expoziţii la nivelul fiecărei unităţi&lt;br /&gt;,,Carnavalul veseliei”&lt;br /&gt;,,Copiii- florile pământului”- referat susţinut de către d-na. Crişan Ileana- educatoare la Grădiniţa cu program prelungit Bălcaciu, jud. Alba- în faţa părinţilor elevilor clasei a II-a de la Şcoala cu clasele I-VIII Tăureni, jud.Mureş&lt;br /&gt;schimburi de impresii, prin Internet sau direct&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;PLANUL  ACTIVITĂŢILOR&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;      Etapele&lt;br /&gt;                                 Activitatea&lt;br /&gt;Data desfăşurării&lt;br /&gt;Locul de desfăşurare&lt;br /&gt;1.Elaborarea şi redactarea proiectului&lt;br /&gt;alegerea temei&lt;br /&gt;stabilirea partenerilor&lt;br /&gt;trimiterea şi semnarea acordurilor&lt;br /&gt;elaborarea şi redactarea proiectului&lt;br /&gt;ianuarie&lt;br /&gt;-şcoala coordonatoare&lt;br /&gt;2.Activităţi informative&lt;br /&gt;informarea copiilor şi a părinţilor despre activităţile incluse în proiect&lt;br /&gt;afişarea planului de activităţi al proiectului&lt;br /&gt;ianuarie, dar şi pe toată perioada desfăşurării proiectului&lt;br /&gt;- în unităţile partenere&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;3. Activităţi formative&lt;br /&gt;-expoziţii de desene, colaje specifice anotimpului iarna, realizate din diverse materiale&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Vine, vine, primăvara!&lt;br /&gt;-expoziţii de desene şi  colaje având ca temă anotimpul primăvara&lt;br /&gt;-expoziţii de mărţişoare, felicitări&lt;br /&gt;„La mulţi ani, mămico!”&lt;br /&gt;-serbări şcolare&lt;br /&gt;-realizarea unui album foto&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;„Hristos a înviat!”&lt;br /&gt;- pictură pe sticlă- Iconiţe- realizarea unei expoziţii în cadrul şcolii&lt;br /&gt;- vizite la biserică&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;,, Să ne cunoaştem”- excursie la Tg.Mureş&lt;br /&gt;                                - întâlnirea partenerilor&lt;br /&gt;- referat- ,, Copiii, florile pământului”&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;1 Iunie – ,, Carnavalul veseliei”&lt;br /&gt;              - confecţionarea de felicitări şi trimiterea            &lt;br /&gt;                lor&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ianuarie&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;februarie&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;martie&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;aprilie&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;mai&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;iunie&lt;br /&gt;- în unităţile partenere&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;- în unităţile partenere&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;- în unităţile partenere&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;- în unităţile partenere&lt;br /&gt;- biserică&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Tg.Mureş&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Şcoala Tăureni&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;- în unităţile partenere&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;DENUMIREA PROIECTULUI:&lt;br /&gt;Titlul: „Prieteni pe meleagurile Olteniei”&lt;br /&gt;Domeniul şi tipul de educaţie: educaţie pentru dezvoltare personală&lt;br /&gt;Tipul proiectului: regional&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;            INSTITUŢII IMPLICATE:&lt;br /&gt;Şcoala cu clasele I-VIII Dobreşti – Dolj                             Şcoala Nr. 39 “Nicolae Bălcescu”– Craiova&lt;br /&gt;Şcoala Nr. 14 “Ion Ţuculescu”– Craiova                            Gradiniţa Nr. 28 – Craiova&lt;br /&gt;MUZEUL OLTENIEI – Craiova                                         MUZEUL DE ARTĂ – Craiova&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COORDONATORI PROIECT:&lt;br /&gt;Inst. Anca Liliana Călin – Şcoala cu clasele I-VIII Dobreşti&lt;br /&gt;Înv. Olga Călin - Şcoala Nr. 39 “Nicolae Bălcescu” - Craiova&lt;br /&gt;Înv. Ion Călin – Şcoala Nr. 14 “Ion Ţuculescu”– Craiova&lt;br /&gt;Inst. Andora Mihaela Coteanu – Grădiniţa Nr. 28 Craiova&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ARGUMENT&lt;br /&gt;            Şcoala, familia şi comunitatea sunt datoare sǎ formeze comportamente adecvate, de integrare şi adaptare socială a micilor şcolari, conform exigenţelor actuale şi viitoare ale societǎţii. Prin exersarea şi practicarea unor norme de conduitǎ, se vor forma valenţe ale personalitǎţii elevilor, pe criterii axiologice.&lt;br /&gt;            Acest parteneriat sprijinǎ dezvoltarea unei atitudini pozitive, autonome, care să armonizeze relaţiile cu sine şi cu ceilalţi, cu mediul înconjurǎtor. Dorinţa noastrǎ se îndreaptǎ spre a stabili noi şi reale punţi de comunicare între copil-copil-pǎrinte-învǎţǎtor-comunitate.&lt;br /&gt;            Considerǎm cǎ relaţia de prietenie nu e numai o posibilitate, ci şi o necesitate. La aceastǎ vârstǎ, micii şcolari au nevoie sǎ înveţe sǎ ia în considerare punctul de vedere al altor copii, sǎ facǎ schimb de idei şi sǎ înţeleagǎ mai bine experienţele prietenilor lor.&lt;br /&gt;            Pornind de la rezultatele înregistrate în anii trecuţi, apreciem necesară prelungirea colaborării şcolilor partenere, implicând şi instituţii de cultură şi artă din regiune.&lt;br /&gt;Colaborând cu Muzeul Olteniei le vom trezi elevilor interesul pentru valorile naţionale în domeniul ştiinţelor naturii, etnografiei şi folclorului românesc. De asemenea, le vom oferi posibilitatea unei deschideri pentru cunoaşterea istoriei locale, regionale şi naţionale. Contactul direct cu exponatele de la secţia de Ştiinţele Naturii le va trezi interesul pentru flora şi fauna naţională.&lt;br /&gt;Formarea şi dezvoltarea gustului artistic, cunoaşterea contribuţiei marilor artişti români la lărgirea orizontului artei universale, interesul pentru valorile naţionale şi internaţionale în domeniul artei, precum şi interesul pentru protejarea patrimoniului cultural naţional le vom trezi prin colaborarea cu Muzeul de Artă din Craiova, iniţiind formarea unei scări de valori.&lt;br /&gt;            &lt;br /&gt; Puncte tari:&lt;br /&gt;·                    3 ani de experienţă în derularea proiectului;&lt;br /&gt;·                    cooperarea reusită între cele 4 instituţii şcolare partenere;&lt;br /&gt;·                    implicarea activă a părinţilor în activităţile derulate;&lt;br /&gt;·                    extinderea parteneriatului prin includerea în proiect a Muzeului Olteniei şi a Muzeului de Artă din Craiova;&lt;br /&gt;·                    relaţii de colaborare şi de prietenie stabilite între scolile partenere (vizite reciproce, activităţi educative şi cultural-artistice comune, serbări, excursii, plimbări). &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;SCOPUL PROIECTULUI&lt;br /&gt;   Îmbogăţirea orizontului cultural, formarea şi dezvoltarea gustului artistic şi estetic, cunoaşterea şi preţuirea patrimoniului folcloric, formarea unei atitudini pozitive faţă de valorile naţionale şi implicarea în viaţa comunităţii a elevilor, preşcolarilor şi a tuturor celor implicaţi în proiect.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;OBIECTIVE SPECIFICE:&lt;br /&gt;Privind copiii implicaţi în proiect:&lt;br /&gt;-          Dezvoltarea capacităţilor de comunicare şi interrelaţionare între elevii şi preşcolarii şcolilor partenere;&lt;br /&gt;-          Cultivarea spiritului de acceptare, cooperare, toleranţă;&lt;br /&gt;-          Stimularea imaginaţiei, a creativităţii, a spiritului de competiţie;&lt;br /&gt;-          Dezvoltarea capacităţilor de autocunoaştere / autoevaluare, cultivarea încrederii în sine;&lt;br /&gt;-          Însuşirea unor norme de comportament eco-civic;&lt;br /&gt;-          Familiarizarea elevilor cu unele noţiuni de etnografie, folclor, artă şi cultură;&lt;br /&gt;-          Cunoaşterea particularităţilor portului popular, a obiceiurilor şi tradiţiilor locale;&lt;br /&gt;-          Identificarea câtorva dintre cele mai importante opere de artă plastică;&lt;br /&gt;-          Fomarea unor deprinderi de comportare civilizată la vizitarea unui muzeu.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Privind cadrele didactice:&lt;br /&gt;-          Încurajarea cadrelor didactice pentru crearea unui mediu educaţional care să favorizeze dezvoltarea unor trăsături pozitive de caracter;&lt;br /&gt;-          Realizarea unui management eficient la nivelul clasei şi a unei comunicări optime şcoală – familie - comunitate.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Privind părinţii şi ceilalţi parteneri educaţionali:&lt;br /&gt;-          Conştientizarea părinţilor cu privire la rolul pe care îl au în educarea copiilor din perspectiva dezvoltării spiritului de comunicare, prietenie, toleranţă, acceptare în relaţia cu persoanele din jur;&lt;br /&gt;-          Creşterea implicării acestora în acţiunile promovate de şcoală pentru crearea unui mediu familial şi social pozitiv, sănătos.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;GRUPUL ŢINTĂ:&lt;br /&gt;·                    elevii claselor II-IV din Şcoala Dobreşti, a II-a A Şcoala Nr. 39, a IV-a A Şcoala Nr. 14 şi preşcolarii grupei pregătitoare din Grădiniţa Nr. 28 Craiova&lt;br /&gt;·                    părinţii acestora&lt;br /&gt;·                    cadrele didactice (învăţători, educatoare, directori) din şcolile partenere.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;DURATA PROIECTULUI: octombrie 2008 – iunie 2010&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;METODE ŞI TEHNICI DE LUCRU: &lt;br /&gt;-    ascultarea activă, jocul de rol, excursia tematică, jocuri de îndemânare, vizite, plimbări, acţiuni de ecologizare.&lt;br /&gt;-   vizionarea expoziţiilor permanente şi a celor temporare organizate de Muzeul Olteniei şi de Muzeul de Artă Craiova;&lt;br /&gt;-   întâlniri cu muzeografi, pictori şi sculptori;&lt;br /&gt;-    vizită la un atelier de olărit;&lt;br /&gt;-    realizarea unor mape tematice cuprinzând imagini care ilustrează opera ale celor mai cunoscuţi pictori şi sculptori români;&lt;br /&gt;-    organizarea unei expoziţii pe teme de folclor.&lt;br /&gt;           &lt;br /&gt;FORME DE ORGANIZARE:  frontal, in perechi, pe echipe, grupuri de lucru părinţi-copii;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;REZULTATE:&lt;br /&gt;- Calitative:&lt;br /&gt;Stabilirea si consolidarea de relatii de prietenie si colaborare intre grupuri&lt;br /&gt;Formarea abilitatilor deinvestigare si observare, cultivarea spiritului civic&lt;br /&gt;Dezvoltarea imaginatiei creatoare&lt;br /&gt;Schimbarea mentalitatii comunitatii locale fata de educatie, cultura si arta&lt;br /&gt;Schimbarea mentalitatii elevilor in cadrul relatiilor inter si intrapersonale asumandu-si diferite roluri...ganditori-vor reflecta la actiunile lor si vor face conexiuni intre cunostintele noi si cele anterioare ...ascultatori-vor invata sa focalizeze atentia  totalitate si sa devina auditori activi si atenti in public...organizatori-vor planifica activitatile asumandu-si raspunderea pentru propriile decizii...parteneri-vor invata sa aiba incredere reciproca&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;- Cantitative:&lt;br /&gt;Eşarfe cu inscripţii ecologice, coifuri inscripţionate „Alături de prietenii mei”;&lt;br /&gt;Postere, pliante educative, portofolii, albume de fotografii, materiale ilustrate;&lt;br /&gt;CD-uri cu aspecte din activităţile desfăşurate; Realizarea filmului „Alături de prietenii mei”;&lt;br /&gt;Realizarea unui jurnal al întregii activităţi.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;RESURSE:&lt;br /&gt;Umane: cadrele didactice; părinţii copiilor; elevii claselor I-IV şi preşcolarii; reprezentanţi ai comunităţii locale şi ai unor ONG-uri care pot sprijini proiectul;&lt;br /&gt;Materiale:       baza didactico-materială a unităţilor implicate; proiectul se va realiza cu sprijin şi finanţare din partea părinţilor elevilor.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;EVALUARE:&lt;br /&gt;-          prezentarea de postere, portofolii tematice, materiale ilustrate;&lt;br /&gt;-          albume de fotografii, lucrări practice, CD-uri ;&lt;br /&gt;-          lansarea filmului „Alături de prietenii mei”&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;SUSTENABILITATEA PROIECTULUI&lt;br /&gt;Acest proiect s-a dovedit a fi eficient prin:&lt;br /&gt;-          continuarea şi extinderea proiectului ;&lt;br /&gt;-          realizarea unei bune cooperări între şcolile din mediul rural şi cele din mediul urban;&lt;br /&gt;-          continuarea ulterioară prin autofinanţare şi posibilităţi de extindere.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;BUGETUL PROIECTULUI: surse de autofinanţare.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;NR. CRT&lt;br /&gt;ACTIVITATEA&lt;br /&gt;LOCUL DE DESFASURARE&lt;br /&gt;TERMEN&lt;br /&gt;PARTICIPANŢI&lt;br /&gt;RESPONSABIL&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ANUL ŞCOLAR 2008 / 2009&lt;br /&gt;1.      &lt;br /&gt;„Clase prietene”&lt;br /&gt;-      schimb de scrisori si&lt;br /&gt;fotografii cu impresii de la&lt;br /&gt;„Zilele Craiovei”&lt;br /&gt;            Vizitarea&lt;br /&gt;expoziţiilor temporare&lt;br /&gt;   Şcolile partenere&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Octombrie&lt;br /&gt;2008&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Elevii şi preşcolarii&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Cadrele didactice&lt;br /&gt;2.      &lt;br /&gt;“Carnavalul toamnei”&lt;br /&gt;- concurs de costume, cântec, dans şi poezie&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Şcoala Dobreşti&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Noiembrie 2008&lt;br /&gt;cls.II-IVDobreşti&lt;br /&gt;cls. a II-a A&lt;br /&gt;Şc. Nr. 39&lt;br /&gt;Inst. Călin Anca&lt;br /&gt;Înv. Călin Olga&lt;br /&gt;3.      &lt;br /&gt;“Culorile anotimpurilor”&lt;br /&gt; – vizitarea expoziţiilor permanente şi temporare de la Muzeul de Artă&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Muzeul de Artă - Craiova&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Decembrie 2008&lt;br /&gt;Clasa a II-a A Şcoala nr. 39&lt;br /&gt;Clasa a IV-a Şcoala Nr. 14&lt;br /&gt;Înv. Călin Olga&lt;br /&gt;Înv. Călin Ion&lt;br /&gt;Ghid de specialitate&lt;br /&gt;4.      &lt;br /&gt;“Tradiţii şi obiceiuri de primăvară la olteni”&lt;br /&gt;– întâlnire cu un muzeograf&lt;br /&gt;Muzeul Olteniei - Craiova&lt;br /&gt;Februarie&lt;br /&gt;2009&lt;br /&gt;Elevii şi preşcolarii&lt;br /&gt;Cadrele didactice&lt;br /&gt;Ghid de specialitate&lt;br /&gt;5.      &lt;br /&gt;“Să ne cunoaştem judeţul”&lt;br /&gt;- vizitarea obiectivelor din sudul judeţului Dolj&lt;br /&gt;Excursie&lt;br /&gt;Craiova – Dobreşti - Bechet&lt;br /&gt;Aprilie&lt;br /&gt;2009&lt;br /&gt;Elevii şi preşcolarii&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Cadrele didactice&lt;br /&gt;6.      &lt;br /&gt;Turul oraşului Craiova&lt;br /&gt;- vizitarea obiectivelor&lt;br /&gt;Craiova&lt;br /&gt;Mai&lt;br /&gt;2009&lt;br /&gt;Elevii şi preşcolarii&lt;br /&gt;Inst. Călin A.&lt;br /&gt;Inst. Coteanu M&lt;br /&gt;7.      &lt;br /&gt;“Impreuna de ziua noastra”&lt;br /&gt;- concursuri sportive&lt;br /&gt;- desene pe asfalt&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Şcolile partenere&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Iunie&lt;br /&gt;2009&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Elevii şi preşcolarii&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Cadrele didactice&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                                               &lt;br /&gt;            ROMANIA&lt;br /&gt;                 MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII  ŞI TINERETULUI&lt;br /&gt;                 INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI SĂLAJ&lt;br /&gt;                 Şcoala Gimnazială “Traian Creţu” Năpradea&lt;br /&gt;                 Loc. Năpradea, nr.339, cp.457255, Tel/fax:0260/646212, E-mail &lt;a href="mailto:scoala_napradea@yahoo.com"&gt;scoala_napradea@yahoo.com&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;                                                           &lt;br /&gt;Clasele I-IV&lt;br /&gt;În parteneriat cu&lt;br /&gt;Gwersyllt Junior C.P. School&lt;br /&gt;Gwersyllt, Wrexham, Wales&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;PRIETENI LA DISTANŢĂ&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Argument: Elevii şi cadrele didactice din cele două şcoli doresc să stabilească relaţii de colaborare şi prietenie. Aparţinând unor culturi diferite , dar care nu se exclud una pe cealaltă, considerăm ca este nevoie să ne cunoaştem reciproc, să ne împărtăşim din experienţă. Suntem siguri că vom descoperi  multe lucruri comune   (ex. o anumită parte a istoriei), afinităţi, că milităm pentru aceleaşi idealuri , că putem să ne ajutăm reciproc.&lt;br /&gt;          Ne propunem ca elevii şi cadrele didactice din cele două şcoli să se cunoască , să se împrietenească şi, poate într-un viitor nu prea îndepărtat, chiar să se întâlnească în cele două ţări.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Grupuri ţintă: 52 de elevi din clasele I-IV&lt;br /&gt;                         învăţătorii claselor I-IV: Damşa Ioan&lt;br /&gt;                                                                Damşa Clara            &lt;br /&gt;                                                                Mastan Georgeta&lt;br /&gt;                                                                Petruţ Carmen&lt;br /&gt;Obiective specifice:- cunoaşterea spaţiului şi mediului înconjurător în care                                      învaţă elevii celor două şcoli;&lt;br /&gt;-         aniversarea sărbătorilor copilăriei prin schimburi culturale                           elevi şi dascăli;&lt;br /&gt;-         cunoaşterea curriculumului pentru clasele primare din cele două ţări;&lt;br /&gt;-         schimburi  reciproce  de informaţii privind istoria locală;&lt;br /&gt;-         schimburi reciproce de materiale privind tradiţiile locale;&lt;br /&gt;-         stabilirea de relaţii personale între copiii celor două şcoli.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ACTIVITĂŢI PROPUSE&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;1.     ,,Şcoala noastră” – schimb de CD-uri care să cuprindă elemente generale&lt;br /&gt;privind cele două şcoli.- aprilie 2008&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;2.     , Pace pentru toţi copiii lumii”- schimburi de desene şi realizarea unor&lt;br /&gt;expoziţii privind universul copilăriei ( desenele vor fi trimise prin poştă pentru ca expoziţiile să fie realizate cu ocazia zilei de 1 Iunie)- mai 2008&lt;br /&gt;3.,,Comunitatea locală”- zona geografică în care trăiesc cele două comunităţi                                            (fotografii şi explicaţii) – iunie 2008&lt;br /&gt;4,, Elemente de curriculum”- schimburi de informaţii privind planurile de&lt;br /&gt;învăţământ din cele două ţări – iunie 2008&lt;br /&gt;     5. ,, Din istoria noastră”- realizarea şi schimbarea unor CD-uri privind&lt;br /&gt;                                          elemente de istorie locală( epoca romană) Prezentarea acestora în cadru festiv în cele două şcoli.- octombrie 2008-03-28&lt;br /&gt;     6. ,, Datini din bătrâni: schimburi de informaţii şi fotografii ( prin intermediul&lt;br /&gt;                                          internetului) despre datinile de Crăciun din cele două&lt;br /&gt;                                          comunităţi.&lt;br /&gt;     7. ,, Sub semnul Dragonului roşu” – Activităţile de la Năpradea se vor desfăşura în continuare sub semnul mascotei elevilor din Gwersyllt Junior C.P. School&lt;br /&gt;      8. ,, Sub semnul Ilenei Cosânzene”- Activităţile de la Gwersyllt se vor desfăsura sub semnul mascotei elevilor din Năpradea , Ileana Cosânzeana.&lt;br /&gt;       9. ,,  Schimb de albume „ realizate sub semnul celor două mascote.&lt;br /&gt;                                                                                                      Iunie 2009                   &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Responsabil proiect Ţara Galilor, Nicola Griffiths      &lt;br /&gt;                                                      &lt;a href="mailto:nicolagriffiths@gwersylt-jun-wrexham.biblio.net"&gt;nicolagriffiths@gwersylt-jun-wrexham.biblio.net&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;Director Mr. Neil Gledhill&lt;br /&gt;Responsabil proiect Năpradea,  Ioan Damşa&lt;br /&gt;                                                                                                      damsaioan@yahoo.com&lt;br /&gt;Director: Aurel Medve       &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;TE IUBIM, COPILĂRIE!&lt;br /&gt;PROIECT TEMATIC&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;EDUCATOARE: UŞTEA FIRA&lt;br /&gt;GRĂDINIŢA CU P. P. NR. 14&lt;br /&gt;TG-MUREŞ&lt;br /&gt;GRUPA PREGĂTITOARE&lt;br /&gt;TEMA; CINE SUNT, SUNTEM?&lt;br /&gt;Perioada: 01.06-05.06.2009&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:&lt;br /&gt; -să cunoască elemente ale lumii înconjurătoare şi interdependenţa dintre ele;&lt;br /&gt; -să-şi îmbogăţească vocabularul activ şi pasiv pe baza experienţei personale;&lt;br /&gt; -să aplice cunoştinţele despre copii în situaţii diferite;&lt;br /&gt; -să manifeste atitudini pozitive în relaţiile cu copiii şi cu adulţii;&lt;br /&gt; -să efectueze operaţii de adunare şi scădere cu 1-2 cifre in limitele 1-10;&lt;br /&gt; -să compună plastic spaţiul dat utilizând tehnici diverse;&lt;br /&gt; -să-şi coordoneze mişcările cu textul şi melodia cântecului;&lt;br /&gt; -să-şi consolideze deprinderile motrice de bază.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;CENTRE DE INTERES DESCHISE ŞI MATERIALE PUSE LA DISPOZIŢIA COPIILOR:&lt;br /&gt;ALFABETIZARE&lt;br /&gt;Planşe cu imagini,&lt;br /&gt;Enciclopedia copiilor ,&lt;br /&gt;Atlas cu imagini de pe glob&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ŞTIINŢĂ&lt;br /&gt;Planşe cu jocurile copiilor,&lt;br /&gt;CD-uri cu muzică, cu jocuri educative,jetoane, cifre, semne matematice, videoproiector&lt;br /&gt;JOC DE ROL&lt;br /&gt;Truse de jocuri, costume pentru serbare, ornamente&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ARTĂ&lt;br /&gt;Cărţi, creioane colorate, foi albe, acuarele, tempera, cretă colorată, diplome, foarfeci, hârtie creponată&lt;br /&gt;CONSTRUCŢII&lt;br /&gt;Cuburi de lemn, truse de construcţie, lego&lt;br /&gt;MANIPULATIVE&lt;br /&gt;Puzzle,&lt;br /&gt;Truse de jocuri de masă&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;INVENTAR DE PROBLEME:&lt;br /&gt;CE ŞTIM?&lt;br /&gt;1 Iunie este Ziua Internaţională a Copilului;&lt;br /&gt;La grădiniţă sărbătorim prin activităţi deosebite, concursuri, serbare;&lt;br /&gt;Copiii primesc daruri.&lt;br /&gt;CE NU ŞTIM ŞI VREM SĂ AFLĂM?&lt;br /&gt;Despre drepturile copiilor;&lt;br /&gt;Despre viaţa copiilor din alte părţi ale lumii;&lt;br /&gt;Copiii sunt diferiţi dar egali.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ZIUA DATA&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;LUNI&lt;br /&gt;01.06.2009&lt;br /&gt;ADP&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ALA&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ADE&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Întilnirea de dimineaţă: „E ziua noastră, dragi copii”&lt;br /&gt;Opţional: Educaţie ecologică&lt;br /&gt;Jos manilpulativ: „Copii de pretutindeni”(puzzle)&lt;br /&gt;Jocuri de mişcare: „Ne jucăm cu prietenii noştri” (vizită la grupa pregătitoare maghiară)&lt;br /&gt;Activitate integrată:”Copiii, florile Pământului”&lt;br /&gt;DS: vizionare de imagini cu copii din alte ţări;&lt;br /&gt;DEC: pictură&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;MARŢI&lt;br /&gt;02.06.2009&lt;br /&gt;ADP&lt;br /&gt;ALA&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ADE&lt;br /&gt;Întîlnirea de dimineaţă:”Grădiniţa, lumea copilăriei”&lt;br /&gt;Construcţii:”Parcul copiilor”&lt;br /&gt;Alfabetizare:”Toţi copiii Pământului” (citire de imagini din Enciclopedia copiilor)&lt;br /&gt;Activitate integrată:”Suntem diferiţi, dar egali”&lt;br /&gt;DOS: „Şi noi avem drepturi”&lt;br /&gt;DEC:”Te iubim, copilărie”(predare cântec, jocuri cu cânt-repetare)&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;MIERCURI&lt;br /&gt;03.06.2009&lt;br /&gt;ADP&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ALA&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ADE&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Întâlnirea de dimineaţă:”Scrisoare către toţi copiii lumii”&lt;br /&gt;Opţional:Limba engleză&lt;br /&gt;Artă: ”Lumea copiilor”&lt;br /&gt;Joc de rol: ”E ziua mea”&lt;br /&gt;Activitate integrată: ”Flori pentru copiii lumii”&lt;br /&gt;DEC: ”Flori”( îndoire, decupare, lipire)&lt;br /&gt;DS: „Flori pentru copii” (joc didactic matematic)&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;JOI&lt;br /&gt;04.06.2009&lt;br /&gt;ADP&lt;br /&gt;ALA&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ADE&lt;br /&gt;Întîlnirea de dimineaţă: ”Împodobim sala pentru serbare”&lt;br /&gt;Artă: Expoziţie cu lucrările realizate&lt;br /&gt;Decernarea diplomelor pentru toţi copiii&lt;br /&gt;Activitate integrată: (DLC; DPM)&lt;br /&gt;„La mulţi ani, copilărie!” (serbare)&lt;br /&gt;Carnaval, balet&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;VINERI&lt;br /&gt;05.06.2009&lt;br /&gt;ADP&lt;br /&gt;ALA&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ADE&lt;br /&gt;Întâlnirea de dimineaţă: Ne pregătim pentru excursie&lt;br /&gt;Jocuri ecologice: „Culorile naturii”,  „Ce vezi pe potecă?”&lt;br /&gt;Întreceri sportive: ”Cel mai bun sportiv”&lt;br /&gt;Activitate integrată: (DS, DOS, DPM)  ”Împreună pentru un mediu curat” (Ziua mondială a mediului)  excursie tematică în parteneriat cu ONG Focus Eco Center&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;               Despre proiectele educationale internationale iEARN&lt;br /&gt;                                    inst. Angelica Bucatas&lt;br /&gt;                              Scoala Generala Vladimirescu,jud. Arad&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;iEARN(Retea internationala de educatie si resurse educationale) este o organizatie&lt;br /&gt;non-profit alcatuita din peste 27.000 de scoli si organizatii de tineret din mai mult de 125&lt;br /&gt;de tari. IEARN da ocazia educatorilor si tinerilor sa colaboreze online cu ajutorul&lt;br /&gt;internetului si altor mijloace moderne de comunicare. Peste 2.000.000 de elevi sunt&lt;br /&gt;antrenati zilnic in proiecte de colaborare din lumea intreaga.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Incepand din anul 1988, iEARN a fost pionierul legaturilor on-line intre scoli, ajutand&lt;br /&gt;elevii sa se implice in proiecte educationale insemnate cu extindere in tarile lor si peste&lt;br /&gt;tot in lume.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Sunt peste 300 de proiecte iEARN, toate create si propuse de profesori si elevi, in asa&lt;br /&gt;fel incat sa se potriveasca curriculumului, nevoilor si specificului clasei. In plus, pentru&lt;br /&gt;a conecta elevii la problemele locale si pentru a atinge nevoile specifice curriculumului,&lt;br /&gt;fiecare proiect propus de profesori si elevi pentru iEARN trebuie sa raspunda la&lt;br /&gt;intrebarea:” Cum va imbunatati acest proiect calitatea vietii pe planeta?”&lt;br /&gt;&lt;br /&gt; Aceasta viziune si acest scop reprezinta punctul de legatura care mentine iEARN unit,&lt;br /&gt;dand ocazia participantilor sa devina cetateni ai lumii , care schimba ceva colaborand cu&lt;br /&gt;semenii lor din lumea intreaga.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Proiectele iEARN sunt create de profesori si elevi , iar rezultatele lor se concretizeaza&lt;br /&gt;in” produse finale”, in functie de natura proiectului. Acestea includ reviste,&lt;br /&gt;antologii,expozitii de pictura,etc.) Puteti alege un proiect care se potriveste nevoilor&lt;br /&gt;dvs., dintr-o lista de proiecte de colaborare , asezate in ordine alfabetica. Cateva&lt;br /&gt;exemple de proiecte :&lt;br /&gt;“My school, your school”(“ Scoala mea, scoala ta”)&lt;br /&gt;“Global art-A sense of caring”(“Arte- A-ti pasa de ceilalti”)&lt;br /&gt;“World we live in”(“Lumea in care traim”)&lt;br /&gt;&lt;br /&gt; “Folk tales”(“Povesti din popor”)&lt;br /&gt;“Eye to eye project”(“Proiectul Fata in fata”)&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Acestea sunt doar cateva proiecte din nenumaratele expuse pe site-ul iEARN. Va invit&lt;br /&gt;sa le descoperiti si sa il alegeti pe acela care vi se potriveste cel mai bine. In cazul in&lt;br /&gt;care nici unul nu raspunde nevoilor dvs. educationale sunteti asteptati sa propuneti&lt;br /&gt;propriul dumneavoastra proiect, dupa care il puteti impartasi cu profesori si elevi din&lt;br /&gt;intreaga lume.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Exista un model de proiect iEARN care va va ajuta la intocmirea lui dupa&lt;br /&gt;standardele cerute:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Model de proiect iEARN&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;1) Numele proiectului:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;2) Scurta descriere a proiectului (o fraza):&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;3) Descriere completa a proiectului:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;4) Varsta/nivelul participantilor in proiect:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;5) Orarul/agenda pentru anul scolar:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;6) Posibile activitati in cadrul proiectului/clasei:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;7) Rezultate/produse finale asteptate:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;8) Contributia proiectului la bunastarea oamenilor si a planetei:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;9) Limba (limbile) in care se va delura proiectul:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;10) Aria curiculara:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;11) Numele/adresele de e-mail ale grupelor initiale de participanti:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;12) Numele coordonatorului (coordonatorilor):&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;13) Adresa de e-mail a coordonatorului (coordonatorilor):&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;14) Forumul/conferinta pe care se va derula proiectul:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;15) Pagina de web a proiectului:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt; iEARN va incurajeaza sa participati la proiectele existente inainte de&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;a initia un proiect propriu. In cazul in care sunteti interesati sa demarati&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;propriul proiect , il puteti trimite la adresa:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;projects@us.iearn.org&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Uniunea Europeană&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Inst. Purcel Cornelia – Scoala Generala Pilu, Arad&lt;br /&gt;Uniunea Europeană (UE, vezi şi &lt;a title="Numele Uniunii Europene în limbile sale oficiale" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Numele_Uniunii_Europene_%C3%AEn_limbile_sale_oficiale"&gt;nume alternative&lt;/a&gt;) este o entitate politică, socială şi economică, dezvoltată în &lt;a title="Europa" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Europa"&gt;Europa&lt;/a&gt;, ce este compusă din 27 state. Este considerată a fi o construcţie sui generis, situându-se între &lt;a title="Federaţie" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Federa%C5%A3ie"&gt;federaţie&lt;/a&gt; şi &lt;a title="Confederaţie" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Confedera%C5%A3ie"&gt;confederaţie&lt;/a&gt;.&lt;br /&gt;Sub prevederile articolului 7 al &lt;a title="Tratatul de la Roma" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Roma"&gt;Tratatului de instituire a Comunităţii Europene&lt;/a&gt;, revizuit ulterior prin tratatele integrării europene, principalele instituţii comunitare sunt:&lt;br /&gt;&lt;a title="Parlamentul European" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_European"&gt;Parlamentul European&lt;/a&gt;, care reprezintă cetăţenii Uniunii Europene, şi care este ales prin vot direct de către aceştia&lt;br /&gt;&lt;a title="Consiliul Uniunii Europene" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Consiliul_Uniunii_Europene"&gt;Consiliul Uniunii Europene&lt;/a&gt; (Consiliul de Miniştri), care reprezintă fiecare stat membru&lt;br /&gt;&lt;a title="Comisia Europeană" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Comisia_European%C4%83"&gt;Comisia Europeană&lt;/a&gt;, care reprezintă interesele generale ale UE&lt;br /&gt;&lt;a title="Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Curtea_de_Justi%C5%A3ie_a_Comunit%C4%83%C5%A3ilor_Europene"&gt;Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene&lt;/a&gt;, care se îngrijeşte de respectarea legilor europene&lt;br /&gt;&lt;a title="Curtea Europeană de Conturi" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Curtea_European%C4%83_de_Conturi"&gt;Curtea Europeană de Conturi&lt;/a&gt;, care verifică finanţarea activităţilor UE&lt;br /&gt;&lt;a title="Belgia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Belgium_(civil).svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Belgia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Belgia"&gt;Belgia&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Franţa" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_France.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Franţa" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C5%A3a"&gt;Franţa&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Germania" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Germany.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Germania" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Germania"&gt;Germania&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Italia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Italy.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Italia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Italia"&gt;Italia&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Luxemburg" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Luxembourg.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Luxemburg" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Luxemburg"&gt;Luxemburg&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Olanda" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_the_Netherlands.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Olanda" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Olanda"&gt;Olanda&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;Alte 21 state au aderat succesiv:&lt;br /&gt;&lt;a title="1973" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1973"&gt;1973&lt;/a&gt;:&lt;br /&gt;&lt;a title="Danemarca" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Denmark.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Danemarca" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Danemarca"&gt;Danemarca&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Irlanda" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Ireland.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Irlanda" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Irlanda"&gt;Irlanda&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Regatul Unit" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_the_United_Kingdom.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Regatul Unit" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Unit"&gt;Regatul Unit&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="1981" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1981"&gt;1981&lt;/a&gt;:&lt;br /&gt;&lt;a title="Grecia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Greece.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Grecia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Grecia"&gt;Grecia&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="1986" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1986"&gt;1986&lt;/a&gt;:&lt;br /&gt;&lt;a title="Portugalia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Portugal.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Portugalia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Portugalia"&gt;Portugalia&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Spania" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Spain.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Spania" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Spania"&gt;Spania&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="1995" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/1995"&gt;1995&lt;/a&gt;:&lt;br /&gt;&lt;a title="Austria" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Austria.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Austria" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Austria"&gt;Austria&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Finlanda" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Finland.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Finlanda" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Finlanda"&gt;Finlanda&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Suedia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Sweden.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Suedia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Suedia"&gt;Suedia&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="2004" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/2004"&gt;2004&lt;/a&gt;:&lt;br /&gt;&lt;a title="Cipru" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Cyprus.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Cipru" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Cipru"&gt;Cipru&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Estonia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Estonia.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Estonia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Estonia"&gt;Estonia&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Letonia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Latvia.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Letonia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Letonia"&gt;Letonia&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Lituania" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Lithuania.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Lituania" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania"&gt;Lituania&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Malta" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Malta.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Malta" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Malta"&gt;Malta&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Polonia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Poland.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Polonia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Polonia"&gt;Polonia&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Republica Cehă" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_the_Czech_Republic.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Republica Cehă" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Ceh%C4%83"&gt;Republica Cehă&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Slovacia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Slovakia.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Slovacia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Slovacia"&gt;Slovacia&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Slovenia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Slovenia.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Slovenia" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Slovenia"&gt;Slovenia&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Ungaria" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Hungary.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Ungaria" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ungaria"&gt;Ungaria&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="2007" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/2007"&gt;2007&lt;/a&gt;:&lt;br /&gt;&lt;a title="Bulgaria" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Bulgaria.svg"&gt;&lt;/a&gt;&lt;a title="Bulgaria" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Bulgaria"&gt;Bulgaria&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;a title="Drapelul României" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Flag_of_Romania.svg"&gt;&lt;/a&gt; &lt;a title="România" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia"&gt;România&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt; Simbolurile Uniunii Europene sunt specificate în proiectul de &lt;a title="Constituţia europeană" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Constitu%C5%A3ia_european%C4%83"&gt;constituţie&lt;/a&gt; al &lt;a title="Uniunea Europeană" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European%C4%83"&gt;UE&lt;/a&gt;, în Partea IV, Dispoziţii Generale şi Finale, articolul 1. Majoritatea acestor simboluri au fost create de &lt;a title="Consiliul Europei" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Consiliul_Europei"&gt;Consiliul Europei&lt;/a&gt; între anii 1950 - 1960 fiind adoptate de &lt;a title="Uniunea Europeană" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European%C4%83"&gt;Uniunea Europeană&lt;/a&gt;.&lt;br /&gt;Drapelul European– cercul celor 12 stele aurii pe fond albastru. Această emblemă a fost adoptată în 1955 de către Comitetul Miniştrilor în urma propunerii Adunării Parlamentare. Prin dispoziţia acestora, cele 12 stele simbolizează unitatea popoarelor Europei. Numărul lor este invariabil, douăsprezece fiind simbolul perfecţiunii şi plenitudinii.&lt;br /&gt;Imnul european - În ianuarie 1972, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a adoptat un imn european: aranjamentul muzical fără text realizat de Herbert von Karajan, al preludiului la “Oda bucuriei” din Simfonia a 9-a de Beethoven. Imnul este interpretat cu prilejul ceremoniilor europene.&lt;br /&gt;Ziua Europei – În amintirea declaraţiei ministrului francez de externe Robert Schuman care, la 9 mai 1950, în prezenţa presei internaţionale, cerea Franţei şi Germaniei să cedeze unui organism supranaţional european dreptul de gestionare a industriei cărbunelui şi oţelului, această dată a fost aleasă pentru a marca Ziua Europei. Decizia a fost luată la summit-ul european de la Milano din 1985.&lt;br /&gt;Informaţii preluate de pe internet&lt;div class="blogger-post-footer"&gt;&lt;img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/206574636735367150-4737747588931974557?l=purcelclaudiu.blogspot.com' alt='' /&gt;&lt;/div&gt;</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/feeds/4737747588931974557/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/05/sa-invatam-impreuna-nr-3-parteneriate.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/4737747588931974557'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/4737747588931974557'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/05/sa-invatam-impreuna-nr-3-parteneriate.html' title='Sa invatam impreuna! - nr 3 - parteneriate si proiecte'/><author><name>Claudiu Purcel -  - purcelclaudiu@yahoo.com</name><uri>http://www.blogger.com/profile/09406496786353112886</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='32' height='24' src='http://4.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/SWKHFSKyk7I/AAAAAAAAAAM/MpacfBNyQLM/S220/IMG_1111.jpg'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-206574636735367150.post-8824612763653563796</id><published>2009-05-26T05:24:00.000-07:00</published><updated>2009-05-26T05:35:40.868-07:00</updated><title type='text'>Sa invatam impreuna! - nr 3 - invatamant primar</title><content type='html'>CARNAVAL&lt;br /&gt;   &lt;br /&gt;Institutor : MURESAN MARIETA&lt;br /&gt;Scoala generala MIHESU DE CAMPIE jud. MURES&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;PIERRO :           E carnaval sau ce ?&lt;br /&gt;    (clovn)            Cine invata astazi e prost!&lt;br /&gt;                           Astazi e permis orice&lt;br /&gt;                           Sa ne inveselim deci!&lt;br /&gt;                           Sa prezentam glume vesele&lt;br /&gt;                           Si sa uitam de necaz macar o ora.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;PIERETT  :      Ce bine ! Sa incepem ! Sa incepem !&lt;br /&gt;      (clovn )       Severitatea este acum exclusa,&lt;br /&gt;                          Regele carnavalului intra pe usa!&lt;br /&gt;PIERRO SI&lt;br /&gt;PIERETT :       Toata lumea se distreaza ,&lt;br /&gt;                          Regele balului, intra odata !&lt;br /&gt; REGELE :       Am venit la chemarea voastra,&lt;br /&gt;                          Saculetul este plin de glume, de  joc ,de cantece!&lt;br /&gt;                          Haideti , haideti copii,&lt;br /&gt;                          Mici , mari si parinti.&lt;br /&gt;                          Eu sunt regele carnavalului,&lt;br /&gt;                          In imparatia mea supararea nu-i.&lt;br /&gt;                          Frumoasa-i ziua de azi, sa ne veselim!&lt;br /&gt;Intrare pe muzica – Aida  ( marsul victoriei )&lt;br /&gt;&lt;br /&gt; REGELE :      Suntem prezenti cu totii&lt;br /&gt;                         Sa petrecem pe loc,&lt;br /&gt;                         Mana-n mana , sa-nceapa dansul&lt;br /&gt;                         E un vis frumos ca-n basme      !&lt;br /&gt;  (  VALS )&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;REGELE :        Supararea n-are ce cauta printre noi ,&lt;br /&gt;                          Pamantul se zbate sub talpiile noastre  ,&lt;br /&gt;                          Rasturnam lumea de bucurie,&lt;br /&gt;                          Toti copiii sa fie veseli ca mine!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt; COPIII :           Regele balului noi te urmam!&lt;br /&gt;                          In asta seara numai tu ne poruncesti !&lt;br /&gt;&lt;br /&gt; REGELE :        Cantati mai , lautari!&lt;br /&gt;                           Jucati , voi , feciorasi&lt;br /&gt;                           Cautati-va perechile ,&lt;br /&gt;                           Sa alungam relele !&lt;br /&gt; ( danseaza ,apoi pauza )&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;SCOLARII :      Regele balului, ce-ai adus ?&lt;br /&gt;                           La noi nu te-ai gandit ?&lt;br /&gt;&lt;br /&gt; REGELE :         M-am gandit eu ,cum sa nu !&lt;br /&gt;                            Ochi mai voiosi n-o sa fie&lt;br /&gt;                            Cum vor fi ai vostri&lt;br /&gt;                            Baieti , fetite , ia priviti !&lt;br /&gt;                            Poftim, v-am adus masti ,&lt;br /&gt;                            Mai , impartiti mastile ,&lt;br /&gt;                            Sa ne incante privirile!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;PIERRO SI&lt;br /&gt;PIERETT :          Pacaliti-va reciproc,&lt;br /&gt;                            Si sa va distrati cu foc !&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIII :              Petrecerea aceasta e foarte buna&lt;br /&gt;                            Fiecare cuvant e o gluma.&lt;br /&gt;                            Masti glume rasete ,&lt;br /&gt;                            Bucuria copiilor e mare !&lt;br /&gt;                            Vivat ! Vivat ! Rege mare !&lt;br /&gt;                            Noi ne-am prezentat la chemare.&lt;br /&gt;( cantec , ghicitori )&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;REGELE  :            Mastile sunt interesante&lt;br /&gt;                               Acum sa va prezentati fiecare !&lt;br /&gt; (prezentarea mastilor )&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;REGELE :           Dragi parinti , va invit si pe voi&lt;br /&gt;                             Sa luati parte la veselie in toi .&lt;br /&gt;                             Veniti repede cate doi,&lt;br /&gt;                              Sa faceti randul cu noi.&lt;br /&gt;PIERRO SI&lt;br /&gt;PIERETT :            Poftiti , poftiti , veniti !&lt;br /&gt;                              Ii invitam pe cei mari&lt;br /&gt;                              Fara ganduri , fara suparare&lt;br /&gt;                              Astazi cu toti sa ne veselim,&lt;br /&gt;                              Nu va temeti dragi parinti,&lt;br /&gt;                               Bucuria noastra sa o impartasiti !&lt;br /&gt;&lt;br /&gt; ( muzica , cantece , veselie )&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                         SFARSIT&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Căsuţa din chibrituri                    &lt;br /&gt; abilităti practice&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;  Pentru a realiza această căsuţă aveţi nevoie de :&lt;br /&gt;                                   -  carton ;&lt;br /&gt;                                   -  lipici ;&lt;br /&gt;                                   -  un pachet mare de chibrituri ;&lt;br /&gt;                                   -  folie argintie  &lt;br /&gt;                                                                 ……………… şi multă răbdare.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;  Construiţi o căsuţă din carton , apoi lipiţi pe toată suprafaţa ei beţele de chibrituri.                                                                                                                &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                                        &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;  Veţi realiza o căsuţă care merită toată răbdarea după cum vedeţi în imaginile următoare.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;  Pentru a reprezenta geamurile lipiţi folia argintie peste carton, apoi chibriturile.       &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;   &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;  Acoperişul îl puteţi realiza orientând chibriturile (partea cu fosfor ) in aceaşi direcţie şi astfel veţi obţine diferite dungi .&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;       &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;     Aşezaţi lângă căsuţă diferite figurine confecţionate de elevi pentru a creea un decor minunat in sala de clasă.&lt;br /&gt;    &lt;br /&gt;    &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;SPOR LA LUCRU ………!!!!   ÎMPREUNĂ CU ELEVII DUMNEAVOASTRĂ.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;INSTITUTOR :  MUREŞAN MARIETA&lt;br /&gt;ŞCOALA GENERALĂ MIHEŞU DE CÂMPIE , JUDEŢUL MUREŞ&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPILĂRIA – cea mai frumoasă perioadă din viaţă&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Înv. Gherhes Mihaela – Scoala Generală Pilu, Arad&lt;br /&gt;Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viața fiecăruia, reprezentând vârsta inocenței și a candorii. Copilăria e o stare fără vârstă, ea ţine de infinit, este singura felie care topeşte întregul univers înconjurător, vârsta în care nu spaimele de moarte îl macină pe om, ci spaimele de care se înfioară şi gâzele, parte şi ele din acest întreg fabulos numit natură. Copilăria este seismograful care anunţă cutremurele intime de mai târziu; în funcţie de ea, omul se comportă într-un anumit fel când e matur, şi nu altfel.&lt;br /&gt;Jocul și joaca sunt elemente caracteristice copilăriei, ele îi dau farmec, reprezentând o modalitate prin care copiii pot descoperi lumea înconjurătoare și totodata minunatele lucruri pe care copilăria le poate oferi. Aceste elemente se afla într-o legătura foarte strânsă: prin joc, copiii descoperă lumea, iar adulții se intorc la perioada copilăriei, redescoperind acea vârstă a inocenței. Datorită acestui lucru jocul a devenit adiacent unei alte teme și anume copilăria.&lt;br /&gt; Motivul jocului se regasește în numeroase opere ale unor mari scriitori, dar fiecare dintre aceștia ne prezintă propria sa viziune asupra copilăriei: unii scriitori ca Ion Creangă, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Mark Twain creionează în operele lor o copilărie fericită, lipsită de griji, în care preocupările principale sunt jocul și joaca pe când alți scriitori, precum Ionel Teodoreanu, George Coșbuc, George Topârceanu, ne prezintă o copilărie tristă în care copiilor le sunt arătate greutătile și responsabilitățile vieții prea devreme, acest lucru devenind traumatizant pentru aceștia.&lt;br /&gt;Întâi iunie este Ziua mondială a ocrotirii copilului. Se consideră că, copilăria este perioada cea mai fericită şi lipsită de griji din viaţa omului, este ziua în care se celebrează miracolul nașterii, miracolul purității dar și întoarcerea la inocență. Nu există limite de vârstă când vine vorba de a sărbători Ziua Copilului. Oricare dintre noi, pitic sau voinic, are voie să se simtă copil… și chiar este necesar ca măcar o dată pe an să lăsăm în urmă problemele de zi cu zi, să zâmbim curat, să ne aducem aminte de părinți și să simțim că ludicul înflorește în inimile noastre. Retrăim parcă senzațiile și emoția bucuriei de atunci, ne simțim din nou copiii răsfățați și nerăbdători care&lt;br /&gt;primesc daruri. Pentru fiecare copil, zilele de sărbătoare sunt ocazii de bucurie mult așteptate, zile în care se poate juca în voie, are surprize și se află în centrul atenției familiei. Mulți așteaptă cu sufletul la gură aceste momente și transmit și celor mari ceva din emoția clipelor fericite.&lt;br /&gt;                    &lt;br /&gt;Ziua copilului este un prilej de a sărbători copilăria, de a oferi sprijin copiilor, de a inspira comunitatea și familia noastră, de a aprecia și iubi copiii și de ce nu de a-i pregăti pentru un viitor sănătos, fericit și plin de succese.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ZIUA INTERNAŢIONALĂ A COPILULUI&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Inst. Călin Anca Liliana – Şcoala cu clasele I-VIII Dobreşti, Dolj&lt;br /&gt;Ziua Internaţională a Copilului a fost stabilită la Conferinţa Mondială pentru Protejarea şi Bunăstarea Copiilor, organizată la Geneva în 1925. Nu este tocmai clar de ce ziua de 1 iunie a fost stabilită ca fiind Ziua Internaţională a Copilului. Una dintre teorii ar fi că, consulul chinez de la San Francisco a strâns un numar de orfani chinezi pentru a sărbători Festivalul Dragonului, care s-a întâmplat să fie chiar pe 1 iunie, data care a coincis deasemenea cu Conferinţa de la Geneva.&lt;br /&gt;De atunci s-a stabilit ca 1 iunie să fie Ziua Internaţională a Copilului, mai ales în ţările comuniste. În vest, această zi este sărbătorită în alte zile ale anului, dar nu i se acordă prea mare atenţie. Astfel, această zi a fost interpretată ca fiind o sărbătoare comunisă. În mod frecvent este întâlnită concepţia greşită ca Ziua Internaţională a Copilului este o sărbătoare comunistă, cu toate aceastea în ultimii ani unele dintre statele Americii au început să celebreze Ziua Copilului pe 1 Iunie.&lt;br /&gt;Ziua Copilului este sărbătorită în lume la date diferite, în funcţie de istoria naţională a fiecarei ţări. Astfel, în Polonia, Cehia si România, Ziua Copilului este sărbătorită pe 1 iunie, în India se sărbătoreşte pe 14 Noiembrie, iar în Japonia şi Coreea de Sud, pe 5 Mai. O situaţie bizară se întâlneşte în Germania, unde data de 1 iunie este valabilă doar în jumătatea de Est, deoarece în Vest ziua este serbată pe 20 septembrie. UNICEF serbează Ziua Copilului pe data de 20 noiembrie.&lt;br /&gt;Ce ar trebui să fie 1 Iunie, Ziua Internaţionala a Copilului la noi, în România? Multe bucurii pentru copii, baloane colorate, jucării, dulciuri, hăinuţe noi, jocuri şi distractii în parcuri, prietenii noi, generozitate, dragoste, inocenţă, puritate, duioşie, pictură, dansuri, plimbări, desene pe asfalt, filme, urări, felicitări.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                                                                            COPII DIN LUMEA TOATĂ&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                                                                    Copii din lumea toată, de peste mari şi tari&lt;br /&gt;                                                                                    Ne cheamă fericirea şi soarele în zări,&lt;br /&gt;1 IUNIE                                                                      S-aducem împlinirea acestei mari chemări./ bis&lt;br /&gt;                                                                                    Şi de mai sunt pe lume copii cu viaţa grea&lt;br /&gt;1 IUNIE, tu vii cu bujori şi ciocârlii,                              Şi pentru ei s-o naşte a fericirii stea&lt;br /&gt;Scuturând peste pământ                                                Şi dânsii vor cunoaşte lumina ei cândva.&lt;br /&gt;Zâmbete şi-al păcii cânt!                                               Copii din lumea toată noi viaţa o iubim&lt;br /&gt;Sol gingaş de bucurie                                                    Cu inima curată, alături s-o trăim&lt;br /&gt;Slavă ţie, Slavă ţie!                                                      Copii din lumea toată, prieteni buni să fim!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;CUNOAŞTEREA COPILULUI- CONDIŢIE A EDUCAŢIEI DE CALITATE&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Motto:&lt;br /&gt;            ,,Bucuria de a avea copii să o legăm de a-i forma ca oameni de valoare”&lt;br /&gt;                                                                                        ed. Cîlb Maria, Grăd. PN Galşa&lt;br /&gt;                                                                                        inst. Jurgiu Corina, Şcoala Generală Galşa&lt;br /&gt;     &lt;br /&gt;        Încă din antichitate , prin educaţie, omul şi-a exprimat preocuparea faţă de copii, cei ce asigurau viitorul sănătos al naţiunii.Timpul, cât copilul aparţine doar pătinţilor, familiei, este foarte scurt şi, de aceea, suntem datori să  transformăm mediul în care îl creştem  într-unul sănătos, prielnic, din care el să extragă bunele purtări şi să-şi formeze sufletul drept şi o conştiinţă curată, să păstreze pentru tot restul vieţii amintirea unui trai sănătos alături , eu şi prin exemplul părinţilor şi al educatorilor.&lt;br /&gt;        Piaget, prin teoriile sale, asupra dezvoltării copilului, a contribuit la conturarea unei viziuni integrale asupra acestei educaţii, în care copilul este autorul propriei lui învăţări, parcurgând mai multe stadii de dezvoltare. Sursa învăţării lui o constituie diversitatea experienţelor cognitive, sociale, emoţionale, fizice pe care copilul le trăieşte.De aceea, este foarte importantă  încurajarea trebuinţelor  naturale ale acestuia de explorare, de experimentare a curiozităţii, a dorinţei de a comunica şi de a relaţiona.&lt;br /&gt;         Asemenea viziune asupra copilului modifică şi concepţia asupra esenţei procesului  educaţiei, care şi în perioadele timpurii trebuie considerată o interacţiune  între subiect, între două părţi active, nu doar influenţa educatorului asupra copilului educat.&lt;br /&gt;          Centrarea pe copil, a atras atenţia asupra considerării tendinţelor naturale care există în copil, pe care educatorul  şi părintele trebuie să le urmeze, să le stimuleze şi să le valorifice în construirea contextelor în care copilul învaţă.&lt;br /&gt;          Educatorul trebuie să fie un colaborator, un partener al copilului în interacţiunea acestuia cu mediul, în scopul transformării acestuia. El trebuie să asigure şanse egale pentru toţi copiii, să respecte drepturile acestora, personale şi sociale,să le asigure confortul emoţional, protecţia vieţii şi sănătăţii lui.&lt;br /&gt;          Grădiniţa şi şcoala  sunt factori decisive în educarea copiilor prin frumos, pentru valoare.Copilăria dă marele start pentru sublima competiţie a omului cu el însuşi în propria sa devenire, autodesăvârşire şi afirmare ca valoare umană.&lt;br /&gt;          Vârsta preşcolară este, fără îndoială, alături de vârsta şcolară mică, temelia educativă a întregii vieţi.&lt;br /&gt;          Integrarea copilului în forma de colectivitate  preşcolară comportă un prim efort de adaptare la viaţa socială şi, totodată, extinderea mediului social accesibil copilului.În această perioadă el dobândeşte rolul său social într-o colectivitate şi obţine o altă dimensiune în interiorul familiei .&lt;br /&gt;           Integrarea copilului în şcoală presupune, mai întâi, formarea unei  prezentări corecte despre şcoală  sau să le permită preşcolarilor o adaptare  afectiv- motivaţională la mediul şcolar.&lt;br /&gt;           Activitatea educatoarei şi a învăţatorului trebuie să se împletească.Realizarea dezideratelor şi a idealului educatoarei este condiţionată de colaboarea  strânsă între grădiniţă şi şcoală .&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPILUL CU POTENŢIAL,ARTISTIC RIDICAT   -&lt;br /&gt;O PROVOCARE  PENTRU CADRUL DIDACTIC&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                                                   Inst . Mioara Ohîi – Goranu – Rm. Vâlcea&lt;br /&gt;            Motto:” "Cândva desenam ca Rafael, dar mi-a trebuit o viaţă întreagă să învăţ să desenez precum copiii." ( Pablo Picasso}&lt;br /&gt;           Educaţia copiilor supradotaţi nu este o educaţie elitistică, nu se adresează unui procent redus din educaţia şcolară, ci, prin programele de acumulare, accelerare şi îndrumare, sunt promovate, formate şi dezvoltate abilităţile naturale şi potenţialele tuturor categoriilor de copii. O alternativă educaţională poate şi trebuie să fie orientată către principii de dotare intelectuală, respectiv emancipare, şi nu manipulare.Declaraţia de la &lt;a title="Lisabona" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Lisabona"&gt;Lisabona&lt;/a&gt; respectă toate principiile enunţate şi exprimate clar de zeci de ani de sistemul de educaţie a copiilor supradotaţi. Educaţia copiilor supradotaţi nu vine în contradicţie, ci se suprapune şi respectă sistemul de învăţământ existent, însă se bazează pe un curriculum, programe şi metodologii de învăţământ şi practică ce pot îmbogăţi oferta unităţilor de învăţământ la alegerea acestora . Vorbind despre‘gifted’ Carmen Cretu utilizează conceptul de ‘copii cu disponibilităţi (dotare) aptitudinale superioare’, termen utilizat şi de Consiliul European pentru Aptitudinile înalte (1991). Supradotarea de refera de regula la domeniul intelectual, definindu-se, în termeni psihologici prin inteligenta superioară (de la 125 sau 130 în sus), peste nivelul covârstnicilor. M .Jigau identifica urmatoarele  caracteristici ale copiilor supradotati  :&lt;br /&gt;Ø      dezvoltarea deosebită a funcţiilor cognitive şi maturizarea rapidă a gândirii ;&lt;br /&gt;Ø      capacitatea de a înţelege problemele adulţilor ;&lt;br /&gt;Ø      imaginea de sine superior dezvoltată – la unii; conştiinţa că sunt diferiţi de ceilalţi – care poate afecta şi negativ imaginea de sine;&lt;br /&gt;Ø      existenţa unor decalaje în dezvoltare, de regulă între dezvoltarea intelectuală şi cea afectivă, psihomotorie sau socială ;&lt;br /&gt;Ø      supradotarea poate conduce şi la probleme de adaptare şcolara, chiar la eşec; Einstein a fost exmatriculat din scoală, Picasso chiulea de la cursurile şcolii de arte etc&lt;br /&gt;Ø      posibilitatea ˝perfecţionismului, autocriticismului, izolării sociale;&lt;br /&gt;Ø      unii pot avea probleme în învăţarea scrisului ;&lt;br /&gt;Ø      unii pot avea probleme la activităţile de tip manual din scoală;&lt;br /&gt;Ø      unii copii supradotaţi pot avea şi o dizabilitate (mai puţin intelectuală).&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Multă vreme creativitatea a fost apanajul oamenilor de geniu ; mai spre zilele noastre se consideră că fenomenul creativităţii este o trăsătură general umană şi toţi oamenii pot fi distribuiţi, la niveluri diferite, pe o scară imaginară a creativităţii.&lt;br /&gt;    „Sistemul de învăţământ din România descurajează abilităţile copiilor, este bazat pe reproducerea informaţiilor, iar majoritatea profesorilor nu au capacitatea de a capta şi de a motiva elevii, ei înşişi nefiind motivaţi” a afirmat cu prilejul lansării programului CRED - Centrul Roman pentru Educaţie Diferenţiată.prof.Florin Colceag-Preşedintele Fundaţiei Edu-Gate . Oare noi am uitat de Gardner şi” Teoria inteligenţelor multiple”?&lt;br /&gt;     Stimularea creativităţii este un demers complex ce cuprinde fenomene de activare, antrenare, cultivare şi dezvoltare a potenţialului creator. În sistemul metodelor şi tehnicilor de stimulare a creativităţii s-au impus Brainstorming-ul şi Sinectica elaborate de Alex Osborn şi Gordon unde are la bază principiul amânării, evaluării critice, ideilor noi, asigurarea ,  menţinerea unei atmosfere favorabile producerii unor idei originale, neobişnuite. Sinectica presupune ca strategie dominantă asigurarea premizelor favorizate generării de idei şi produse noi prin utilizarea analogiilor, a metaforelor, a reuniunii unor elemente diferite şi aparent irelevante. Creativitatea reprezintă mai mult decât a avea şi a folosi un talent artistic sau muzical. În acest context, talentul se referă la posesia unui înalt grad de îndemânare tehnica într-un domeniu specializat;  creativitatea nu se manifestă doar în muzică, artă şi scris ci în toate domeniile curriculare, în ştiinţă, dar şi în studiile sociale.&lt;br /&gt;    Un copil, căci doar el are inocenţa începutului, a deschiderii spre învăţare, a descoperirilor fascinante şi semnificante. Iar cel ce vrea sa pornească în asemenea căutare are nevoie de disponibilitatea” copilului” lui interior.&lt;br /&gt;Din plimbările pe pajiştile FANTEZIEI te întorci transformat, câştigi un alt mod de-a înţelege lumea oamenilor, un alt mod de-a simţi şi a te bucura de ceea ce viaţa îţi oferă. Cele două lumi, a Pământenilor şi a Fantaziei, se pot însănătoşi doar una prin cealaltă, una pentru cealaltă. Jocul şi învăţarea oferă copilului nenumărate prilejuri de a combina şi recombina reprezentările pe care le dispune propriile sale imagini, ascultând poveşti, basme, poezii, reconstruieşte mental principalele momente de naraţiuni, le inversează, le omite, le amplifică şi inventează altele noi.  Stimularea, educarea şi antrenarea potenţialului creator va conduce către formarea unor personalităţi creatoare într-un domeniu sau altul. În activitatea creatoare a copilului participă nu doar imaginaţia, ci şi elementele de ideaţie, idee, capacităţi de figurare, deprinderi şi priceperi, pot fi evidenţiate mai bine în desenele copiilor În tratarea problemei instruirii şi dezvoltării creativităţii este necesar de avut ca suport următoarea consideraţie: drept bază a instruirii de dezvoltare serveşte conţinutul ei, de la care derivă metodele şi mijloacele organizării instruirii. Copilul este capabil să obţină produse noi şi originale, chiar dacă sunt noi şi originale pentru el. Are capacitatea de a crea. Imaginaţia atinge apogeul dezvoltării sale. Copilul îşi  imaginează şi creează multe lucruri noi pentru ca nu cunoaşte suficient relaţiile dintre obiecte şi fenomene, şi ignorându-le ajunge la construcţii neobişnuite. Imaginaţia dezvoltă la această vârstă, funcţiile de completare care dau posibila înţelegere a unei situaţii ambigui sau lacunare. Rolul ei la această vârstă este atât de mare încât unii autori, au considerat ca o serie de conduite îşi i-au sursa in imaginaţie.&lt;br /&gt;       Putem spune ca spontaneitatea din copilărie este axa flexibilităţii şi originalităţii de mai târziu, a capacităţii de a găsi soluţii noi, neobişnuite, originale, rezolvări inedite, ieşiri din situaţii dificile. Pe de altă parte, starea de spontaneitate este însoţită şi de o stare emoţională şi afectivă de încredere, deschidere, uşurinţa de a realiza ceva, plăcere şi creşterea capacităţii de efort. Educarea creativităţii copiilor nu ar trebui să fie îngrădită de nici un fel de interdicţii, limitări sau critici. Se spune adesea că este cel mai uşor să faci ceea ce îti place. Iar ceea ce îti place este foarte aproape de ceea ce în mod natural eşti înclinat să faci. Desenul, pictura, modelajul, muzica, dansul, feluritele jocuri în aer liber sau acasă, toate au darul de a-i ajuta să exprime emoţii, gânduri, sentimente care, în această manieră artistică, sunt mai accesibile a fi exteriorizate. (Mulţi dintre marii artişti ai lumii au fost cunoscuţi ca având dizabilitati vizuale: Monet, Pissaro, Degas, Renoir şi alţii... Voci de aur ale muzicii aparţin unor nevăzători: Andrea Bocceli, Stevie Wander, Ray Charles, George Nicolescu, etc.Persoane celebre cu dizabilităţi auditive au fost: Ludvig Van Bethoven, Francisco Goya (pictor), Alexander Graham Bell (inventatorul telefonului), Pierre de Ronsard (poet), Thomas Edison, ‘inventatorul genial’ etc. Michelangelo, Einstein si Rockefeller aveau dislexie} Diversitatea şi unicitatea cerinţelor/nevoilor educaţionale constituie provocări profesionale şi umane în faţa şcolii, a familiei şi chiar a copiilor. Cunoaşterea şi soluţionarea cât mai adecvată a acestora reprezintă, în afara beneficiului direct asupra celor în cauză, căi importante de conservare şi îmbogăţire prin educaţie a spiritului profund al umanităţii&lt;br /&gt;      Aşadar să lăsăm imaginaţia creatoare să zburde pe pajiştile copilăriei ,iar spiritul creator să-şi spună cuvântul…Cadrele didactice pot încuraja creativitatea punând accentul pe generarea şi exprimarea de idei într-un cadru non-evaluativ şi prin concentrarea atât asupra gândirii convergente, cât şi asupra celei divergente .&lt;br /&gt;         Educatorii  pot de asemenea să încerce să asigure copiilor posibilitatea şi siguranţa de a risca, de a pune la îndoială, de a vedea lucrurile dintr-un nou punct de vedere; unul dintre indicatorii creativităţii este curiozitatea, totuşi adesea adulţii ignoră întrebările copiilor considerând ca sunt prea ocupaţi pentru întrebările “naive”; întrebările copiilor merită întotdeauna respect !  Prin actele creative copilul îşi va dezvolta curajul şi va dobândi mai multă încredere în el. Creând, copilul se regăseşte pe sine, îşi conştientizează şi conturează interesele şi aptitudinile, se diferenţiază de ceilalţi, îşi defineşte unicitatea. Aşa că dacă vrem să susţinem copiii şi să-i pregătim adecvat pentru viitor cultivarea creativităţii lor devine o condiţie indispensabilă..&lt;br /&gt;"Prin gifted education se respecta natura divina a omului si nu omul-marfa, omul de consum. Noi promovam omul creator, omul capabil sa-si dezvolte potentialele.", Florian Colceag, Presedinte IRSCA Gifted Education.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;EDUCAŢIE INTERCULTURALĂ&lt;br /&gt;PRIN PARTENERIATELE EDUCAŢIONALE&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                  Inst. Luncanu  Valentina, Şcoala cu clasele I-VIII Cumpăna&lt;br /&gt;                  &lt;br /&gt;             Interculturalitatea reprezintă relaţia de interacţiune şi cooperare continuă, a diverselor grupuri culturale, etnice, religioase; relaţiile determinate fiind de schimb cultural şi intercunoaştere în contextul grijii faţă de menţinerea specificului fiecărei comunităţi.                       Convieţuirea unor populaţii aparţinând unor etnii diferite, care comunică, cooperează şi, inevitabil, produce influenţe reciproce pozitive, este premisa interculturalităţii ca resursă fundamentală a dezvoltării sociale a tuturor comunităţilor etnice din zona respectivă&lt;br /&gt;       Educaţia interculturală dezvoltă o pedagogie a relaţiei umane de un anumit tip; o educaţie care să permită elevilor să se situeze ei înşişi, în orice moment, în raport cu ceilalţi, să le dea mijloace de diversificare a referinţelor, să trăiască diversele modalităţi culturale ale mediului lor în deplină legitimitate.&lt;br /&gt;      Educaţia interculturală vizează dezvoltarea unei educaţii generale, mergând în întâmpinarea diferenţelor existente în interiorul aceleiaşi societăţi, mai degrabă decât o educaţie pentru persoanele culturalmente diferite. Educatia interculturala nu este o problema de publicuri specifice. Este o educatie a tuturor, minoritari si majoritari, la un „ parametru cultural”, într-o reciprocitate a perspectivelor.             Înnoirea scolii trebuie sa fie perceputa în raport cu functionarea sa interna si cu relatiile sale cu exteriorul, ceea ce presupune regândirea rolului scolii, fara de care nici o modificare a relatiilor între scoala, cartier si familie nu va fi posibila; fara de care adoptarea unei pedagogii interculturale va fi imposibila.             Mijloacele de informare în masa constituie, alaturi de scoala, surse importante de reprezentari simbolice care joaca un rol fundamental în perceptiile noastre asupra celuilalt si comportamentul nostru în raport cu acesta. Interactiunea între aceste domenii reprezinta o variabila determinanta pentru coerenta gestionarii dimensiunii interculturale.&lt;br /&gt;         Oricare ar fi modulul de învatare, perspectiva interculturală implică faptul că, într-un moment sau în altul al derulării sale, elevul îl va percepe şi confrunta cu felul în care acesta este trăit în alte medii culturale.&lt;br /&gt;               Rolul şcolii este acela de a facilita trecerea de la comunităţile închise, de tip etnocentric la societatea deschisă. Componenta educativă  a actului didactic se manifestă la Şcoala cu clasele I-VIII Cumpăna  şi la  Şcoala  specială nr.1 Constanţa în forme şi cu valenţe multiple, atât în cadrul orelor de curs cât şi prin multiple activităţi extracurriculare,  derulate în şcoala şi în cadrul comunităţii locale.&lt;br /&gt;               Este de acum cunoscută preocuparea noastră pentru implicarea în proiecte educaţionale şi parteneriate cu alte şcoli din oraş, judeţ sau din alte judeţe. Aceste parteneriate îşi propun antrenarea elevilor în activităţi educative utile şi plăcute care să le lărgească orizontul cunoaşterii, să le dezvolte simţul artistic şi estetic, să contribuie la maximizarea socializării şi integrării lor în societate.&lt;br /&gt;              Un astfel de parteneriat a fost încheiat de şcolile noastre cu Şcoala specială Comăneşti, Bacău, şi Şcoala ”Spiru Haret”,Bacău.&lt;br /&gt;              Parteneriatul intitulat ”De la străbuni aminte” are ca obiectiv prioritar formarea  educaţiei interculturale prin popularizarea tradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti din cele două judeţe, Constanţa şi Bacău”.&lt;br /&gt;              Ne-am propus să realizăm acest parteneriat  sperând că vom menţine treaz interesul elevilor pentru tradiţiile, obiceiurile şi cântecul popular autentic, de care în mod regretabil, se îndepărtează tot mai mult tineretul.&lt;br /&gt;              Datinile şi credinţele, lirica şi muzica populară, meşteşugurile şi arta populară constituie patrimoniul spiritual inestimabil, care oglindeşte forţa creatoare a românilor din toate zonele geografice ale ţării; de aceea ne propunem ca prin activităţile noastre să putem cunoaşte cât mai multe  despre cele două zone implicate în proiect –Moldova şi Dobrogea.&lt;br /&gt;              Cunoaşterea tezaurului folcloric, păstrarea şi transmiterea lui este o datorie a noastră pentru a păstra vie cultura neamului românesc.&lt;br /&gt;              Ne-am  propus  obiectivele:&lt;br /&gt;·  dezvoltarea interesului pentru păstrarea tradiţiilor, obiceiurilor şi folclorului specific zonelor Moldova şi Dobrogea;&lt;br /&gt;·  cunoaşterea unor elemente reprezentative aparţinând genurilor şi speciilor creaţiei populare;&lt;br /&gt;·  dezvoltarea capacităţilor interpretative prin realizarea unor spectacole;&lt;br /&gt;·  confecţionarea unor produse specifice obiceiurilor şi tradiţiilor din zonele implicate în proiect;&lt;br /&gt;·  cunoaşterea şi respectarea obiceiurilor şi tradiţiilor minorităţilor;&lt;br /&gt;·  dezvoltarea  abilităţilor  de comunicare şi interrelaţionare.&lt;br /&gt;              Pentru realizarea acestor obiective ne-am propus activităţi specifice:&lt;br /&gt;·  organizarea  de  vizite  de  lucru  la muzee de artă;&lt;br /&gt;·  expoziţii  cu  creaţii  ale  elevilor, spectacole, concursuri;&lt;br /&gt;·  colectarea de materialele  din diferite localităţi din Moldova şi Dobrogea;&lt;br /&gt;·  excursii  comune;&lt;br /&gt;              Ce  rezultate aşteptatăm?&lt;br /&gt;·        Creşterea  interesului  elevilor  pentru  păstrarea tradiţiilor, obiceiurilor şi folclorului  zonal;&lt;br /&gt;·  Familiarizarea copiilor cu traditiile, obiceiurile si folclorul din zona partenera;&lt;br /&gt;·  Implicarea elevilor in colectarea de obiecte si alte materiale(cantece, balade, costume nationale, proverbe, snoave, instrumente muzicale)&lt;br /&gt;·  Comportament  civilizat al  elevilor în  derularea activităţilor;&lt;br /&gt;·  Şanse  egale în  educaţie;&lt;br /&gt;               Evaluare: spectacole folclorice ,portofolii, brosuri, postere, expozitie&lt;br /&gt;              Zona în care trăim,Dobrogea,fiind un spaţiu multicultural în care reuşesc să trăiască în pace şi armonie mai multe etnii,ne-am gândit să prezentăm în activităţile noastre, din cadrul parteneriatului, tradiţii şi obiceiuri ce ţin de ciclurile vieţii la  cele mai numeroase etnii dobrogene. Am început cu aromânii care, într-un spaţiu geografic  cu o istorie atât de frământată cum este cel al Balcanilor, au  străbătut veacurile  dovedindu-şi astfel vocaţia de luptători.&lt;br /&gt;               În prima activitate,derulată în luna martie, ne-am oprit la obiceiuri şi tradiţii legate de naştere şi botez la aromâni.&lt;br /&gt;               Activitatea a cuprins prezentarea unui scurt istoric al acestei etnii s-a organizat o expoziţie cu costume populare aromâne şi cu obiecte vechi folosite în gospodăriile aromânilor,iar grupul artistic”Lilici dit mai”(Flori de mai) a prezentat un program de cântece şi dansuri populare aromâne.A fost alcătuită şi prezentată de asemenea broşura ”Tradiţii si obiceiuri la aromâni.Naşterea şi botezul”care cuprinde şi câteva reţete culinare specifice acestor momente.&lt;br /&gt;              Activitatea s-a bucurat de prezenţa şi aprecierea reprezentanţilor  Prefecturii Constanţa, I.S.J. Constanţa, ,Muzeului de Artă şi Muzeului de Artă Populară Constanţa., Sindicatului învăţământ preuniversitar,presei locale,părinţilor şi elevilor.&lt;br /&gt;               Întrucât  partenerii noştri moldoveni nu au putut fi prezenţi fizic, ei fiind alături de noi prin scrisoarea  adresată tuturor colegilor,întreaga activitate a fost filmată şi le-a fost trimisă  împreună cu materialele pregătite pentru o astfel de activitate.&lt;br /&gt;     Următoarea activitate  din cadrul parteneriatului   s-a   oprit asupra tradiţiilor de naştere şi botez la etnia turcă.&lt;br /&gt;        Activitatea a cuprins prezentarea unui scurt istoric al acestei etnii; s-a organizat o expoziţie cu costume populare turceşti şi cu obiecte vechi folosite în gospodăriile turcilor ; s-au proiectat filme cu naşterea şi botezul la turci iar grupuri de copii au prezentat un program de cântece şi dansuri populare turceşti. A fost alcătuită şi prezentată de asemenea broşura ”Tradiţii si obiceiuri la turci.Naşterea şi botezul”&lt;br /&gt;     Pentru anul al doilea an al parteneriatului ne-am propus continuarea activităţilor cu tradiţii şi obiceiuri specifice următorului ciclu al vieţii, căsătoria, şi cu cele româneşti.             Dezvoltarea unui astfel de parteneriat educaţional şi cultural presupune faptul că într-adevăr corespunde nevoilor comunităţii şi că toate componentele acesteia aderă la aceleaşi valori de autonomie şi de solidaritate.&lt;br /&gt;            Cunoaşterea tezaurului folcloric, păstrarea şi transmiterea lui este o datorie a noastră pentru a păstra vie cultura neamului românesc.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;JOCURI DIDACTICE CU ŞI DESPRE PERSONAJE LITERARE&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;inst. Iordache Adriana, Şcoala nr. 11 “George Tutoveanu” Bârlad&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;            Încorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia  un  caracter mai viu şi mai atragător, aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie funcţională, de veselie şi bucurie, de destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei şi a plictiselii,  a oboselii. Atunci când jocul este utilizat în procesul de învăţământ, el dobândeşte funcţii psihopedagogice semnificative, asigurând participarea activă a copilului, sporind interesul de cunoaştere faţă de conţinutul ce-i este prezentat. În cadrul orelor de Limba şi literatura română, jocul devine prilej pentru înţelegerea textului literar, a personajelor unui text, a noţiunilor de teorie litarară la nivel intuitiv – fără teoretizări, a noţiunilor gramaticale, dar şi pentru activizarea orelor. Jucându-se, elevul devine mai deschis, mai dornic de implicare şi comunică mai eficient.&lt;br /&gt;            Jocul Cine sunt?&lt;br /&gt;Timp: 5-10 minute&lt;br /&gt;Materiale: foi mici (4x8cm), marker&lt;br /&gt;Scopul: recapitularea personajelor într-un mod distractiv&lt;br /&gt;Indicaţii: Pe bileţele sunt scrise numele personajelor învăţate, apoi acestea se lipesc copiilor pe spate fără ca aceştia să vadă ce scrie pe bileţel. Fiecare copil îşi va alege un coleg pe care să-l întrebe Cine sunt?, iar acesta va trebui sa mimeze personajul respectiv cât mai convingător pentru a-şi ajuta colegul să găsească răspunsul.&lt;br /&gt;Jocul Interviu cu un personaj este deosebit de antrenant. Un elev este reporterul, iar altul este un personaj dintr-o poveste. Se poartă o discuţie imaginară, în care se îmbină&lt;br /&gt;elementele cunoscute din poveste cu elemente din realitate.&lt;br /&gt;Mesajul prenumelui&lt;br /&gt;Timp: 5-10 minute&lt;br /&gt;Materiale: foi albe, creioane, creta şi tabla&lt;br /&gt;Indicaţii: Îndrumăm copiii să-şi aleagă un personaj şi să scrie cu majuscule prenumele acestuia pe verticală (literele una sub cealaltă), în partea stângă a foii. Le arătăm un exemplu la tablă. Pentru fiecare literă din prenume trebuie căutat un cuvânt astfel încât toate cuvintele împreună să formeze un mesaj. Acest joc poate fi aplicat şi pe prenumele copiilor. Pornind de la literele numelui, se pot căuta şi însuşirile personajului.&lt;br /&gt;Fii                                  Fermecător                &lt;br /&gt;Receptiv                         Rapid&lt;br /&gt;Atent                              Alb&lt;br /&gt;Meticulos                       Mare&lt;br /&gt;Jocul Recunoaşte  personajul! poate fi făcut oral, într-un interval de timp de 4-5 minute. Învăţătorul citeşte/recită elevilor versuri  pe baza cărora ei vor trebui să identifice personajul despre care este vorba, dar şi autorul şi povestea din care face parte acesta. Jocul îi antrenează în mod plăcut, stimulând memoria, atenţia şi capacitatea de concentrare.&lt;br /&gt;E fiu de împărat&lt;br /&gt;C-o pocitanie s-a luptat&lt;br /&gt;Fata lui Verdeş împărat a peţit&lt;br /&gt;Şi cu ea s-a însoţit.&lt;br /&gt;(Aleodor)&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Prin târguri umbla fără frică&lt;br /&gt;Să vadă cum  trăieşte poporul&lt;br /&gt;Şi astfel, cu ocaua mică,&lt;br /&gt;Înşelând, a prins negustorul.&lt;br /&gt;(Al. I. Cuza)&lt;br /&gt;Toată lumea îl cunoaşte&lt;br /&gt;E puternic şi inimos&lt;br /&gt;Jăratec uneori paşte&lt;br /&gt;Şi-l plimbă pe Făt-Frumos.&lt;br /&gt;(calul năzdrăvan)&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Cu barbă şi plete ninse&lt;br /&gt;Nepoţii cald îmbrăţişează&lt;br /&gt;Şi-n jocul lor adânc se prinse&lt;br /&gt;Deşi ochii-i lăcrămează.&lt;br /&gt;(bunicul)&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Cine a spus?&lt;br /&gt;Timp: 4-5 minute&lt;br /&gt;Materiale: fişe cu replici ale personajelor din lecturi cunoscute&lt;br /&gt;Scopul: să recunoască personajul (autorul şi titlul textului) căruia îi aparţin cuvintele citite de învăţătoare; textele şi personajele sunt recapitulate într-un mod plăcut, antrenant.&lt;br /&gt; „- Patrocle, eu cred că nu trebuie să ne temem de mama pădurii.” (Lizuca)&lt;br /&gt;„- Doresc, Măria Ta, să iei la oaste şi cei şapte feciori ai mei.” (Vrâncioaia)&lt;br /&gt;„- Ei, negustorule, mai zici şi-acum că nu te-am prins cu ocaua mică?” (Cuza-Vodă)&lt;br /&gt;Completarea unui rebus este privită de copii ca o activitate plăcută, asociată jocului. Prin dezlegarea sa, ei “descoperă” soluţia, fapt ce le conferă o satisfacţie deosebită, implicându-i activ, iar învăţătorul poate realiza prin intermediul său o fixare a unor cunoştinţe, îl poate utiliza ca o activitate în completare sau ca moment introductiv al lecţiei, în captarea atenţiei.&lt;br /&gt;Dezlegând corect rebusul veţi descoperi cum era poreclit Nică de către fetele din sat.&lt;br /&gt;1.      Prenumele tatălui lui Nică&lt;br /&gt;2.      Inventatorul “Calului Bălan” şi a “Sfântului Nicolai”, părintele ... .&lt;br /&gt;3.      Cea dintâi şcolăriţă urcată pe “Calul Bălan”.&lt;br /&gt;4.      Moşul care l-a dus cu căruţa la Socola pe Nică.&lt;br /&gt;5.      Primul învăţător al lui Creangă, bădiţa ... .&lt;br /&gt;6.      Nică a plecat la urat cu Zaharia lui ... .&lt;br /&gt;7.      Caprele râioase erau ale ... .&lt;br /&gt;8.      Unul din profesorii lui Ion Creangă, părintele Isaia ... .&lt;br /&gt;                   &lt;br /&gt;                                                           &lt;br /&gt;                                                           &lt;br /&gt;                                                      &lt;br /&gt;                &lt;br /&gt;Bibliografie:&lt;br /&gt;- Hobjilă, Angelica, (2006), Elemente de didactică a limbii şi literaturii române pentru ciclul primar, Editura Junima, Iaşi;&lt;br /&gt;- www.didactic.ro&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;JOCURI PENTRU ZIUA COPILĂRIEI&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Inst. Călin Anca Liliana – Şcoala cu clasele I-VIII Dobreşti, Dolj&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Ziua copilului este un prilej de a sărbători copilăria, de a oferi sprijin copiilor, de a inspira comunitatea şi familia noastră, de a aprecia şi iubi copiii şi de a-i pregăti pentru un viitor sănătos, fericit şi plin de succese.&lt;br /&gt;Jocurile de mişcare reprezintă un bun pretext pentru a-i antrena pe copiii de toate vârstele în activităţi plăcute în curtea şcolii, sau chiar în mijlocul naturii: în parc, într-o poieniţă, etc.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;GĂTEALA VESELĂ&lt;br /&gt;Copiii sunt împărţiţi în mai multe echipe, egale ca număr, aşezaţi pe şiruri, în spatele liniei de plecare. În dreptul fiecărei echipe, la o distanţă de 10 m, se aşază: o haină, o pereche de pantaloni, o pălărie şi o pereche de ghete fără şireturi. La comanda de începere a jocului, primii din fiecare echipă aleargă la hainele din faţa echipei, se îmbracă repede şi revin tot în alergare. Aici se dezbracă repede şi dau lucrurile să se îmbrace următorii (ei se îmbracă pe măsură ce ceilalţi se dezbracă). Aceştia aleargă spre locul de unde au fost aduse, iar ceilalţi se aşază la coada şirurilor. Următorii procedează la fel. Echipa care termină prima este declarată câştigătoare.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;CURSA SCAUNELOR&lt;br /&gt;Efectivul este împărţit în două echipe, egale ca număr, aşezate pe şiruri, în spatele liniei de plecare. Primii din fiecare echipă primesc câte un scăunel. În partea opusă a terenului de joc se desenează câte un cerc.&lt;br /&gt;La comanda învăţătorului, primii din fiecare echipă aleargă până la cerc, lasă scaunelul în interiorul acestuia, se aşază pe el şi numără până la 3; apoi se ridică, ia scăunelul şi aleargă cu el înapoi până la linia de plecare, îl predă următorului care procedează la fel, iar ei trec la coada şirurilor. Echipa care termină prima este declarată câştigătoare.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;CULESUL Şl PLANTATUL CARTOFILOR&lt;br /&gt;Colectivul este împărţit în două echipe, egale ca număr, aşezate pe şiruri, în spatele liniei de plecare. Pe aceasta sunt puşi câte 3 cartofi pentru fiecare echipă care trebuie să fie „culeşi" şi „plantaţi" de copii. Înaintea fiecărei echipe, la distanţe egale, se deseneaza câte 3 cercuri.&lt;br /&gt;La comanda, primii din fiecare echipă aleargă, iau un cartof şi îl aşază în primul cerc, îl „plantează", apoi se întorc, iau al doilea cartof şi îl aşaza în al doilea cerc, revin şi fac acelaşi lucru şi cu al treilea cartof. Dupa ce au „plantat" cartofii, se întorc în alergare, îi ating pe următorii, iar ei trec la coada şirurilor. Următorii au sarcina să culeagă cartofii în aceeaşi ordine şi să-i aşeze pe linia de plecare. Jocul continuă până aleargă toţi copiii. Este declarată câştigătoare echipa care a cules şi a plantat mai repede cartofii.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;STRÂNGEREA RECOLTEI&lt;br /&gt;Elevii sunt aşezaţi în formaţie de cerc, fiecare având desenat în jurul picioarelor un cerc. În centrul cercului mare se răspândesc pietricele, bucăţele de hârtii sau de carton. La semnalul dat de conducătorul jocului, copiii aleargă spre centru, iau câte o pietricică, o depun în cerculeţul propriu, se duc din nou la centru, iau iar câte o pietricică s.a.m.d. până ce le adună pe toate. Copiii nu au voie să ia decât câte o pietricică de fiecare dată. La sfârşit este declamat câştigător acela care a reuşit să adune mai multe pietricele.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;STAFETA VESELĂ&lt;br /&gt;Terenul de joc este marcat pe o lungime de 100 m, traseul ştafetei fiind circular. Colectivul este împărţit în echipe de câte 10—12 jucători, aşezate pe traseu pentru schimburi. Fiecare echipă poartă un semn distinct, vizibil, pentru a putea fi uşor deosebiţi. Jucătorii au de efectuat următoarele acţiuni:&lt;br /&gt;— primul schimb, alergare în saci;&lt;br /&gt;— al doilea schimb execută alergarea combinată cu sărituri peste coardă;&lt;br /&gt;— al treilea schimb trebuie să parcurgă distanţa de 30 m pe două bucăţi din carton prin sarituri sau păşind pe bucăţile respective pe care le pun pe sol în faţă (sunt obligaţi să calce numai pe ele);&lt;br /&gt;— al patrulea schimb execută din alergare aruncarea şi prinderea unei mingi mici cu o singura mână, cel puţin de 10 ori de-a lungul traseului pe care îl are de parcurs;&lt;br /&gt;— al cincilea schimb se deplasează lovind o minge de fotbal în sol cu mingea până ajunge la schimbul al şaselea, care prinde mingea şi o transmite odată cu ştafeta;&lt;br /&gt;— al şaselea lasă mingea jos şi o loveşte uşor cu piciorul şi înainte de a ajunge la schimbul următor, o ridică tot cu piciorul în sus, o prinde şi o transmite mai departe;&lt;br /&gt;— al şaptelea schimb aleargă spre direcţia de deplasare, ţinând pe palme un baston de gimnastică. Dacă îi cade bastonul, îl ridică, îl aşază pe palme şi continuă cursa.&lt;br /&gt;Pentru schimbul următor fiecare echipă are 2 concurenţi care primesc ştafeta şi aleargă către linia de sosire cu o căldare plină cu apă. Ei trebuie să alerge fără să o verse şi după ce ajung la linia de sosire pun căldarea jos şi predau ştafeta conducătorului jocului.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;PRINDE PANTOFUL&lt;br /&gt;Efectivul este împărţit în mai multe grupe, formate din câte 3 jucători, aşezate la distanţe egale, în interiorul unui cerc format dintr-o frânghie groasă. La semnalul dat, aceştia caută să tragă frânghia spre ei şi să apuce pantoful aşezat pe sol, în dreptul fiecăruia. Este declarat câştigător acela care a luat primul pantoful.&lt;br /&gt;ŞTAFETA PICTORILOR&lt;br /&gt;Copiii sunt împărţiţi în trei echipe, egale ca număr, aşezate în formaţie de careu. În faţa fiecărei echipe se plasează câte o tablă de scris, iar pe linia de plecare se pun mai multe bucăţi de cretă, diferit colorate.&lt;br /&gt;Înainte de începerea jocului, învăţătorul hotărăşte ce anume trebuie să deseneze copiii pe tabla şi ce element din desen trebuie să execute fiecare dintre ei. De exemplu, se stabileşte desenarea unei case. La comanda de începere, primii din fiecare echipă iau câte o bucată de cretă, aleargă la tablă şi desenează un singur element al casei, un perete, apoi aleargă la coada şirurilor proprii; pornesc următorii s.a.m.d. până ce se termină desenul respectiv (pereţii, acoperişul, ferestrele, uşile, coşul, pragul de la intrare, gardul, florile din curte etc). Este declarată câştigătoare echipa care a terminat prima, care a desenat cel mai corect şi a colorat mai bine.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Meşteşuguri artistice tradiţionale&lt;br /&gt;în judeţul Arad&lt;br /&gt;                                               &lt;br /&gt;                                       VALEA DELIA  &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;          Muzeul „ Avram Iancu „ infiintat de inimoasele cadre didactice ale Clubului copiilor Sebis detine enelte si produse ale unor mestesuguri traditionale romanesti.&lt;br /&gt;          Suntem fiicele şi fiii unui popor care a iubit şi a preţuit dintotdeauna frumosul, arta în general şi munca. Nenumărate sunt tehnicile şi modalităţile prin care mâinile măiestre ale strămoşilor noştri, ale bunicilor şi părinţilor noştri ce au realizat adevărate comori de artă şi frumuseţi. Transmise din generaţie în generaţie, perfecţionându-se în pas cu evoluţia generală, dar păstrând ca un filon de aur personalitate poporului nostru românesc, aceste tehnici au ajuns până în zilele noastre.Studierea mestesugurilor sub aspect etnografic are o mare insemnatate pentru cunoasterea specificului culturii populare traditionale,a felului de trai al oamenilor din aceste locuri,al trasaturilor comune ale culturii si diferitelor particularitati locale.Torsul,tesutul,olaritul, prelucrarea lemnului,a pietrei,etc. Se practicau inca din neolitic...Inca din secolul al XII lea si pana in zilele noastre in satele din zona Halmagiu-Gurahont au existat mestesugari care practicau cojocaritul,tabacaritul,cizmaritul,lemnaritul,fieraritul,dogaritul,olaritul,moraritul etc . Asa se face ca unele sate si comune au ramas cunoscute prin specificul indeletnicirii taranilor din acele locuri :                                                              Halmagiu si Halmagel ,vestite prin mesteri populri iscusti constructori de biserici din lemn;                                                                                                         Busturi si Lazuri,mesteri de unelte agricole;                                                    Halmagel-mesteri silindrari;                                                                       Poienari-mesteri subari;                                                                                Banesti-cojocari;                                                                                          Tarnavita si Halmagel-olari vestiti;                                                                  Gurahont,mesteri cojocari&lt;br /&gt;Stuparitul-ocupatie extrem de veche,practicata in tot judetul,mai ales unde florile campului ,livezilor,padurilor  sunt din belsug.Stupii erau tinuti in cosnite de nuiele lipite cu lut si balegar,iar roiurile de albine prinse de pe crengile copacilor din apropiere.Prinderea lor era o operatiune dificila.Cosnita era frecata cu o planta frumos mirositoare,de obicei izma creata,stropita cu lapte ,miere sau zahar,prinsa de un bat anume si apropiata de roi.Cei priceputi fluierau intr-un fel anume spre a linisti albinele intrate in cosnita . Spre seara, cand albinele se mai linisteau ,cosnita era asezata langa stupii mai vechi,Stuparitul se practica in tot judetul,putand beneficia  de produsele atat de sanatoase oferite de apicultori.                     &lt;br /&gt;          De asemenea si in celelalte zone ale judetului sunt vestite prin maiestria localnicilor: la Hasmas, in jurul anilor 1900 exista un mare centru de confectionat lazi de zeste.Se folosea procedeul” incizarii „cu ajutorul parcanelor”si „horjelor” din care rezultau motive geometrice ,rozete,semicercuri,linii.Aceste motive motive ornamentale precum si spatiile dintre ele erau pictate intr-o gama calda,ce dadeau lazii mai multa stralucire si bogatie ornamentala. Pe langa Hasmas se mai pot enumera si localitatile: Clit, Nermis, Groseni, Botfei, Varadia, Nadas, Vasoaia, etc.&lt;br /&gt;Si aceste piese au un caracter unitar, diferentierile apar doar la constructia capacului (capac drept si capac in doua ape) si in functie de marimea lor.&lt;br /&gt;          Izvorata din necesitatile firesti ale unei populatii autohtone,ceramica judetului Arad s-a dezvoltat pe baza unui vechi substrat local,olaritul devenind unul dintr mestesugurile larg raspandite in satele judetului. De  acest mestesug transmis din tata in fiu ,unde roata olarului n-a incetat sa creeze pana astazi diferite vase de ceramica,se leaga localitatile:Barsa,Halmagel,Ineu,Tarnavita pe langa care atestarile documentare confirma faptul ca au existat si alte centre de olarit la Beliu,Clit,Hasmas,Cermei,Sebis,Pancota,Siria,Draut si Birchis.Cu toate ca centrele care practicau ceramica aveau o raza mare de raspandire,vasele realizate se prezinta unitar din punct de vedere al tehnicilor de confectionare ,al formelor si al ornamentelor.In functie de nevoile gospodaresti au fost create mai multe tipuri de vase: oluri,blide,oale pentru dus mancarea la camp,oale de fiert mancarea,strecuratoare etc.                                                                                    Un alt mestesug foarte dezvoltat a fost prelucrarea lemnului.Lemnul a fost folosit pentru confectionarea unor obiecte trebuincioase omului:blide, linguri,cani pentru baut apa,cozi de sapa,coasa,secure,arseu[harlet]albie petru framantat painea, albie pentru spalat hainele,lopata petru cuptorul de paine,lazi de zestre[mentionate mai sus],car,caruta[ruda,leuca,rotile carului,carutei,spitele rotii etc.]coarnele plugului,grindeiul plugului,talpi de sanie,razboi de tesut, furca de tors, suveica, etc.&lt;br /&gt;          Dogaritul, specifica mai ales motilor a ajuns si in judetul Arad datorita faptului ca acest „neam de romani” unicati si prin faptul ca sunt singurii dintre europeni care locuiesc la mai bine de 1600m, din cauza saraciei si a mediului aspru in care locuiau, au ajuns si aici.&lt;br /&gt;„Muntii nostri aur poarta,&lt;br /&gt;  Noi cersim din poarta in poarta.”&lt;br /&gt;Dar nu au cersit, au fost si sunt demni si harnici. Au „coborat” in diverse localitati ale judetului Arad: Gurahont, Sebis, Ineu, Pancota, Masca, iar la Horia si Motiori ponderea fiind a lor, de altfel rezulta si din numele localitatilor. Acest mestesug atat de vechi s-a lucrat manual cu multa truda: dupa ce busteanul era taiat cu joagarul, apoi crapat in „patrari”, cu securea si maiul, patrarele crapate cu securea deveneau doage ce erau cioplite tot cu ajutorul securii. Uneltele folosite pentru confectionarea ciuberelor si cazilor erau urmatoarele: scaunul de vasarit, mezdreala carna folosita la luatul spatelor doagelor, mezdreala dreapta folodita pentru funduri si doage, jilaul de jiluit dunga la doaga, fierastrau de mana pentru retezat doagele la capete, ghinatoare(rascheta) de curatat cazile si ciuberele pe dinauntru, gardinarul cu trei colti pentru facut loc sa intre fundul cazii.&lt;br /&gt;Pentru butoaie se foloseau aceleasi unelte, dar tehnica de lucru era alta: doaga mai lata pe mijloc decat la capete sau se scobea anume doaga cu burta. In plus se mai foloseau soroful de strans butoaiele si tehnica focaritului era o piesa de incercare pentru cei noi intrati in breasla. Cercurile la cazi si ciubere se foloseau din lemn de alun, iar la butoaie se cumparau cercuri de fier de la pravalii. Ca specific traditiei motilor iarna in Ajunul Craciunului din lemn de salcie cu mezdreala se faceau aschii subtiri,lungi si inelate numite „colinzi” si se puneau prin casa la grinda si deasupra ferestrei iar la copiii care mergeau cu colinda in cusme. Lemnul de brad era folosit pentru cazi, ciubere, doniti si vestitele tulnice, iar lemnul de fag si de stejar pentru butoaie. Astazi dogarii s-au modernizat dotandu-se cu utilaje si masini speciale pentru confectionarea butoaielor, iar produsele lor sunt vandute si peste hotare, in mari centre viticole din Spania, Italia, Germania.&lt;br /&gt;          Tesutul a avut dintotdeauna in viata locuitorilor satului o pondere foarte importanta datorita nevoilor legate de confectionare imbracamintei si a obiectelor de uz casnic: prosoape, fete de masa, ceasafuri, perne, saci, etc. Tesaturile s-au facut din fire de canepa, bumbac si lana. Tasaturile din canepa se desfasoara in mai multe etape de lucru, fiecare la timpul sau si dupa reguli bine stiute: cultivarea canepii, topitul canepii, melitatul fuioarelor, pieptanatul, torsul firelor, urzitul, neveditul, tesutul, albitul panzei si croitul pieselor propuse. Uneltele folosite in acest caz sunt: melita, pieptenii, peria, fusul, furca de tors, prisnerul, raschitorul, vartelnita, urzoiul, sucala, razboiul de tesut, tevile pentru suveica, indrelele, itele.&lt;br /&gt;Tesaturile erau simple, care de obicei se fac prin procedeul tesutului in doua ite, apoi tesaturile simple, apoi tesaturile obtinute prin tehnica alesaturii, adica ornamentate prin utilizarea mai multor procedee: prin nevedit, cu speteaza in degete sau cu indreaua. Cusaturile de asemenea se faceau in doua feluri: simple si ornamentale. Impletiturile se faceau de obicei din fire de lana si de obicei se confectionau ciorapi, fulare, manusi si atele.         &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Nota: cele scrise mai sus in mare parte au fost narate de PASCA IOAN (1925-2007),dogar venit din Tara motilor si consemnate de fiica lui,adica subsemnata.Pozele sunt din muzeul clubului.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;JOCUL ÎN VIAŢA COPILULUI&lt;br /&gt;Inst. Pîcă  Despina &lt;br /&gt;Şcoala cu clasele I-VIII Pildeşti &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;În psihologia empirică, studiul jocului, ca şi analiza altor genuri de activitate şi a conştiinţei în ansamblu au fost dominate de abordarea analitico – funcţională. În acest cadru, jocul era considerat ca manifestare a unei capacităţi psihice deja formate. Unii cercetători precum K. D. Usinski în Rusia, J. Sally, K. Buhler şi W. Stern, în occident, au considerat jocul drept o manifestare a imaginaţiei sau fanteziei, pusă în mişcare de o diversitate de tendinţe afective. A. J. Sikorski în Rusia şi J. Dewey, în America, au legat jocul de dezvoltarea gândirii.&lt;br /&gt;Fireşte orice activitate, deci şi jocul poate fi descompus într-o sumă de capacităţi disparate: percepţie + memorie + gândire + imaginaţie.&lt;br /&gt;Totuşi, în descrierea jocului la copil, psihologii au acordat atenţie şi au subliniat în mod deosebit aportul imaginaţiei sau al fanteziei:&lt;br /&gt;„Interesul pe care îl reprezintă jocul – scie J. Sally – constă în faptul că în el se dezvăluie, într-un mod evident, roadele fanteziei sale ascunse.”&lt;br /&gt;În actul de creaţie, fantezia poate porni de la realitatea înconjurătoare: copilul vede, de pildă, nisip, pietricele şi scoici şi spune: „Haideţi să ne jucam de-a prăvălia!” Sursa jocului o reprezintă tendinţa de a realiza o idee atrăgătoare. Adultul este cel care îi formează copilului universul.&lt;br /&gt;Jean Piaget încerca o definire a jocului: „este în primul rând o simplă asimilare, funcţională sau reproductivă. Dacă inteligenţa asigură echilibrul dintre asimilare şi acomodare, iar imitaţia continuă acomodarea, jocul este în esenţă o asimilare sau o asimilare ce domina acomodarea”.&lt;br /&gt;Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţii care paralel cu destinderea, buna dispoziţie şi bucuria, urmăreşte obiectivele de pregătire intelectuală, tehnică, morală şi fizică a copilului.&lt;br /&gt;Încorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie, de veselie şi de bucurie, de destindere ceea ce previne apariţia monotoniei, a plictiselii şi a oboselii.&lt;br /&gt;Jocul fortifică energiile intelectuale şi fizice ale elevilor, generând o motivaţie secundară, dar stimulatorie, continuind o prezenţă indispensabilă în ritmul accentuat al muncii şcolare.&lt;br /&gt;Jocul didactic este un tip de activitate prin care se consolidează, se precizează şi chiar se verifică unele cunoştinţe asimilate de către copii, le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe, pune în valoare şi antrenează capacităţile creatoare ale acestora.&lt;br /&gt;Eficienţa jocului didactic depinde de cele mai multe ori de felul în care cadrul didactic poate să asigure o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic existent, de felul în care ştie să folosească indicaţiile ca mijloc de indrumare a elevilor prin întrebări, explicaţii, aprecieri.&lt;br /&gt;Prin jocul didactic, copilul contribuie la soluţionarea unor taine, deci lucrează efectiv şi în acelaşi timp, gândeşte în mod original, creator. Jocul constituie o motivaţie pentru sarcinile didactice pe care le are de rezolvat, copilul având dorinţa, puterea şi curiozitatea de a cunoaşte, de a afla.&lt;br /&gt;Prin specificul său, reprezintă un mijloc atractiv de realizare a sarcinilor număratului şi socotitului, a cititului şi scrisului. Prin joc copiii se obisnuiesc cu activităţile în colectiv, sunt atenţi la răspunsurile colegilor, sunt solidari cu ei, încep să înţeleagă răspunderea pe care o au faţă de grupul din care fac parte.&lt;br /&gt;„Jocurile copiilor nu sunt jocuri şi trebuie considerate ca fiind faptele lor cele mai serioase.” spunea Montaigne.&lt;br /&gt;Examinând acţiunea copilului în joc, se observă că el operează cu semnificaţiile obiectelor. Dacă în etapele iniţiale ale dezvoltării este necesar obiectul-substitut şi acţiunea relativ desfăşurate cu el, în etapele târzii ale dezvoltării jocului obiectul se manifestă prin cuvântul denimire. În felul acesta acţiunile de joc au un caracter intermediar, căpătând treptat caracterul de acţiuni mintale cu semnificaţii ale obiectelor efectuate în planul limbajului, cu voce tare.&lt;br /&gt;Valoarea jocului rezidă în substratul lui cognitiv. Între joc şi situaţia reală există întotdeauna o similitudine formală, o analogie. De aceea, jocurile de simulare pot fi aplicate ca o tehnică atractivă de explorare a realităţii, de explicare a unor noţiuni şi teorii abstracte, dificil de predat pe alte căi. Strategia jocului este în esenţă o strategie euristică. Ea se apropie de caracteristicile comportamentului emergent ce conduce la descoperirea unor cunoştinţe noi pe căi deductive dintr-un sistem de cunoştinţe deja existente, la descoperirea de noi relaţii logice, la găsirea unor soluţii valabile. Astfel învăţarea devine mai interesantă, mai atractivă, mai plăcută şi susceptibilă să pună mai uşor în evidenţă calităţi nebănuite încă la cei ce învaţă. Metoda jocului devine şi un exceptional exerciţiu de modelare a gândirii şi imaginaţiei, ascute spiritul de observaţie, dezvoltă ingeniozitatea şi inventivitatea, cultivă spiritul de investigaţie, de prevedere şi de perseverenţă în acţiune.&lt;br /&gt;În jocul instructiv se promovează o activitate creativă cu un specific aparte, motiv pentru care „pedagogia ludens” se încadrează şi se subordonează întru totul pedagogiei creativităţii.&lt;br /&gt;Metoda jocurilor valorifică avantajele dinamicii de grup. Independenţa şi spiritul de cooperare, participarea efectivă şi totală la joc, angajează atât pe elevii timizi, cât şi pe cei mai slabi, stimulează curentul de influenţe reciproce, ceea ce duce la creşterea gradului de coeziune în grupul de elevi.&lt;br /&gt;Condiţia principală a „jocului” este aceea de a-l face pe participant să-şi dea seama că se află într-o situaţie de învăţare, că primează aspectul cognitiv şi ca atare, acesta trebuie să se desfăşoare cu toată seriozitatea.&lt;br /&gt;Dacă sunt puţin obişnuiţi cu o asemenea modalitate de lucru, ei sunt înclinaţi să vadă totul ca un moment de divertisment, de amuzament, ceea ce prejudiciază atingerea sarcinilor de învăţare prestabilite.&lt;br /&gt;Este necesară de asemenea să se dea posibilitate fiecărui participant să beneficieze cât mai mult cu putinţă atât de informaţia care se ia drept bază de referinţă a soluţiilor (ce are caracter normativ), cât şi de experienţa propriului „rol” pe care îl joacă.&lt;br /&gt;Învăţatorului i se cere să dea dovadă de multă abilitate în dirijarea activităţii. El joacă aici numai un rol de coordonator, alege ce anume subiect poate fi transformat într-un pretext de joc; delimitează aria de probleme în cadrul cărora se va desfăşura jocul, problemele specifice de rezolvat; fixează obiectivele didactice şi educative, participă la confecţionarea materialului necesar pentru buna desfăşurare a jocului.&lt;br /&gt;Înainte de începerea jocului, subiecţii sunt puşi în temă (cu datele necesare ale problemei), li se explică cum va evolua acţiunea, se stabilesc echipele de participanţi (după nevoile jocului) lăsându-i să-şi aleagă singuri coechipierii sau la sugestia învăţătorului: se stabilesc reprezentanţii grupelor; se hotărăşte cine, ce roluri va avea de interpretat sau ce acţiuni vor efectua; se indică materialele de care vor avea nevoie şi vor primi explicaţii, indicaţii; se stabileşte perioada de joc.&lt;br /&gt;În timpul derulării jocului, învăţătorul va veghea ca acţiunea să nu se îndepărteze de tema dată, va da indicaţii suplimentare dacă va fi cazul, va stimula şi ajuta la rezolvarea „problemelor” atrăgînd atenţia asupra „punctelor de concentrare” ale acţiunii, îndrumând din când în când conduita subiecţilor etc. Rezultatele pot fi consemnate de fiecare dată în fişe, studiate şi discutate apoi cu grupurile respective, urmând să se determine ce propuneri viitoare sunt posibile şi de dorit etc. Pe masură ce se iau unele decizii, acestea sunt comunicate conducătorului de joc care sintetizează rezultatele ce se obţin în urma deciziilor luate. Pe baza acestor informaţii, participanţii îşi revăd comportamentul, iau noi decizii s.a.m.d. În final, se analizează şi se evaluează modul în care a decurs întreaga activitate şi rezultatele obţinute.&lt;br /&gt;„Prin intermediul jocului, copilul dobândeşte mai întâi acea autonomie, acea personalitate şi chiar acele scheme practice pe care le va necesita activitatea lui de adult.” (J. Chateau)&lt;br /&gt;Putem avansa ideea că schemele exercitate prin joc, sunt schemele pe care se bazează atât structurile cât şi funcţiile personalităţii.&lt;br /&gt;Claparede scria că „jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieţii.”, iar Chateau considera că fiinţa cea mai bine înzestrată este aceea care se joaca cel mai mult, iar sufletul şi inteligenţa devin mari prin joc.&lt;br /&gt;Jocul are la copil rolul pe care îl are munca la adult. Aşa cum acesta din urmă se simte puternic prin faptele sale şi copilul se simte mare prin succesele sale ludice.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;         &lt;br /&gt;BIBLIOGRAFIE&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;1. Chateau, J. – Copilul şi  jocul, E.D.P., Bucureşti, 1976;&lt;br /&gt;2. Claparede, Ed. – Psihologia copilului şi  psihologia experimentală,         E.D.P., Bucureşti, 1975, p.71;&lt;br /&gt;3. Cosmovici, A - Psihologie  şcolară, Ed. Polirom, Iaşi, 1996.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;RAPSODII DE MAI&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Înv. Urzică Doina&lt;br /&gt;                                                        &lt;br /&gt; Înv. Cristea Cornelia&lt;br /&gt;                                                      &lt;br /&gt;   Liceul Teoretic Mihai Veliciu Chişineu-Criş&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;În astă zi-nsorită&lt;br /&gt;Toată lumea stă-mbulzită.&lt;br /&gt;Forfotă şi veselie,&lt;br /&gt;Ce să fie?&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Cu firea ei cea arzătoare&lt;br /&gt;Soseşte invitata de onoare.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Mi se spune şi FLORAR !&lt;br /&gt;Peri şi meri în floare-s iar&lt;br /&gt;Toţi pomii sunt în sărbătoare&lt;br /&gt;În tei stă floare lângă floare.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;            Cântec: Cântec de primăvară&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Cântă greieraşul mic&lt;br /&gt;Sare-n sus ca un pitic&lt;br /&gt;Pentru gâze, pentru flori,&lt;br /&gt;Cântec drag de sărbători.&lt;br /&gt;           &lt;br /&gt;            Cântec:  Spune-mi iubite copilaş&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;-Eu sunt greierul Anton&lt;br /&gt;Uite ce-i dragă vecină:&lt;br /&gt;Azi nu mai avem făină&lt;br /&gt;Şi zău, nu-i deloc plăcut&lt;br /&gt;Să-ţi tot cer cu împrumut.&lt;br /&gt;Am dat vioara la moară&lt;br /&gt;Pe făină-o grămăjoară.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;-Rău ai făcut, zău, vecine&lt;br /&gt;Mai bine veneai la mine.&lt;br /&gt;Grămăjoara de făină&lt;br /&gt;O mănânci toată la cină.&lt;br /&gt;Dacă nu vindeai vioara&lt;br /&gt;Aveai făină toată vara.&lt;br /&gt;Doar eşti cântăreţ vestit;&lt;br /&gt;Acum, uite, ai greşit!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;-Las, că mai vorbim la cină,&lt;br /&gt;Te aştept, dragă vecină!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Greieruş, nu târâi!&lt;br /&gt;Mama s-a culcat o clipă&lt;br /&gt;Şi o poţi trezi!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Uite nu mai târâi, jur&lt;br /&gt;Dar nici frunza să nu cază.&lt;br /&gt;De ce cade ea, zul, zul?!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;            Cântec: Mama coace pâine&lt;br /&gt;                        Soare în ferestre&lt;br /&gt;                       Soarele  e unul&lt;br /&gt;                      Mama una este.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;-Pui golaşi cum staţi în cuiburi&lt;br /&gt;Fără plăpumioare?&lt;br /&gt;-Ne-nvelim cu ale mamei&lt;br /&gt;Calde aripioare.&lt;br /&gt;-Dar când mama nu-i acasă&lt;br /&gt;Şi ploiţa cerne?&lt;br /&gt;- Ne-nvelim atunci cu frunza&lt;br /&gt;Ramurii materne.&lt;br /&gt;-Dacă n-o să vină mama&lt;br /&gt;Şi-o să cadă frunza?&lt;br /&gt;-Cum să nu mai vină mama?&lt;br /&gt;-Cum să cadă frunza?&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;            Cântec: Mama coace pâine&lt;br /&gt;                        Soare în ferestre&lt;br /&gt;                       Soarele  e unul&lt;br /&gt;                      Mama una este.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Aricioaica-n umbra florii&lt;br /&gt;Îşi grijeşte ariciorii,&lt;br /&gt;Îi tot spală de cu zori&lt;br /&gt;Pe botic şi ochişori.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;            Cântec: Mama coace pâine&lt;br /&gt;                        Soare în ferestre&lt;br /&gt;                       Soarele  e unul&lt;br /&gt;                      Mama una este.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Eu sunt numai un copilaş&lt;br /&gt;Drăguţ şi mititel,&lt;br /&gt;Zburd vesel ca un fluturaş&lt;br /&gt;Nu obosesc defel.&lt;br /&gt;            Cântece:  Fluturaşul&lt;br /&gt;                          Albina şi florile&lt;br /&gt;                         Dacă vesel se trăieşte&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;RESPONSABILITATEA&lt;br /&gt;                                                               compusă de Negrea Alexandra&lt;br /&gt;                                                           cls. a IV-a A &lt;br /&gt;                                                                       inst. Jurgiu Corina&lt;br /&gt;                                                                        Şcoala Generală Galşa&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Şi eu am fost odată&lt;br /&gt;Copilaş micuţ&lt;br /&gt;Şi-mi doream din suflet&lt;br /&gt;Un animăluţ.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Mama mea mi-a spus&lt;br /&gt;Că un anumăluţ&lt;br /&gt;Cere mult de lucru&lt;br /&gt;Şi eu sunt micuţ.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;În cele din urmă,&lt;br /&gt;Mi-am luat un papagal,&lt;br /&gt;L-am numit Coco&lt;br /&gt;Dar l-am luat în zadar.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Prima zi cu el,&lt;br /&gt;Multă vreme m-am jucat,&lt;br /&gt;Dar după o vreme,&lt;br /&gt;Parcă l-am uitat.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Dar, până la urmă,&lt;br /&gt;L-am vândut pe papagal,&lt;br /&gt;Până nu cresc mare&lt;br /&gt;Nu mai vreau un animal.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPILARIE FERICITA&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                                                                  Inst. Negru Nicoleta&lt;br /&gt;                                                                                  Sc. Generala Sanger&lt;br /&gt;                                                                                       Jud. Mures&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Abilitatile practice- O disciplina iubita de elevi ce formeaza&lt;br /&gt;,,MICII ARTISTI”&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;          Noua viziune asupra disciplinei Abilitati practice-Educatie tehnologica are in vedere valorificarea impulsurilor si instinctelor naturale ale copiilor, folosindu-le in echiparea cu deprinderi mult mai eficiente.&lt;br /&gt;          Se poate observa o diferenta de denumire la nivel prescolar si clasele I-II si la clasele III-IV. Aceasta diferenta nu este facuta de dragul de a complica lucrurile, ci tine sa sublinieze particularitatile de varsta ale elevilor si racordarea obiectivelor ciclului primar la aceste particularitati. Din analiza continutului programei se desprind si alte aspecte noi, elevilor oferindu-li-se:&lt;br /&gt;·        Posibilitatea de a-si fixa un scop, o tinta;&lt;br /&gt;·        Raspunderea intelectuala pentru selectarea materialelor si a instrumentelor potrivite, in functie de scopul urmarit;&lt;br /&gt;·        Ocazia de a-si elabora propriul model si plan de lucru;&lt;br /&gt;·        Ocazia de a-si vedea propriile erori si de a-si gasi modul de indreptare, in limitele capacitatilor fiecaruia.&lt;br /&gt;In esenta ar trebui sa se aiba in vedere mai putin rezultatul extern si mai mult procesele si dezvoltarea morala si mentala implicate in procesul atingerii rezultatelor.&lt;br /&gt;          Avand aplicabilitate in viata de zi cu zi, aceste discipline permit explicarea lumii inconjuratoare si ofera copilului cunostintele necesare pentru a actiona asupra acesteia, in functie de propriile nevoi si dorinte.&lt;br /&gt;          Urmatoarele argumente conduc la concluzia ca ar trebui reconsiderata importanta disciplinei, deoarece prin acest domeniu se formeaza competente-cheie:&lt;br /&gt;·        Se asigura un motiv, copilul intrand in contact cu o mare varietate de materiale( din natura si prelucrate) intelegand semnificatia fiecaruia prin folosirea acestora in moduri reale;&lt;br /&gt;·        Se face apel la promptitudinea simturilor si la ascutimea observatiei;&lt;br /&gt;·        Se cere o imagine precisa a scopurilor ce trebuie atinse si este nevoie de ingenuitate si de inventivitate in planificare;&lt;br /&gt;·        Este necesara atentia marita si responsabilitatea personala in executie;&lt;br /&gt;·        Rezultatele se prezinta sub o forma atat de palpabila, incat copilul poate fi orientat sa-si aprecieze munca si sa-si perfectioneze etaloanele.&lt;br /&gt;“Copilul trebuie sa vina  la scoala cu lumea lui cu tot” si cu siguranta ca aceasta lume nu este lipsita de miscare, sunet. Culoare sau actiune si cu siguranta ca toate acestea nu sunt pe ultimul loc.&lt;br /&gt;     In directia unei adevarate schimbari, trebuie facuti urmatorii pasi:&lt;br /&gt;·        Fixarea unui scop( a unei tinte), pentru ca exista intotdeauna un motiv, o nevoie, provenind de la un scop ce trebuie atins.&lt;br /&gt;Motivatia este motorul intregului nostru comportament. Cadrele didactice trebuie sa le dea posibilitatea elevilor sa-si exprime nevoile si interesele si a-si fixeze o tinta in tot ceea ce fac.&lt;br /&gt;·        Selectarea materialelor si a instrumentelor potrivite, in functie de scopul urmarit.&lt;br /&gt;Se vor face numeroase exercitii de cunoastere a materialelor: materiale traditionale, materiale noi, obtinute prin prelucrarea celor naturale, etc. Cadrele didactice trebuie sa creeze o punte intre Educatie plastica si Abilitati practice- Educatie tehnologica, astfel incat elevii sa dobandeasca competentele necesare pentru a realize lucruri nu numai utile dar si de bun gust.&lt;br /&gt;·        Elaborarea propriului model; independenta in planificare si executie.&lt;br /&gt; Aceasta etapa este realizabila doar la sfarsitul clasei a IV-a, cand copilul a dobandit oarecare experienta, el putand sa-si ia zborul spre creatie. Prezentarea unui model reprezinta un ghid pentru clarificarea si adecvarea conceptiei, imitatia intervenind pentru a intari si ajuta.&lt;br /&gt;·        Evaluarea si autoevaluarea reprezinta capacitatea de autocontrol si se formeaza treptat.&lt;br /&gt;Ele presupun stabilirea anumitor standarde de performanta, pe care copiii le constientizeaza in timp.In evaluare trebuie sa tinem seama ca scolarii mici au nevoie de incurajari si stimulente in indeplinirea sarcinilor de lucru.&lt;br /&gt;Din puncul meu de vedere, ar trebui incluse mai multe ore in planul cadru din aceasta disciplina, deoarece copiii o adora si sunt nerabdatori sa realizeze cat mai multe lucrari, cu cat mai multe materiale, tehnici de lucru, modele cat mai diverse. Abilitatile practice-Educatia tehnologica sunt dintre cele mai agreate discipline, deoarece, desi sunt scolari, nu trebuie sa uitam ca ei sunt in primul rand copii si aceste activitati care se desfasoara cu multa indemanare si creativitate, ii fascineaza. Sa lasam Limba romana si matematica la loc de cinste, dar sa nu uitam de Abilitatile practice.&lt;br /&gt;Cateva din imaginile care dovedesc priceperea si dragostea copiilor pentru creatie:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Noi si clasa noastra impodobita, asteptam ziua de I Iunie&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;ABUZUL ASUPRA COPILULUI&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Caraiman Ionela Laura&lt;br /&gt;Jud Neamt&lt;br /&gt;   Trăim într-o lume în care omenirea a explodat parcă în tot mai mulţi indivizi orizontali. Astfel se explică de ce s-a trezit din letargie jungla din om, iar timpul actual s-a încenuşat în violenţă. Şi astfel, fiinţa umană devine, pe zi ce trece, agentul tuturor conflictelor şi al niciunei armonii.&lt;br /&gt;   Agresionarea copilului constituie probabil forma cea mai vitriolantă şi mai abjectă a violenţei, căci prin ea este sfidată propria noastră devenire şi speranţă pentru viitor. Spun asta deoarece, în majoritatea cazurilor, maltratarea copilului semnifică un veritabil harachiri psihologic, ale cărui efecte se vor simţi întreaga viaţă. Adeseori considerăm că propria noastră maturitate şi acumulare de experienţă sunt suficiente pentru a stabili modelele educaţionale pentru copii. Cei mai mulţi dintre noi considerăm că avem întreaga capacitate de a creşte şi educa copii, că avem potenţialul de a înţelege şi rezolva nevoile lor, că ştim cum să-i sprijinim să crescă fericiţi. Părintele îşi atribuie drepturi depline asupra modului în care îşi creşte şi educă copilul. Educatorul apreciază că pregătirea lui profesională este cea mai indicată şi suficientă pentru a instrui şi orienta copilul în evoluţia lui. Medicul reprezintă garanţia intervenţiei în asigurarea sănătăţii fizice şi psihice a copilului – şi s-ar putea continua enumerarea persoanelor adulte: familie extinsă, specialişti şi nespecialişti cu care copilul vine în relaţie şi care sunt răspunzători de influenţa pe care o produc asupra lui. Dacă toate lucrurile ar merge bine, nu am avea de a face cu atâtea situaţii în care copiii sunt supuşi la atitudini incorecte, neadecvate, la diverse forme de abuz sau  neglijare din partea adulţilor.&lt;br /&gt;   Abuzul afectează dezvoltarea copilului în dimensiunile sale esenţiale. Efectele abuzului sunt profunde şi nefaste, însoţind individul de-a lungul vieţii sale. De aceea se impune cu necesitate abordarea problemei abuzului şi acordarea unei atenţii deosebite traumelor trăite în copilărie. Agresiunea asupra copilului semnifică maltratarea lui, indiferent dacă acesta se află în postura de martor al violenţei domestice, de victimă efectivă în ambele ipostaze.&lt;br /&gt;   Abuzul este o manifestare a violenţei faţă de copii, profitându-se de diferenţa de forţe, provocând intenţionat afectarea fizică şi psihică a acestora. Abuzarea copilului sau maltratarea lui este constituită de toate formele de rele tratamente. Putem să ne dăm seama că un copil a fost supus unei forme de abuz sau de neglijare observând şi analizând modificările produse în comportamentul său în comparaţie cu cel anterior. Principalele manifestări pe care le poate prezenta un copil sunt:&lt;br /&gt;- tulburări de somn (insomnii, somn agitat, coşmaruri);&lt;br /&gt;- tulburări de alimentaţie;&lt;br /&gt;- manifestarea fricii de atingere;&lt;br /&gt;- prezenţa unor ticuri (ticul clipitului, rosul unghiilor, alte mişcări cu caracter repetitiv);&lt;br /&gt;- persistenţa unor senzaţii olfactive sau cutanate obsedante;&lt;br /&gt;- modificarea rapidă a dispoziţiei afective;&lt;br /&gt;- impulsivitatea, agresivitaea nejustificată de situaţie;&lt;br /&gt;- autostigmatizarea, culpabilizarea;&lt;br /&gt;- neglijenţa în îndeplinirea sarcinilor şi incapacitatea de a respecta un program impus;&lt;br /&gt;- dificultăţi în relaţionare şi comunicare;&lt;br /&gt;- scăderea randamentului şcolar;&lt;br /&gt;- tulburări de comportament (minciuna, fuga de acasă, fuga de la şcoală, evaziune familială, absenteism şcolar, abandon şcolar, furt, consum de alcool, droguri şi ţigări);&lt;br /&gt;- comportament necorespunzător vârstei.&lt;br /&gt;   Abuzul nedepistat şi netratat produce modificări grave în structura personalităţii copilului, cu repercursiuni majore în timp. Pe termen scurt, efectele abuzului sunt mai uşor de identificat, de analizat şi de ameliorat, dar de cele mai multe ori, efectele lui nefaste însoţesc individul de-a lungul întregii vieţi. Cu cât intervenţia şi recuperarea se fac mai târziu faţă de momentul producerii abuzului, cu atât sunt mai dificile şi cu şanse mai reduse de succes.&lt;br /&gt;   Pentru a contribui la conturarea de noi atitudini faţă de problematica abuzului, s-a observat că, din păcate, şi şcoala este un spaţiu în care se poate constata producerea de abuzuri. Cadrul didactic poate observa efectele abuzurilor asupra copiilor. El poate juca un rol activ în soluţionarea cazurilor de abuz. Cunoscând particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor, îi poate ajuta în depistarea şi îndrumarea cazurilor de abuz. Trebuie să existe o relaţie permanentă şi eficientă între cadru didactic, copil, familie, comunitate pentru a contribui la prevenirea situaţiei de abuz. Dincolo de situaţiile de abuz fizic întâlnite sunt mult mai frecvente abuzurile emoţionale de genul etichetării, marginalizării, ignorării, izolării sau apelării jignitoare. În cazul copiilor abuzaţi cadrul didactic trebuie să dea dovadă de răbdare, înţelegere, disponibilitate, să nu folosească pedepse, să nu bruscheze copiii, să dea dovadă de empatie, să nu ridiculizeze copilul în faţa colegilor, să dea dovadă de aptitudini şi comportament pozitiv.&lt;br /&gt;   Societatea în care trăim trebuie să conştientizeze importanţa protejării şi ocrotirii copiilor. Aceasta se realizează cu grijă, răbdare, atenţie, dar şi cu multă dragoste. H. Spencer a subliniat acest lucru spunând: ,,Copiii cărora nu li se arată dragoste ajung să nu iubească.”&lt;br /&gt;   Şi ce este o lume fără iubire?....&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;FELICITARE PENTRU 1 IUNIE – Porumbelul-copil (colaj)&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;NEDUMERIRE DE COPIL&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;      Ce nu-i dulce e sărat,                                                          Par lesne rostite-aşa&lt;br /&gt;      Ce nu-i alb e colorat,                                                          Însă nu-nţeleg ceva:&lt;br /&gt;      Ce nu-i tare este moale,                                                      Dacă totul e uşor,&lt;br /&gt;      Ce nu-i uşor este greu,                                                        Eu de ce nu pot să zbor?&lt;br /&gt;      Ce-i frumos nu e urât.                                                         – Copilaş micuţ şi drag,&lt;br /&gt;      Toate sunt la mine-n gând.                                                 Gândul zboară nencetat!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;...Şi eu sunt un mic creştin!&lt;br /&gt;Importanţa educaţiei moral-religioase în formarea personalităţii copilului&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                                                   Câmpan Maria&lt;br /&gt;                                                 Studentă,&lt;br /&gt;                                                Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Cluj- Napoca&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;"Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul creează un chip viu: uitându-se la el se bucură şi oamenii, Se bucură şi Dumnezeu. Şi oricine poate fi dascăl, dacă nu al altora, cel puţin al său."(Sfântul Ioan Gură de Aur).&lt;br /&gt;Educaţia moral-religioasă continuă opera de modelare a omului creat de Dumnezeu, înnobilând fiinţa umană cu tot ceea ce este mai bun în om. Educaţia moral-religioasă se adresează sufletului copilului, laturii moral-afective a personalităţii, sădind în acesta frumuseţea vieţii încă din perioada copilăriei.&lt;br /&gt;Din nefericire, prinşi de ritmul alert al vieţii cotidiene devenim din ce în ce mai indiferenţi faţă de problemele, suferinţele sau nevoile unor semeni ai noştri, uitând că „sfatul bun, zâmbetul şi fapta binefăcătoare sunt raze ale soarelui răsfrânte în sufletul omului. ” Din aceste motive educaţia moral-religioasă este nu doar posibilă de la o vârstă fragedă, ci şi necesară.&lt;br /&gt;Concepţia ştiinţifică asupra educaţiei moral-religioase se fundamentează pe datele psihologiei copilului şi pe practica educativă avansată. Această concepţie ne ajută să înţelegem nu numai că este posibil acest tip de educaţie de la cea mai fragedă vârstă ci mai ales necesitatea ei.&lt;br /&gt;Eficienţa muncii educative în grădiniţa de copii se bazează pe faptul ca vârsta preşcolară este vârsta cea mai favorabilă pentru asimilarea unor impresii puternice, pentru formarea, perfecţionarea şi transformarea deprinderilor în obişnuinţe, în această etapă formându-se  foarte uşor automatismele care stau la baza comportamentului.     &lt;br /&gt; Responsabilitatea educatoarei în cadrul desfăşurării activităţilor moral-religioase în context educaţional cât şi a părinţilor (implicit a întregii familii) este deosebită tocmai prin faptul că aceste medii constituie influenţe contextuale proximale de dezvoltare socio-cognitivă- afectivă a copilului, contribuind profund la formarea caracterului şi a personalităţii copiilor. Aceste medii au potenţialul de a stimula anumite comportamente exploratorii, în primul rând din partea copiilor (interesele şi motivaţia intrinsecă a copiilor de a afla mai multe despre existenţa lui Dumnezeu şi de a se ruga Lui) dar şi  din partea părinţilor şi a educatoarei, care sunt îndemnaţi să descopere să identifice esenţele ce caracterizează profilul psihologic al copilului. &lt;br /&gt;Vârsta copilăriei este cea mai importantă pentru a începe formarea religioasă a personalităţii umane, ca orice altă latură a educaţiei. Dacă nu se face educaţia religioasă încă din copilărie, riscul ca omul în devenire să nu cunoască niciodată frumuseţea credinţei este foarte mare.&lt;br /&gt;O trăsătură a personalităţii umane, care se manifestă în relaţiile individului cu ceilalţi este moralitatea. Procesul educaţiei morale este o activitate conştientă, complexă în vederea formării convingerilor, sentimentelor şi comportamentelor morale ale copiilor şi se realizează prin îmbinarea raţională a metodelor si procedeelor educative. Educaţia presupune trecerea de la morală la moralitate, concepte ce nu exprimă o identitate totală. Astfel, o moralitate superioară se poate contura prin educaţia religioasă începând încă din perioada preşcolară, dezvoltându-se linear pe parcursul ciclurilor de şcolarizare ulterioare.&lt;br /&gt;Activităţile instructiv-educative de natură moral-religioasă îşi propun anumite obiective specifice care urmăresc obţinerea de rezultate exprimate în comportamente operante observabile şi ancorate în relaţiile interpersonale. Printre aceste obiective se pot enumera: cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu (de a afla despre existenţa lui Dumnezeu; de a afla că Dumnezeu este prezent în orice loc, cunoaşte toate locurile, este Sfânt şi Stotputernic; trezirea dorinţei de a se ruga lui Dumnezeu; dobândirea de cunoştinţe şi sentimente care să stimuleze dezvoltarea spirituală ( de a se ruga, de a face corect semnul Sfintei Cruci, de a ajuta pe alţii).  Formarea virtuţilor creştine şi cultivarea comportamentului moral-religios în familie (de a asculta şi de a cinsti părinţii, de a respecta fraţii, de a avea o atitudine creştinească faţă de ei), în biserică (de a se comporta adecvat în timpul slujbei, de a se ruga, de a face semnul Sfintei Cruci, de a asculta în linişte slujbele oficiate de preot, de a cinsti icoanele etc.), grădiniţă şi cercul de prieteni (de a avea o atitudine  de toleranţă şi bunăvoinţă în raport cu colegii). Un alt obiectiv este cunoaşterea semnificaţiei şi importanţei marilor sărbători religioase şi a unor obiceiuri creştineşti specifice acestora (Naşterea Domnului, Învierea Domnului, Înălţarea Domnului etc.). Educarea atitudinii de toleranţă faţă de copiii care aparţin altor culte creştine şi altor religii (învăţarea unor atitudini de acceptare necondiţionată a celorlalţi, indiferent de cultul creştin din care face parte, cultivarea respectului faţă de colegi; identificarea şi dezvoltarea sentimentelor de apartenenţă la grup faţă de copiii care aparţin altor culte creştine şi altor religii).&lt;br /&gt;Educaţia religioasă pregăteşte copilul pentru o percepţie autocuprinzătoare a realităţii, mult mai adâncă şi semnificativă, totodată vizează, în egală măsură, sarcini informative şi sarcini formative.&lt;br /&gt;Sensul informativ al educaţiei religioase desemnează asimilarea unor cunoştinţe specifice cu caracter spiritual-religios. Prin aceasta educaţia religioasă este strâns legată de educaţia intelectuală, estetică, morală şi civică, asigurând continuitatea spirituală la nivel social şi individual. La preşcolari (şi nu numai), activităţile de natură informativă ale educaţiei religioase se pot realiza prin intermediul povestirilor religioase, prin dezvăluirea conţinuturilor morale cuprinse în secvenţele biblice sau alte cărţi cu tematici religioase, prin intuirea unor imagini cu conţinut şi mesaj religios.&lt;br /&gt;Sensul formativ al educaţiei religioase constă în implicarea întregului sistem cognitiv al copilului, a tuturor proceselor psihice şi a capacităţilor lui intelectuale în descifrarea şi trăirea sensurilor adânci ale existenţei lui Dumnezeu, prin interiorizarea valorilor şi a normelor religioase, prin valorificarea substratului moral-intrinsec al personalităţii copilului şi prin transpunerea acestora în comportamente dezirabile în cadrul relaţiilor interpersonale.&lt;br /&gt;Activităţile religioase se realizează potrivit particularităţilor de vârstă ale copiilor şi presupun o latură intelectuală, concretizată în învăţătura de credinţă sau concepţia religioasă; o componentă afectivă ipostaziată în trăirile de respect şi dragoste creştină; o dimensiune activ – participativă. Educaţia religioasă contribuie la formarea conştiinţei religioase a copiilor prin familiarizarea lor cu scrierile religioase, cunoaşterea unor fragmente din Sfânta Scriptură şi înţelegerea limbajului din sfera valorilor religioase, precum şi la formarea sentimentelor şi atitudinilor de toleranţă între copiii dintr-un colectiv, trăirea în spiritul onestităţii, promovarea valorilor morale, iubirea de Dumnezeu şi semeni.&lt;br /&gt;La o analiză psihologică mai atentă este important să includem învăţarea prin modelare (denumită fiind şi învăţarea vicariantă, de către psihologul Albert Bandura). Acest tip de învăţare este specifică etapelor timpurii de dezvoltare, în special etapei preşcolare şi şcolare şi presupune că orice comportament este învăţat prin modelare (la început pe secvenţe de comportament, apoi comportamentul integral), fapt ce ne determină să ne gândim că prin modelare am învăţat să ţinem lingura şi creionul în mână şi am învăţat să citim cunoscând mai întâi alfabetul. Prin urmare, tot pe baza învăţării prin modelare vor învăţa copiii de mici să se roage, să-şi facă semnul Sfintei Cruci, să meargă la biserică, etc.&lt;br /&gt;Este important de menţionat faptul că stilul parental este crucial în modelarea comportamentelor copiilor. În acest stadiu de dezvoltare, copilul imită în cea mai mare parte a timpului comportamentul adulţilor sau a altor persoane din mediul proximal, aceştia constituind modele pentru adoptarea unor comportamente din partea copiilor. Conform studiilor făcute de psihologul Diana Baumrind pe investigarea stilurilor parentale pe care părinţii le manifestă în raport cu copiii, s-a dedus că stilul autoritativ este cel mai eficient (în sensul că aceşti părinţi deţin şi control dar oferă şi căldură ridicată copiilor lor). De aceea este foarte important să nu existe discrepanţe între părinţi ci aceştia să manifeste păreri şi atitudini congruente, similare copilului pentru a nu crea distorsiuni cognitive, neînţelegeri şi ambiguitate copilului având în vedere că în perioadele timpurii de dezvoltare copilul este foarte receptiv. Este recomandată creşterea implicării părinţilor şi a altor factori educaţionali din cadrul comunităţii în activităţile  extracurriculare (educaţia informală şi cea nonformală) în crearea unui mediu pentru dezvoltarea morală optimă a copiilor.&lt;br /&gt;Educaţia religioasă nu se poate limita numai la predarea şi învăţarea religiei în activităţile curriculare propuse în contextul educaţional. Educaţia moral-religioasă, ca latură a educaţiei este şi trebuie să fie privită de cadrele didactice cu mare responsabilitate civică. Exercitarea ei sistematică îşi găseşte explicaţia în logica demersului acţiunii educaţionale complexe, iar eficienţa acestei munci atârnă de reconstrucţia morală a formatorilor, de pregătirea lor didactică şi religioasă şi nu în ultimă instanţă de garantarea libertăţii de a exercita educaţia moral religioasă în contextul şcolar.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Bibliografie:&lt;br /&gt;1. Bunescu, V., Educaţia morală şi formarea personalităţii. Fundamente psihopedagogice,  în Revista de pedagogie nr. 6-7-8/, Bucureşti,1991;&lt;br /&gt;2. Vasile, Danion, Cum să ne creştem copiii, Ed. Lucman, Bucureşti, 2006;&lt;br /&gt;3.  Mitropolitul Kievului, Vladimir, Despre educaţie, Ed. Sophia, Bucureşti, 2003&lt;br /&gt;4. Nancy, Darling, Parenting Style and Its Correlates, Clearinghouse on elementary and early childhood education, University of Ilinois ,1999.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                                                                                              Steagul          Zilei internaţionale a copilului&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                        Inst. Capitan Mirela&lt;br /&gt;                                                              Scoala cu clasele I-IV Chislaca,&lt;br /&gt;                                     Jud. Arad        &lt;br /&gt;                                                                                 &lt;br /&gt;n      Verdele din fundal simbolizeaza creştere, armonie, prospeţime, şi fertilitate;&lt;br /&gt;n      Roşu şi galben, albul şi negrul reprezintă diversitate şi toleranţă. Copiii au cheia spre pace şi toleranţă pentru rase, religie, diversitatea materială, mentală şi socială.&lt;br /&gt;n      Steaua care este realizată de picioarele figurinelor, reprezintă lumina. Cele cinci vârfuri ale stelei reprezintă continentele.&lt;br /&gt;n      Reprezentarea pământului din centru reprezintă casa noastră şi binecuvântarea asupra sa.&lt;br /&gt;n      Albastru simbolizează încredere, loialitate, înţelepciune, inteligenţă, credinţă, adevăr şi cer. Figura albastră din vârf reprezintă Dumnezeu care este înfăptuitorul tuturor lucrurilor. Dumnezeu ne iubeşte pe toţi în mod egal şi noi trebuie să ne străduim să  procedăm la fel (lucru reprezentat de mâinile întinse ale figurinelor)&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;        Ziua de 1 iunie este sărbătoarea tuturor copiilor şi a fiecăruia în parte, un prilej în plus de a ne îndrepta gîndurile către toţi copiii. Drept urmare am cules si eu cateva maxime despre copii si copilarie&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;n      „Copilăria este unul dintre cele mai importante drepturi ale copilului.”&lt;br /&gt;                                                  „The Hurried Child”&lt;br /&gt;n      “Copilăria este inima tuturor vârstelor.”&lt;br /&gt;                                                   &lt;a href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Lucian+Blaga" target="_parent"&gt;Lucian Blaga&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;n      “Copilăria este singurul paradis pierdut.”&lt;br /&gt;                                                   &lt;a href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Valeriu+Butulescu" target="_parent"&gt;Valeriu Butulescu&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;n      “Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare.”                                       &lt;a title="Citate similare" href="http://www.citatepedia.ro/index.php?id=342" target="_parent"&gt; &lt;/a&gt;&lt;a href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Eugene+Ionesco" target="_parent"&gt;Eugene Ionesco&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;n      “Copiii sunt singura formă de imortalitate de care putem fi siguri.”&lt;br /&gt;                                                        &lt;a href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Peter+Ustinov" target="_parent"&gt;Peter Ustinov&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;n      Un copil poate oricând să-l înveţe pe un adult 3 lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte.”&lt;br /&gt;                                          &lt;a href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Paulo+Coelho" target="_parent"&gt;Paulo Coelho&lt;/a&gt; - Al Cincilea Munte&lt;br /&gt;n      “Cine a fost, măcar o dată, fascinat de sărutul unui copil, nu mai poate ucide nici un pui de hienă.”&lt;br /&gt;&lt;a title="Trimite prin e-mail" href="http://www.citatepedia.ro/citat.php?id=5807" target="_parent"&gt; &lt;/a&gt;                                              &lt;a title="Citate similare" href="http://www.citatepedia.ro/index.php?id=5807" target="_parent"&gt; &lt;/a&gt;&lt;a href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Vasile+Ghica" target="_parent"&gt;Vasile Ghica&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;n      “Copiii sunt mesajele vii pe care le trimitem unor vremuri ce nu le vom vedea.”&lt;br /&gt;&lt;a href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=John+W.+Whitehead" target="_parent"&gt;&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;                                                &lt;a href="http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=John+W.+Whitehead" target="_parent"&gt;John W. Whitehead&lt;/a&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                              &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Bodea Ioana – Adriana&lt;br /&gt;Şcoala Generală Nr. 2 Sântana&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;O lume minunată&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;,, Copilăria ... Mai întotdeauna ea trezeşte în sufletul omului un sentiment de melancolie: lumea tihnei în care visează gingaş şi cu sfială mugurul omenesc ce abia se deschide la viaţă e palidă şi săracă. Vârsta de aur? Nu, vârsta neputinţei şi a sensibilităţii aproape bolnave.’’ ( citate şi maxime de Ivan Alekseievici Bunin)&lt;br /&gt;Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viaţa omului. Oricine ar da orice pentru a redeveni măcar pentru câteva secunde din nou copil. Scriitori precum: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Barbu Ştefănescu Delavrancea şi Ionel Teodoreanu au evocat copilăria ca pe un tărâm al gingăşiei, dragostei şi fericirii.&lt;br /&gt;Tuturor ne e dor de copilărie, toţi tânjim după aceasta. Copilaria insa, are un dar de pret, unic, pentru intreaga noastra dezvoltare ulterioara. Este nevoie de atentie si respect fata de interesele si sentimentele spontane ale copilului, fata de stradaniile sale de a invata singur, fata de capacitatile pe care simte launtric impulsul sa le dezvolte. De acestea poate depinde bogatia personalitatii adulte, increderea in sine, dragostea de invatatura pe toata durata vietii, flexibilitatea, echilibrul launtric.(William Craine)&lt;br /&gt;Copilaria este o lume minunata ce trebuie pastrata pentru visele copiilor. Din cele mai stravechi timpuri un copil era o binecuvantare de la Dumnezeu, cei ce aveau copii erau un model de credinta pentru altii ceea ce nu mai putem spune in ziua de astazi. Copii platesc pentru greseala parintilor,traind intr-o lume plina de reguli si legi din care foarte putini le mai respecta.Cand esti copil o lume intreaga iti este la picioare, traiesti intr-un vis numit COPILARIE, unde esti stapan peste toate esti doar tu,fara griji ,fara nevoie , fara greutatea zilei de maine. Dar putem sa spunem asta pentru fiecare copil?In ce fel de vis traiesc cei ce sunt maltratati de proprii parinti,ce sunt trimisi sa munceasca zilnic pentru a face rost de bani, cei ce raman orfani pe drumuri inca de cand lumea li se pare un paradis al jucariilor si a iubirii? Dar si cei care isi strica singuri viata,avand copii cand ei insusi sunt niste copii? Cine este vinovat?&lt;br /&gt;Întradevăr, pentru unii viaţa nu e ca un parchet fin şi neted de dans, nu este totul roz, dar de aceea suntem noi învăţătorii să îi ajutăm pe cei care au probleme, să discutăm cu părinţii acestora şi să organizăm cât mai multe activităţi extracurriculare care îi va bucura şi se vor simţi bine.&lt;br /&gt;,,Un copil poate oricând să înveţe un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu sta locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce îşi doreşte.’’( Paulo Coelho)&lt;div class="blogger-post-footer"&gt;&lt;img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/206574636735367150-8824612763653563796?l=purcelclaudiu.blogspot.com' alt='' /&gt;&lt;/div&gt;</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/feeds/8824612763653563796/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/05/sa-invatam-impreuna-nr-3-invatamant_26.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/8824612763653563796'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/8824612763653563796'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/05/sa-invatam-impreuna-nr-3-invatamant_26.html' title='Sa invatam impreuna! - nr 3 - invatamant primar'/><author><name>Claudiu Purcel -  - purcelclaudiu@yahoo.com</name><uri>http://www.blogger.com/profile/09406496786353112886</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='32' height='24' src='http://4.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/SWKHFSKyk7I/AAAAAAAAAAM/MpacfBNyQLM/S220/IMG_1111.jpg'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-206574636735367150.post-801086478527073447</id><published>2009-05-26T05:19:00.000-07:00</published><updated>2009-05-26T05:24:00.305-07:00</updated><title type='text'>Sa invatam impreuna! - nr 3 - invatamant prescolar</title><content type='html'>Carnaval&lt;br /&gt;                                     de Carstea Felicia&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Personaje:&lt;br /&gt;Prezentator1; Prezentator2; Alba ca zapada; Piticii; Scufita rosie; Lupul; Praslea cel voinic; Harap alb; Eliza; Florita; Frumoasa din padurea adormita; Zana padurii; Lizuca; Doi feti cu stea in frunte; Alice; Imparatul; Imparateasa; popey marinarul; Zorro; Super catelusul; Robin Hood; Vanatorul; Piticul Barba-Cot; Vrajitoarea Tabitha; Chirita; Prezentator3;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Carnaval,carnaval&lt;br /&gt;Mai frumos esti ca un bal&lt;br /&gt;Ca aici poti sa gasesti&lt;br /&gt;Personaje din povesti.&lt;br /&gt;Pentru voi iubiti copii,&lt;br /&gt;Azi pe scena vor veni&lt;br /&gt;Imparati,imparatese&lt;br /&gt;Zane bune si craiese&lt;br /&gt;Si chiar Alba ca zapada&lt;br /&gt;Cu piticii-ncep parada&lt;br /&gt;Tabitha cea renumita&lt;br /&gt;Frumoasa din padurea adormita&lt;br /&gt;Si Chirita o sa soseasca&lt;br /&gt;Sa  ne mai inveseleasca&lt;br /&gt;Azi soseste si Alice&lt;br /&gt;Printi si printese de vis.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Prezentator2:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Chiar si Zorro va veni&lt;br /&gt;Daca nu ne-o pacali&lt;br /&gt;Iar super catelusul-ndata&lt;br /&gt;Va fi aici ca o sageata.&lt;br /&gt;Chiar si Popey marinarul&lt;br /&gt;Va sosi bata-l amarul&lt;br /&gt;Si Eliza si  Florita&lt;br /&gt;Vor veni aici fuguta&lt;br /&gt;Si alti eroi renumiti&lt;br /&gt;Sunt aici astazi poftiti.&lt;br /&gt;Dar sa-ncepem,dragii mei,&lt;br /&gt;Ca-s nerabdatori si ei.&lt;br /&gt;Cantec:&lt;br /&gt;Astazi este mare bal&lt;br /&gt;Astazi este carnaval&lt;br /&gt;Cine nu-i trecut pe lista&lt;br /&gt;Nu exista.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Alba ca zapada:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Sunt Alba ca zapada&lt;br /&gt;Si-aicea am venit&lt;br /&gt;Sa va prezint piticii&lt;br /&gt;Ce-n casa m-au primit&lt;br /&gt;Frumos de tot,saracii,&lt;br /&gt;Cu mine s-au purtat&lt;br /&gt;Dar si eu totdeauna&lt;br /&gt;Cu drag i-am ajutat.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Piticii:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Alba ca zapada&lt;br /&gt;Mereu te vom iubi&lt;br /&gt;Chiar daca la palat&lt;br /&gt;De-acuma vei trai&lt;br /&gt;Si in padurea noastra&lt;br /&gt;Te-om astepta mereu&lt;br /&gt;Sa ne ajuti intr-una&lt;br /&gt;La bine si la greu.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Scufita Rosie:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Sunt Scufita cea frumoasa&lt;br /&gt;Care am plecat de-acasa&lt;br /&gt;La bunica in padure&lt;br /&gt;Ca sa-i duc bucate bune&lt;br /&gt;Dar stiti bine ce-am patit&lt;br /&gt;Cand pe lup l-am intalnit&lt;br /&gt;De mama n-am ascultat&lt;br /&gt;Si lupul mi-a venit de hac&lt;br /&gt;Noroc cu bravul vanator&lt;br /&gt;C-a fost un mare salvator.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Lupul:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Buna-ziua,eu va zic&lt;br /&gt;Am intarziat un pic&lt;br /&gt;Iezilor neaparat&lt;br /&gt;Am vrut sa le vin de hac&lt;br /&gt;Pe Scufita cea frumoasa&lt;br /&gt;Vreau s-o pap ca e gustoasa&lt;br /&gt;Caci sunt bolnav,anemiat&lt;br /&gt;De cand carne n-am mancat&lt;br /&gt;Ca de cand s-a tot scumpit&lt;br /&gt;Doamne,tare am mai slabit!&lt;br /&gt;Eu Lupone ma numesc&lt;br /&gt;Si mananc tot ce-ntalnesc.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Vanatorul:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Eu sunt vanatorul,mare vanator&lt;br /&gt;Toata ziulica cu pusca la picior&lt;br /&gt;Cand apare lupul pe data il ochesc&lt;br /&gt;Si apoi el cade ,ca il nimeresc.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Piticul Barba-Cot:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Sunt piticul Barba-Cot&lt;br /&gt;Cu barba lunga de tot&lt;br /&gt;Sunt piticul cel vestit&lt;br /&gt;In padure renumit&lt;br /&gt;Cateodata duc scrisori&lt;br /&gt;La cei mici si marisori.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Praslea cel voinic:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Eu sunt Praslea cel voinic&lt;br /&gt;Si-am venit si eu un pic&lt;br /&gt;Sa va spun neaparat&lt;br /&gt;Ca de zmei eu am scapat&lt;br /&gt;Merele de aur,ei le tot furau&lt;br /&gt;Pe tata saracul,il tot necajeau&lt;br /&gt;Insa intr-o noapte,&lt;br /&gt;Sub pom i-am pandit&lt;br /&gt;Si precum se vede&lt;br /&gt;I-am si nimicit.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Harap Alb:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Harap alb eu ma numesc&lt;br /&gt;Si pe Span de-l intalnesc&lt;br /&gt;Cu sabia eu il lovesc&lt;br /&gt;Ca tare m-a pacalit&lt;br /&gt;Atunci cand ne-am intalnit&lt;br /&gt;Eliza:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;De cand mama a murit&lt;br /&gt;Vitrega ne-a chinuit&lt;br /&gt;Pe cei 11 fratiori&lt;br /&gt;I-a vrajit sa zboare-n zari&lt;br /&gt;Lebedele, fratii mei,&lt;br /&gt;M-au luat , m-au dus cu ei&lt;br /&gt;Eu camasi le-am crosetat&lt;br /&gt;Si de vraja i-am scapat&lt;br /&gt;Si-am putut in mod firesc&lt;br /&gt;Cu printul sa ma casatoresc.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Florita:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Sunt Florita cea frumoasa&lt;br /&gt;Si-n padure am trait&lt;br /&gt;De cand vitrega hangita&lt;br /&gt;Acolo m-a izgonit&lt;br /&gt;Hotii m-au primit in casa&lt;br /&gt;Mult de tot i-am ajutat&lt;br /&gt;Si de-atuncea niciodata&lt;br /&gt;Chiar nimic n-au mai furat.&lt;br /&gt;Printul de cum m-a vazut&lt;br /&gt;De sotie m-a cerut&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Frumoasa din padurea adormita:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Eu sunt Frumosa din padurea adormita&lt;br /&gt;Si daca nu eram trezita&lt;br /&gt;Poate si-acuma mai dormeam&lt;br /&gt;Si nici acum nu ma trezeam&lt;br /&gt;Insa printul m-a trezit&lt;br /&gt;Cu el m-am casatorit.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Zana padurii:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Zana padurii ma numesc&lt;br /&gt;Animalele iubesc&lt;br /&gt;Pe toate le ocrotesc&lt;br /&gt;Cu bagheta fermecata&lt;br /&gt;Cutreier padurea toata&lt;br /&gt;De multe ori s-a intamplat&lt;br /&gt;Ca printii nu m-au ascultat&lt;br /&gt;Si animale multe-au impuscat.&lt;br /&gt;Insa eu i-am pedepsit&lt;br /&gt;Pentru ca le-au omorat&lt;br /&gt;Si-n te miri ce i-am prefacut.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Lizuca:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Hai Patrocle sa fugim&lt;br /&gt;Spre bunici noi sa pornim&lt;br /&gt;Ca aicea-i tare greu&lt;br /&gt;Batuta am fost mereu&lt;br /&gt;Hai indata,nu mai sta&lt;br /&gt;Ca ne vede vitrega&lt;br /&gt;Si n-om mai putea pleca.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Doi feti cu stea in frunte:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Suntem doi feti cu stea in frunte&lt;br /&gt;Si am stat mai mult la munte&lt;br /&gt;Noi la stana am crescut&lt;br /&gt;Pana mama ne-a gasit&lt;br /&gt;De mici,Vrajba ne-a furat&lt;br /&gt;Multe ni s-au intamplat&lt;br /&gt;Astazi suntem fericiti&lt;br /&gt;De parinti am fost gasiti.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Imparatul:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Eu sunt maritul imparat&lt;br /&gt;Si am venit neaparat&lt;br /&gt;Sa va spun ca am umblat&lt;br /&gt;Toata tara-n lung si lat&lt;br /&gt;Am vazut copii cuminti&lt;br /&gt;Care asculta de parinti&lt;br /&gt;Si de aceia care&lt;br /&gt;Au avut o rea purtare&lt;br /&gt;Si atunci am zis asa:&lt;br /&gt;Bine vreau in tara mea!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Imparateaza:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Iata-ma-s imparateasa&lt;br /&gt;Draguta si gratioasa&lt;br /&gt;De bal cand am auzit&lt;br /&gt;In graba mare am venit&lt;br /&gt;La oglinda am poposit&lt;br /&gt;Si frumosa m-am gatit.&lt;br /&gt;Ca maritul imparat&lt;br /&gt;Ce aici s-a prezentat&lt;br /&gt;Mi-a spus c-o san e distam&lt;br /&gt;Si cu toti o sa dansam.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Popey marinarul:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Sunt Popey marinarul&lt;br /&gt;Spanac mananc mereu&lt;br /&gt;Sa am putere multa&lt;br /&gt;Ca sa ajut la greu.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Zorro:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Sunt Zorro,mare salvator&lt;br /&gt;Pe cei nedrepti ii pedepsesc&lt;br /&gt;Pe cei saraci eu ii ajut&lt;br /&gt;Ca pentru asta m-am nascut&lt;br /&gt;Sa fac dreptate tuturor&lt;br /&gt;Sa aiba-n viata mai mult spor.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Super catelusul:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Cand Poly are necazuri sunt iute&lt;br /&gt;Spun un-doi-trei si du-te!&lt;br /&gt;Iar pe Simon de-l intalnesc&lt;br /&gt;Planurile-i zadarnicesc&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Robin Hood:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Robin Hood eu ma numesc&lt;br /&gt;Cu sagetile tintesc&lt;br /&gt;Pe cei ce fac nedreptate&lt;br /&gt;La orase si la sate&lt;br /&gt;Toti saracii ma iubesc&lt;br /&gt;Ca stiu ca ii ocrotesc&lt;br /&gt;Sunt bun la suflet si mereu&lt;br /&gt;Am grija de poporul meu&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Vrajitoarea Tabitha:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Tabitha e al meu nume&lt;br /&gt;Vrajitoare-s cu renume&lt;br /&gt;Si pe matura  calare&lt;br /&gt;Eu pornesc in lumea mare&lt;br /&gt;Cu bagheta fermecata&lt;br /&gt;Eu cutreier lumea toata&lt;br /&gt;Si preschimb in animale&lt;br /&gt;Pe oricine-mi sta in cale&lt;br /&gt;Sa nu imi gresesti,copile&lt;br /&gt;Ca zau,ca fi vai de tine!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Chirita:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Sunt Chirita cea frumoasa&lt;br /&gt;De la Iasi eu am venit&lt;br /&gt;Si sunt tare bucuroasa&lt;br /&gt;Ca aici ne-am intalnit&lt;br /&gt;Rochia-i fara asemanare&lt;br /&gt;Palaria,pene are&lt;br /&gt;Iar umbrela fistichie,&lt;br /&gt;Zau,e o bijuterie!&lt;br /&gt;La Paris am fost plecata&lt;br /&gt;Ca sa fiu mai educata&lt;br /&gt;Frantuzeste eu vorbesc:&lt;br /&gt;“Au revoir”,va parasesc!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Prezentator3:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;De v-ati distrat si mari si mici&lt;br /&gt;O sa va mai chemam aici&lt;br /&gt;Ca,un carnaval ,tot omul stie&lt;br /&gt;E un prilej de bucurie.&lt;br /&gt;Va multumim dragi invitati&lt;br /&gt;Si am fost foarte onorati&lt;br /&gt;Ca ati venit sa ne vedeti&lt;br /&gt;Chiar daca ocupati sunteti.&lt;br /&gt;Si va dorim azi tuturor&lt;br /&gt;S-aveti la munca mai mult spor.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                          1Iunie-Ziua copilului din noi&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                                                        Inst.Lazăr Ramona&lt;br /&gt;                                                             Educatoare:Cotuna Cornelia&lt;br /&gt;                                                          Grădiniţa:PN.Chişlaca,Jud.Arad&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;       1Iunie ziua copilului este un eveniment mult aşteptat nu numai de copii,dar şi de adulţi deoarece,împreună au parte de activităţi distractive în casă sau afară,în aer liber.&lt;br /&gt;     Ziua copilului este o ocazie de a sărbători copilăria,de a le oferi copiilor un moment de bucurie pentru a realiza frumuseţea acestei vârstre şi de a profita pe deplin de aceasta.&lt;br /&gt;      Este necesar ca din postura de educator să valorifucăm această zi prin desfăşurarea unor concursuri,jocuri,competiţii,serbări etc. ,&lt;br /&gt;iar cea mai atractivă opţiune din punctul meu de vedere  este de organizare a unor competiţii,concursurii,copiii reuşind astfel să îşi demonstreze capacităţile şi priceperile prin îmbinarea plăcerii şi-a distracţiei.Iar noi vom avea doar rolul de a le dirija doar activităţile&lt;br /&gt;acest eveniment fiind dedicat în exclusivitate  lor.&lt;br /&gt;      1Iunie ,ziua copilului-este ziua în care se celebrează miracolul naşterii,miracolul purităţii dar şi întoarcerea la inocenţă .Nu există limite de vârstră când vine vorba de a sărbători ziua copilului.&lt;br /&gt;      Oricare dintre noi,pitic sau voinic,are voie să se simtă  copil…&lt;br /&gt;şi chiar este necesar ca măcar o dată pe an să lăsăm în urmă problemele de zi cu zi, să  zâmbim curat,să ne aducem aminte de copilărie şi să simţim că bucuria înfloreşte în inimile noastre.&lt;br /&gt;      Prin gingăşia lor copiii sunt uşor de iubit.Nu poţi să nu-i iubeşti! Calitatea sufletului copilului este nealterat.Sinceritatea şi puritatea lui ne impresionează.Voia bună,surâsul gingaş al copiilor,sădeşte în noi speranţa de mai bine.&lt;br /&gt;      Copii au reuşit să ne inspire pe noi toţi, drept dovadă am strâns câteva poezii dedicate lor.Acestea sunt doar câteva din poeziile pentru copii pe care,posibil le auziţi la fiecare serbare realizată cu ocazia zilei  de 1iunie,zi în care se sărbătoreşte Ziua Copilului.      &lt;br /&gt;                                                     &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                          1Iunie,ziua copilului&lt;br /&gt;                                                                                                   &lt;br /&gt;Este 1iunie                                  Sandu cel cu ochelari&lt;br /&gt;E prima zi de vară                      Cu a sa chitară&lt;br /&gt;Soarele e sus pe cer                    Singur s-a acompaniat&lt;br /&gt;E frumos afară .                        Pentru prima oară,&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Suntem astăzi mai voioşi         Şi o coardă i s-a rupt&lt;br /&gt;Căci avem serbare                   Când lovi mai tare&lt;br /&gt;E ziua copiilor                            Nimeni nu s-a supărat&lt;br /&gt;E zi de sărbătoare.                   C-aşa e la serbare.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;La serbare a venit                     Ionel s-aîncurcat&lt;br /&gt;Astăzi multă lume .                   Şi s-a-nroşit ca focul&lt;br /&gt;Cântece şi poezii                        `Nu-i nimic`,cu toţi au zis&lt;br /&gt;Fiecare spune.                          `Bată l-ar norocu`.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Copilărie&lt;br /&gt;                                               De Ana Blandiana&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Copilăria-i o poveste&lt;br /&gt;Ce te cuprinde şi apoi te lasă&lt;br /&gt;Ajungi bătrân,şi zici c-a fost frumoasă&lt;br /&gt;A fost atunci,azi nu mai este                              &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Învaţă să-ţi trăieşti copilăria&lt;br /&gt;Căci ea se duce –aşa rapid,&lt;br /&gt;De n-ai să poţi să zici c-a fost frumoasă,&lt;br /&gt;Când s-a pierdut în infinit.                                                                                                  &lt;br /&gt; Aş vrea să rămân copil                             Ziua copilului&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Aş vrea să rămân copil                     Mesajul nostru azi de1 iunie&lt;br /&gt;Pentru totdeauna!                              E un cântec de pace şi de drag!    &lt;br /&gt;Aş vrea să mă joc,                       E sol trimis spre toţi copiii lumii,                          &lt;br /&gt;Să alerg desculţă,                           De pe al nostru românesc meleag.                             &lt;br /&gt;Să construiesc castele de nisip,&lt;br /&gt;Şi să prind fluturi                              Azi e zi de sărbătoare,&lt;br /&gt;Să-mi pun cirese la urechi               Porumbel ca albul spumei&lt;br /&gt;Şi să fiu alintată.                               Pace scriu rotund sub zare,&lt;br /&gt;Dacă s-ar putea,                                Pentru toţi copiii lumii.                             &lt;br /&gt;Aş ridica ruga lui Dumnezeu&lt;br /&gt;Să rămână mama,mama                   Am dori să fie vară,&lt;br /&gt;Tata,tata                                            Cu flori,cânt şi păsărele,&lt;br /&gt;Şi să nu devină bunic.bunică.            Cu pâraie reci sub soare,&lt;br /&gt;Şi eu,                                                  Să ne răcorim în ele&lt;br /&gt;Prinţesa lor iubită&lt;br /&gt;Ce păcat că nu se poate                   1Iunie-ziua copilului&lt;br /&gt;Ca eu să fiu copil mereu!&lt;br /&gt;Legea firii este ca toţi copiii           Să fii un copil e un lucru serios,&lt;br /&gt;Să devină părinţi de copii               Nimic pe lume nu e mai frumos!&lt;br /&gt;Şi să retrăiască copilăria                Nici un minut nu stai pe loc,&lt;br /&gt;Cu ochi şi suflet de părinţi.           Poţi să zâmbeşti şi ai noroc.  &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;,,Aşvrea să fiu mereu copil                       S-alerg desculţă pe afară&lt;br /&gt;  Să mă-nvârtesc fără sfială,                      În iarba umedă covor,&lt;br /&gt;  Să văd bujori în April                 Să vad bondarul gras cum zboară            &lt;br /&gt;  Trezindu-se din amorţeală.                 Legat de coada unui nor.”               &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;    &lt;br /&gt;                    &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;1 IUNIE “ZIUA COPILULUI”&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;EDUCATOARE: CÎLB MARIA&lt;br /&gt;GRADINITA PN GALSA&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Cantec: ,,Zi de sarbatoare,,&lt;br /&gt;         Versuri : A.Grigoriu&lt;br /&gt;         Muzica: Temistocle Popa&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 1.:&lt;br /&gt;     Copiii se joaca si cresc,&lt;br /&gt;     Si lumea e toata a lor,&lt;br /&gt;     L-i pasul spre maine firesc&lt;br /&gt;     Aripa-naltata de zbor.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIl 2:&lt;br /&gt;     Tot cerul albastru se aduna&lt;br /&gt;     In ochii lor calzi,visatori,&lt;br /&gt;     Ei nu stiu ce-i nor si furtuna&lt;br /&gt;     Ei sunt ai Romaniei flori.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 3:&lt;br /&gt;      Frumos e cand&lt;br /&gt;      Din tari indepartate&lt;br /&gt;      Copii lumii, la un loc se aduna,&lt;br /&gt;      Si-ncep cu glassul&lt;br /&gt;      Inimii curate,&lt;br /&gt;      Sa-si cante bucuria impreuna.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 4:&lt;br /&gt;      Ne nestem mici si lumea ne primeste&lt;br /&gt;      Cu bratele deschise si zambete de mama&lt;br /&gt;      Caldura vietii ne indruma pasii&lt;br /&gt;      Si soarele ne-mbie si ne cheama.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 5:&lt;br /&gt;      Iubesc cununa soarelui de vara&lt;br /&gt;      Si stelele si luna de pe cer&lt;br /&gt;      Si cantul brotaceilor spre seara&lt;br /&gt;      Si norii ce imbie si ne cheama.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 6:&lt;br /&gt;      Atunci se-nmiresmeaza trandafirii&lt;br /&gt;      Atunci se face bolta si mai clara,&lt;br /&gt;      Si luminând nadejdea omenirii,&lt;br /&gt;      Al pacii soare prinde sa rasara!&lt;br /&gt;      Totul e nou,frumos si fara seaman,&lt;br /&gt;      Intregul univers ne apartine&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;CANTEC: ,,1 IUNIE ,,&lt;br /&gt;                  Muzica:Alexanndru Stanciu&lt;br /&gt;                  Versuri :N.Nasta&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 7:&lt;br /&gt;      Planeta poate fi asemuita&lt;br /&gt;      C-o sfera de cristal ce-o tii in mana,&lt;br /&gt;      De-o scapi cumva, izbita de tarâna&lt;br /&gt;      In cioburi s-ar preface-ntr-o clipita&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 8:&lt;br /&gt;      Pamant rotund si mare,tu globul meu strabun,&lt;br /&gt;      Pe cat esti de puternic,pe-atata esti de bun!&lt;br /&gt;      Tu porti pe ai tai umeri,poveri nenumarate,&lt;br /&gt;      Intreaga omenire si casele ei toate!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 9:&lt;br /&gt;      Toti muntii te apasa,dar tu in spate-I tii,&lt;br /&gt;      Pajisti inflorite si bucuri pe copii&lt;br /&gt;      Si fiecare-ti este c-o dragoste dator,&lt;br /&gt;      Esti bun ca un parinte si-atat de rabdator.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 10:&lt;br /&gt;      Vrem scoli si gradinite si paine vrem sa avem,&lt;br /&gt;       Sa piara asuprire si foame si durere,&lt;br /&gt;      Pace si omenie,triumful lor il vrem.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 11:&lt;br /&gt;      Vrem sa oprim la timp orice urgie&lt;br /&gt;      Si orice vrajba ne apasa&lt;br /&gt;      Ca dragostea in om sa reinvie&lt;br /&gt;      Si pacea sa se-ntoarca iar acasa.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 12 :&lt;br /&gt;      Mai sunt copii ce rabda-n foame si in boli,&lt;br /&gt;      Mai sunt copii ce mor, copii fara parinti,&lt;br /&gt;      Copii ce bat la usa unor scoli,&lt;br /&gt;      Si se intorc cu lacrimi pe obrajii lor fierbinti.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 13:&lt;br /&gt;      Datorie avem sub soare&lt;br /&gt;      De amar sa-I izbavim,&lt;br /&gt;      Fiindca nu la intimplare&lt;br /&gt;      Ne e dat sa traim.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 14:&lt;br /&gt;      Creste-ti-va copiii in cinste si fratie,&lt;br /&gt;      Dati-le conditii sa-nvete si sa cante,&lt;br /&gt;      Feriti-I de necazuri,de-a foametei urgie&lt;br /&gt;      Si a razboiului crija sa nu-I mai framante!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 15:&lt;br /&gt;      Va chem pe voi,copii ai pamantului&lt;br /&gt;      Sa ne stringem toti,&lt;br /&gt;      Sa cantam,, Cantecul prieteniei,,&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;CANTEC ,, Copii din toata lumea,,&lt;br /&gt;              Muzica; Al.Stanciu&lt;br /&gt;              Versuri: R.Muresan&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 16:&lt;br /&gt;      Mana alba sa se prinda&lt;br /&gt;      De mana galbena si de cea bruna,&lt;br /&gt;      Ca hora sa fie mai mare si buna&lt;br /&gt;      Si-ntregul glob sa cuprinda.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 17:&lt;br /&gt;      Caci de-s albe ,negre aramii,&lt;br /&gt;      Chipurile noastre pe planeta,&lt;br /&gt;      Ochii-n soare, ochii de copii,&lt;br /&gt;      Surazand, cu toate se repeta.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 18:&lt;br /&gt;      Dimineata-I blanda si senina&lt;br /&gt;      De pe stresini, ca de o bicei,&lt;br /&gt;      Se inalta iarasi in lumina,&lt;br /&gt;      Catre cer, un stol de porumbei.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 19:&lt;br /&gt;      Nu stiu zarea unde vor sa zboare&lt;br /&gt;      Insa stiu si tare mult imi place,&lt;br /&gt;      Ca ei duc pe albe aripioare&lt;br /&gt;      O solie, gand curat de pace.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 20:&lt;br /&gt;      Pentru toti si pentru toate,&lt;br /&gt;      De orisicate graiuri&lt;br /&gt;      Si-n oricare locuri traitori,&lt;br /&gt;      Pasarile zic la fel din naiuri,&lt;br /&gt;      Florile la fel impart culori.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 21:&lt;br /&gt;      Si la fel ne place rasul,jocul,&lt;br /&gt;      Si la fel visam sa crestem mari,&lt;br /&gt;      Pentru tot ce-I viata si blandete,&lt;br /&gt;      Pentru tot ce-n roade se preface,&lt;br /&gt;      Pentru drumuri noi si indraznete,&lt;br /&gt;      Noi la fel dorim sa fie pace.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 22:&lt;br /&gt;      Oameni mari si luminati&lt;br /&gt;      Dreptul sa ni-l aparati&lt;br /&gt;      Nu cu tunuru si rachete&lt;br /&gt;      Ci cu carti si jucarii,&lt;br /&gt;      Case,parcuri,scoli si paine&lt;br /&gt;      Caci suntem ai lumii fii&lt;br /&gt;      Si nadejde n-I in maine.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 23:&lt;br /&gt;      Suntem copii lumii&lt;br /&gt;      Si pacem vrem si soare,&lt;br /&gt;      Parintii sa ne cante&lt;br /&gt;      In leagan bucuria.&lt;br /&gt;      Solia noastra azi&lt;br /&gt;      Sa zboare peste mare,&lt;br /&gt;      Solia, tuturor copiilor din Romania.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;COPIL 24:&lt;br /&gt;      Dragi parinti si oameni mari,&lt;br /&gt;      Va rugam sa fiti mai tari.&lt;br /&gt;      Sa-i convingeti pe cei rai,&lt;br /&gt;      Sa renunte la razboi.&lt;br /&gt;      Noi vrem pace,jucarii,&lt;br /&gt;      Vrem sa fim mereu copii!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;CANTEC: ,, ODA BUCURIEI,,&lt;br /&gt;             Versuri: Schiller&lt;br /&gt;             Muzica: Ludwing van Beethoven&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Bibliografie: materialul folosit apartine generatiilor de educatoare de la care a fost preluat fara a fi indicat nici un autor al versurilor din montaj&lt;br /&gt;.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                      &lt;br /&gt;          &lt;br /&gt;COPILUL SI FLOAREA&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                                             -scenetă-&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Vedem un copil îmbracat în floare.Se leagănă încet,de parcă l-ar mişca un vânt uşor.Un alt copil,îmbrăcat în fluturaş,se apropie de,, floare’’,îi dă ocol.&lt;br /&gt;FLUTURAŞUL :&lt;br /&gt;                         O ! ce mandră floare!&lt;br /&gt;                         Dar ieri mi se pare&lt;br /&gt;                         Că nu te-am zarit!&lt;br /&gt;FLOAREA:&lt;br /&gt;                         Azi m-au sadit,&lt;br /&gt;                         Aici,lânga bloc.&lt;br /&gt;FLUTURAŞUL:&lt;br /&gt;                         Am avut noroc&lt;br /&gt;                         Sa te întâlnesc.&lt;br /&gt;(Mângâie floarea)&lt;br /&gt;                          De azi inainte&lt;br /&gt;                          Aici poposesc&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;(Apar patru copii.O fata si trei baieţi.Unul din baieţi e mai mic.Fluturaşul fuge de lângă floare,dar continua să ,,zboare’’în apropiere.Lângă floare,copii fac un semicerc,cu fata spre public.)&lt;br /&gt;                PRIMUL BAIAT:&lt;br /&gt;                             Ce frumoasă floare!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                  FATA:Şi ce miros are!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                  Al DOILEA BĂIAT:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                     Da !si ce petale&lt;br /&gt;                     Roşii,roşioare...&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;BAIATUL MIC: ( timid)&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                      Şi  ce ...&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;FATA:&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                  Tu taci,că eşti mic&lt;br /&gt;                  Şi nu ştii nimic!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;PRIMUL BĂIAT:&lt;br /&gt;                   Vreau să afle fiecare:&lt;br /&gt;                   Eu o să-ngrijesc o floare!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;FATA:&lt;br /&gt;Ba eu am să o îngrijesc mai tare!&lt;br /&gt;Si cum să să o ud si....tot ce se cuvine!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;AL DOILEA BAIAT:&lt;br /&gt;Ba floarea eu o îndrăgesc mai tare!&lt;br /&gt;Eu o îngrijesc!Am şi   o stropitoare....!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;PRIMUL BAIAT:&lt;br /&gt;Si eu am stropitoare...Şi găleata!&lt;br /&gt;FATA:&lt;br /&gt;Parca eu n-am ? Ba am si o lopată!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;BĂIATUL MIC:&lt;br /&gt;Am si eu o stropitoare....&lt;br /&gt;FATA:&lt;br /&gt;Ia fugi de –aici,&lt;br /&gt;Tu esti prea mic,&lt;br /&gt;Nu stii nimic!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;AL DOILEA BAIAT:&lt;br /&gt;Ba eu !&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;FLOAREA:&lt;br /&gt;Să vă înţelegeţi certându-vă e greu!&lt;br /&gt;Să mă-ngrijiţi toţi trei !&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;CEI TREI COPII MAI MARI:&lt;br /&gt;-Aşa !Aşa !&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;BĂIATUL MIC&lt;br /&gt;Şi eu ...&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;FATA:&lt;br /&gt;Tu taci ! Esti mic,&lt;br /&gt;Nu poti nimic!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;FLUTURASUL :(–către public)&lt;br /&gt;De –acuma măndra floare ca-n basme o să crească,&lt;br /&gt;Doar trei copii odata vor să o îngrijească !&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;(Fluturasul pleacă.Floarea începe să se legene.)&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;PREZENTATORUL  IV:&lt;br /&gt;Dar veţi vedea că n-a fost chiar aşa !&lt;br /&gt;După cinci zile,biata floare&lt;br /&gt;Striga in gura mare..(.iese)&lt;br /&gt;                                       &lt;br /&gt;FLOAREA:&lt;br /&gt;Mi-e sete !Mi-e sete tare!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;(Apare fluturasul)&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;FLUTURASUL:&lt;br /&gt;Dar ce-i cu tine  ?Ce -ai patit?&lt;br /&gt;Unde sunt copiii?&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;FLOAREA:&lt;br /&gt;Vai,de mult ei nu    m-au mai stropit.&lt;br /&gt;Ştii,&lt;br /&gt;Cei trei copii...&lt;br /&gt;Dar m-au uitat!&lt;br /&gt;Pe lângă mine trec,&lt;br /&gt;Dar nici nu mă privesc !&lt;br /&gt;Şi nu mai pot ,de sete mă sfârşesc!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;(Cei trei copii mari trec in fugă pe lângă floare.Fluturaşul îi opreşte.)&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;FLUTURASUL&lt;br /&gt;Copii!Ati spus că vreţi să îngrijiţi de floare,si uite,&lt;br /&gt;Biata,azi de sete moare!&lt;br /&gt;Nu vi-e ruşine.!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;PRIMUL BĂIAT:&lt;br /&gt;Ce ai cu mine- ?             (  Arătă spre celălalt băiat-)&lt;br /&gt;Eu am crezut că el o s-o stropească&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;AL DOILEA BĂIAT—Arătând fata&lt;br /&gt;Eu am crezut că ea o s-o ingrijească!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;FATA&lt;br /&gt;Iar eu mi-am zis că o udaţi voi doi!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;FLUTURASUL&lt;br /&gt;Ce tărăboi !&lt;br /&gt;Mai bine –ati pune mâna pe stropitoare&lt;br /&gt;Şi aţi uda îndată biata floare&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;FATA:&lt;br /&gt;Iar eu mă duc cu mama într-un loc....&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;AL DOILEA BĂIAT:&lt;br /&gt;Nici eu n-am timp de fel!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;(-Arătă spre celălalt băiat-)&lt;br /&gt;Vreau să mă joc cu el !&lt;br /&gt;(-Fug toţi trei)&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;FLUTURASUL:-strigă în urma lor&lt;br /&gt;Să vă fie ruşine !-(se apropie de floare)&lt;br /&gt;Ce milă mi-e de tine!&lt;br /&gt;Ţi-s prieten şi tu ştii cât te iubesc,&lt;br /&gt;Dar nu pot să te-ajut ,să te stropesc...&lt;br /&gt;FLOAREA-se aplecă tot mai mult&lt;br /&gt;Un pic de apă!Altfel mor!&lt;br /&gt;Vai !Cine-mi sare-n ajutor&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;(-Apare băiatul cel mic cu o stropitoare.Uda floarea fără să spună un cuvănt.Udând-o se înviorează,se ridică.Băiatul pleacă.Floarea strigă după el :&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;FLOAREA&lt;br /&gt;                 Îţi mulţumesc,micuţule  băiat,&lt;br /&gt;                 Tu,tu mă indrăgesti cu-adevărat!&lt;br /&gt;(-Panoul se retrage la loc.)&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;PREZENTATORUL IV:&lt;br /&gt;                   Ce ziceţi de cei trei copii mai mari?&lt;br /&gt;                                                                                                                     &lt;br /&gt;GRUPUL DIN SALĂ:&lt;br /&gt;                                                                                               &lt;br /&gt;Că sunt nişte fleacuri!                                                                               &lt;br /&gt;În vorbă,harnici foc,&lt;br /&gt;Dar la treabă,deloc !                                                              &lt;br /&gt;                                                                                             &lt;br /&gt;PREZENTATORUL IV:&lt;br /&gt;Iar cel mic cum s-a purtat                                        Sectiunea: prescolar&lt;br /&gt;Ca un om harnic adevarat !                                                       primar&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                                                                         Inst.Risnoveanu Nicoleta&lt;br /&gt;                                                                                         G.P.P.nr.10 ,,Ciupercuta’’&lt;br /&gt;Sfarsit                                                                                Buzau&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Scene din poveşti realizate de preşcolarii grupei mari de la GPN Valea Largă, jud. Mureş, prin tehnica Origami-educatoare Cozma Dorina.               CÂNTEC DE PRIETENIE                      COZMA DORINA-G.P.N .VALEA LARGĂ    Haideţi toţi,cu mic,cu mare    Să ne prindem fiecare    Mâinile ca-ntre prieteni,    Să dansăm,să fim mai sprinteni.        Jocul nostru să arate     Că suntem soră şi frate,    Prieteni şi prietene,    Veniţi şi voi repede.    Să întindem hora mare,    Ce va trece de hotare,    Peste mări şi peste ţări,    Cu copii din depărtari.    Porumbelul alb al păcii    Ne va asculta atent    Cântecul de prietenie,    De dragoste şi de frăţie.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                  &lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;VARA&lt;br /&gt;                                                Meder Eniko Izabella&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                            Vară dragă bun venit,&lt;br /&gt;                            Te-am aşteptat cu nerăbdare,&lt;br /&gt;                            Afară iarăşi am ieşit,&lt;br /&gt;                            Să ne bucurăm de soare.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                            Ne-aşteaptă florile în parc,&lt;br /&gt;                            Cu cântece şi veselie,&lt;br /&gt;                            Şi noi le îngrijim cu drag,&lt;br /&gt;                            Şi multă dăruire.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                            Ne-aşteaptă munţii cei voinici,&lt;br /&gt;                            Şi marea cea albastră,&lt;br /&gt;                            Să plecăm cu toţii bucuroşi,&lt;br /&gt;                            În vacanţa mult aşteptată.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                         COPIII&lt;br /&gt;                                                    Meder Eniko Izabella&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                      Copiii sunt rază de soare,&lt;br /&gt;                      Zâmbet şi flori de cais,&lt;br /&gt;                      Copiii sunt dulce alinare,&lt;br /&gt;                      Un  tărâm de basme şi vis.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                      Copiii sunt flori pe câmpie,&lt;br /&gt;                      Ce-mpodobesc acest univers,&lt;br /&gt;                      Copiii sunt o binecuvântare,&lt;br /&gt;                      Lăsaţi de Dumnezeu pe pământ.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Dedic această poezie copiilor mei din grupa mare,de la Grădiniţa cu P.N.Miheşu de Câmpie,jud.Mureş.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                                       1 IUNIE&lt;br /&gt;                                                  Meder Eniko Izabella&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;                               1 iunie tu vii,&lt;br /&gt;                              Cu bujori şi ciocârlii.&lt;br /&gt;                              Cu cântece şi veselie,&lt;br /&gt;                              Cu jocuri şi multe glume.&lt;br /&gt;                              Tu aduci pentru copii,&lt;br /&gt;                              Multe multe bucurii,&lt;br /&gt;                              Dar mai presus de toate,&lt;br /&gt;                              Ei doresc în lume pace.&lt;br /&gt;                             &lt;br /&gt;                            &lt;br /&gt;                           &lt;br /&gt;                       &lt;br /&gt;                            &lt;br /&gt;VALOAREA FORMATIVĂ A DANSULUI POPULAR&lt;br /&gt;PRIN ACTIVITĂŢILE DE EDUCAŢIE FIZICĂ&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;INSTITUTOR: RĂDOI ADRIANA-CRISTINA&lt;br /&gt;GRADINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT&lt;br /&gt; NR.1, TG-JIU&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;"romy" &lt;rmy@yahoo.com&gt;&lt;br /&gt;                                            ,                                      ,&lt;br /&gt;Mărturii ale popoarelor antice exprimate prin grafică, pictură, sculptură, opere literare sau ştiinţifice, înfăţişează omul armonios dezvoltat, puternic, iute, rezistent şi îndemânatic în mişcări, însuşiri dobândite întotdeauna în urma practicării unui ansamblu de exerciţii fizice, anume întocmit şi exersat.&lt;br /&gt;Exigenţele vieţii contemporane şi necesitatea tot mai acută de a rezolva problemele de complexitate crescândă apărute în toate sferele de activitate, impun regândirea procesului de învăţământ în ansamblu, şcoala reprezentând principalul factor care poate contribui decisiv la valorificarea posibilităţilor crescânde ale celor ce le posedă, printr-un proces didactic individualizat şi diferenţiat, în vedera realizării contribuţiei lor faţă de sine şi faţă de societate.&lt;br /&gt;Istoria societăţii omeneşti consemneaza prezenţa practicării educaţiei fizice în viaţa socială a tuturor orânduirilor sociale. Această prezenţă a fost strâns legată de idea perfecţionării omului din punct de vedere fizic, ca element important al sănătăţii, al pregătirii pentru exigenţele vietii .&lt;br /&gt;.&lt;br /&gt;Asupra dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice a omului acţionează două genuri de influenţe:&lt;br /&gt;            a )influenţe intenţionate, sistematic desfăşurate, subordonate unor scopuri precise, de perfecţionare, realizate în cadrul activităţilor de educaţie fizică;&lt;br /&gt;b }influenţe neintenţionate, care au un caracter sporadic şi deseori aflate în contradicţie cu obiectivele urmărite în cadrul activităţilor de educaţie fizică, exercitate de multe ori prin jocurile neorganizate ale copiilor sau ca urmare a mişcărilor efectuate în procesul educativ.&lt;br /&gt;Desigur, dintre acestea, influenţele intenţionate au o primă însemnătate, deoarece influenţele neintenţionate, în raport cu cerinţa perfecţiunii dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice a omului, uneori pot avea chiar consecinţe negative.&lt;br /&gt;Procesul perfecţionării dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice a omului a fost întotdeauna împletit şi cu acţiunea de formare a unor valoroase însuşiri de ordin moral, intelectual şi estetic.&lt;br /&gt;Educaţia fizică şi sportul au constituit şi constituie activităţi sociale foarte importante, fiind strâns legate atât de cultură şi de civilizaţie, fiind de asemenea capabile să contribuie la o dezvoltare armonioasă a corpului uman şi, mai ales, a sensibilităţii umane.&lt;br /&gt;Preocuparea noastră ,a educatoarelor, în vederea întăririi sănătăţii şi a creşterii, totodată, a capacităţii de muncă fizică şi intelectuală a preşcolarilor, trebuie să se împletească cu trezirea şi menţinerea interesului, plăcerii pentru practicarea, în mod sistematic, a exerciţiilor fizice pe tot parcursul vieţii, nu numai în grădiniţă. Educaţia fizică se constituie ca o formă importantă de odihnă activă a tuturor oamenilor, practicată în mod raţional şi plăcut, refăcându-se capacitatea de muncă a copiilor.&lt;br /&gt;In grădiniţa de copii programa activităţilor instructiv-&lt;br /&gt;educative menţionează practicarea mişcării în mod organizat prin desfăşurarea activităţilor de educaţiei fizice sub forme cum sunt:&lt;br /&gt;-exerciţii fizice ;&lt;br /&gt;-jocuri motrice;&lt;br /&gt;-gimnastică ritmică(cu sau fără obiecte);&lt;br /&gt;-gimnastică acrobatică;&lt;br /&gt;-dans tematic;&lt;br /&gt;-dansuri populare;&lt;br /&gt;-sport(acolo unde este posibil).&lt;br /&gt;Dintre obiectivele urmărite prin desfăşurarea acestor activităţi amintesc:&lt;br /&gt;-dezvoltarea fizică generală şi armonioasă a corpului;&lt;br /&gt;-creştera capacităţii de rezistenţă a organismului&lt;br /&gt;(menţinera şi întărirea sănătăţii copiilor);&lt;br /&gt;-formarea şi dezvoltarea unor deprinderi motrice de bază( mers, alergare, sărituri, căţărare, târâre, echilibru, tracţiune şi împingere) ;&lt;br /&gt;            -dezvoltarea şi perfecţionarea calităţilor motrice (îndemânarea, viteza, forţa şi rezistenţa);&lt;br /&gt;         -dezvoltarea coordonării motorii şi a orientării în spaţiu;&lt;br /&gt;-formarea unor calităţi morale şi de voinţă;&lt;br /&gt;-dezvoltarea unei sensibilităţi artistice .&lt;br /&gt;.&lt;br /&gt;Etapa cuprinsă între 3-6-7 ani ,în care copilul a atins deja un nivel de stabilitate relativă a sistemului nervos, este o etapă de achiziţii rapide pe toate planurile. Cele mai dificile exerciţii de executat pentru preşcolari sunt acelea care reclamă efectuarea unor sarcini care, prin repetare îndelungată, devin monotone sau care, datorită complexităţii, presupun, în vederea automatizării unor componente, o mare durată de exersa re. Factorul motivaţional este determinant, "plictiseala" putându-se instala relativ repede, mai ales în condiţiile în care atenţia şi interesul preşcolarului nu sunt stimulate permanent de apariţia unor elemente noi atractive.&lt;br /&gt;Dansul popular exprimă crezul artistic al fiecărui popor obiceiuri şi tradiţii transmise din generaţie în generaţie. Fiind un dans de grup se exprimă în diferite forme, viaţa interioară şi mişcările exterioare ale individului formând deprinderi de mişcare a întregului organism în diferite ritmuri. Astfel este ritmul lent, vioi, accelerat, sau rapid, toate fiind impuse de melodia ce însoţeşte dansul pe tot parcursul desfăşurării.&lt;br /&gt;Dansul popular este o moştenire a trecutului transmisă din generaţie în generaţie, în special pe cale orală, sau prin dans- de la copilul ce învaţă de la bătrânii satului.&lt;br /&gt;Expresivitatea artistică a dansului popular generează copiilor stări afective de o înaltă sensibilitate, formându-le simţul pentru frumos, pentru preţuirea artei popula re. Alături de dansul în sine şi muzica lui, costumele populare, specifice fiecărui dans popular, fiecărei zone folclorice de  unde ... şi au originea, crează o îmbinare armonioasă a paletei coloristice creând un tot unitar de o valoare inestimabilă şi făcându-l pe copil să-şi educe dragostea pentru folclorul românesc.&lt;br /&gt;În cadrul activităţilor de educaţie fizică pe care le-am&lt;br /&gt;desfăşurat , de-a lungul anilor, pe grupe de vârstă şi respectând particularităţile individuale, am învăţat preşcolarii ou numai paşi de dans popular specifici zonei geografice (jud.Gorj), ci şi cunoaşterea altor dansuri din diferite zone ale ţării, care am crezut de cuviinţă că vor fi învăţaţi cu plăcere şi fără mare dificultate.&lt;br /&gt;În cadrul programelor educative pe care le-am pregătit cu ocazia diferitelor evenimente din grădiniţă("Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun" "Ziua Mamei" ,,1 Iunie" "Bun rămas, grădiniţă) sau în alte instituţii locale("Ziua Mondială a Sănătăţii" la Casa de cultură a sindicatelor",  la Muzeul de istorie judeţean&amp;shy; Gorj, sau În Orăşelul copiilor) am prezentat dansuri cunoscute sau mai puţin cunoscute în zona Olteniei:"Scbioapa" , "Căluşul" ,"Alunelul" "Hora gorjenească" , „Haţegana”,  "R.aţa" ,etc .•&lt;br /&gt;Prin însoţirea paşilor de dans, bine învăţaţi, cu costumele viu colorate, adecvate disensiunilor copiilor, a unor accesorii, a strigăturilor şi a unui fond muzical la casetofon dar mai ales acompaniaţi de instrumentişti adevăraţi, copiii sunt foarte mult sensibilizaţi, impresionaţi, se simt atraşi de învăţarea şi de practicarea cu plăcere a dansurilor popula re care le vor folosi în multe ocazii, pline de bucurie, atunci când vor fi adulţi, amintindu-şi cu drag de anii petrecuţi în grădiniţă şi de doamnele educatoare care i-au îndrumat.&lt;br /&gt;Prin dans copiii, ca şi adulţii, se relaxează din punct de vedere psihic, chiar dacă fizic sunt mai solicitaţi, deşi ei sunt plini de energie ,la această vârstă, energie ce trebuie consumată în mod organizat, disciplinat, plăcut, sub supravegherea unui adult,prin dans educându-se trăsături de voinţă şi de caracter.&lt;br /&gt;A.G.Kovaliov susţinea că:,In caracter se distinge forma şi conţinutul, forma constând din temperament, voinţă, deprinderi şi obişnuinţe iar conţinutul cuprinzând motivele, convingerile, atitudinile, concepţiile personale de viaţă' '.&lt;br /&gt;Obiceiurile şi datinile străbune româneşti, rod al unui îndelungat efort de cunoaştere reprezintă un tezaur inestimabil de înţelepciune ale cărui valori şi sensuri nu se sting niciodată.&lt;br /&gt;Acestea contribuie din plin la formarea personalităţii copiilor,de la cea mai fragedă vârstă, pentru că au o valoare etico-estetică, prin învăţăturile morale transmise şi prin mijloacele artistice folosite.&lt;br /&gt;Văzând copiii in straie populare şi creând obiecte de arta populara, trăieşti cu speranţa ca spiritualitatea satului sta pe umerii acestor copii si atunci, constaţi intr-adevăr că ...&lt;br /&gt;" Veşnicia s-a născut la sat". (Lucian Blaga).&lt;br /&gt;BIBLIOGRAFIE:&lt;br /&gt;*Programa activităţilor instructive-educative din grădiniţa de copii, 2008&lt;br /&gt;*M.E.C.-Invăţământul preşcolar în mileniul III, 2005&lt;br /&gt;            *M.Caroli,E.Crişan,C.Julea-"Gimnastică ritmică-modernă,dans tematic, dans popular în realizarea serbărilor' , -Editura EMIA,2002&lt;br /&gt;            *E.Sabău,C.Drăgoi,L.Sabău-"Educaţia fizică la preşcolari" Editura SPORT TURISM, Bucureşti, 1989.&lt;div class="blogger-post-footer"&gt;&lt;img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/206574636735367150-801086478527073447?l=purcelclaudiu.blogspot.com' alt='' /&gt;&lt;/div&gt;</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/feeds/801086478527073447/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/05/sa-invatam-impreuna-nr-3-invatamant.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/801086478527073447'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/801086478527073447'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/05/sa-invatam-impreuna-nr-3-invatamant.html' title='Sa invatam impreuna! - nr 3 - invatamant prescolar'/><author><name>Claudiu Purcel -  - purcelclaudiu@yahoo.com</name><uri>http://www.blogger.com/profile/09406496786353112886</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='32' height='24' src='http://4.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/SWKHFSKyk7I/AAAAAAAAAAM/MpacfBNyQLM/S220/IMG_1111.jpg'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-206574636735367150.post-1245200686645041894</id><published>2009-05-23T12:01:00.000-07:00</published><updated>2009-05-23T12:03:05.859-07:00</updated><title type='text'>AGIRO</title><content type='html'>&lt;span style="font-size:180%;color:#ff0000;"&gt;1.COMUNICAT DE PRESĂ &lt;span style="color:#ff9966;"&gt;(puteti sa dati presei locale documentul atasat)&lt;br /&gt;&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;&lt;/span&gt;În aceste zile se lucrează în comisiile de dialog social, în cele de specialitate ale parlamentului, ale guvernului şi ministerului la OUG nr 40/2009, la noile legi ale educaţiei şi la grilele de salarizare care vor stabili pentru viitor încadrarea şi salarizarea în învăţământ şi în special la nivelul primar şi preşcolar.&lt;br /&gt;Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România a întâmpinat în ultimele luni un refuz din partea federaţiilor sindicale de a accepta susţinerea solicitărilor sale de a se aplica principiul unei salarizări egale la muncă şi studii egale. AGIRo a demarat strângerea de semnături de la educatoare, învăţători, institutori şi profesori pentru învăţământul primar şi preşcolar în vederea unei încadrări şi salarizări corecte în sistemul de învăţământ. O salarizare în învăţământ în funcţie de vârsta copiilor ar însemna în sănătate a zecea parte din leafa unui medic geriatru pentru un medic pediatru şi AGIRo respinge acest principiu.&lt;br /&gt;Preşedintele şi membrii Consiliului Director al AGIRo au decis să amâne acceptarea de funcţii oferite pentru ei de federaţiile sindicale rezervându-şi dreptul de a conlucra cu acestea, de a le evalua acţiunile concrete în sprijinul celor din primar şi preşcolar şi de a lua doar la Congresul al XXX-lea din 27-30 august 2009 o decizie prin care AGIRo ar recomanda una sau alta dintre federaţii sau dacă se va constitui o federaţiei doar a celor din învăţământul primar şi preşcolar.&lt;br /&gt;Se reaminteşte sindicatelor să se decidă ce susţin şi cum susţin ACUM pentru cei din primar şi preşcolar. ACUM se decide la nivel legislativ viitorul pe termen lung. Succesele sau insuccesele lor din trecut sunt istorie şi era de datoria lor să apere interesele cotizanţilor. AGIRo este interesată de ce vor decide sindicatele să susţină în următoarele zile şi luni.&lt;br /&gt;Articolul 8 din statutul AGIRo precizează: ,,Realizarea de parteneriate cu sindicatele şi patronatul din domeniu pentru promovarea intereselor profesionale, sociale şi materiale ale educatoarelor, învăţătorilor, institutorilor, profesorilor,,.&lt;br /&gt;De aceea s-a solicitat şi se solicită sindicatelor sprijin pentru promovarea intereselor acestora. Până acum o singura federaţie (FEN) a acceptat să se angajeze că susţine solicitările AGIRo şi a propus un parteneriat cu aceasta.&lt;br /&gt;AGIRo aşteaptă FSLI şi FSI Spiru Haret să ia şi ele decizia susţinerii unei salarizări egale la muncă şi studii egale în forma propusă de AGIRo fiindcă şi la acestea sunt cotizanţi mulţi dintre membrii AGIRo. Este prima condiţie pe care o pune AGIRo înaintea oricărei alte eventuale oferte oricât de tentantă ar fi.&lt;br /&gt;În numele Consiliului Director,&lt;br /&gt;Viorel Dolha&lt;br /&gt;preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;span style="font-size:180%;color:#ff0000;"&gt;2.PETITIA AGIRO&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;Adunam in continuare semnaturi pe petitia AGIRo atasata. Aceste tabele pot fi un argument in viitorul apropiat in cazul ca noile legi sau grile nu vor respecta principiul salarizarii egale la munca si studii egale.&lt;br /&gt;Descarcati tabelul atasat, printati-l, multiplicati-l si dati-l cator mai multi invatatori si educatoare sa il completeze si semneze.&lt;br /&gt;Dupa ce sunt semnate faceti o copie a tabelelor si un exemplar duceti-l la sindicatul judetean la care sunteti cotizant si un exemplar va rog sa-mi trimiteti mie prin posta la adresa VIOREL DOLHA, ARAD str 6 VANATORI nr 51 bl V9 sc B ap 5.&lt;br /&gt;Tabelele semnate la petitia AGIRo se pot trimite si prin fax la nr 0357815274 sau scanate prin e-mail &lt;a href="http://us.mc593.mail.yahoo.com/mc/compose?to=vioreldolha@yahoo.com" target="_blank" rel="nofollow" ymailto="mailto:vioreldolha@yahoo.com"&gt;vioreldolha@yahoo.com&lt;/a&gt;.&lt;br /&gt;Va rog mult pe cat se poate sa trimiteti prin posta fiindca imi ia mult timp, cerneala pt imprimanta si hartie sa printez tabelele sau sa le primesc prin fax.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;span style="font-size:180%;color:#ff6666;"&gt;3.PREGĂTIRI PENTRU CONGRESUL AL XXX-LEA AL AGIRo&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;-se va desfăşura în Bucureşti începând cu primirea participanţilor din seara de 27 august până în 30 august la prânz&lt;br /&gt;-cheltuielile vor fi chiar mai mici decât anul trecut fiindcă sperăm la cazare gratuită şi masă tot la cantină studenţească&lt;br /&gt;-credem că putem primi câte 10-15 din fiecare judeţ/sector&lt;br /&gt;-înscrierile se fac prin asociaţiile/sucursalele judeţene/de sector membre AGIRo&lt;br /&gt;-asociaţiile/sucursalele judeţene/de sector membre AGIRo trebuie fiecare să îşi achite până în 30 iunie cotizaţia anuală de 100 lei/sucursală şi 200 lei/asociaţie în contul: ASOCIAŢIA GENERALĂ A ÎNVĂŢĂTORILOR DIN ROMÂNIA cod fiscal 23564572 cont CEC Bank Arad cod IBAN RO32CECEAR0137RON0355948&lt;br /&gt;-dorim la congres să lucrăm mult pe departamente&lt;br /&gt;-trebuie incepută procedura înscrierii la congres. Dacă asociaţiile judeţene cu personalitate juridică au propria procedură, sucursalelor judeţene/de sector le solicităm să ne comunice până în 5 iunie data (în perioada 27 mai-30 iunie) şi locul adunării în care să se desemneze delegaţii la congres şi ziarul local în care au anunţat evenimentul.&lt;br /&gt;-până în 30 iunie trebuie să ni se trimită tabelul cu delegaţii. De la fiecare delegat trebuie să avem adresa de e-mail, telefon şi pentru ce departament optează (având datele de contact le vom permite delegaţilor să comunice între ei înainte de congres la nivel de departament şi să lucreze deja la unele teme)&lt;br /&gt;-evenimentul va fi transmis şi in direct la TV&lt;br /&gt;-recomandăm ca din fiecare judeţ să nu lipsească şi un reprezentant al departamentului pt invatamantul prescolar (sunt cereri de a avea o colaborare de cu totul alt nivel cu acest ciclu)&lt;br /&gt;-cei care îşi pot deplasa cu uşurinţă elevi talentaţi la Bucureşti vor avea posibilitatea cel putin intr-o seară să susţină momente artistice televizate. Vor fi spaţii pt expoziţii chiar şi ale copiilor. Va fi gata un CD cu Imnul inv&lt;br /&gt;-nu vor lipsi conferinte ale specialistilor in stiintele educaţiei&lt;br /&gt;-amanunte va voi comunica in perioada urmatoare. Anunt deocamdata evenimentul pt a va organiza poate dinainte de sfarsitul cursurilor&lt;br /&gt;-aşteptăm orice sugestii&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;span style="font-size:180%;color:#ff0000;"&gt;4.ZIUA ÎNVĂŢĂTORULUI&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;,,Bogaţi în lipsuri, în îndatoriri şi în iubiri de moşie,, (după spusele unui învăţător arădean la 1923), învăţătorii (adică toţi cei care învaţă copiii) îşi au ziua lor pe 30 iunie. Puţine sărbători au rămas neclintite in calendare atât sub monarhie cât şi sub regimul comunist dar şi sub guvernările post decembriste.&lt;br /&gt;De ce s-a ţinut neapărat la chiar ziua de 30 iunie? Autentificarea statutului AGIRo în chiar 30 iunie 1927 şi marcarea an de an la 30 iunie a zilei celor care învaţă copiii (fiind asimilaţi aici şi profesorii şi educatoarele) a fost aleasă fiindcă la 30 iunie Biserica Ortodoxă Română are în calendar ,,Soborul Sfinţilor 12 Apostoli,, , iar Biserica Română Unită cu Roma are în calendar ,,Adunarea celor 12 Sfinţi Apostoli,,. Cadrele didactice din România şi-au asumat şi îşi asumă zi de zi misiunea de apostoli şi înţeleg să sărbătorească de chiar ziua apostolilor. Mai mult, sediul din perioada interbelică a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România a fost pe strada Sfinţii Apostoli la nr 14 din Bucureşti.&lt;br /&gt;30 iunie este chiar data de ,,naştere,, a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România. În acea zi Tribunalul Ilfov a autentificat statutul AGIRo oficializând şi finalizând atunci manifestarea solidarităţii de breaslă la nivelul României Mari -corolar al tradiţiei asociative învăţătoreşti începută la 1869 în diferitele provincii în care exista şcoală românească.&lt;div class="blogger-post-footer"&gt;&lt;img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/206574636735367150-1245200686645041894?l=purcelclaudiu.blogspot.com' alt='' /&gt;&lt;/div&gt;</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/feeds/1245200686645041894/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/05/agiro.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/1245200686645041894'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/206574636735367150/posts/default/1245200686645041894'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://purcelclaudiu.blogspot.com/2009/05/agiro.html' title='AGIRO'/><author><name>Claudiu Purcel -  - purcelclaudiu@yahoo.com</name><uri>http://www.blogger.com/profile/09406496786353112886</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='32' height='24' src='http://4.bp.blogspot.com/_U7uc492HdoQ/SWKHFSKyk7I/AAAAAAAAAAM/MpacfBNyQLM/S220/IMG_1111.jpg'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-206574636735367150.post-5194324552163812120</id><published>2009-05-23T02:53:00.000-07:00</published><updated>2009-05-23T02:55:03.572-07:00</updated><title type='text'>POLLYANA - DE H. L SMITH - vol 3</title><content type='html'>LUMMIS  SMITH&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;S€CR€TUL MULŢUMIRII&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;VOLUMUL 3&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;          Pollyanna puse tocul jos şi-şi frecă încheietura amor&amp;shy;ţită. Potrivit cu calendarul, era început de iunie, doi iunie. Dar termometrul indica altfel. Sufrageria unde se afla Pollyanna împreună cu Jimmy era încăperea cea mai ră&amp;shy;coroasă din toată casa, însă şi aici domnea o zăpuşeală ca aceea dintr-un cuptor.        Dimineaţa, prin fereastra larg des&amp;shy;chisă se vedeau florile proaspete din grădină, care însă acum erau istovite de dogoarea soarelui. Fără să vrea, Pollyanna se gîndea la un cîine care gîfîie cu limba scoasă.&lt;br /&gt;          Şedea de o parte a mesei, iar în faţa ei era Jimmy. În dreapta şi-n stînga, se vedeau cutii albe aşezate unele pes&amp;shy;te altele. Jimmy spusese că acestea-i aminteau de nişte morminte împodobite cu coloane albe de marmură, iar Pollyanna se încruntase şi, ca să-şi arate supărarea, trăsese liniuţa la un "t", dintr-o mişcare bruscă.&lt;br /&gt;          Cutiile albe conţineau invitaţii la nuntă. Cele din dreapta Pollyannei erau completate cu adresele, iar cele din stînga îşi aşteptau rîndul. Ca să poată scrie citeţ, trebuia să-şi concentreze atenţia asupra fiecărei litere, încercînd să uite conţinutul plicurilor albe:&lt;br /&gt;          "Doamna Polly Chilton are onoarea a vă face cunos&amp;shy;cut căsătoria nepoatei sale"... Cînd ajungea aici, Pollyanna se lăsa în voia gîndurilor. O invitaţie la nuntă, desigur, nu conţinea nimic deosebit: te poţi aştepta oricînd să primeşti aşa ceva, mai cu seamă în iunie. Asemenea bileţele o inte&amp;shy;resau întotdeauna, totuşi, nici unul nu-i dăduse emoţii ca cele din faţa ei. Ce e drept, de astă dată doamna Polly Chilton făcea cunoscut căsătoria nepoatei sale Pollyanna Whittier cu domnul James Pendleton. Pollyanna se împo&amp;shy;trivise, spunînd că invitaţiile erau încă o cheltuială în plus:&lt;br /&gt;          - Nu e nevoie, tanti Polly. La noi, toată lumea ştie că mă căsătoresc. O să scriem celor de departe dacă vrem să ştie şi ei, iar ceilalţi o să afle mai curînd sau mai tîrziu.&lt;br /&gt;          Tanti Polly însă interveni cu o insistenţă deosebită:&lt;br /&gt;          - Eşti extraordinară, Polîyanna! Nu cumva crezi că e un lucru fără importanţă căsătoria unei fete din neamul nostru?&lt;br /&gt;          - Nu vreau să spun una ca asta, tanti Polly, dar e o cheltuială în plus, şi-mi pare rău cînd te văd scocotind pînă te doare capul, să mai scoţi bani de unde nu-s. Dar dacă dumneata crezi că nu se poate altfel, mă supun. To&amp;shy;tuşi, dacă în locul invitaţiilor litografiate am face invitaţii tipărite, ar fi mai ieftin, ce zici?&lt;br /&gt;          - Tipărite?!&lt;br /&gt;          Tanti Polly se lăsă pe speteaza scaunului, supăra&amp;shy;tă foc.&lt;br /&gt;          - Uneori cred că nu m-am priceput să-ţi dau edu&amp;shy;caţie, Pollyanna. Sînt lucruri pe care nu le pricepeai cînd erai fetiţă mică, dar ştiu că, chiar dac-aş trăi numai cu pîine şi cu apă pînă voi muri, tot vom face nunta cum se cuvine pentru o fată de neam ca tine.&lt;br /&gt;          Iată din ce cauză, la început de iunie, masa din sufra&amp;shy;gerie gemea de cutii, şi de ce Pollyanna îşi freca înche&amp;shy;ietura amorţită. Jimmy care tocmai adăuga înflorituri la o adresă o privi zîmbind.&lt;br /&gt;          - Are să fie de ajuns cînd vor fi expediate toate acestea, ce zici? Orice fiinţă care ne ştie numele, pe-al tău sau pe-al meu, va afla de îndrăzneaţă noastră încercare!&lt;br /&gt;          Pollyanna surîdea în gol cu gîndul aiurea.&lt;br /&gt;          - Dacă aş scrie o carte, Jimmy, ar fi deosebită faţă de toate cele pe care le-am citit!&lt;br /&gt;          În ochii lui Jimmy hazul se îmbina cu duioşia.&lt;br /&gt;          - Nu cumva ai de gînd să te apuci din nou de litera&amp;shy;tură?&lt;br /&gt;          Pollyanna se opri din rîs. Îi povestise odată lui Jimmy că a scris pe vremuri povestiri pentru un concurs, că le-a copiat la maşină şi le-a trimis editorilor pe rînd şi că s-au întors toate ca porumbeii călători la porumbar. Ea nu se supăra deloc că o necăjeşte, dimpotrivă, îi plăcea să-1 vadă părăsindu-şi rolul de îndrăgostit, ca să redevină cel de altădată. Îndrăgostitul îi părea încă străin, un arhanghel care, trecîndu-i braţul pe după mijloc, o ridica în slăvi. Se simţea mai sigură cînd călca pămîntul. Jimmy, care o ne&amp;shy;căjea, era iar băieţelul de altădată cu care se jucase, cu care se certase, căruia îi luase apărarea cînd n-avea încă prieteni, băiatul cu care era obişnuită. Pe Jimmy cel nou îl iubea, dar despărţirea de camaradul de joacă de altădată ar fi fost cea mai dureroasă.&lt;br /&gt;          - Se prea poate să mă apuc iar de literatură, răs&amp;shy;punse fata pătrunsă de seriozitate, şi se prea poate să nu mă apuc. Nu m-am hotărît încă ce am să fac după ce-ţi voi găti mîncarea şi-ţi voi cîrpi ciorapii. Dacă mă hotărăsc însă să scriu o carte, să ştii, Jimmy, că ea se va deosebi de cele&amp;shy;lalte. Mai toate se termină cu o căsătorie, ca şi cum aceas&amp;shy;ta ar fi sfîrşitul lumii, dar eu cred, Jimmy, că e tocmai contrariul: căsătoria e începutul.&lt;br /&gt;          Jimmy cel mic cedase locul arhanghelului. Înconjura masa, o cuprindea în braţe şi, plecîndu-şi capul, îşi lipea obrazul de al ei. Uitaseră de adresele ce mai trebuiau scri&amp;shy;se. O sărută, dar tresări zărindu-i ochii în lacrimi.&lt;br /&gt;          - Pollyanna, drăguţa mea, ce ai ? De ce plîngi ?&lt;br /&gt;          - Sînt fericită, Jimmy... Sînt fericită, nici eu nu ştiu de ce.&lt;br /&gt;          - Şi eu sînt fericit, şi ştiu de ce: Mi-eşti dragă!&lt;br /&gt;          Se aşeză pe marginea scaunului, lîngă Pollyanna, o cuprinse din nou şi se strădui să fie serios. Lucru greu în asemenea situaţie.&lt;br /&gt;          -  Pollyanna, mă gîndesc la un lucru serios şi aş vrea să ştiu şi părerea ta.&lt;br /&gt;          - Spune! Pollyanna se sili la rîndul ei să fie serioasă.&lt;br /&gt;          - Am vorbit azi cu unchiul John, mai bine zis, am în&amp;shy;cercat să vorbim, căci am fost întrerupţi. Mi-a spus că-mi va da şi de aici înainte suma pe care mi-o dădea cînd am intrat în liceu.&lt;br /&gt;          Cînd era vorba de Jimmy, Pollyanna era numai ochi şi urechi. O uşoară nemulţumire în glasul tînărului şi fruntea puţin încruntată vesteau cele ce aveau să urmeze.&lt;br /&gt;          -  Mie nu-mi prea place, zise Jimmy. Îmi este greu să-ţi explic, dar am să încerc. Din copilărie am depins de oameni de la care nu aveam ce să aştept. Sînt sătul de ajutorul altora.&lt;br /&gt;          -  Domnul Pendleton... începu Pollyanna, dar Jimmy o întrerupse.&lt;br /&gt;          - Ascultă dragă, de la ora trei încolo vei avea drep&amp;shy;tul să-i zici "unchiul John", dar poţi să începi de pe acum.&lt;br /&gt;          - Bine. Deci, voiam să spun că unchiului John asta n-are să-i placă. El te socoteşte al lui.&lt;br /&gt;          - Ştiu, şi nu vreau să-1 supăr, dar mă bucuram la gîndul că voi fi singur în stare să-mi întreţin familia. Îţi cer prea mult dacă te rog să te mulţumeşti cu ce aduc eu?&lt;br /&gt;          - Prea mult? Jimmy!&lt;br /&gt;          Cînd Pollyanna îl privea cu reproş, nu-i rămînea decît să accepte propunerea ei. Apoi îşi aminti că voise să-i explice ceva.&lt;br /&gt;          - Cred că am găsit soluţia care să-i împace pe toţi: unchiul John n-are să fie jignit, demnitatea mea n-are să sufere şi mătuşa ta va fi mulţumită. Voi accepta banii un&amp;shy;chiului John şi-i vom da mătuşii tale. N-o să-i spunem cît cîştig eu, ci doar că putem dispune de suma asta, iar tanti Polly o să se bucure că şi-a dat nepoata după un inginer care cîştigă binişor.&lt;br /&gt;          Pollyanna îşi împreună mîinile întocmai ca altădată. Era iarăşi fetiţa care-1 găsise pe Jimmy disperat, la o mar&amp;shy;gine de drum.&lt;br /&gt;          - Minunată idee, Jimmy. Tanti Polly va rămîne în casa ei şi totul va fi bine. Nu cred că i-ar fi plăcut să stea într-un apartament mic, într-un oraş unde nimeni n-a au&amp;shy;zit de neamul ei.&lt;br /&gt;          - Ei, acuma s-a rezolvat.&lt;br /&gt;          Jimmy răsuflă uşurat, apoi zise:&lt;br /&gt;          - De altfel, înţelege te rog, domnişoară Pollyanna Whittier, că nu-ţi pretind să-ţi legi soarta de a unui om sărac pe toată viaţa. Am de gînd să devin milionar.&lt;br /&gt;          Pollyanna îşi lipi obrazul de braţul logodnicului ei.&lt;br /&gt;          - Nu ştiu ce mi-ar plăcea mai mult: să-mi leg soarta de a unui om sărac sau de a unui milionar, dacă aşa ţi-ai pus de gînd.&lt;br /&gt;          - Nu ţin numai la bani, explică Jimmy, dar vezi că în profesiunea mea a cîştiga mulţi bani înseamnă să-ţi faci un renume.&lt;br /&gt;          - Îţi propun să încerci ambele variante, şi ai să vezi pe urmă care-ţi place mai mult. Dacă te deprinzi cu sără&amp;shy;cia de dragul altora, putem împărţi banii la săraci.&lt;br /&gt;          La gîndul că ar putea să împartă un milion de dolari, Pollyanna surise fericită.&lt;br /&gt;          - Dacă-i aşa, dacă-i putem face lui tanti Polly o via&amp;shy;ţă mai îmbelşugată, mă bucur că şi-a pierdut averea. Ia gîndeşte-te, e un mod plăcut prin care învăţ să fac eco&amp;shy;nomie.&lt;br /&gt;          Jimmy se plecă să citească mai bine în ochii fetei.&lt;br /&gt;          - Jocul tău, mereu jocul, aşa-i dragă? Pollyanna îl privea şi ea cu dragoste.&lt;br /&gt;          Rămaseră multă vreme aşa, vorbind, făurind planuri de viitor, bucurîndu-se dinainte de strălucirea zilelor ce vor veni şi întorcîndu-se iar la prezentul atît de frumos pe care nimic nu-1 mai putea schimba.&lt;br /&gt;          Cînd ziua era pe sfîrşite, veni şi tanti Polly.&lt;br /&gt;          - Ce zăpuşeală! zise ea, şi-şi făcea vînt energic încît era obositor s-o priveşti. Aţi terminat cu invitaţiile sau mi se pare ?&lt;br /&gt;          Pollyanna roşi ca o vinovată. Jimmy plecă fruntea ca să-şi ascundă rîsul.&lt;br /&gt;          - Nu, nu chiar, bombăni PoUyanna, am avut de dis&amp;shy;cutat.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;***&lt;br /&gt;          În dimineaţa zilei de cincisprezece iunie, orăşelul se trezi sub răpăiala ploii care bătea în ciment. Nu era o ploaie de primăvară care să spele praful. Cerul era de plumb, norii mohorîţi atîrnau greu, fără rază de lumină între ei. Străzile deveniseră canale de apă, iar florile se îndoiau greu din cauza ploii. Doamna Chilton intră în vîrful picioarelor în odaia nepoatei ei.&lt;br /&gt;          - Pollyanna, ia te uită! după două săptămîni cu soare, ce ploaie... Tocmai la nunta ta! Mai mare necazul...&lt;br /&gt;          Pollyanna o privi voioasă.&lt;br /&gt;          - Mătuşico, mai bine aşa, are să fie mai răcoare. Şi apoi, dacă plouă azi, o să avem vreme frumoasă la mare.&lt;br /&gt;          Dar tanti Polly nu se mulţumea cu una cu două.&lt;br /&gt;          - Aveam de gînd să servesc băuturile în grădină, dar acum nu mai poate fi vorba de asta nici dacă ar sta ploaia, pămîntul e desfundat.&lt;br /&gt;          - Vezi ce bine e că ai casă mare şi frumoasă, răspun&amp;shy;se Pollyanna, ia gîndeşte-te ce-ar fi fost dacă n-ai fi avut loc să primeşti pe toată lumea.&lt;br /&gt;          Tanti Polly era tot nemulţumită.&lt;br /&gt;          - O nuntă pe ploaie e deprimantă. Vorba ceea: "Fe&amp;shy;rice de mireasa pe care o vede soarele!"&lt;br /&gt;          - Credeam că se zice: "Ferice de mireasa pe care o bate ploaia", răspunse Pollyanna.&lt;br /&gt;          - Nu, nu, nu-mi amintesc de-aşa ceva.&lt;br /&gt;          Tanti Polly se stăpîni, apoi surise fără să vrea, pe cînd Pollyanna izbucni în rîs.&lt;br /&gt;          - E tot una, tanti Polly, fac eu o altă zicătoare, nou-nouţă: "Ferice de mireasa care se mărită cu Jimmy, pe soare ori pe ploaie!"&lt;br /&gt;          Pentru nunta nepoatei sale, doamna Chilton se con&amp;shy;dusese numai după ideile ei proprii, nu ţinuse seamă de rugăminţile fetei de a face puţină economie, ba nici nu-i ceruse părerea. Cînd se căsătorea un membru al familiei Harrington, anumite lucruri erau obligatorii, orice s-ar fi întîmplat. Procedase în consecinţă aşa cum credea ea că trebuie s-o facă.&lt;br /&gt;          - Orice aş face, casa trebuie s-o vînd, îşi spunea ea mîhnită, din venitul ce-mi mai rămîne nu pot s-o ţin.&lt;br /&gt;          Pollyanna îi spuse chiar atunci că Jimmy avea de gînd să-i trimită bani în fiecare lună şi că ideea fusese a lui.&lt;br /&gt;          Pollyanna, nu pot primi de la voi, izbucni doamna Chilton.&lt;br /&gt;          - Ba trebuie să primeşti, tanti Polly, stărui Pollyanna, gîndeşte-te cît de mult îţi datorez şi cît de bine ne pare că-ţi putem oferi şi noi ceva. Dacă refuzi, o să ne pară foarte rău, adăugă ea cu fermitate.&lt;br /&gt;          - Nu se poate să-mi daţi o sumă atît de mare, afară doar dacă Jimmy ar cîştiga grozav de mult...&lt;br /&gt;          - Aşa şi este, tanti Polly, cîştiga foarte mult, şi-a fost ideea lui, de aceea te şi rog să nu refuzi şi să nu ne superi.&lt;br /&gt;          Tanti Polly a fost nevoită să primească. Se învoi mai uşor, gîndindu-se astfel că Pollyanna avea să-şi regăsească în fiecare vară vechiul cămin, cînd tinerii aveau să se mute la oraş. Îşi amintea că din copilărie îi plăcuse Pollyannei&lt;br /&gt;viaţa la ţară, iar apoi îşi aminti că se opusese acestei că&amp;shy;sătorii şi-i păru rău. Încerca să-şi potolească remuşcarea: "Nu că aş fi avut ceva împotriva lui Jimmy personal, dar o Harrington nu se poate mărita după oricine".&lt;br /&gt;          Acum cînd ştia că nu va fi nevoită să facă economie la sînge după nuntă, doamna Chilton nu-şi modificase sub nici o formă planurile, iar pregătirile le făcea cu altă dispoziţie. Era iarăşi aşa cum fusese înainte de moartea soţului ei, cînd a comandat tortul de nuntă şi a ales florile la florărie.&lt;br /&gt;          Din partea unor oameni care învăţaseră jocul mulţu&amp;shy;mirii te puteai aştepta să primească ploaia în ziua nunţii ca făcînd parte din joc. Pe la orele şase seara, trăsuri stropite cu noroi, trase de cai de pe care curgea apa, au luat-o pe drumul care ducea la vechea casă a neamului Harrington. Maşinile se opreau la poarta doamnei Chilton, şoferii să&amp;shy;reau de la volan ca să întindă umbrele deasupra capetelor celor invitaţi. Alţi musafiri veneau pe jos înotînd prin no&amp;shy;roi în mantale de ploaie, sub umbrele deschise ca o proce&amp;shy;siune de ciuperci, dar, cu toate acestea, de pretutindeni, se auzeau rîsete şi oamenii erau veseli. Dacă tîrguşorul jucase vreodată jocul mulţumirii, atunci de bună seamă că îl juca în seara aceea din toată inima.&lt;br /&gt;          Pollyanna făcuse voia mătuşii ei, mai în toate, şi ac&amp;shy;ceptase să trimită chiar şi invitaţii. De asemenea, după o oarecare opoziţie, se învoise să comande un tort de nun&amp;shy;tă cît turnul Babei de înalt. În sfîrşit, primi ca un grădinar să împodobească salonul, deşi pretindea că împreună cu Jimmy ar fi putut face acelaşi lucru, şi tot aşa de bine, luînd flori din grădină. Într-o singură privinţă Pollyanna a fost de neînduplecată: toţi prietenii ei trebuiau să fie poftiţi la nuntă, fără deosebire de situaţie sau clasă socială.&lt;br /&gt;          - Uite ce-i, tanti Polly, încercase ea să-i explice avînd pe faţă întipărită teama că nu va reuşi să se facă înţeleasă. Aş fi bucuroasă să nu vină nimeni altcineva, decît familiile noastre, dar trebuie să poftim şi străini, Nelli Mahoney şi doamna Benton; e bine să fie invitate şi ele.&lt;br /&gt;          Tanti Polly muşca din creionul cu care trecea invitaţii pe listă.&lt;br /&gt;          - Ciudată fiinţă mai eşti tu! N-am nimic împotriva doamnei Benton, e o persoană onorabilă, nu mă îndoiesc de asta, şi Nelli Mahoney ne-a fost foarte devotată. Dar, de aici pînă la a le invita la nuntă...&lt;br /&gt;          - Bine, atunci să invităm numai familia, şi n-avem nevoie de un tort chiar aşa de mare, răspunse Pollyanna veselă.&lt;br /&gt;          - Trebuie să ţinem seama şi de părerea celorlalţi, ca de exemplu a doamnei Carew, adică, voiam să zic, doamna Pendleton. Ea frecventează societatea cea mai aleasă.&lt;br /&gt;          Aşa e, răspunse Pollyanna, dar tanti Ruth - Jimmy ţine să mă obişnuiesc de pe acum să-i zic aşa ca să nu mă încurc mai pe urmă - e tocmai persoana căreia îi plac oamenii aşa cum sînt. Sadie, pe care ea o tratează ca pe o fiică, era vînzătoare într-un magazin, asta ştii şi dum&amp;shy;neata. Aş vrea ca tanti Ruth să facă cunoştinţă cu Nelli Mahoney; i-ar plăcea aşa cum e, cu micile ei ciudăţenii cu tot.&lt;br /&gt;          - Cu limbajul ei, şi aşa cum se îmbracă ea, cam ex&amp;shy;centric? adăugă tanti Polly necruţătoare.&lt;br /&gt;          Pollyanna roşi ca şi cum cuvintele aspre ar fi atins-o pe ea însăşi.&lt;br /&gt;          Cu toată împotrivirea lui tanti Polly, în ziua nunţii participase o mulţime de oameni, oameni care înfruntară toate greutăţile, ca să nu mai vorbim de băltoace şi de noroi. În vestiar se îngrămădeau mai multe mantale ude de ploaie, umbrele din care picura apă şi mai mulţi galoşi plini de noroi. În schimb în saloanele luminate frumos, se auzeau numai rîsete şi se vedeau numai chipuri mulţu&amp;shy;mite. Toată lumea înţelese că la nunta Pollyannei lacri&amp;shy;mile n-aveau rost.&lt;br /&gt;          John Pendleton ţinea loc de tată al miresei, iar Paul Ford avea să oficieze slujba. Preotul parcă vedea fetiţa care vorbindu-i despre "cuvintele îmbucurătoare" îl făcuse să vadă sub altă lumină menirea sa de preot. "Ar fi nevoie de o Pollyanna în fiecare biserică1', spunea el adeseori şi cu greu s-ar fi găsit în tîrguşor cineva care să nu fie de aceeaşi părere..&lt;br /&gt;          John Pendleton îşi amintea că fusese un om posomorît, acru, care ţinea toată lumea departe de casă şi de sufletul lui. Cu greu îi venea să creadă că el, cel de acum, şi John Pendleton din pădure erau unul şi acelaşi om.&lt;br /&gt;          - Aş fi fost recunoscător oricui mi-ar fi salvat viaţa, îşi zicea el urcînd scara, dar Pollyanna a făcut mai mult decît atît, m-a făcut să iubesc viaţa.&lt;br /&gt;          Sus îl aştepta Pollyanna în rochie de mireasă, cu voal şi cu lămîiţa pe care tanti Polly i-o pusese în părul mătă&amp;shy;sos. Se opri o clipă s-o privească. Era tulburător de fru&amp;shy;moasă, încît trebui să facă o sforţare să poată vorbi.&lt;br /&gt;          -  Pollyanna, eşti cea mai frumoasă mireasă pe care am văzut-o vreodată.&lt;br /&gt;          - O, unchiule!&lt;br /&gt;          Era prima oară cînd îi zicea "unchiule". Emoţia îl cu&amp;shy;prinse din nou. Se aplecă şi o îmbrăţişa.&lt;br /&gt;          - Mi-e teamă că nu prea semăn cu o mireasă, spuse Pollyanna trecîndu-şi braţul pe sub braţul lui. Mai toate miresele sînt speriate, nu-i aşa? Dar eu sînt aşa de fericită că inima parcă mi se strînge. E drept, adăugă ea cu o voce în care vibra toată dragostea ei, că altele nu se mărită cu Jimmy!&lt;br /&gt;          Pollyanna se miră că ceremonia fusese atît de scurtă. După luni şi luni de zile petrecute cosînd la nenumărate albituri, după atîtea ceasuri irosite cu expedierea invita&amp;shy;ţiilor de nuntă, era lucru de mirare că după o cuvîntare de cîteva minute pastorul îi spuse "doamnă Pendleton", urîndu-i fericire în viaţă şi apoi încheie.&lt;br /&gt;          Dacă urările ar avea vreo influenţă asupra mirilor, atunci nici o altă pereche tînără n-ar fi intrat în căsnicie sub auspicii mai fericite.&lt;br /&gt;          Dacă în ceasurile de restrişte, cînd tanti Polly îşi pier&amp;shy;duse averea, s-au găsit prieteni care s-o îmbărbăteze pe Pollyanna mărturisindu-i cît făcuse ea pentru ei, dar afec&amp;shy;ţiunea lor manifestată în ceasul acestei mari bucurii era şi mai mare. Pollyanna ar fi început să plîngă, de n-ar fi fost bătrîna Tibbetts care era atît de surdă, încît nimic n-o pu&amp;shy;tea împiedica să spună ce voia şi trebuia s-o asculţi. După ce o îmbrăţişa pe Pollyanna, doamna Tibbetts îl privi pe Jimmy cu o atenţie sporită.&lt;br /&gt;          - Lăsaţi-mă să-1 privesc pe tînărul care pretinde că o merită pe Pollyanna Whittier.&lt;br /&gt;          - Nu, nicidecum nu pretind una ca asta, doamnă Tibbetts, pe cuvîntul meu, răspunse Jimmy.&lt;br /&gt;          Fiindcă nu auzea, umilinţa din cuvintele tînărului nu o impresiona. Cu o asprime ce dezarmează, ea continuă:&lt;br /&gt;          - Dacă ai de gînd s-o superi vreodată, domnule Pendleton, sper că va trimite să mă cheme. Aş şti să te ajung chiar de ai fi la capătul pămîntului şi te-aş ucide cu mîna mea.&lt;br /&gt;          - Apreciez intenţia, doamnă, şi-ţi mulţumesc antici&amp;shy;pat, numai să te ţii de cuvînt, răspunse Jimmy strîngîndu-i mîna cu putere.&lt;br /&gt;          Cele cîteva cuvinte schimbate erau binevenite şi toată lumea rîse. Pînă şi musafirii din camerele învecinate care nu ştiau ce se petrecuse au început să rîdă luaţi de curen&amp;shy;tul unei veselii molipsitoare. Chiar şi vremea se îmbuna. Cînd Pollyanna se urcă în odaia ei ca să se schimbe, cine&amp;shy;va strigă: "A ieşit luna!" şi aşa şi era. Norii întunecoşi se împrăştiaseră, şi luna se arăta plină şi atît de luminoasă, încît totul pălea în comparaţie cu ea, pînă şi stelele. Ra&amp;shy;zele sale argintii se răsfrîngeau în stropii de ploaie de pe frunze şi din iarbă. Fiecare băltoacă în drumul plin de noroi părea ca o scoică, iar în aerul răcorit se înălţau mi&amp;shy;resmele florilor spălate de ploaie.&lt;br /&gt;          Musafirii ieşiseră afară să vadă tînăra pereche urcînd în maşina lui John Pendelton. Pe unii îi podideau lacri&amp;shy;mile, dar erau bucuroşi că pe întuneric şi le puteau şterge fără a fi văzuţi. În clipa cînd maşina porni, Nancy se avîntă şi aruncă în urma tinerilor o gheată veche. Alesese anume una de-a lui Timotei; cu cît era mai lăbărţată şi mai veche, cu atît era mai sigur că va purta noroc tinerilor. Gheata căzu la mijlocul drumului, împroşcînd noroi. Nancy se în&amp;shy;toarse lîngă soţul ei şi se sprijini de umărul lui ca să poată plînge în voie.&lt;br /&gt;          - Da, da, ştiu şi mă bucur; dar n-are să mai locuiască printre noi, şi fără ea orăşelul n-are să fie ce-a mai fost, niciodată.&lt;br /&gt;          În maşină nu erau lacrimi. Nici nu apucase bine să închidă uşa, că Jimmy o îmbrăţişase pe Pollyanna şi o sărută adînc, şoptindu-i:&lt;br /&gt;          - Dragostea mea!&lt;br /&gt;          Pollyanna se ascunse în braţele lui vînjoase.&lt;br /&gt;          - Sînt mai fericit decît oricare altul în locul meu, spu&amp;shy;se Jimmy cu duioşie. Gîndeşte-te că aproape toată viaţa mea m-am mulţumit cu ceea ce mi-a hărăzit soarta: am crescut fără mamă, cu un tată adoptiv, un om foarte bun, ce-i drept, şi sub un nume care nu-i al meu cu adevărat. Acum, în sfîrşit, am şi eu pe cineva care e numai al meu.&lt;br /&gt;          Pollyanna se strînse mai tare lîngă el.&lt;br /&gt;          - Acum am şi eu pe cineva care e numai al meu, spuse ea cu blîndeţe.&lt;br /&gt;          - Cred şi eu. Sînt al tău nu numai cu trupul, ci cu sufletul şi cu mintea, fiindcă tu ai făcut ceva din mine, Pollyanna. Mi-ai dat totul. De nu erai tu, ajungeam un muncitor sau un vagabond.&lt;br /&gt;          Pollyanna se îndreptă.&lt;br /&gt;          - De cînd sînt, n-am mai auzit o asemenea prostie.&lt;br /&gt;          Vorbise atît de tare, încît o auzi şoferul care îşi în&amp;shy;chipui că între tineri începuseră deja micile neînţelegeri conjugale.&lt;br /&gt;          - Erai un băiat menit să-şi croiască drumul în viaţă.&lt;br /&gt;Oricare om cu minte şi-ar fi dat seama că erai un copil deosebit, cum nu sînt prea mulţi.&lt;br /&gt;          Discuţia pe tema aceasta ţinu pînă la gară. Jimmy o numi pe Pollyanna gîscă, iar ea manifestă păreri prea puţin măgulitoare despre inteligenţa lui. Pe cînd aşteptau trenul, care avea jumătate de oră întîrziere, cum se întîmplă de obicei pe liniile locale, Jimmy avu încă o dată prile&amp;shy;jul să se felicite. Lumea spune că mai curînd sau mai tîrziu soţii trebuie să se certe. Se certaseră deja, aşa că de aici încolo îi aştepta o fericire fără nori.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;***&lt;br /&gt;          Plaja, unde Jimmy şi Pollyanna au petrecut o săptămînă de neuitat, fusese aleasă de Pollyanna. Ea trăise mulţi ani în străinătate şi de-abia îşi cunoştea ţara. Îm&amp;shy;pinsă de o curiozitate copilărească, dorise să cunoască şi locurile spre care se îndreaptă oamenii dornici de pe&amp;shy;trecere, locuri ale căror nume le auzea mereu. Amîndoi, erau bine dispuşi şi nicidecum înclinaţi spre critică. Totuşi Jimmy spuse că alegerea făcută dovedea o deplorabilă lipsă de originalitate.&lt;br /&gt;          - Trenul cu care am venit e poreclit "trenul lunilor de miere". Dacă mi-ar fi dat prin gînd să te îmbrăţişez pe coridor, nimeni n-ar fi luat asta în seamă. Nişte tineri proaspăt căsătoriţi, nici n-ar putea face altfel.&lt;br /&gt;          La drept vorbind, alţi tineri, care s-ar fi iubit mai pu&amp;shy;ţin decît ei doi, s-ar fi simţit stingheriţi de mulţime. Jimmy spunea că la ora cînd lumea se scaldă, plaja seamănă cu o hîrtie de prins muşte dintr-o bucătărie de ţară. Pollyannei, căreia îi plăceau oamenii, îi plăcea să vadă lumea plimbîndu-se pe plajă, să audă strigătele înotătorilor care se agăţau de frînghii, şi să asculte larma mulţimii care se plimba pe bulevarde pînă noaptea tîrziu.&lt;br /&gt;          Amîndoi admirau deopotrivă oceanul care era uneori albastru intens, aşa încît cerul părea alături, iar alteori era de un verde cenuşiu închis. Au văzut şi o furtună care li s-a părut minunată; apa bătea malul, şi valurile se ridicau cu zgomot puternic pînă aproape de veranda hotelului. Pollyanna şi Jimmy, în mantale de ploaie, porniseră într-o plimbare mai lungă, care a fost o adevărată luptă contra vîntului puternic. Dar s-au înapoiat foarte veseli şi zglobii, uimind pe cei de la hotel care se întrebau: "Oare ei nu vor învăţa niciodată să se poarte ca toată lumea?"&lt;br /&gt;          Le plăcea să se scoale de dimineaţă, ca să ajungă pe plajă înaintea altora. În timpul nopţii, valurile luau tot ce aruncau oamenii în cursul zilei; dimineaţa, nisipul avea vălurele mici, cu grămăjoare de scoici, uneori cu alge sau cu cîte o stea de mare ce arăta ca un jeleu de fructe nereuşit, după cum spunea Jimmy. Era ceasul pe care-1 preferau dimineaţa înainte de a se umple plaja de lume, înainte ca larma muzicii să acopere ţipătul pescăruşilor.&lt;br /&gt;          - Parcă lumea a fost făcută anume pentru noi! spuse Pollyanna într-o zi.&lt;br /&gt;          Jimmy îi răspunse:&lt;br /&gt;          - Aşa şi este. Sau te îndoieşti cumva?&lt;br /&gt;          De vreme ce Pollyanna se născuse anume pentru el, şi el pentru ea, ce puteau să-şi dorească mai mult?&lt;br /&gt;          Din plimbările acestea se înapoiau, bineînţeles, cu o, poftă de mîncare straşnică. Interesul lor viu pentru tot ce-i înconjura era în contrast vădit cu ţinuta moleşită a celor ce petrecuseră noaptea la joc de cărţi şi coborau somnoroşi la dejun cu puţin înainte de a se închide uşile sălii de mese.&lt;br /&gt;          A doua zi după sosire, Pollyanna atrase atenţia lui Jimmy asupra unui grup de la o masă vecină cu a lor.&lt;br /&gt;          - Ia te uită, Jimmy. Eşti de aceeaşi părere cu mine că sînt încîntători aceşti copii, nu? Cea mai mare este cu ade&amp;shy;vărat o mamă pentru cei trei băieţi. Mama lor n-a coborît la dejun de două zile.&lt;br /&gt;          - Se pare că în hotel sînt mulţi copii, răspunse Jimmy. Am auzit vreo cincizeci şi şase de ţipete diferite.&lt;br /&gt;          - Sînt sigură că aceştia nu ţipă, îi răspunse Pollyanna. Sînt foarte cuminţi şi drăguţi.&lt;br /&gt;          Pollyanna nu o nimerise, căci în clipa cînd Jimmy în&amp;shy;toarse capul ca să-i vadă mai bine, fetiţa pe care abia o lăudase pentru sentimentele ei materne înşfacă de guler pe băieţaşul care şedea lîngă ea şi-1 zgîlţîi. Copilul se îm&amp;shy;potrivi şi scoase limba.&lt;br /&gt;          Jimmy rîse cu poftă, dar, fiindcă Pollyanna părea cam supărată, încercă s-o îmbuneze:&lt;br /&gt;          - Nu e nimic, draga mea, sînt sigur că tînărul a meri&amp;shy;tat-o; "disciplina înainte de toate", cum spunea un perso&amp;shy;naj de-al lui Dickens.&lt;br /&gt;          Copiii s-au ridicat de la masă odată cu Jimmy şi Pollyanna. Pe cînd ieşeau din sala de mese, fetiţa se uită la Pollyanna cu interesul cu care şi cel mai indiferent priveşte o femeie abia măritată. Privirile li se întîlniră şi Pollyanna zîmbi. Era ceva deosebit de atrăgător în acel zîmbet, ceva ca o invitaţie la prietenie. Fetiţa, păru că se gîndeşte o clipă, apoi surise şi ea.&lt;br /&gt;          Pollyanna se grăbi să facă cunoştinţă:&lt;br /&gt;          - Te-am văzut pe tine şi pe frăţiorii tăi şi te-am invi&amp;shy;diat; eu n-am fraţi.&lt;br /&gt;          - Mi-ar fi plăcut şi mie să nu am, răspunse fetiţa. Deşi vorbise clar,       Pollyanna era convinsă că nu au&amp;shy;zise bine.&lt;br /&gt;          - O! N-am înţeles, îi spuse Pollyanna fetiţei.&lt;br /&gt;          -  Spuneam, repetă ea ridicînd puţintel glasul, că mi-ar fi plăcut şi mie să nu am fraţi. Dacă n-ai avut nici&amp;shy;odată, nu poţi să ştii cît de urîcioşi sînt băieţii.&lt;br /&gt;          Acela pe care îl scuturase în timpul dejunului mergea înaintea lor, dar nu atît de departe încît să nu fi auzit cu&amp;shy;vintele ei. El se întoarse şi făcu o strîmbătură groaznică.&lt;br /&gt;          - Poftim! izbucni ea triumfătoare. L-ai văzut?&lt;br /&gt;          - Pare foarte vioi, încercă Pollyanna să-1 scuze.&lt;br /&gt;          - Vioi? E răutatea întruchipată!&lt;br /&gt;          Apoi o privi atent pe Pollyanna, şi fiindcă îi plăcea de ea o întrebă:&lt;br /&gt;          - Rămîneţi mai mult pe aici?&lt;br /&gt;          - O săptămînă numai.&lt;br /&gt;          - Îmi pare rău. îmi placi. Vezi, mama e încîntătoare şi iese foarte mult în lume. Cînd e cu noi, de obicei pică de somn şi nu-i place să fie deranjată, aşa că n-am cu cine sta de vorbă. Şi drept să-ţi spun, cu fratele de seama mea mă plictisesc grozav.&lt;br /&gt;          Pollyanna ştia că Jimmy o aştepta. Zîmbi deci la această mărturisire cu gîndul să întrerupă convorbirea, dar cînd vru să se depărteze, fata îi puse mîna pe braţ:&lt;br /&gt;          - Poţi să-mi spui Gladys, dacă vrei, spuse cu tonul cu care ar fi acordat o favoare însemnată. Prefer ca străinii să-mi zică domnişoara Moore, dar pe dumneata te stimez.&lt;br /&gt;          Deşi această convorbire nu era menită să întărească părerea bună pe care Pollyanna şi-o făcuse despre Gladys Moore, fetiţa o atrăgea totuşi. Bănui că era copleşită de răspunderi prea grele şi care nu erau ale ei, răpindu-i dreptul la o copilărie fără griji, un drept pe care ar trebui să-1 aibă toţi copiii. Apoi, în spatele indiferenţei de su&amp;shy;prafaţă şi în gesturile ei autoritare, Pollyanna ghicise do&amp;shy;rinţa vie a fetei de a găsi pe cineva de care să se poată apropia sufleteşte.&lt;br /&gt;          Nu a întrevăzut totuşi perseverenţa lui Gladys de a face astfel încît să se afle cît mai des în apropierea ei.&lt;br /&gt;          Cînd Pollyanna şi Jimmy se duceau să facă baie în ocean - de două ori pe zi, căci le plăcea apa amîndurora, de parcă ar fi fost nişte pescăruşi - îndată apăreau pe plajă şi cei patru Moore în costume de baie. Cînd Pollyanna se culca pe nisip fiind obosită şi dorind să se bronzeze -deoarece băile de soare sînt privite ca una din plăcerile de căpetenie ale vacanţei la mare - îndată apărea şi Gladys gata să se întindă alături. Cînd se plimbau pe chei, o procesiune Moore, cu Gladys în frunte, se ţinea după ei. Tîrziu, cînd se plimbau pe dig, sperînd că se vor bucura de puţină linişte si de o noapte cu lună, auzeau vocea ascuţită a lui Gladys chemând la ordine pe Malcolm şi pe Gregor sau mustrându-l pe Norman, mezinul, că nu ştie să se servească de batistă.&lt;br /&gt;          Răbdarea lui Jimmy ajunsese la capăt.&lt;br /&gt;          - Prietenia ta începe să mă cam plictisească. Nu e chip să scăpăm de ea.&lt;br /&gt;          - Mi-e milă de ea, suspină Pollyanna. Eatât de singură.&lt;br /&gt;          - Singură! Vrei să spui că pe noi nu ne lasă singuri!&lt;br /&gt;Încă n-am mai auzit de o lună de miere cu atîţia sateliţi!&lt;br /&gt;          - Ce vrei, simte nevoia să stea de vorbă cu cineva mai serioasă decît anii pe care-i are. Şi nici nu-i de mirare, spuse Pollyanna, luînd partea fetiţei. Îi ţine locul mamei ca să-şi crească fraţii. Doamne, ce femeie! Tribunalele condamnă hoţii şi escro&amp;shy;cii... Ei bine, Jimmy, eu cred că e mai vinovată decît ei ma&amp;shy;ma care-şi părăseşte astfel copiii.&lt;br /&gt;          - Chiar aşa! zise Jimmy surprins.&lt;br /&gt;          Poiiyanna îşi păstrase din copilărie deprinderea de a descoperi în semeni ce aveau ei mai bun; cu atît mai sur&amp;shy;prinzătoare era deci severitatea ei de acum. După părerea lui Jimmy, doamna Moore era o femeie vanitoasă şi uşu&amp;shy;ratică, preocupată de viaţa mondenă, dar niciodată nu i-ar fi dat prin gînd s-o socotească printre criminali. Părea cam tînără pentru ceata ei de copii; e drept că se străduia din răsputeri să pară şi mai tînără decît era, întrebuinţînd din belşug farduri şi exagerînd printr-o comportare de o voio&amp;shy;şie tinerească.&lt;br /&gt;          Mîndria cu care Gladys înregistra succesele mondene ale mamei sale era impresionantă. Părea a nu fi supărată pe ea că-şi neglijează îndatoririle de mamă, deşi era destul de exigentă faţă de micile obrăznicii ale fraţilor ei.&lt;br /&gt;          - Îţi pare rău că n-ai avut fraţi, îi spuse Pollyannei într-o zi pe cînd aceasta stătea întinsă la soare. Ţi-aş dori să vezi de Malcolm şi de Gregor timp de-o săptămînă; atunci ţi-ai binecuvînta soarta...&lt;br /&gt;          Pollyanna o întrerupse:&lt;br /&gt;          - Şi eu aş vrea să poţi petrece o săptămînă fără să vezi de ei; te-ai simţi atît de singură, încît te-ai socoti apoi preafericită să-ţi reiei sarcina.&lt;br /&gt;          - Da de unde! spuse Gladys, afundîndu-se în nisipul cald ca sub o plapumă. Malcolm e rău, dar, în compara&amp;shy;ţie cu Gregor, e un mieluşel. Dacă mi-ar spune cineva că n-am să-1 mai văd niciodată, aş fi aşa de fericită!&lt;br /&gt;          Pollyanna, uluită, se străduia s-o convingă pe Gladys că nu ştie ce spune.&lt;br /&gt;          - Dar nu glumesc defel, răspunse fata. Nu ştii ce vor&amp;shy;beşti; n-ai avut fraţi.&lt;br /&gt;          Discutau încă pe cînd apăru Malcolm. Erau atît de cufundate în discuţie, încît nu au băgat de seamă paloarea copilului, destul de vizibilă sub rumeneala pieliţei bătută de soare. Văzînd că nimeni nu-1 bagă în seamă, Malcolm zbieră numele sorei sale Gladys, care îşi astupă urechile.&lt;br /&gt;          - Ce ai? Crezi că sînt surdă?&lt;br /&gt;          - S-a înecat Gregor.&lt;br /&gt;          Pollyanna scoase un ţipăt şi se sculă. Gladys îşi luă mîinile de pe urechi.&lt;br /&gt;          - Ce-ai spus?&lt;br /&gt;          - Gregor s-a înecat.&lt;br /&gt;          -  Nu-1 lua în seamă, spuse Gladys Pollyannei. Vrea să mă sperie.&lt;br /&gt;          - Nu vreau asta. S-a înecat.&lt;br /&gt;          - Şi Malcolm izbucni în plîns. Din fericire, tocmai veni şi Jimmy. El fu acela care reuşi să afle amănunte din gura băieţelului înspăimîntat.&lt;br /&gt;Încetul cu încetul, printre lacrimi, Malcolm povesti ce ştia. El şi Gregor hotărîseră să înainteze cît mai depar&amp;shy;te în ocean, ţinîndu-se de o frînghie; peste cîteva clipe, Malcolm, întorcîndu-şi privirea înspre mal, zărise un om care făcea figuri în nisip. Uitase atunci de întrecerea pe care el însuşi o propusese, şi renunţînd să mai înainteze în larg, se întoarse pe plajă, unde găsise un om care avea înfăţişarea unui general. După un timp îşi aminti de Gregor pe care el îl credea undeva departe, în largul ocea&amp;shy;nului. Privind în depărtare, nu-1 zărea deloc pe Gregor, ceea ce 1-a făcut să creadă că s-a înecat.&lt;br /&gt;          - Dar dispăruse, suspină Malcolm&lt;br /&gt;          - Nu se poate! Trebuie să se fi întors şi el, hotărî Jimmy. Nu putea să se înece fără ca cineva să fi băgat de seamă. Trebuie să-1 găsim. Asta-i tot.&lt;br /&gt;          Cu toate cercetările făcute printre vizitatorii plajei, atît de numeroşi că nu puteai face un pas fără să te loveşti de cineva, n-au putut afla nimic despre Gregor. Ora mesei se apropia. Jimmy propuse atunci să se întoarcă la hotel. Nu se putea să nu se întoarcă băiatul acasă, la ora mesei!&lt;br /&gt;          Cu toate că se străduia să pară foarte liniştit, grija i se strecura şi lui în suflet. Venise ora mesei, apoi trecuse, însă Gregor tot nu se întorsese.&lt;br /&gt;          Gladys, pierzîndu-şi cumpătul, nu o lăsa pe Pollyanna să se mişte de lîngă ea, astfel că Jimmy s-a dus cu cei doi băieţi la masă. Apoi se întoarse pe plajă şi se apropie de unul din gardienii portului, un om frumos şi zdravăn ce se asemăna cu o statuie de bronz căreia parcă Dumnezeu îi insuflase viaţă.&lt;br /&gt;          Schimbă cu el cîteva cuvinte, apoi palid, cu bu&amp;shy;zele strînse, se întoarse la hotel. Trimise să cheme pe Pollyanna din camera lui Gladys ca să-i spună că lucru&amp;shy;rile luaseră o întorsătură serioasă.&lt;br /&gt;          - Întreab-o unde e mama ei şi cere-i adresa tatălui; nu putem purta numai noi răspunderea.&lt;br /&gt;          Întrebările Pollyannei n-au adus nici o lămurire. Gladys nu ştia de fel unde era mama ei. O văzuse plecînd cu mai mulţi oameni pe care nu-i cunoştea, într-o maşină. Ea îi spusese lui Gladys să n-o aştepte, căci s-ar putea să întîrzie. Tatăl ei se afla undeva în sud şi nu ştia pe nimeni altcineva pe care să-1 fi putut anunţa în împre&amp;shy;jurarea de faţă.&lt;br /&gt;          Cu toate că Pollyanna nu reuşise să afle nimic de la Gladys, în schimb aceasta înţelesese gravitatea lucrurilor din întrebările ei. După ce răspunse la fiecare din ele, o privi pe Pollyanna înspăimîntată.&lt;br /&gt;          - Va să zică e adevărat? S-a înecat şi eu s... sînt...&lt;br /&gt;          Faţa i se strîmbă chinuită de un gînd sfredelitor cînd zise:&lt;br /&gt;          - Dorinţa mea s-a împlinit. Am spus... că n-aş vrea să-1 mai văd niciodată!&lt;br /&gt;          - O, biată fetiţă! zise Pollyanna şi o îmbrăţişa. Ai spus-o, dar n-ai crezut-o. Gladys, drăguţa mea, linişteş-te-te. Uite, gîndeşte-te că nu i-ai spus asta lui direct.&lt;br /&gt;          - Ba da, i-am spus-o aşa de o mie de ori, gemu Gladys îndurerată.&lt;br /&gt;          Pollyanna nu mai ştiu cum s-o mîngîie.&lt;br /&gt;          Poliţia şi toţi gardienii din port fuseseră înştiinţaţi de dispariţia lui Gregor; cînd auziră că băiatul era în costum de baie, dădură din cap. Departe, pe plajă, a fost zărit un băiat în costum de baie. Jimmy găsi hainele copi&amp;shy;lului în cabina pe care acesta o ocupase. Cu inima strînsă de emoţie le aduse la hotel. Iar mama copiilor nu venise încă!&lt;br /&gt;          La şase, Jimmy comandă două tacîmuri pentru came&amp;shy;ra lui Gladys, iar el se ocupă din nou de cei doi copii care mîncau cuminţi şi tăcuţi, dar cu o poftă sălbatică. Jimmy n-a putut să mănânce fiindcă veneau neîncetat oameni să-1 întrebe de copilul dispărut aşa că, în cele din urmă, renunţă şi se mulţumi că a reuşit să părăsească sala de mese. Luă cu sine băieţii, pe care îi lăsă singuri cîteva cli&amp;shy;pe. Prea nervos ca să stea la un loc, se plimba prin faţa hotelului. Puţinul ce-l ştia despre doamna Moore îi in&amp;shy;spirase dispreţul pentru această femeie. Totuşi, se simţea obligat s-o pregătească pentru vestea zdrobitoare pe care avea să i-o dea. Nu-i venea să creadă că-i chiar o femeie fără inimă, iar remuşcările aveau să-i sporească durerea. Jimmy îşi muncea creierul ca să găsească cuvintele ce ar putea-o pregăti pentru lovitura aceasta grozavă, dar toate sforţările lui disperate nu făceau altceva decît îi sporeau numai simţămîntul neputinţei.&lt;br /&gt;          Deodată, o arătare grotescă ce venea din oraş spre hotel îi atrase atenţia. Mai întîi i se păru că era un cerşetor din cei ce stîrnesc mila trecătorilor cu diformităţile lor. Apoi scoase un strigăt ca un războinic dintr-un trib săl&amp;shy;batic, şi se năpusti spre băieţaşul, ce era îmbrăcat într-o haină ce-i atîrna pînă la glezne. Pe cînd Jimmy scutura arătarea diformă, haina îmbîcsită de miros de mahorcă se desprinse şi apăru un trupuşor subţirel în costum de baie.&lt;br /&gt;          - Lasă-mă, lasă-mă, se văicărea Gregor încercînd să scape din manile lui Jimmy. Nu ţi-am făcut nimic.&lt;br /&gt;          - Serios? Nu mi-ai făcut nimic? răspunse Jimmy as&amp;shy;pru gîndindu-se la ziua atît de preţioasă pierdută în cău&amp;shy;tări zadarnice. Înainte de a-ţi da ce ţi se cuvine, spune re&amp;shy;pede unde ai fost.&lt;br /&gt;          Gregor, dinainte îngenunchiat de tonul autoritar al lui Jimmy, povesti fără ocolişuri.&lt;br /&gt;          Înotase un timp alături de Malcolm în larg, apoi, cînd şi-a dat seama că fratele lui s-a întors la mal, a revenit şi el pe plajă. Dar văzînd cît de concentrat era Malcolm la desenele pe care le făcea, pe nisip, omul cu chip de general, i-a venit ideea să se ascundă pentru a-1 sili pe Malcolm să-1 caute.&lt;br /&gt;          - Eram departe cînd mi s-a părut că vine după mine, bodogăni Gregor speriat de obrazul încruntat al lui Jimmy. Atunci am văzut o căruţă la marginea drumului, cu nişte coşuri mari, goale, cum sînt cele de cartofi...&lt;br /&gt;          - Continuă, de ce te opreşti?&lt;br /&gt;          - M-am ascuns într-un coş să nu mă vadă Malcolm şi am tras altul peste mine. Deodată căruţa a pornit. Ce frică mi-a fost!&lt;br /&gt;          - Şi de ce n-ai strigat să oprească, pentru ca să te dai jos? întrebă Jimmy, căruia nu-i trecuse supărarea pentru ziua pierdută.&lt;br /&gt;          - Aşa am vrut să fac, răspunse Gregor oftînd, dar cînd m-am uitat la omul care conducea, ce să vezi? Era o namilă neagră ca un tîlhar, sau mai ştiu eu ce era? Şi n-am îndrăznit să mă mişc.&lt;br /&gt;          Ceva mai tîrziu, cînd se depărtaseră de oraş, Gregor încercase din nou să se dea jos, deschizînd partea mobilă din dos a căruţei, dar atunci a fost descoperit. Omul se arătase a fi mai bun decît îl arăta faţa, şi-i explică micului fugar că era mai cuminte să continue drumul cu căruţa ca să se şi întoarcă cu ea. Văzînd că tremura de frig, îi puse şi o haină veche pe umeri. Se urcase deci iar, de astă dată lîngă omul care conducea, şi la prînz mîncase cu dînsul din merindele lui. Acum se înapoiase, murdar, frînt de oboseală şi foarte speriat de mutra ameninţătoare a lui Jimmy.&lt;br /&gt;          Pollyannei îi revenea misiunea de a o înştiinţa pe Gladys şi făcu aceasta în felul ei:&lt;br /&gt;          - Gladys, drăguţa mea, să-mi spui ce te-ar putea bu&amp;shy;cura mai mult în toată lumea?&lt;br /&gt;          Fetiţa se ridică şi o privi cu luare aminte:&lt;br /&gt;          - Nu cumva vrei să spui că a fost găsit copilul şi nu i s-a întîmplat nimic?&lt;br /&gt;          - Dar aminteşte-ţi, Gladys dragă, cît de nenorocită erai la gîndul că... Oare nu te bucuri că-1 ai din nou, şi acum te vei putea purta altfel cu el, nu-i aşa? Întrebă Pollyanna mirată.&lt;br /&gt;          Gladys trase aer în piept, adînc de tot.&lt;br /&gt;          - Va să zică nu s-a înecat. Da, mă bucur, dar sînt aşa de zăpăcită că nu-mi pot aduna gîndurile.&lt;br /&gt;          Deşi purtarea lui Gladys, cînd aceasta auzi de întoar&amp;shy;cerea lui Gregor, păruse ciudată, Pollyannei i se părea că în raporturile dintre soră şi fraţi se produsese, totuşi, o schimbare în bine. Îi spuse şi lui Jimmy, şi acesta o ascultă&lt;br /&gt;cu plăcere.&lt;br /&gt;          - Ei, dacă-i aşa, cred că se poate spune că voiajul nostru de nuntă a fost un succes, de vreme ce ai avut prilej să-i redai fericirea lui Gladys.&lt;br /&gt;          Pollyanna nu băgă de seamă tonul cam ironic al so&amp;shy;ţului ei, şi urmă:&lt;br /&gt;          - Cred că-i vom putea vedea din cînd în cînd iarna. Locuiesc aproape de tot de locuinţa noastră. Se întoarse deodată spre Jimmy:&lt;br /&gt;          - Ai spus ceva, dragă?&lt;br /&gt;          - O, nimic - răspunse Jimmy - am oftat numai.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;* * *&lt;br /&gt;          "Fie lumea cît de frumoasă, nu e ca la noi acasă..." cînta Jimmy pe un ton ascuţit de tremolo atît de duios, încît Pollyanna izbucni în rîs. Îi scăpă ciocanul, apoi şi cutia cu cuişoare care se împrăştiară pe covorul cel nou. Se aplecă să le adune unul cîte unul, aruncînd o privire mustrătoare lui Jimmy, cocoţat în vîrful scării şi avînd o atitudine dramatică.&lt;br /&gt;          - Să ştii, Jimmy, că dacă mă mai faci să rîd aşa, o să-mi pierd timpul adunînd cuiele de pe jos sau făcînd alte treburi de felul ăsta, şi niciodată n-are să fie casa aranjată.&lt;br /&gt;          Vorbea ca şi cum s-ar fi grăbit să-şi vadă casa pusă la punct. Jimmy căuta să pară şi el tot atît de dornic de aran&amp;shy;jarea casei, dar ammdoi îşi dădeau seama că niciodată nu petrecuseră un timp atît de minunat şi că, probabil, un asemenea eveniment nici nu se va mai repeta.&lt;br /&gt;          Întorşi de la mare, le-a trebuit o săptămînă întreagă, o săptămînă destul de frămîntată de altfel, ca să cumpere mobila. Au învăţat să se apere de furnizori; cîţiva au căutat să le vîndă sufragerii destul de luxoase ca pentru un palat, dar pe un preţ egal cu suma din care ei trebuiau să-şi mobileze toată gospodăria. După ce ieşiseră învin&amp;shy;gători din lupta aceasta, începu alta pentru cumpărarea unei canapele. Au cumpărat una aşa de mare, încît ocupa jumătate din salon. Jimmy era mulţumit că astfel econo&amp;shy;miseau bani, deoarece nu mai aveau nevoie de altă mobilă în salon; În schimb, erau nevoiţi să se suie pe canapea ca să poată pătrunde în sufragerie.&lt;br /&gt;          Pollyanna, soţie îndrăgostită, rîdea de glumele băr&amp;shy;batului ei, dar rîdea şi cînd îşi amintea feţele uluite ale negustorilor care-i ascultau.&lt;br /&gt;          Trebuia să mobileze cinci încăperi, mai bine zis patru şi un sfert, căci administratorul însuşi, vorbind despre a cincea, o numise "bucătărioară", şi chiar şi diminutivul era disproporţionat.&lt;br /&gt;          Mobila cea nou-nouţă era în sfîrşit la locul ei, da&amp;shy;rurile de nuntă expediate de la Beldingsville cu expre&amp;shy;sul umpleau casa ce se afla într-o dezordine pitorească. Pollyanna şi Jimmy gustau din plin farmecul noutăţii. Pretindeau că se grăbeau să-şi vadă casa pusă la punct, în realitate însă lucrau cît se poate de încet, de parcă le-ar fi spus inima că oricîtă fericire ar mai urma, plăce&amp;shy;rea tulburătoare de a-şi înjgheba cuibul n-o vor mai gusta niciodată.&lt;br /&gt;          Jimmy trase scara în faţa ferestrei ca să prindă per&amp;shy;delele albe şi privi afară, în noaptea înstelată. Privindu-1 în clipa aceea, Pollyanna zări o umbră întuneeîndu-i faţa. Cu o voce schimbată care o tulbura, Jimmy o întrebă:&lt;br /&gt;          - Cum ţi se pare priveliştea, Pollyanna?&lt;br /&gt;          - Priveliştea? Nu prea am avut timp să mă uit pe fe&amp;shy;reastră, dar...&lt;br /&gt;          Jimmy o întrerupse:&lt;br /&gt;          - Cînd vei avea timp, ai să admiri coşurile. Erai obiş&amp;shy;nuită cu arbori, cu iarbă, cu flori şi n-ai să ştii să preţuieşti frumuseţea coşurilor. Dar ai să te obişnuieşti, Pollyanna...&lt;br /&gt;          Se opri deodată şi adăugă serios:&lt;br /&gt;          - Nu ştiu dacă n-am făcut rău luînd un apartament cu vedere spre curte, deşi e mai ieftin.&lt;br /&gt;          Problema aceasta nu era nouă; o dezbătuseră înainte de semnarea contractului. Imobilul în care locuiau era un dreptunghi cu o curte interioară. Apartamentele aveau unele ferestre spre stradă, altele spre curte. Era şi aici aer şi destulă lumină, dar vederea era spre locuinţele din faţa lor şi spre coşuri, lucru nu tocmai plăcut. Uneori, Jimmy era urmărit de gîndul că pentru a-şi satisface orgoliul, o sacrificase pe Pollyanna, şi că ar fi fost mai bine să păs&amp;shy;treze suma pe care i-o acorda unchiul său, ca să-i ofere ei o viaţă mai plăcută, în loc de-a o da toată mătuşii.&lt;br /&gt;          Pollyanna îi citea gîndurile de pe fruntea întunecată. Se ridică cu greu de pe covor de unde adunase şi cel din urmă cui risipit.&lt;br /&gt;          - Ştii, Jimmy, îmi pare din ce în ce mai bine că n-am luat locuinţă spre stradă. Mai întîi, e economia la chirie, apoi e şi mai interesant aici.&lt;br /&gt;          - Chiar aşa? zise Jimmy neîncrezător.&lt;br /&gt;          - Da, chiar aşa, Jimmy. Cînd te uiţi pe fereastră, ce vezi în faţă? Strada. Şi ce poate fi interesant pe stradă? Pe cînd aici, vezi fel de fel de lucruri, femei care spală va&amp;shy;sele, sau fac prăjituri, sau calcă rufe. Ieri am văzut o fată drăguţă cu un aparat de uscat părul. Era brună, şi cînd i s-a uscat părul, avea capul numai bucle.&lt;br /&gt;          Jimmy zîmbi amintindu-şi cît de mult îi plăceau Pollyannei buclele negre în copilărie. Prinse perdelele, apoi veni lîngă ea, o îmbrăţişa şi o sărută cu gîndul aiurea. Apoi, ca să-şi ascundă gîndurile, reluă pe un ton vesel:&lt;br /&gt;          - Să atîrnăm tablourile, ce spui?&lt;br /&gt;          - Bine zici! răspunse Pollyanna. Pe urmă, casa o să pară cu adevărat pusă la punct, nu-i aşa, drăguţule?&lt;br /&gt;          Jimmy se apropie de o grămadă de tablouri care stă&amp;shy;teau rezemate pe perete şi îl luă pe cel mai mare. Faţa i se lungi. Cu coada ochiului se uită la Pollyanna care se pre&amp;shy;gătea să intre în apărare.&lt;br /&gt;          - Hmm, făcu Jimmy cu capul într-o parte ca un cu&amp;shy;noscător adevărat. Pe ăsta îl uitasem. Cine ne-a dăruit această "capodoperă"?&lt;br /&gt;          - Vai, Jimmy!&lt;br /&gt;          - Dar ce, fac vreun rău dacă întreb de unde avem tabloul acesta?&lt;br /&gt;          - Nu, desigur că nu. E de la doamna Frost. Unde-1 punem? întrebă Pollyanna silindu-se să pară indiferentă.&lt;br /&gt;          - Dacă-mi ceri părerea, eu zic să-1 punem în colţul cel mai întunecos al vestibulului sau în spatele unei uşi care va sta totdeauna deschisă.&lt;br /&gt;          - Nu, Jimmy, te rog.&lt;br /&gt;          - Ştiu, doamnă, că aţi avut deseori ocazia să vedeţi opere de artă în străinătate, şi dacă dumneavoastră îmi veţi spune că acest tablou e frumos, eu mă închin.&lt;br /&gt;          - Cred că ar trebui să ţinem seama de intenţia omu&amp;shy;lui, spuse Pollyanna cu tărie, mai mult decît de...&lt;br /&gt;          - Cu alte cuvinte, o întrerupse Jimmy, nici ţie nu-ţi place.&lt;br /&gt;          - Hai, Jimmy, să nu mai vorbim de asta. A vrut să ne facă o bucurie.&lt;br /&gt;          - Perfect, şi mijlocul cel mai bun de a recunoaşte in&amp;shy;tenţia, dacă ţinem la asta cu tot dinadinsul, e să-1 atîrnăm acolo unde am spus, să nu-1 vedem.&lt;br /&gt;          - Jimmy, te rog... Dacă l-am fi cumpărat noi şi pe urmă nu ne-ar fi plăcut era altceva, ne puteam bate joc oricît, însă cu cadourile de nuntă nu putem face asta. Cînd te gîndeşti la dragostea cu care au fost alese... Parcă le sfinţeşte... spuse Pollyanna. Te rog să nu-ţi mai baţi joc de ele.&lt;br /&gt;          - Fie, mă supun. Ce zici, acuarela asta ţi se pare la locul ei deasupra mesei?&lt;br /&gt;          Pollyanna se învoi; apoi mai pierdură timp ca să sta&amp;shy;bilească înălţimea. Ba era prea sus, ba era prea jos. După ce o atîrnă, Jimmy se coborî să vadă dacă era bine. Cu aerele unui om distrat, o cuprinse în braţe în timp ce se sfătuiau; poate de-aceea le trebuia atîta timp. În sfîrşit, se înţeleseră că tabloul ar sta mai bine zece centimetri mai la dreapta şi cinci centimetri mai sus. Jimmy execută schimbarea şi totul era foarte bine.&lt;br /&gt;          După multe deliberări şi numeroase întreruperi, au reuşit să atîrne tablourile. Atunci Jimmy spuse că-i este foame şi vrea să mănînce ceva.&lt;br /&gt;          - Cum se poate, Jimmy Pendleton? îl apostrofă Pollyanna. După cinci, ai spus că n-o să-ţi mai fie foame o săptămînă.&lt;br /&gt;          - Ce vrei, asta dovedeşte că omul nu se cunoaşte pe sine. Mi-e o foame de lup. Ai ceva?&lt;br /&gt;          - Nu, Jimmy. Pateul de ieri s-a terminat astă seară. Ştii c-ai luat de fiecare dată cîte două bucăţi şi n-a mai rămas nimic. Să văd dacă se găseşte altceva prin casă.&lt;br /&gt;          Porni în căutare şi se întoarse întrebînd:&lt;br /&gt;          - Caşcaval la capac vrei?&lt;br /&gt;Jimmy se bucura că soţia îi venea în întîmpinarea do&amp;shy;rinţei sale.&lt;br /&gt;          - Cît îl prepari, mai atîrn un tablou, două; iar tu îmi spui pe urmă cum ţi se pare.&lt;br /&gt;          Pollyanna plecă în grabă să se îngrijească de mîncare pentru "stăpînul" casei; în bucătărie îi ţineau de urît melodia pe care o fluiera Jimmy şi scîrţîitul scării pe care el o purta din loc în loc.&lt;br /&gt;          În locuinţa mică se risipi deodată mirosul untului ce se topea. Deodată Pollyanna tresări. Din camera de ală&amp;shy;turi se auzi un zgomot năpraznic. Se năpusti acolo avînd într-o mînă o furculiţă, iar în cealaltă, o lingură mare. Jimmy, speriat, în mijlocul încăperii, privea un morman de cioburi la picioarele lui.&lt;br /&gt;          - Jimmy, strigă ea îngrozită, ce e? Te-ai rănit?&lt;br /&gt;          Jimmy ridică ochii şi o privi.&lt;br /&gt;          - Nu, răspunse el cu vocea schimbată de emoţie, nu m-am rănit, dar meritam; am stricat unul din cadourile de nuntă.&lt;br /&gt;          - Atîta tot? Se mai întîmplă.&lt;br /&gt;          Uşurată, Pollyanna cercetă cu indiferenţă rămăşiţele de pe covor. Jimmy stricase un tablou: rama, geamul, pic&amp;shy;tura, toate erau bucăţele.&lt;br /&gt;          - Nu pot să-mi explic, nici să invoc vreo scuză, urmă Jimmy pe un ton tragic; eram în picioare în mijlocul came&amp;shy;rei. Mi-a scăpat din mînă. Ai mai pomenit aşa nătîng? în cădere, tabloul s-a lovit de sobă şi uite ce a rămas din el!&lt;br /&gt;          Pollyanna se plecă.&lt;br /&gt;          - Dar e tabloul primit de la doamna Frost!&lt;br /&gt;          Vocea ei trăda parcă un sentiment de mulţumire as&amp;shy;cunsă.&lt;br /&gt;          - Da, răspunse Jimmy lugubru, şi acum o oră spuneai că e lucru sfînt!&lt;br /&gt;          - Nu vorbeam de ăsta Jimmy, ci vorbeam de cadou&amp;shy;rile de nuntă în general. Vai de mine, caşcavalul!&lt;br /&gt;          Pollyanna se repezi în bucătărie, urmată de Jimmy care cerea mătura şi făraşul.&lt;br /&gt;          - Şezi aici şi vezi de bunătăţile pe care ţi le-am pre&amp;shy;gătit. Mîine dimineaţă adun eu cioburile şi poimîine portarul are să aibă mult respect pentru mine, spuse Pollyanna întinzînd unt şi brînză topită pe feliile de pîine prăjită. Ştii că în fiecare dimineaţă trimite sus băiatul ca să adune gunoiul. Mîncare n-am de dat afară, că slavă Domnului, afară de cojile de cartofi şi cojile de ouă, mîncăm totul. Nici praf nu e cînd lucrurile sînt noi nouţe. Bine că o să am gunoi, pînă nu e prea tîrziu.&lt;br /&gt;          Jimmy răsuflă uşurat în loc să găsească cusur mîncării care mirosea a prins; mîncă cu poftă şi se declară foarte mulţumit.&lt;br /&gt;          Lui Jimmy îi era scris pesemne să doarmă fără remuşcări; cînd era să aţipească, Pollyanna şopti pe jumătate adormită:&lt;br /&gt;          - Ştii, Jimmy, dacă tot trebuia să se spargă ceva, îmi pare bine că a fost tocmai tabloul care nu-ţi plăcea.&lt;br /&gt;Era întuneric beznă, dar Jimmy nu-şi îngădui să zîmbească.&lt;br /&gt;- Da, draga mea, îi răspunse vinovat dar mulţumit, şi eu tot aşa zic.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;***&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;          Pollyannei i se făcu dor de casă. Răul venise pe neaş&amp;shy;teptate. Jimmy plecase devreme la slujbă, şi ca de obicei, după plecarea lui, apartamentul îi părea grozav de spaţios şi părăsit. Cîtă vreme Pollyanna avusese greaua sarcină de a aşeza în nişte dulapuri, destul de mici, lucruri ce abia în&amp;shy;căpeau în dulapuri cu mult mai mari, şi cîtă vreme strînsese în cufere hainele care nu aveau să fie purtate timp de cîteva luni, totul mersese destul de bine.&lt;br /&gt;          Acum însă nu mai avea treabă. Totul era aşezat şi rînduit. Umbla de colo colo, mătura covoarele care n-aveau fir de praf, ştergea mese şi scaune strălucitor de curate, Şi-i părea din cale-afară de rău că nu găsea nimic altceva sa facă pentru ca să-1 impresioneze pe Jimmy cînd avea să vina acasă. Dar ziua aceasta era mai greu de parcurs, căci din ajun îi rămăsese destulă mîncare. Din cartofii rămaşi avea să facă crochete; mazărea avea s-o servească la sala&amp;shy;tă, şi budincă de orez mai rămînea pentru o masă, ba chiar pentru două. Pollyanna avea de lucru numai un ceas, aşa că pe la nouă şi jumătate începu să se plictisească. De bu&amp;shy;nă seamă putea alege între multe distracţii plăcute. Putea să se ducă în parc să privească florile, şi Pollyannei îi plă&amp;shy;ceau foarte mult, deşi minunatele răzoare cu desene geo&amp;shy;metrice nu puteau s-o facă să uite florile cele sălbatice din orăşelul ei drag. Erau pe aproape şi muzee de pictură, şi Pollyannei îi plăcea pictura. Lume era pretutindeni, şi de toate felurile: cerşetori şi milionari, tineri şi bătrîni, oameni obişnuiţi, iar alţii, pitoreşti prin nota străină a hainelor lor sau a figurii. Şi Pollyannei îi plăcea lumea. Sentimentul de a fugi de distracţii e însă caracteristica do&amp;shy;rului de-acasă şi Pollyanna evita acum tot ce o atrăgea de obicei.&lt;br /&gt;          Se hotărî să-şi petreacă timpul liber scriind mătuşii Polly; dar leacul cel mai ineficient împotriva plictiselii e să scrii celor de care eşti despărţit. La mijlocul unei fra&amp;shy;ze prin care îşi povestea fericirea Pollyanna izbucni în plîns.&lt;br /&gt;          Spunînd că era consternată văzîndu-se pradă unei ast&amp;shy;fel de slăbiciuni, n-am exprima pe deplin adevărul.&lt;br /&gt;          - Eşti de nerecunoscut, Pollyanna Pendleton, se a-postrofă singură cu asprime. Cu cît îmbătrîneşti, cu atît scade respectul ce-ţi port. Cînd erai de şapte ani te bucu&amp;shy;rai de o pereche de cîrje, deşi îţi doreai o păpuşă, iar acum, de bine că-1 ai pe Jimmy, un apartament al tău şi tot ce-ţi pofteşte inima, plîngi ca o proastă. Sînt foarte supărată pe tine.&lt;br /&gt;          După ce se dojenise astfel, Pollyannei nu-i rămase decît să-şi şteargă lacrimile, în timp ce scrisoarea către tanti Polly o puse bine ca s-o termine altă dată.&lt;br /&gt;          Apoi se ridică repede să vadă dacă nu găsea ceva cio&amp;shy;rapi de cîrpit; dar Jimmy îşi cumpărase aşa de mulţi cînd se căsătorise, încît erau toţi în bună stare. Se hotărî atunci să frece argintăria, dar aceasta era nouă şi strălucea, ca de altfel tot ce se afla în casă. Fiindcă simţea că frecînd ceva, fie chiar şi un cuţit de bucătărie, îi va trece plictiseala, se puse pe lucru frecînd totul, pînă şi candelabrele şi rama din jurul portretului lui Jimmy. Deodată îşi zări, pe fun&amp;shy;dul unei linguri de supă, faţa alungită. Se porni pe rîs, leac mai eficace decît toate mustrările pe care singură şi le făcuse.&lt;br /&gt;          Era aproape de ora prînzului; ultima bucată din ar&amp;shy;gintărie fusese frecată şi răsfrecată, cînd deodată un miros neplăcut ajunse pînă la dînsa. Se repezi la fereastra bucătărioarei şi privi afară. La fereastra apartamentului de ală&amp;shy;turi apăru o femeie tînără, de vîrsta ei. În dimineaţa aceea, faţa Pollyannei fusese posomorită, dar chiar şi în clipa cea mai neagră, rămăsese agreabilă dacă o comparai cu aceea pe care o vedea acum.&lt;br /&gt;          Totuşi, nu expresia disperată a vecinei atrăsese aten&amp;shy;ţia Pollyannei, ci faptul că deasupra capului ei se îngră&amp;shy;mădea fumul, întunecînd soarele de iunie.&lt;br /&gt;          - A luat foc casa? strigă Pollyanna trecînd peste for&amp;shy;malităţile prezentării.&lt;br /&gt;          Vecina ei făcu semn cu capul:&lt;br /&gt;          - Nu, n-a luat foc casa. Mi s-a ars doar mîncarea.&lt;br /&gt;          - Vai! făcu Pollyanna. S-a ars?&lt;br /&gt;          - Aşa cred, răspunse tînăra. N-a rămas nimic din ea. Aveam o supă pe foc, dar acum s-a terminat cu ea. Oala cea nouă de aluminiu a făcut un orificiu la bază şi pe lam&amp;shy;pa de petrol se văd cîteva bucăţi de aluminiu topit. Şi să mai zică cineva că e plăcut să faci gospodărie!&lt;br /&gt;          Tăcu şi faţa ei luă o înfăţişare tristă. Pollyanna a înţe&amp;shy;les imediat că vecina ei era pe cale să izbucnească în plîns de supărare.&lt;br /&gt;          - Păcat că ţi s-a ars mîncarea, se grăbi s-o încura&amp;shy;jeze; cu toate acestea, mi se pare foarte plăcut să te ocupi de gospodărie. Atîta doar că în apartamente ca acestea -mici, nu ai prea multe de făcut.&lt;br /&gt;          - Mie-mi ajunge, răspunse tînăra necăjită. Muncesc de dimineaţa pînă seara şi nu isprăvesc. Pur şi simplu, m-am săturat.&lt;br /&gt;          Era prea mîndră ca să-şi şteargă ochii. Temîndu-se de o izbucnire, Pollyanna îi dădu o idee plăcută:&lt;br /&gt;          - Ştii ceva? Dejunul tău s-a ars; cred că ar fi bine să vii să dejunăm împreună.&lt;br /&gt;          Tînăra o privi cu mirare, nefiind deprinsă cu amabi&amp;shy;lităţi din partea străinilor. Părea că nici nu le preţuieşte şi nu-şi arată decît surprinderea.&lt;br /&gt;          - Cred că trebuia să mă prezint mai întîi, spuse Pollyanna, ca un fel de scuză, dîndu-şi seama că invi&amp;shy;taţia fusese făcută puţin cam în pripă. Sînt doamna Pendleton; sînt măritată de curînd şi de trei săptămîni fac gospodărie.&lt;br /&gt;          Mirarea dispăruse de pe faţa vecinei ca să facă loc unui zîmbet care o lumina.&lt;br /&gt;          - Sînt doamna Thayer; ne-am căsătorit acum şapte săptămîni şi ne-am instalat de o lună.&lt;br /&gt;          După o clipă de şovăire întrebă:&lt;br /&gt;          - Vorbeai serios adineauri, cu invitaţia la dejun?&lt;br /&gt;          - Bineînţeles, dar să ştii că n-are să fie ceva grozav. Sper că asta nu te supără.&lt;br /&gt;          - Mi-e tot una ce mănînc, răspunse doamna Thayer, dar să mă aşez singură la dejun e pentru mine o pedeapsă. La ce oră să vin?&lt;br /&gt;          - E aproape douăsprezece. La douăsprezece şi un sfert îţi convine?&lt;br /&gt;          - Desigur. La revedere.&lt;br /&gt;          Doamna Thayer radia de bucurie cînd se retrase de la fereastră. Dacă s-ar fi privit în oglindă, Pollyanna ar fi băgat de seamă că şi de pe obrazul ei dispăruse orice semn de plictiseală.&lt;br /&gt;          Pollyanna profită de timpul ce-i rămăsese, şi, chiar dacă dejunul nu era prea variat, putea, totuşi, să-1 mulţu&amp;shy;mească şi pe cel mai pretenţios musafir. Doamna Thayer mîncă cu poftă şi puse întrebări care o uluiau pe practica femeie Pollyanna.&lt;br /&gt;          - Nu ştiam că se pot cumpăra minciunele aşa calde.&lt;br /&gt;De unde le-ai luat?&lt;br /&gt;          - Nu le-am cumpărat, răspunse Pollyanna, ci eu le-am făcut.&lt;br /&gt;          - Tu le-ai făcut? Cînd? înainte de a vorbi cu mine la fereastră?&lt;br /&gt;          - Sigur, nu durează mult să le prăjeşti.&lt;br /&gt;          - Mă tem că ar dura mult la mine, spuse doamna Thayer servindu-se încă o dată. Eu cumpăr totul de la magazin şi de la cofetărie. Russel se supără uneori. Zice că nu-i place să mănînce mereu aceleaşi feluri. Aşa sînt bărbaţii, fac mofturi pentru un fleac; nu-şi dau seama cît de uşor trăiesc ei.&lt;br /&gt;          Pollyanna era atît de mirată, încît i se părea că nu au&amp;shy;zise bine.&lt;br /&gt;          - Cît de uşor trăiesc ei? îngînă ea. Nu cunosc multe gospodine afară de cele cu familii numeroase care să mun&amp;shy;cească atîtea ore pe zi cît munceşte soţul meu.&lt;br /&gt;          - Dar bărbaţii au o muncă variată, spuse doamna Thayer cu o voce plîngăreaţă, pe cînd viaţa noastră e atît de searbădă.&lt;br /&gt;          - Cred că de asta s-ar putea plînge mai curînd bărba&amp;shy;ţii, cel puţin o parte din ei. Să luăm de pildă lucrul într-o instituţie publică. Dacă obosim muncind în casă, tu sau eu putem ieşi, putem face ce vrem, să ne plimbăm să ne ducem la un muzeu sau în parc, sau...&lt;br /&gt;          Doamna Thayer o întrerupse:&lt;br /&gt;          - Cred că asta depinde de viaţa cu care ai fost de&amp;shy;prinsă înainte. Poate că tu ai trăit într-un orăşel mic şi prin urmare...&lt;br /&gt;          - Într-adevăr, aşa este. Vin din Beldingsville. Ora&amp;shy;şul e frumos şi locuitorii sînt oameni plăcuţi, răspunse Pollyanna cu căldură.&lt;br /&gt;          - Cred şi eu. Aşa se explică de ce nu-ţi vine greu să rezişti aici...&lt;br /&gt;          Apoi, cu oarecare condescendenţă în glas, musafira Pollyannei continuă:&lt;br /&gt;          - Eu sînt din Porter. Nu e un oraş din cele mai mari; are patruzeci de mii de locuitori. Totuşi e un oraş destul de mare, cu operă, bibliotecă, şi... în sfîrşit, nimic nu mi se pare nou aici.&lt;br /&gt;          La desert, Pollyanna puse pe masă tarte cu zmeură şi cu cremă de lămîie. Atitudinea condescendentă a doam&amp;shy;nei Thayer dispăru cu totul.&lt;br /&gt;          - Tartele le-ai luat de la cofetărie, nu-i aşa? La ma&amp;shy;gazin nu se găseşte aşa ceva.&lt;br /&gt;          - Ba nu, eu le-am făcut.&lt;br /&gt;          - Cum, tot tu? După ce m-ai invitat?&lt;br /&gt;          Pollyanna se strădui să-şi ascundă mirarea faţă de o asemenea întrebare.&lt;br /&gt;          - Nu, pe acestea le am de ieri. Am să vin într-o zi la tine şi am să-ţi fac, îi promisese Pollyanna. Ai să vezi cum le fac.&lt;br /&gt;          După ce au spălat vasele de la dejun, au trecut în sa&amp;shy;lonaş. Doamna Thayer se apropie de o fotografie înră&amp;shy;mată, pe care Jimmy o atîrnase pe perete, într-un loc unde lumina naturală se proiecta din plin asupra ei. O privi cu luare aminte.&lt;br /&gt;          - E un oraş din Europa, nu-i aşa?&lt;br /&gt;          Din nou Pollyanna îşi stăpîni mirarea.&lt;br /&gt;          - Roma. În planul din spate se vede Coliseul.&lt;br /&gt;          - Şi fata asta îţi seamănă.&lt;br /&gt;          - Da, şi la dreapta e mătuşa mea. Doamna Thayer se întoarse dintr-o dată.&lt;br /&gt;          - Va să zică ai fost în străinătate?&lt;br /&gt;          - Da, am stat şase ani în străinătate cu unchiul şi mă&amp;shy;tuşa mea. Unchiul era medic şi plecase în Europa la spe&amp;shy;cializare.&lt;br /&gt;          - Da, da.&lt;br /&gt;          O clipă rămase pe gînduri, apoi rîse stînjenită şi în&amp;shy;trebă:&lt;br /&gt;          - De ce nu mi-ai închis gura cînd îţi vorbeam de ora&amp;shy;şul meu natal?&lt;br /&gt;          - De ce să-ţi închid gura?&lt;br /&gt;          - Pentru că-mi dădeam aere. Credeam că ai crescut la ţară şi că-ţi place să te uiţi la zgîrie-nori şi să dai de mîncare elefanţilor din grădina zoologică. Pe cînd eu veneam dintr-un oraş mare, mă-nţelegi? Nu-ţi venea să mă baţi?&lt;br /&gt;          - Ce idee! rîse Pollyanna, vezi bine că nu.&lt;br /&gt;          - Eu sînt altfel. În locul tău, aş fi vorbit îndată de Roma. Tăcu şi o privi gînditoare. De ce eşti altfel decît ceilalţi?&lt;br /&gt;          - Altfel? Cu ce îţi par altfel?&lt;br /&gt;          Pollyanna era tulburată, dar doamna Thayer se grăbi s-o liniştească.&lt;br /&gt;          - Nu vreau să spun cu asta că eşti ciudată, ştii, dar se pare că toate lucrurile îţi fac atîta plăcere... mult mai multă plăcere decît altor oameni.&lt;br /&gt;          - A, asta da; poate că, vezi tu...&lt;br /&gt;          Pollyanna se opri deodată. Cînd era fetiţă vorbea ori&amp;shy;cui despre "jocul mulţumirii" fără să-i fie teamă de critică; acum însă, teama că ar putea fi greşit interpretată o făcea mai precaută în privinţa "fenomenului" ce-i ocupase atît de mult viaţa. La privirea întrebătoare a doamnei Thayer răspunse:&lt;br /&gt;          - Ştii, am căutat întotdeauna să văd partea frumoasă a lucrurilor. Am să-ţi vorbesc despre asta mai mult, într-o altă zi.&lt;br /&gt;          Au petrecut o după amiază plăcută. S-au cunoscut şi îndeaproape. Pollyanna îşi luă lucrul şi vorbiră amîndouă despre o sumedenie de lucruri importante: bărbaţi, lămpile cu petrol, preţul untului, defectele portarilor şi neplăcerile spălătoriilor. La ora cinci, doamna Thayer se sculă să-şi ia rămas bun.&lt;br /&gt;          - Doamnă Pendleton, începu ea cam ceremonios, n-ai idee...&lt;br /&gt;          Pollyanna se uită în dreapta, apoi în stînga, apoi se întoarse să privească în urma ei, gîndind că poate se stre&amp;shy;curase cineva între scaunul ei şi perete, ceea ce ar fi fost greu chiar şi pentru o persoană subţirică, apoi privi îna&amp;shy;intea ei. înţelese în sfîrşit:&lt;br /&gt;          - Mie îmi vorbeai?&lt;br /&gt;          Doamna Thayer părea stingherită.&lt;br /&gt;          - Nu ţi-am înţeles bine numele? Credeam că... înfăţişarea Pollyannei o făcu să se întrerupă.&lt;br /&gt;          - Ba da, acesta îmi este numele. Dar vezi, încă nu m-am deprins cu el. În prăvălii mi se zice "coniţă", porta&amp;shy;rul îmi zice coniţă. Afară de bărbatul meu nu prea văd lume multă, aşa că dacă mă gîndesc la mine, îmi spun Pollyanna...&lt;br /&gt;          - Pollyanna te numeşti?&lt;br /&gt;          - Da.&lt;br /&gt;          - Ce nume frumos! Parcă-ţi vine să răsfeţi pe cine-1 poartă!&lt;br /&gt;          - Mi-ar face plăcere dacă mi-ai zice pe nume, răs&amp;shy;punse Pollyanna zîmbind.     E mult mai plăcut decît "doam&amp;shy;na Pendleton".&lt;br /&gt;          - Cu plăcere, şi am să te rog să-mi spui Judit. Acum trebuie să plec, altfel ai să întîrzii cu masa soţului tău şi are să se supere.&lt;br /&gt;          Plecă în grabă, şi Pollyanna se duse în bucătărie şi îşi puse şorţul, bucurîndu-se la gîndul că avea atîtea să-i povestească lui Jimmy. De dorul de-acasă de care suferise atîta în acea zi îşi mai amintea doar ca de un vis rău.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;***&lt;br /&gt;          A doua zi, imediat după dejunul pregătit la repe&amp;shy;zeală, Pollyanna primi cu poşta de dimineaţă o veste aşa de importantă, încît simţi nevoia sufletească s-o împăr&amp;shy;tăşească de îndată şi altcuiva. Rămase cîteva clipe cu scrisoarea în mînă, întrebîndu-se dacă l-ar putea chema la telefon pe Jimmy, apoi renunţă cu părere de rău. Atunci îi veni o altă idee; fugi la fereastră, se aplecă pu&amp;shy;ţin şi strigă:&lt;br /&gt;          - Judit, hei, Judit!&lt;br /&gt;          Mai repede decît se putea aştepta, se ivi la fereastra vecină o faţă atît de radioasă, încît Pollyanna uită ce voise să spună:&lt;br /&gt;          - Ia te uită, ce veselă eşti! S-ar părea că azi ţi s-a întîmplat ceva foarte plăcut!&lt;br /&gt;          Judit izbucni în rîs:&lt;br /&gt;          - Serios? Să înţeleg că tot de bucurie îmi zice cineva pe nume?! Dar de unde ştiai că sînt acasă?&lt;br /&gt;          - O!&lt;br /&gt;Ultimul cuvînt ("acasă") rostit de Judit îi aminti ştirea extraordinară pe care voia să i-o comunice.&lt;br /&gt;          - Mi se anunţă o vizită de-acasă. Ce zici de una ca asta?&lt;br /&gt;          - Aşa!&lt;br /&gt;          Tonul era neutru tocmai pentru a nu o angaja cu ni&amp;shy;mic. Judit nu ştia dacă perspectiva de a primi musafiri e prilej de bucurie sau de întristare. Apoi, dîndu-şi seama că tulburarea Pollyannei purta semnele unei bucurii anti&amp;shy;cipate, adăugă prietenos:&lt;br /&gt;          - Aştepţi prieteni, nu-i aşa?&lt;br /&gt;          Faţa Pollyannei deveni mai serioasă.&lt;br /&gt;          - N-aş putea spune că sîntem prieteni cu domnul Pisher, răspunse şovăind. Nu prea îi cunosc familia, dar, vezi e din oraşul nostru.&lt;br /&gt;          - Aşa da, e foarte plăcut să întîlneşti pe cineva de-acasă.&lt;br /&gt;          - Mă bucur foarte mult, răspunse Pollyanna.&lt;br /&gt;          După o aşteptare de o zi întreagă ca să-i poată co&amp;shy;munica lui Jimmy vestea cea mare, era dezamăgită văzîndu-1 că el o primeşte cu oarecare răceală. Jimmy citi scrisoarea domnului Fisher prin care-şi anunţa sosirea, apoi se uită la soţia lui cu coada ochiului.&lt;br /&gt;          - Nu ştiam că îl cunoşti aşa de bine pe domnul Fisher.&lt;br /&gt;          - De ce? La noi toată lumea se cunoaşte.&lt;br /&gt;          - Da, aşa e, răspunse Jimmy tuşind uşor, dar păreai atît de veselă să-1 vezi, încît mi-ai stîrnit gelozia.&lt;br /&gt;          - Gelozie? Vai ce greşit eşti! N-am iubit pe nimeni, afară de tine!&lt;br /&gt;          Subiectul acesta era atît de delicat, încît trecu multă vreme pînă a se repune pe tapet sosirea domnului Fisher. Pollyanna spuse atunci că a doua zi vor mînca mai tîrziu cu o jumătate de oră decît ca de obicei, fiindcă domnul Fisher avea să sosească tocmai pe la ora şapte. Jimmy deschise gura să facă o observaţie, dar o închise numaidecît, găsind, se vede, că era mai bine să o păstreze pen&amp;shy;tru sine.&lt;br /&gt;          De-aici se vede cît îi e de dor de-acasă, se gîndea el. Şi totuşi nu s-a plîns, drăguţa de ea, din pricina jocului. Dacă-i pare atît de bine să-1 vadă pe Fisher, asta din cauză că e din orăşelul nostru. N-am să-i stric eu plăcerea spunîndu-i părerea mea.&lt;br /&gt;          A doua zi, domnul Fisher sosi tocmai la ora şapte şi jumătate, iar Pollyanna trecu prin toate grijile gospodinei care se teme că friptura se usucă pînă ce vin musafirii. Cînd sosi, în sfîrşit, musafirul nu ceru scuze. Era un om mărunţel, gras, răsufla greu, mînca bine şi cu lăcomie şi nu prea vorbea. În timpul mesei dădu de înţeles că avea să rămînă trei zile. Jimmy îi aruncă o privire nevestei sale, să vadă ce zice. Ospitalitatea Pollyannei se arătă din nou la înălţime.&lt;br /&gt;          - Trei zile! Ce bine, domnule Fisher. Vei avea destul timp să ne povesteşti mai multe de acasă.&lt;br /&gt;          - Hm, într-adevăr, spuse domnul Fisher, dregîndu-şi vocea. Fii bună, te rog, şi dă-mi sosul.&lt;br /&gt;          În seara aceea nu le spuse mare lucru, căci îndată după cină se cufundă în ziar, apoi spuse că ar vrea să se culce.&lt;br /&gt;          - Nu e tocmai vorbăreţ musafirul nostru, constată Jimmy cînd uşa camerei musafirilor se închise în urma bondocului.&lt;br /&gt;          - O fi obosit, e drum nu glumă de la Beldingsville pînă aici, îl scuză Pollyanna.&lt;br /&gt;          Jimmy era tocmai pe punctul să răspundă că domnul Fisher nici nu putea face un lucru mai nimerit decît să se ducă la culcare, cînd îşi aminti că e primul lor musafir, şi dacă Pollyannei îi făcea plăcere să-1 primească, de ce ar necăji-o el cu părerile lui?&lt;br /&gt;          In zilele ce au urmat, domnul Fisher se arătă a fi un musafir cam stingheritor. Ceru să i se servească dejunul mai devreme cu o jumătate de oră decît în prima zi, apoi se întoarse la masă de-abia după ce sfîrşi cu toate aface&amp;shy;rile lui, fără să-i pese de ora mesei. Nu prea avea a spune mare lucru despre cei de-acasă, în schimb era darnic cu sfaturile. Se mira de alegerea apartamentului şi de ce nu se mutaseră mai în centru.&lt;br /&gt;          - Vezi, ne-am gîndit la confortul nostru, răspunse Jimmy calm, nu la acela al unui musafir pretenţios.&lt;br /&gt;          Pollyanna îl privi rugătoare şi, deşi părea absorbit de cotletul de berbec din farfurie, simţea cum îl apasă privirea ei. Strînse buzele şi decise că nu se va mai lăsa împins la nici o vorbă nesocotită, oricît de cicălitor şi ne&amp;shy;suferit s-ar mai arăta musafirul lor. Bine că-şi propusese aceasta la timp, căci domnul Fisher îşi dădu cu părerea asupra confortului apartamentelor, în general, şi asupra defectelor aceluia în care locuia ca musafir, în special.&lt;br /&gt;          - De pildă, camera în care m-aţi instalat nici nu se poate numi cameră. E o cămăruţă şi atîta tot.&lt;br /&gt;          Jimmy duse un cartof fierbinte la gură şi-1 înghiţi fără să clipească.&lt;br /&gt;          - Şi apoi priveliştea este apăsătoare. Din fereastră se văd numai coşurile caselor. Nu înţeleg cum poate ci&amp;shy;neva să aleagă un apartament de unde nu se văd decît nişte coşuri.&lt;br /&gt;          - Dar se văd şi alte lucruri foarte interesante, sări Pollyanna ştiind că acestea erau punctul negru al lui Jimmy. Uneori stau înadins mai departe de fereastră pînă-mi isprăvesc treaba, de teamă să nu-mi pierd timpul privind afara. Jimmy, ai putea oferi un cotlet domnului Fisher?&lt;br /&gt;          - Mă tem să nu fie reci. Cum ţi se par? întrebă acesta cu prudenţă. Ca să fie bune, cotletele de miel trebuiesc servite fierbinţi.&lt;br /&gt;          - Nu-i vorbă, însă trebuie să fim mai indulgenţi cu tinerele gospodine, adăugă musafirul graţios, pe cînd Jimmy aproape scrîşnea din măsele de mînie.&lt;br /&gt;          Cînd sosi momentul să-şi ia rămas bun, Pollyanna nu era de fel întristată, iar vestea pe care o primi peste două săptămîni din partea familiei Fisher nu-i păru atît de importantă încît s-o comunice îndată Juditei din fereastra bucătăriei. Amînă chiar să-i vorbească lui Jimmy, pînă după stingerea lămpii, şi atunci făcu chiar o sforţare să-şi adune curajul.&lt;br /&gt;          - Jimmy, Matilda Fisher soseşte vineri.&lt;br /&gt;          - Soseşte? Unde soseşte?&lt;br /&gt;          - La noi, în vizită.&lt;br /&gt;          - Nu-nţeleg de ce Matilda Fisher simte nevoia să so&amp;shy;sească la noi în vizită. Mi se pare că la tanti Polly nu venea prea des în vizită.&lt;br /&gt;          - Nu, nu... dar se cunoşteau.&lt;br /&gt;          - De, aşa îl cunosc şi eu pe moş Sam Stove, canto&amp;shy;nierul cel şchiop. Cu toate acestea, m-aş mira dacă mi-ar scrie deodată că vine să petreacă iarna viitoare la noi, un concediu întreg.&lt;br /&gt;          - Chiar ar fi foarte plăcut să ne vină cineva în vizită cu adevărat, răspunse Pollyanna cu o voioşie pe care se străduia s-o facă molipsitoare. E drept că n-am prea avut timp să ne bucurăm de vizita domnului Fisher.&lt;br /&gt;          - A, ba da, îl vedeam regulat la masă şi era foarte plăcut!&lt;br /&gt;          - Jimmy, nu fi chiar aşa!&lt;br /&gt;          - Nu era foarte plăcut? Dacă vrei, pot să-ţi mărtu&amp;shy;risesc că era grozav, chiar dacă tu nu înţelegi.&lt;br /&gt;          - Taci odată, Jimmy! Voiam să spun doar că dom&amp;shy;nul Fisher avea întruna treabă, pe cînd Matilda n-are să fie ocupată. O să ne plimbăm, o să vizităm cîteva locuri frumoase..., încheie Pollyanna cu voioşie. O să ne simţim foarte bine.&lt;br /&gt;          Proiectele Pollyannei au fost primite cu bucurie de Matilda.&lt;br /&gt;          - Vreau să văd tot, îi spunea Pollyannei pe cînd se urcau la gară în tramvai. Tata şi mama se miră că pot umbla atît. Îmi place să fiu mereu în mişcare şi cîtă vreme mai e ceva de văzut, nu ştiu ce-i oboseala.&lt;br /&gt;          Pollyanna se gîndi că Matilda exagera puţin ca să-şi arate plăcerea de a se putea plimba, dar curînd şi-a dat seama că era adevăr curat.&lt;br /&gt;          - Ce zici, azi de dimineaţă ce facem? întreba Matilda în fiecare zi la micul dejun.&lt;br /&gt;          La prînz făceau proiecte pentru după amiază, iar sea&amp;shy;ra se plimbau.&lt;br /&gt;          La sfîrşitul săptămînii, Pollyanna era zdrobită de obo&amp;shy;seală. Umblase atît, încît nu-şi mai simţea picioarele. De atitea excursii pe soarele dogoritor de august o dureau ochii şi se întreba dacă nu cumva va fi nevoită să-şi pună ochelari. De cîteva ori trebui să se mulţumească cu hra&amp;shy;nă rece, fiindcă Matilda o făcea să întîrzie aşa de mult pe-afară, încît nu-i mai rămînea timp să pregătească masa. Se întîmplă chiar de mai multe ori ca Jimmy să ajungă acasă înaintea lor. Atunci Matilda îl întrebă, exagerînd înadins:&lt;br /&gt;          - Vai, domnule Pendleton, ce ai să crezi despre noi? Sîntem nişte haimanale îngrozitoare, nu-i aşa? Dar îmi place aşa de mult să mă plimb!&lt;br /&gt;          Dar Pollyanna nu suferea numai din pricina oboselii. Mai era şi altceva. Cînd şi-a făcut bugetul, suma pe care Jimmy o hotărîse pentru cheltuieli de menaj i se păruse mai mult decît îndestulătoare, iar aceea pentru banii ei de buzunar, exagerată. Din pricina unei caraghioase con&amp;shy;venţii sociale care pretinde ca gazda să suporte cheltuiala musafirilor, Pollyanna fusese însă nevoită să plătească tramvaiul, maşinile şi plimbările cu vaporaşul, biletele de spectacol, şi chiar mesele la restaurant cînd ele mîncau acolo din cauză că erau prea departe de casă şi prea tîrziu pentru ora mesei. Deşi el îi dăduse o sumă mai mare de bani decît îi ceruse şi îi închisese gura cu o să&amp;shy;rutare cînd încerca să-i spună că luna viitoare avea să-i restituie, se simţea foarte nenorocită. Nu dormea de gri&amp;shy;jă şi se întreba mereu unde şi cum ar putea face econo&amp;shy;mie ca să nu i se pară mereu că nu fusese în stare să se descurce.&lt;br /&gt;          Matildei îi părea foarte rău că trebuia să primească şi ea musafiri pe douăzeci şi doi ale lunii, altminteri şi-ar mai fi prelungit şederea.&lt;br /&gt;          - Mai sînt atîtea lucruri pe care nu le-am văzut şi nu-mi place să las ceva neisprăvit; dar nu cred că s-ar fi putut face mai mult.&lt;br /&gt;          Pollyanna, zîmbind melancolic, recunoscu şi ea că nu li se putea imputa că şi-ar fi pierdut timpul.&lt;br /&gt;          După plecarea Matildei, familia Pendleton trecu la un regim sever de economisire, pentru a putea trăi.&lt;br /&gt;          Pollyanna se străduia să dea gust cărnii de calitatea a doua pe care o cumpăra, iar Jimmy mînca tot ce-i servea ea cu aerul de a nu face diferenţă între carne de berbec şi pui fript. În timpul liber, se plimbau prin parc sau se aşezau pe cîte o bancă şi sub clar de lună îşi împărtăşeau impresii. După două săptămîni petrecute în felul acesta, Jimmy, întorcîndu-se într-o seară acasă, fu întîmpinat de Pollyanna care era cam speriată.&lt;br /&gt;          - Hai, spune, ce s-a întîmplat? o întrebă el pe cînd îşi atîrna pălăria. Cînd soseşte următorul Fisher?&lt;br /&gt;          - Jimmy, eşti extraordinar, izbucni Pollyanna uitînd-u-şi întristarea. Cum ai ghicit?&lt;br /&gt;          - Ce, e adevărat că... Ei, asta-i culmea!&lt;br /&gt;          - Domnul Fisher are treabă aici şi s-a gîndit s-o a-ducă de astă dată şi pe soţia lui, răspunse Pollyanna cu o voce slabă.&lt;br /&gt;Jimmy tăcu cîteva clipe. îşi dădu seama că domnul şi doamna Fisher găsiseră mijlocul de a economisi cheltu&amp;shy;iala hotelului şi a excursiilor şi că păreau hotărîţi să vadă cît mai multe din frumuseţile capitalei, pe socoteala al&amp;shy;tora. Fiindcă Pollyanna era însă atît de simţitoare în ceea ce priveşte ospitalitatea, se hotărî să-şi spună părerea cu multă prudenţă.&lt;br /&gt;          - În felul acesta vom găzdui întreaga familie Fisher, nu-i aşa?&lt;br /&gt;          Pollyanna nu-i răspunse îndată.&lt;br /&gt;          - Jimmy, spuse în sfîrşit, m-am gîndit şi am ajuns la concluzia că trebuia să procedez altfel cu musafirii noştri. Cred că nu m-am purtat cum trebuie.&lt;br /&gt;          Jimmy păru că vrea s-o întrerupă, dar se răzgîndi.&lt;br /&gt;          - Fireşte, cînd ai apartament, continuă Pollyanna se&amp;shy;rioasă, e foarte plăcut să primeşti prietenii. Cînd eşti să&amp;shy;rac împărţi cu ei ce ai, dar eu am împărţit mai mult decît ce aveam. Vrei să vii cu mine la bucătărie, Jimmy? Am să pregătesc masa şi între timp vom vorbi.&lt;br /&gt;          Jimmy o urmă, curios să audă unde va ajunge.&lt;br /&gt;          - Acasă serveam întotdeauna pui, cînd aveam musa&amp;shy;firi; dar la Beldingsville, un pui cumpărat la Doley e mult mai ieftin decît aici.&lt;br /&gt;          - Aşa e, aprobă Jimmy.&lt;br /&gt;          - Cînd a venit domnul Fisher, şi mai pe urmă Matilda, am procedat ca şi cum am avea mai mulţi bani de cheltuit decît aveam în realitate. De atunci am fost nevoită să fac economie, să ne lipsim de unele lucruri ca să restabilim echilibrul. Asta nu-i drept. Am hotărît ca de acum înainte să cheltuiesc o sumă anumită pe săptămînă, fie că sîntem singuri, fie că vom avea musafiri. Cine ne iubeşte se va mulţumi şi aşa.&lt;br /&gt;          Jimmy mînca bine şi cu poftă, cu toate că străduin&amp;shy;ţele Pollyannei nu reuşeau să dea tocanei de berbec gustul fripturii. Din cîteva cuvinte aruncate, Pollyanna înţelese că Jimmy se bucura de apropiata sosire a soţilor Fisher. Asta-i lua o piatră de pe inimă, căci în momentul cînd îi comunicase vestea prima oară, Jimmy părea că nu se prea bucură.&lt;br /&gt;          Musafirii au sosit aşa cum au anunţat. Pollyanna se duse la gară, ca s-o aştepte pe doamna Fisher, deoarece domnul Fisher avea treburi importante în oraş. Doamna Fisher se interesă de toate şi, cînd văzu camera în care urma să fie găzduiţi, începu să rîdă.&lt;br /&gt;          - Îmi spusese bărbatul meu că e cît o cutie de con&amp;shy;serve, dar nu-i nimic, nu te necăji, o să ne mulţumim cu atît, în cele cîteva zile cît vom sta aici.&lt;br /&gt;          Cuvintele acestea ar fi trebuit s-o îmbărbăteze pe Pollyanna, însă ele rămaseră fără efect. Ca şi data trecută, domnul Fisher sosi cu întîrziere la masă, dar de data asta, Pollyannei nu-i mai păsa. Mîncărurile erau dintre ace&amp;shy;lea care nu se usucă stînd pe foc. Apoi, ca toată lumea, Pollyanna era bucuroasă să mai amîne un lucru neplăcut, deşi ştia bine că trebuie să-1 înfrunte în cele din urmă.&lt;br /&gt;          Lui Jimmy îi era greu să rămînă serios cînd se aşeză la masă în faţa soţiei lui. Obrajii Pollyannei erau sta&amp;shy;cojii, îşi amintea, ruşinîndu-se, de tradiţiile ospitalităţii la Beldnigsville şi apoi îi părea rău că nu se osîndise pe sine şi pe Jimmy la pîine cu brînză timp de o săptămînă ca să poată oferi pui fript musafirilor ei zdraveni şi rotofei.&lt;br /&gt;          Jimmy se întoarse spre vecina din dreapta şi o întrebă:&lt;br /&gt;          - Îmi daţi voie, doamnă, să vă servesc cu un rasol de vacă?&lt;br /&gt;          Doamna Fisher îl privi şiret, crezînd că glumeşte, apoi se uită în farfurie. Nu mai era nici o îndoială, era rasol de vacă cu sos. Roşeaţa din obrazul Pollyannei se întinse pînă la urechi.&lt;br /&gt;          -  Mulţumesc, răspunse doamna Fisher acru, nu te osteni.&lt;br /&gt;          - Sînteţi cumva vegetariană? întrebă Jimmy vesel, punîndu-i în farfurie crochete de cartofi şi fasole verde. Mulţi medici pretind că e un regim igienic. Apoi, întorcîndu-se spre vecinul din stînga, îl întrebă:&lt;br /&gt;          - Pe dumneata, domnule Fisher, cu ce să te servesc?&lt;br /&gt;          Domnul Fisher răspunse posomorit că voia să se servească singur; se cunoştea că era dezamăgit. în cele din urmă, îi dădu voie lui Jimmy să-1 mai servească încă o dată.&lt;br /&gt;          - Dar nu-mi da prea mult, îi spuse.&lt;br /&gt;          - Mănîncă atît cît ţi-e poftă, răspunse Jimmy prie&amp;shy;tenos. Fasole mai vrei? Dar crochete? Nevastă-mea le face foarte bune.&lt;br /&gt;          Era de ajuns pentru domnul Fisher şi pentru Jimmy; Pollyanna care mînca de obicei cu poftă, abia gustă. Jimmy mîncă cu poftă ca întotdeauna, lăudînd din cale-afară mîncărurile, pe cînd Pollyanna roşea mereu, stră-duindu-se să-1 facă să tacă. Doamna Fisher îl asculta cam neîncrezătoare. .&lt;br /&gt;          Şederea soţilor Fisher nu a fost de lungă durată. Chiar a doua zi, doamna Fisher spuse că avea de gînd să facă o excursie în direcţia vestului. Pollyanna i-a pro&amp;shy;pus s-o conducă la vapor căci nu putea s-o întovără&amp;shy;şească, îi spuse aceasta cu o voce tremurătoare. Doamna Fisher făcu o mutră supărată, şi aşa rămase pînă ce-şi luă rămas bun de la gazdă, îndată după micul dejun de a doua zi.&lt;br /&gt;          După plecarea lor, Jimmy, bănuind că Pollyanna era necăjită şi gata să plîngă, încercă s-o înveselească, făcînd glume. Pollyanna plînse foarte puţin, dar mai mult de uşurare.&lt;br /&gt;          - Foarte bine ai făcut, dragă, o îmbărbăta Jimmy; pe prieteni îi vom primi întotdeauna cu plăcere, dar nu ţi&amp;shy;nem hotel pentru oricine are chef să se invite singur. Există o vorbă despre crimele făptuite în numele liber&amp;shy;tăţii; tot atîtea crime se comit şi-n numele ospitalităţii, dragă, crede-mă.&lt;br /&gt;          Pollyanna, cu lacrimi în ochi, era de părerea soţului ei, cu toate că Fisherii erau primii musafiri pe care-i pri&amp;shy;mise în casa ei şi-i părea îngrozitor că vizita se sfîrşise astfel.&lt;br /&gt;          - La urma urmei, spuse ea, există oameni a căror vi&amp;shy;zită ne-ar face plăcere, pentru că ar fi mulţumiţi cu ceea ce le putem oferi.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;***&lt;br /&gt;          În timpul vizitelor familiei Fisher, relaţiile prieteneşti dintre Judit şi Pollyanna se adînciră. Amîndouă fuseseră dezrădăcinate din căminul în care avuseseră numeroşi pri&amp;shy;eteni şi mutate în singurătatea unui oraş mare.&lt;br /&gt;          Tocmai lucrul acesta a creat între ele un fel de prie&amp;shy;tenie care le scăpa de descurajare atunci cînd se simţeau singure.&lt;br /&gt;          Asemănarea dintre felul de viaţă al uneia şi al alteia, vădit pentru cineva din afară, era totuşi o asemănare de suprafaţă.&lt;br /&gt;          Pollyanna era gospodină pricepută. Învăţăturile pri&amp;shy;mite de la Nancy, în bucătăria de acasă, îi prindeau bine acum, în propria ei gospodărie; iar treburile gospodăreşti, în loc să-i fie povară, erau cea mai mare plăcere a ei.&lt;br /&gt;          În schimb, Juditei nu-i plăcea de fel să se ocupe de gospodărie, aşa cum se întîmplă de obicei celor ce fac o muncă fără să fie deprinşi cu ea. Avea treabă întotdea&amp;shy;una, dar niciodată nu făcea un lucru la timp; se plîngea că e obosită, iar Pollyanna nu reuşea să descopere cauza acestei oboseli.&lt;br /&gt;          Deosebirea dintre cele două femei avea cauze mai profunde. Pollyanna se deprinsese din copilărie cu jocul mulţumirii şi căuta aproape instinctiv partea bună, frumoa&amp;shy;să a oricărui om şi a oricărui lucru; e drept că o şi găsea întotdeauna. Judit, dimpotrivă, se lăsa pradă în mod regu&amp;shy;lat unor adevărate accese de nemulţumire; neplăcerile cele mai mărunte luau atunci proporţii de adevărată ca&amp;shy;tastrofă. Nu era o fiinţă dezagreabilă, dar era iute din fire. Nu degeaba se temea Pollyanna că certurile repetate ar putea tulbura fericirea tinerei perechi căreia îi purta prie&amp;shy;tenie.&lt;br /&gt;          Nu poftise încă la masă pe soţii Thayer, deşi ar fi dorit s-o facă; vizitele familiei Fisher epuizaseră toate mijloacele financiare de care dispunea pentru musafiri. În schimb nu lăsase să-i scape nici un prilej de a se arăta vecină bună. S-a dus de cîteva ori la Judit ca s-o înveţe să gătească; din păcate, rezultatele lăsaseră întotdeauna de dorit. E greu să înveţi un lucru care nu te interesează; privind bucătăria ca pe o corvoadă, fireşte că Judit nu putea fi elevă bună.&lt;br /&gt;          La puţin timp după plecarea soţilor Fisher, Judit ve&amp;shy;ni să-i ceară ajutor. Pollyannei îi părea bine, căci aceasta îi dovedea că legătura lor se prefăcuse într-o adevărată prietenie.&lt;br /&gt;          - Vai, Pollyanna, am o mare problemă! Vrei să m-ajuţi? Ghici ce mi-a făcut bărbatul meu?&lt;br /&gt;          - Ce ţi-a făcut? întrebă Pollyanna cu prudenţă.&lt;br /&gt;          - Închipuieşte-şi că a întîlnit zilele trecute pe unul din prietenii lui şi 1-a poftit la masă.&lt;br /&gt;          Pollyannei îi venea să rîdă de tonul ei supărat.&lt;br /&gt;          - N-ai de ce să te superi. De mult vrea el să-şi pre&amp;shy;zinte soţia unor vechi prieteni.&lt;br /&gt;          - De-ar fi să mă prezinte numai ca nevastă nu m-aş teme de nimic. Gîndeşte-te însă că trebuie să apar şi ca bucătăreasă şi prevăd că domnul Dunning, cînd o să plece de la noi, are să-1 compătimească pe Russel, felicitîndu-se totodată că a rămas neînsurat. Bărbaţii sînt răi, încheie Judit pornită.&lt;br /&gt;          Nu era prima dată cînd discutaseră între ele chestiu&amp;shy;nea aceasta, dar de data asta, Pollyanna nu voi să dea nici un răspuns. O întrebă deci ce avea de gînd să pregătească pentru masă, apoi, fiindcă Judit nu hotărîse nimic, pro&amp;shy;puse ea cîteva feluri. în ceea ce priveşte desertul n-avea decît să aleagă.&lt;br /&gt;          - Ascultă, Judit, ştiu o budincă minunată care nu costă mult. Dacă vrei, vin eu să ţi-o fac.&lt;br /&gt;          - Mai întrebi? Eşti un înger.&lt;br /&gt;          - Ce idee! îmi place să gătesc, ştii? Şi acum îmi fac plăcerea pe cheltuiala ta. Uite creion şi hîrtie; am să-ţi spun tot ce trebuie să cumperi.&lt;br /&gt;          Au mai stat de cîteva ori de vorbă în cursul acelei zile, şi au hotărît ca a doua zi Pollyanna să se grăbească cu treaba ca să fie pe la ora zece la Judit.&lt;br /&gt;          - Vezi că budinca asta stă mult la cuptor, îi explica Pollyanna grijulie, şi în timp ce se face, te mai pot ajuta la altceva.&lt;br /&gt;Recunoştinţa Juditei era mişcătoare.&lt;br /&gt;          - Asta-i cu adevărat prietenie, Pollyanna. Dacă voi trece examenul acesta fără ca Russel să se supere, meritul va fi al tău.&lt;br /&gt;          - Ţi-am mai spus că mie îmi place să fac bucătărie.&lt;br /&gt;La zece fix sînt la tine.&lt;br /&gt;          Judit o îmbrăţişa cu dragoste şi o sărută. Pollyanna îi răspunse la fel, deşi se simţea cam stingherită în faţa acelui elan.&lt;br /&gt;          "Ea crede că-i fac cine ştie ce bine", îşi zicea în sinea ei, "cînd de fapt pentru mine e doar un fel plăcut de a-mi petrece timpul. E plăcut să ai de-a face cu oameni care preţuiesc un serviciu, dar mie mi se pare că nu merit atîta&lt;br /&gt;recunoştinţă."&lt;br /&gt;          Pollyanna era cam supărată cînd, a doua zi la ora sta&amp;shy;bilită, Judit nu-i deschise. După cum stabilise, s-a grăbit să-şi termine mai repede treaba, şi la zece sună la vecina ei. Nu-i deschise nimeni aşa că bătu la uşă, deşi dacă ci&amp;shy;neva ar fi fost acasă ar fi auzit soneria. Apoi Pollyanna su&amp;shy;nă din nou. însă, cu părere de rău, plecă.&lt;br /&gt;          "O fi încă la piaţă, îşi spuse ea. Probabil că se va în&amp;shy;toarce repede."&lt;br /&gt;          A mai încercat încă o dată la zece şi jumătate, apoi din nou la unsprezece, dar fără rezultat.&lt;br /&gt;          Deveni neliniştită. În afară de budincă, făgăduise Juditei că-i va face şi nişte prăjiturele cu sirop de zahăr care îi plăceau ei mult. Budinca trebuia să se răcească, şi trebuia timp să absoarbă şi siropul.&lt;br /&gt;          "Dacă aş avea din ce, i-aş face prăjiturile la mine, se gîndea Pollyanna. Judit îmi va înapoia, desigur, cele îm&amp;shy;prumutate."&lt;br /&gt;          Din nefericire, mai avea zahăr numai pentru micul dejun de a doua zi, şi nici bani nu prea avea. Trebuia să intre numaidecît la Judit. Nu trecuseră cinci minute de cînd încercase uşa şi se duse din nou să sune. Totul însă, în zadar.&lt;br /&gt;          Pollyanna se lăuda uneori că găseşte soluţia chiar în încurcături. Pe cînd se învîrtea disperată în faţa uşii în&amp;shy;cuiate, îi veni deodată o inspiraţie, şi se miră de ce nu-i venise mai de mult.&lt;br /&gt;          "Numai de n-ar fi închis fereastra", se gîndea ea pe cînd încăleca fereastra bucătăriei. Dar e aşa de distrată...&lt;br /&gt;          Fereastra vecinei era deschisă în lături. Pollyanna îşi dădu drumul pe zimţul care despărţea cele două ferestre, ţinîndu-se de ghiarele de fier fixate în zid pentru coborîre în caz de incendiu. Îşi zicea că era un exerciţiu folositor, că dobîndea astfel oarecare siguranţă în caz de nevoie.&lt;br /&gt;          În bucătăria Juditei găsi îndată zahărul de care avea nevoie şi uită de toate neajunsurile. Aprinse cuptorul ara&amp;shy;gazului şi se puse pe lucru. Pînă să se încingă cuptorul, prăjiturelele erau deja gata.&lt;br /&gt;          Era în toiul lucrului cînd auzi deodată soneria. Se uită la ceas, scutură din cap zîmbind şi se duse la uşă. Înainte de a fi avut timp să deschidă, soneria zbîrnîi din nou. Crezînd că Judit îşi uitase cheia, Pollyanna, cu mîna pe clanţă, glumi:&lt;br /&gt;          - Mare poftă aş avea să nu te las să intri.&lt;br /&gt;          O voce bărbătească, adîncă, îi răspunse:&lt;br /&gt;          - În numele legii, deschide.&lt;br /&gt;          Deschise uşa în lături şi se pomeni în faţă cu un ser&amp;shy;gent de stradă (poliţist). îşi dădea aere, încruntat, cu re&amp;shy;volverul în mînă. Asemenea surpriză ar fi fost de ajuns ca să zdruncine şi nervii cei mai oţeliţi. Încrederea în semenii ei, care o făceau să se aştepte numai la bine din partea lor, o făcu pe Polyanna să înfrunte cu calm prezenţa neaştep&amp;shy;tată a poliţistului. Privi mirată la sergent şi-1 întrebă:&lt;br /&gt;          - Ce s-a întîmplat, mă rog?&lt;br /&gt;          Omul păru că ezită.&lt;br /&gt;          - Dumneavoastră locuiţi aici?&lt;br /&gt;          - Nu, cucoana de aici e plecată. Dar dumneata ce pofteşti?&lt;br /&gt;          - Cum ai intrat?&lt;br /&gt;          Pollyanna şovăi o clipă, apoi surise. Era ridicolă stin&amp;shy;ghereala ei.&lt;br /&gt;          - Eu? Voiam să prepar ceva în lipsa ei. Am intrat pe fereastră, ţinîndu-mă de ghiarele de salvare.&lt;br /&gt;          - Ooo...&lt;br /&gt;          Pînă aici sergentul păruse a avea oarecare îndoieli. Acum însă avea aerul unui om care-şi cunoştea bine da&amp;shy;toria şi era hotărît să şi-o îndeplinească. Intră, o privi pe Pollyanna, apoi încruntîndu-se spuse:&lt;br /&gt;          - Haide, fii cuminte şi urmează-mă. Fără vorbă!&lt;br /&gt;          - Să te urmez? Unde? Nu înţeleg.&lt;br /&gt;          Sergentul dădu semne de nerăbdare.&lt;br /&gt;          - Bine, bine! Oricine ai fi, nu eşti nebună: asta se vede. Nu intră nimeni cu intenţii bune în felul ăsta în lo&amp;shy;cuinţa altuia.&lt;br /&gt;          Pollyanna scoase un ţipăt:&lt;br /&gt;          - Vai, prăjiturile mele!&lt;br /&gt;          Şi fugi în bucătărie. Sergentul fluieră, apoi spuse:&lt;br /&gt;          - Atenţie! Nu mă lăsa aşa. Mai e jos un sergent, n-ai să scapi.&lt;br /&gt;          Fără să ia seama la ce spunea sergentul, Pollyanna deschise portiţa cuptorului, scoase prăjiturile rumenite care răspîndeau un miros din cele mai plăcute, şi întoar&amp;shy;se una să vadă dacă nu cumva s-au ars, cum se temuse, o clipă.&lt;br /&gt;          Sergentul îşi scoase şapca şi se scarpină. Nu mai era chiar aşa de sigur. Prăjiturile îl puseră pe gînduri. Deprins cum era cu nenumăratele şiretlicuri ale răufăcătorilor, nu putea totuşi stabili vreun raport între prăjiturile de casă şi intenţiile criminale asupra proprietăţii altcuiva.&lt;br /&gt;          Pe cînd sergentul sta pe gînduri, Pollyanna părea că e preocupată numai şi numai de mutarea prăjiturilor din tavă pe farfurie. Se prefăcea! Dacă sergentul i-ar fi luat pulsul, din bătăile repezite ale inimii ar fi tras concluzii asupra văditei sale emoţii. Pollyanna începu să-şi dea sea&amp;shy;ma că a intra pe fereastră în casa vecinului poate fi îngă&amp;shy;duit într-un orăşel mic unde toată lumea se cunoaşte, nu însă într-un oraş mare. Vreun locatar al apartamentelor vecine probabil că a văzut-o, pe cînd intra pe fereastra Juditei, şi a înştiinţat poliţia. Ştia bine că-şi putea dovedi nevinovăţia, dar i se părea o ruşine de nedescris să fie condusă la poliţie de un om în uniformă. Şi ce-o să zică oare Jimmy, cînd va afla că nevasta lui a fost arestată pen&amp;shy;tru furt?&lt;br /&gt;          Soneria se auzi din nou, şi Pollyanna se temea că ar putea fi încă unul sau mai mulţi agenţi. Mîna îi tremura atît de tare, încît cuţitul din mîna ei ciocănea în masă aproape fără întrerupere. Sergentul băgă de seamă şi trase unele oncluzii din acest fapt.&lt;br /&gt;          - Cine o mai fi acum? întrebă el.&lt;br /&gt;          - Nu ştiu, răspunse Pollyanna cu vocea scăzută.&lt;br /&gt;          Agentul îşi dădea seama că Pollyannei îi era frică.&lt;br /&gt;          - Deschide uşa, şi, oricine ar fi, lasă-1 să intre. Nu în&amp;shy;cerca să mă duci cu vorba, mă-nţelegi?&lt;br /&gt;          Pollyanna se duse la uşă urmată de agentul care părea pregătit pentru orice nouă surpriză.&lt;br /&gt;          De bună seamă, era o zi cu surprize, căci în pragul uşii apăru Judit, cu coşul de piaţă pe braţ. Era încălzită şi pă&amp;shy;rea în pragul unei crize de nervi. Fără să pună un cuvînt, se repezi în vestibul, se trînti pe bancă şi se porni pe un rîs cu hohote care parcă voia să se prefacă în plîns.&lt;br /&gt;          - Judit, o rugă Pollyanna, ce e? Ce ţi s-a întîmplat?&lt;br /&gt;          Îi îngheţa sîngele în vine gîndind la impresia pe care putea să i-o facă Juditei un sergent în casa ei în clipa aceea.&lt;br /&gt;          - Pollyanna, izbucni Judit fără să-şi poată trage răsu&amp;shy;flarea, întreabă-mă mai bine ce nu mi s-a întîmplat! Ce zi, domnule!&lt;br /&gt;          - Dar de ce ai sunat? De unde ştiai că sînt aici?&lt;br /&gt;          - Ştiam că ai să recurgi la orice ca să intri să faci pră&amp;shy;jiturile. E aproape douăsprezece. Eram sigură că ai să te gîndeşti la zimţul ferestrei şi la ghiarele de salvare.&lt;br /&gt;          - Aşa am şi făcut, răspunse Pollyanna serioasă. Dar tu unde ai fost?&lt;br /&gt;          - Pe străzi. Ţii minte că mi-ai vorbit de o prăvălie unde se găsesc pui mult mai ieftini decît aici? Am fost acolo şi mi s-a furat portofelul.&lt;br /&gt;          Pollyanna uitase cu totul de sergent. Scoase un strigăt de milă.&lt;br /&gt;          - O, nu-i cine ştie ce. Portofelul era vechi şi îmi fă&amp;shy;cusem înainte toate tîrguielile. Mai era în el doar un dolar, mărunţiş, şi cheia. Dar a trebuit să mă întorc pe jos, şi încă cu coşul plin.&lt;br /&gt;          Sergentul tuşi. Judit tresări.&lt;br /&gt;          - Ce-i cu omul ăsta? o întrebă pe Pollyanna.&lt;br /&gt;          - Nu vezi? E un agent de poliţie care a venit sus...&lt;br /&gt;          - Agent de poliţie! Dar ce caută în locuinţa mea? Sergentul ieşi mai la lumină.&lt;br /&gt;          - Dumneavoastră sînteţi cucoana care locuiţi aici? o întrebă de astă dată pe Judit cum o întrebase înainte pe Pollyanna.&lt;br /&gt;          - Da, şi ce vrei? I s-a întîmplat ceva soţului meu?&lt;br /&gt;          - O, nu, făcu sergentul împăciuitor, încercînd s-o cal&amp;shy;meze pe Judit care, după toate întîmplările ce îi puseseră nervii la încercare, ţipa. Linişteşte-te cucoană, nu i s-a în&amp;shy;tîmplat nimic! Cucoana asta e prietena dumitale?&lt;br /&gt;          - Vezi bine.&lt;br /&gt;          - I-aţi dat voie să stea aici în lipsa dumnevoastră?&lt;br /&gt;          - Sigur, trebuia chiar să fie aici să-mi ajute să gătesc pentru musafiri, zise ea izbucnind în plîns. E cel mai ne&amp;shy;plăcut lucru cînd trebuie să te justifici de tot ce faci unui sergent, pe care nu l-ai văzut vreodată, urmă ea suspinînd.&lt;br /&gt;          Sergentul se strîmbă, apoi dîndu-şi osteneală să fie amabil spuse:&lt;br /&gt;          - Ei, doamnă, poate că într-o bună zi veţi fi mulţu&amp;shy;mită că ne aveţi pe noi, agenţii de poliţie.&lt;br /&gt;          Apoi, întorcîndu-se spre Pollyanna, zise amabil:&lt;br /&gt;          - Acum n-am să zic că prăjiturile acestea sînt la fel cu cele pe care le făcea mama, dar să ştiţi că şi bătrîna le-ar fi făcut tot aşa de bune dacă ar fi avut reţeta.&lt;br /&gt;          Pollyanna îi dădu două, spunîndu-i că-i pare rău că nu erau gata cu siropul pe ele. Sergentul plecă zîmbind, foarte mulţumit.&lt;br /&gt;          După amiaza aceea a fost foarte agitată. Întîmplările dimineţii o făcuseră pe Judit incapabilă să se apuce de lu&amp;shy;cru, aşa că Pollyanna, după ce făcuse budinca şi isprăvise prăjiturile, mai găti şi pasărea. Apoi, după ce o puse la cuptor, prepară cartofii şi salata. Îmbărbătată de exemplul ei, Judit se linişti, în sfîrşit, pe deplin ca să poată pune masa. Puse lumînări în sfeşnice şi în candelabrele cu aba&amp;shy;jur colorate, asortate cu florile de pe masă. Era o masă frumoasă. Cu toată modestia ei, Pollyanna nu putu să se abţină la gîndul că fără ajutorul ei, masa n-ar fi fost aşa de reuşită.&lt;br /&gt;          De bună seamă că, în timp ce gătea şi făcea prăjituri pentru Judit, nu putuse găti pentru familia ei, aşa că întîrzie puţin în ziua aceea cu mîncarea, dar Jimmy nu se supă&amp;shy;ră. Ascultă cu interes ce-i povestea nevasta lui despre în&amp;shy;tîmplările zilei.&lt;br /&gt;          - Dacă te-ar fi arestat, cred că ai fi fost acuzată nu&amp;shy;mai de furt şi nu de asasinat sau cine ştie de ce altă fără&amp;shy;delege, încercă el s-o necăjească.&lt;br /&gt;          - Jimmy, îi spuse ea cu vocea plîngătoare, singurul lucru de care mă bucur e că ziua de azi e pe sfîrşite.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;***&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;          Nimeni n-a putut lămuri pînă în ziua de azi de ce dormi mai bine tocmai în zilele cînd ai mai multă nevoie să te scoli de dimineaţă. De obicei, Pollyanna dormea "somnul celor drepţi" cum i se zice pe drept sau pe ne&amp;shy;drept, şi se trezea regulat pe la şase, odihnită şi gata de treabă. Într-o zi însă, cînd Jimmy trebuia să plece mai de&amp;shy;vreme, Pollyanna a fost trezită de o exclamaţie:&lt;br /&gt;          - Vai de mine!&lt;br /&gt;          Pollyanna se ridică în capul oaselor, clipi o dată şi întrebă:&lt;br /&gt;          - Jimmy, ce-i?&lt;br /&gt;          - Ce să fie? Şapte şi un sfert, îi răspunse el sărind din pat. Mi-e necaz, trebuia să fiu plecat de o jumătate de oră.&lt;br /&gt;          Nu spuse mai mult. Pollyanna se îmbrăcă în grabă şi pentru prima oară puse o boneţică pe cap, fără să se fi pieptănat îaninte. Jimmy uită să se mai radă şi se aşeză la micul dejun, înainte ca acesta să fie gata. Pollyanna era mulţumită că avea în casă cu ce să prepare un "dejun â la minut"; puse slănina în tigaie trăgînd totodată cu ochiul la cafeaua care nu voia să fiarbă mai repede ca de obicei. Ca să pună capac la toate, pîinea prăjită se arse, tocmai cînd n-avea timp să pună alte felii la prăjit. Curăţă deci cu cuţitul partea arsă, gîndind poate că Jimmy n-o să bage de seamă.&lt;br /&gt;          Cînd totul era pe masă, se repezi în dormitor să se dichisească puţin înainte de dejun. Se pieptănă şi începu iar să semene cu Pollyanna cea curăţică şi îngrijită din totdeauna, cînd realiză deodată că Jimmy întîrzie să plece. Fugi în sufragerie; nu era nimeni acolo, iar masa era în dezordine ca după orice prînz.&lt;br /&gt;          Putea înţelege din capul locului ce se întîmplase, dar Pollyanna, abia după ce se convinse că pălăria lui Jimmy nu mai era în vestibul, îşi dăcu seama că el plecase fără s-o sărute, fără să-i spună la revedere.&lt;br /&gt;          O trecu un fior, deşi în cameră era cald. Ce însemna asta? Uitase să-şi ia ziua bună de la ea sau o făcuse îna&amp;shy;dins, ca să-i arate că era supărat? Cea de a doua ipoteză era nedemnă de Jimmy, iar cea dintîi era de-a dreptul de nesuportat pentru Pollyanna.&lt;br /&gt;          Pollyanna era o femeie înţeleaptă. Îşi spuse singură că n-avea să facă din ţînţar armăsar. Admitea că Jimmy plecase cam supărat, ceea ce nu făcea parte din obiceiul lui, dar cu toate acestea nu merita să-şi facă sînge rău pentru atîta lucru.&lt;br /&gt;          "E drept că ar fi trebuit să pun ceasul să sune, dar de obicei mă trezesc aşa de devreme că nu mi-a trecut prin gînd că aş putea avea nevoie de el" îşi zicea în sinea ei.&lt;br /&gt;          S-a dus la treaba ei obişnuită, dar nu era veselă ca de obicei. Se cufundase pînă într-atîta în gînduri mohorîte, încît uită de dejun. Apoi hotărî să prepare pentru cină felurile care-i plăceau mai mult lui Jimmy. Noroc că el nu se prea prăpădea după lucruri scumpe. Îi plăcea varza murată pe care o ţinea în nişte borcane mari, astfel încît vecinii erau nevoiţi să se obişnuiască cu acest miros, chiar dacă nu le plăcea. Dar nu o deranja un asemenea punct de vedere; varza avea să fie alimentul de bază şi hotărî să completeze masa ţinînd seama numai de ce-i plăcea lui Jimmy, iar nu de potriveala dintre feluri.&lt;br /&gt;          Găsind soluţia practică a acestor dificultăţi, îi reve&amp;shy;nise Pollyannei veselia, aşa că ziua s-ar fi scurs normal, dacă nu i-ar fi dat prin gînd să se distreze puţin. Soco&amp;shy;tise întotdeauna că numai atunci cînd eşti bolnav îţi poţi permite să citeşti înainte de masă. E drept că în dimineaţa aceea avea o senzaţie de moleşeală care contravenea cu voioşia ei dintotdeauna. Cauza era de bună seamă lipsa dejunului, dar Pollyanna nu-şi dădea seama de asta. O zi fără îmbrăţişarea lui Jimmy la plecare era o zi fără soare.&lt;br /&gt;          Din nefericire, găsi o carte pe care o luase cu o zi înainte cu împrumut de la bibliotecă, o carte pe care bi&amp;shy;bliotecarul o lăudase mult. La unsprezece, se întinse pe sofaua din salonaş, făgăduind să uite lumea reală, refugiindu-se în aceea a ficţiunii.&lt;br /&gt;          Pollyanna cunoştea bine autorii clasici, dar nu era de fel la curent cu literatura modernă şi avea impresia că romanele sînt scrise numai pentru distracţia cititorilor. Citi cu mare interes capitolul întîi, în care făcu cunoştinţă cu o tînără pereche, cum erau şi ei doi, foarte îndrăgos&amp;shy;tiţi şi foarte fericiţi, aşa cum erau şi ei. Pînă la capitolul al treilea, totul merse bine, dar de-aici încolo, autorul părea a privi dragostea ca pe o glumă, iar primele bucurii în căs&amp;shy;nicie se schimbară în curînd în deziluzii, ba chiar în dis&amp;shy;perare. Schimbarea de atitudine a eroului faţă de eroină, era descrisă cu lux de amănunte care ar fi plictisit-o dacă Pollyanna n-ar fi avut motive să se intereseze de acest subiect.&lt;br /&gt;          Citi fără întrerupere, şi lectura îi descoperi realitatea perfidiei lumii, impresie ce se baza desigur şi pe starea ei de moleşeală provocată de lipsa de mîncare. O masă bună e adeseori aliatul cel mai potrivit al cuminţeniei. Pollyanna nu mai mîncase nimic din ajun. Nu era în stare să judece limpede. Cu sufletul la gură, ajunse acolo unde eroul, şezînd la masă în faţa soţiei sale, se consolă spunîndu-şi că de femeia aceea e legat pe viaţă. Un fior rece îi alunecă de-a lungul spinării, şi încrederea în succesul verzei gătite începu să scadă.&lt;br /&gt;          Închise cartea la ora două. Moleşeală sporea, şi se duse deci în bucătărie să bea un ceai cu pîine prăjită, dar înghiţea cu greu.&lt;br /&gt;          Se putea oare să fie îndreptăţită pretenţia autoru&amp;shy;lui de a cunoaşte firea omenească? Şi viaţa era într-ade&amp;shy;văr aşa cum o descria el? Ea însăşi, Pollyanna, era oare numai o copilă uşuratică ce se joacă la marginea unei pră&amp;shy;păstii ce sta să înghită speranţele şi bucuriile ei cele mai dragi? Dar, de ce a plecat Jimmy de dimineaţă fără să o sărute?&lt;br /&gt;          Era încă la masă cînd zbîrnîi soneria, şi se sculă să deschidă. Era atît de cufundată în gîndurile ei triste, încît nici nu se întrebă cine ar putea veni la ea.&lt;br /&gt;          Se trezi din amorţeală, îmbrăţişată şi sărutată de cineva care striga cu glas voios:&lt;br /&gt;          - Eu sînt, eu sînt! Nu credeai că am să te găsesc aşa de repede, nu-i aşa?&lt;br /&gt;          - Gladys, drăguţa mea? Cît de bine îmi pare că te văd!&lt;br /&gt;          Primirea nu lăsa chip de îndoială asupra bucuriei sin&amp;shy;cere pe care o simţea. Din capul locului se simţise atrasă de copila precoce şi atît de puţin atrăgătoare, iar în clipa aceasta, cînd gîndurile îi erau aşa de nepricepuţi sfătuitori, ar fi primit bucuroasă pe oricine.&lt;br /&gt;          Fără a se lăsa rugată, Gladys cutreieră apartamen&amp;shy;tul, dar în felul ei, care nu amintea cu nimic de cel al so&amp;shy;ţilor Fisher, admira totul din toată inima.&lt;br /&gt;          - Ce frumos e la tine şi ce linişte, spuse ea oftînd. Eşti fericită că n-ai o droaie de băieţi gălăgioşi. Vecinii mereu trimit la noi portarul să ne spună să nu mai facem gălăgie. Dar ce folos?&lt;br /&gt;          Pollyanna îşi închipui atunci pe cei doi fraţi, pe Malcolm şi pe Gregor cel zburdalnic închişi cu cheia în&amp;shy;tr-un apartament din oraş.&lt;br /&gt;          - Acum sînt amîndoi la şcoală, fireşte, urmă Gladys, dar fac ei ce fac să lipsească mereu. Ba îl doare în gît pe Gregor, ba îl doare stomacul pe Malcolm. Apoi la nouă şi un sfert, se joacă în baie, stropindu-se cu duşul, şi fac aşa o gălăgie că o trezesc pe mama. Mama niciodată nu se culcă mai devreme de două sau trei noaptea, aşa că trebuie să doarmă cel puţin pînă la ora douăsprezece, altfel ar fi zbîrcită.&lt;br /&gt;          Simpatia Pollyannei pentru Gladys nu era atît de pu&amp;shy;ternică, încît s-o facă să arate interes pentru trezirea prea timpurie a doamnei Moore. Fără să mai adauge vreun cuvînt, se duse să-şi aducă lucrul, şi cele două prietene, atît de deosebite una de alta, se porniră la taclale. Deşi tăcerea Pollyannei nu era tocmai un imbold, Gladys con&amp;shy;tinuă să vorbească numai despre mama ei.&lt;br /&gt;          - Cred că iarna viitoare, mama va avea succese mai mari decît oricînd. Primeşte o sumedenie de invitaţii şi iese mereu cu tinerii.&lt;br /&gt;          Pollyanna împletea fără preget.&lt;br /&gt;          - Mama pare foarte tînără pentru vîrsta ei, continuă Gladys mulţumită, dar asta nu-mi foloseşte acum, cînd cresc şi eu. Ştii ce face? Spune cunoscuţilor ei că e cea de a doua soţie a lui tata.&lt;br /&gt;          - Cum adică a doua soţie?&lt;br /&gt;          Deşi scopul minciunii era cît se poate de limpede, Pollyannei nu-i venea să creadă.&lt;br /&gt;          - Vezi bine, nu înţelegi? Spune că e mamă vitregă.&lt;br /&gt;          Gladys izbucni în rîs, explicîndu-i subterfugiul la care recurgea mama ei. Adăugă:&lt;br /&gt;          - Noroc că din punct de vedere fizic nu-i semănăm nici eu nici băieţii, altfel s-ar cunoaşte adevărul.&lt;br /&gt;          Pollyanna nu putea vorbi de indignare, cînd fetiţa continua să vorbească despre succesele mamei ei, numindu-le pe rivalele sale "nişte babe nebune". Dar pe cînd fetiţa vorbea obosind-o cu povestirile ei, în mintea Pollyannei răsăriră alte gînduri pe fondul supărării de dimineaţă, ca ghioceii care-şi croiesc drum prin scoarţa îngheţată a pămîntului, spre căldura soarelui.&lt;br /&gt;          Autorul cărţii pe care o citise, la urma urmei, nu era atotştiutor. Realitatea nu era o scorneală a unor inşi sentimentali, ci o calitate inerentă omului. Fetiţa aceasta neştiutoare, ce-şi lăuda mama care o neglija şi abuza de bunăvoinţa ei, era dezminţirea cea mai răspicată a părerii sale despre oameni, pe care îi numea egoişti pînă în mă&amp;shy;duva oaselor. Ascultînd-o pe Gladys, Pollyanna se ruşina de a se fi lăsat pradă pesimismului pentru o clipă. Acum, atitudinea aceasta îi apărea doar ca o desăvîrşită lipsă de încredere.&lt;br /&gt;          Tocmai într-un tîrziu, şi după ce încercase de cîteva ori să plece, Gladys izbuti să se despartă de Pollyanna.&lt;br /&gt;          - Trebuie să mă întorc acasă, spuse ea întristată, altfel băieţii vor răsturna casa şi servitoarele îşi vor face bagajele. Nu-ţi închipui cît de greu e să oprim o servitoare mai multă vreme, şi dacă reuşim să găsim una care vrea să rămînă, îşi face de cap. Ele spun că eu sînt prea mică şi nu mă ascultă, iar mama sau e plecată, sau doarme. Uneori sînt atît de supărată că le-aş da drumul la toate, dar nu ştiu să gătesc! Mama spune că ne fură ca-n codru. Aşa mi se pare şi mie, dar dacă strecori o observaţie despre tîrguieli, se supără foc şi fac o gălăgie...&lt;br /&gt;          Îndată ce se închise uşa în urma lui Gladys, Pollyanna începu să cureţe varza. Pe cînd era mai cufundată în lucru, sună telefonul. Asta se întîmpla rareori, şi atunci chiar din greşeală. Nu se grăbi deci să răspundă "allo".&lt;br /&gt;          - Allo, răspunse vocea caldă a lui Jimmy, făcînd-o să tresară de parcă nu l-ar fi auzit de luni de zile. Ai pregătit ceva pentru cină?&lt;br /&gt;          - Tocmai începeam.&lt;br /&gt;          - Ştii ce? Ce-ar fi să renunţi şi să ne întîlnim în oraş? Luăm masa la restaurant, şi pe urmă mergem la un spec&amp;shy;tacol. Ce zici?&lt;br /&gt;          - Ooo, Jimmy... zise ea, însă teama îi opri deodată bucuria. Nu crezi că ar fi prea costisitor?&lt;br /&gt;          - Asta nu te priveşte, doamnă Pendleton, eu plătesc. Ascultă, cînd crezi că poţi fi gata?&lt;br /&gt;          Pollyanna îi răspunse că era gata imediat. S-au înţe&amp;shy;les deci în privinţa orei şi a locului de întîlnire, apoi îşi spuseră la revedere. Se îmbrăcă fredonînd, iar din cînd în cînd se oprea ca să zîmbească. Era atît de frumos din partea lui că-şi răscumpăra vina din acea dimineaţă. Şi apoi, chiar de-ar fi plecat înadins fără să-i dea bună ziua ca să-i arate cît era de supărat, tot era dispusă să-i pri&amp;shy;mească scuzele.&lt;br /&gt;          Dar să nu-şi închipuie că trebuie să se scuze în felul acesta! Au petrecut o seară încîntătoare. Mai întîi au luat masa într-un restaurant italienesc, apoi s-au dus la teatru. Deşi sala era supraîncălzită, Pollyanna tremura înfiorată în momentele cele mai dramatice.&lt;br /&gt;          La înapoiere, după ce-i spuse de cîteva ori cîtă plă&amp;shy;cere îi făcuse această seară, Pollyanna adăugă cu duioşie în glas:&lt;br /&gt;          - Dar să ştii, dacă ţi se mai întîmpla şi altă dată să uiţi ceva, să nu te crezi dator să-ţi răscumperi vina cu atîta cheltuială!&lt;br /&gt;          - Am uitat ceva? strigă Jimmy. Ce-oi fi uitat oare?&lt;br /&gt;          Pollyanna îl privi. Nu-i venea să creadă că vorbea se&amp;shy;rios, dar Jimmy o privea şi el fără să clipească.&lt;br /&gt;          - M-ai rugat să-ţi aduc ceva din oraş?&lt;br /&gt;          Apoi, fiindcă ea nu răspundea:&lt;br /&gt;          - Îmi pare rău, dar nu-mi amintesc. Altă dată să-mi faci un semn, să nu uit.&lt;br /&gt;          Pollyanna crezu că e mai bine să nu-1 mai lămurească. Descoperind însă că Jimmy nici nu ştia ce uitase, înţelese deosebirea adîncă dintre bărbaţi şi femei. Culcîndu-se în seara aceea, Pollyanna nu era întristată, pentru că învă&amp;shy;ţase o lecţie de viaţă în plus.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;* * *&lt;br /&gt;          După masa la care Pollyanna ajutase cu atîta dăruire, relaţiile dintre soţii Thayer se amelioraseră. Tînărul fusese surprins plăcut de bunătatea mîncărilor şi mîndru de im&amp;shy;presia pe care soţia lui o făcuse asupra prietenului. Judit primise laudele, fără să-şi dea cîtuşi de puţin seama că nu le merita nicidecum.&lt;br /&gt;          Bugetul reluîndu-şi echilibrul după vizita costisitoare a familiei Fisher, Pollyanna se putea gîndi, în sfîrşit, să-i poftească şi ea la masă pe soţii Thayer. Pe măsură ce-1 cunoştea mai bine, Pollyanna începea să-1 simpatizeze pe Russel. Fireşte, nimeni nu se putea măsura cu Jimmy, dar Russel era uneori atît de vesel şi zglobiu, încît se întîmpla ca Pollyanna să-şi descopere faţă de el sentimente de ad&amp;shy;miraţie.&lt;br /&gt;          Timp de cîteva săptămîni, Judit se abţinu de la învi&amp;shy;nuirile ei împotriva sexului masculin. Apoi începu din nou, dar cu mai puţină asprime.&lt;br /&gt;—  Bărbaţii sînt egoişti! Bărbaţii sînt despoţi! Bărbaţii sînt nişte brute! îi spuse ea, fără menajamente, Pollyannei, într-o dimineaţă.&lt;br /&gt;          Pollyanna ştia bine că Russel nu era o brută, aşa cum nici Judit nu era o vrăjitoare bătrînă. Dar amîndoi erau iuţi din fire şi se porneau pe certuri fără sfîrşit. Se întîmpla adeseori ca Pollyanna, cu riscul de a părea nepoliticoasă, să întrerupă una din aceste certuri, schimbînd subiectul "conversaţiei". Dar sforţările ei de a restabili armonia în această căsnicie nu prea aveau succes, căci Judit şi Russel, împiedicaţi de a se certa, îşi aruncau priviri furioase, chiar cînd vorbeau despre altceva.&lt;br /&gt;          Cele două femei au hotărît să facă împreună conser&amp;shy;vele de toamnă şi dulceţurile, o zi la una, o zi la cealaltă. Era mai bine aşa pentru amîndouă. Judit se bucura de pri&amp;shy;ceperea şi de experienţa Pollyannei, iar aceasta, neputîndu-se deprinde cu singurătatea, se amuza în tovărăşia Juditei, deşi nu-i era de mare folos.&lt;br /&gt;          Într-o dimineaţă, cînd Pollyanna, îmbrăcată în şorţ cu mîneci ca o şcolăriţă, sună la uşa vecinei, aceasta o primi ciufulită, cu ochii umflaţi de plîns. Se aruncă de gîtul Pollyannei şi se porni şi mai tare pe plîns.&lt;br /&gt;          - Judit, dragă, ce e, ce s-a întîmplat?&lt;br /&gt;          Un întreg şir de nenorociri se perindă prin faţa ochi&amp;shy;lor Pollyannei, pe cînd se străduia să afle ce ar fi putut provoca o asemenea disperare. Judit plîngea fără să dea vreo explicaţie, aşa că Pollyanna o întrebă blînd:&lt;br /&gt;          - Ţi-e rău? Eşti bolnavă?&lt;br /&gt;          - Întrebi dacă mi-e rău? Da, mi-e rău, sînt scîrbită de totul; mi-e silă de viaţă!&lt;br /&gt;          - Ooo!&lt;br /&gt;          Un fior o trecu pe Pollyanna, căci presimţea motivul crizei. Într-adevăr, temerile ei se adeveriră în curînd.&lt;br /&gt;          - De ce oare fetele nu se mulţumesc să trăiască feri&amp;shy;cite la părinţi? izbucni Judit. De ce vor să se mărite, să pă&amp;shy;răsească pe cei ce le iubesc ca să fie apoi nenorocite?&lt;br /&gt;          Pollyanna o mîngîie pe cea care plîngea cu sughiţuri.&lt;br /&gt;          - Haide, hai, nu e chiar aşa de îngrozitor, îi spuse ea ca s -o liniştească.&lt;br /&gt;          - Ba e mai rău, nici n-am cuvinte să spun cît de rău. Vai ce nenorocită sînt şi cît de tare nu-i pot suferi pe băr&amp;shy;baţi! Sînt drăguţi numai atunci cînd sînt singuri, dar ulte&amp;shy;rior devin groaznici!&lt;br /&gt;          Pollyanna avea poftă să-i răspundă că şi bărbaţii se puteau aştepta la surprize neplăcute, însă îşi aminti la timp că nu ăsta era momentul, şi ca s-o liniştească îi spuse:&lt;br /&gt;          - Nu mai plînge, draga mea, are să te doară capul.&lt;br /&gt;Du-te mai bine de te piaptănă, şi să ne apucăm de roşii.&lt;br /&gt;          Roşiile! Cuvîntul Pollyannei făcu să sece lacrimile Juditei, care răspunse dispreţuitoare:&lt;br /&gt;          - N-am să mă omor acum ca sâ-i pun roşii pentru iarnă, să le mănînce el. Puţin îmi pasă dacă o să moară de foame!&lt;br /&gt;          Pollyanna tresări. O uluia întotdeauna lipsa de stăpînire de sine a femeilor din generaţia ei. Îşi putea închipui pe Jimmy supărînd-o, rănindu-i sentimentele, zdrobindu-i chiar inima, însă nu-şi închipuia că ar fi putut mărturisi vreodată vreo vină a soţului ei, chiar şi prietenei celei mai intime. Se mărgini deci să spună, cît putea de liniştit:&lt;br /&gt;          - Dar ai cumpărat roşiile şi nu le poţi lăsa să se strice.&lt;br /&gt;          - Puţin îmi pasă, las' să putrezească.&lt;br /&gt;          Era totuşi vădită influenţa Pollyannei asupra nervi&amp;shy;lor Juditei. Vocea tot mai era morocănoasă, dar dispăru&amp;shy;se totuşi orice urmă de isterie. Ridică fruntea de pe umă&amp;shy;rul Pollyannei, se duse la oglindă, se privi cu atenţie, şi spuse:&lt;br /&gt;          - Parcă aş fi o vrăjitoare bătrînă, aşa-i? Dar nu-i ni&amp;shy;mic, pentru că nu-i pasă nimănui.&lt;br /&gt;          - Am să văd eu de roşii pînă ce te îmbraci tu, îi spuse Pollyanna liniştită.&lt;br /&gt;          Pe cînd se ducea în bucătărie să facă pregătirile, Pollyanna îşi zicea că treaba aceasta nu-i era prea plăcută Juditei care o considera o corvoadă, dar pe care trebuia s-o facă cu mai multă răspundere.&lt;br /&gt;          - Doamne, cît ar fi de uşoară viaţa, dacă fiecare ar avea numai grijile lui! se gîndea Pollyanna, aşa cum mai cugetaseră şi atîţia alţii înaintea ei.&lt;br /&gt;          Cînd Judit apăru în cele din urmă, o părăsise nevoia de a se spovedi; era însă morocănoasă, apatică şi făcea tot ce i se spunea, ca un robot. Strădaniile Pollyannei de a se arăta sociabilă rămîneau ca întotdeauna fără ecou, şi ea se simţea obosită, mai mult din pricina încercărilor de a o înveseli pe Judit, decît de muncă.&lt;br /&gt;          În cu totul alte împrejurări, borcanele înşirate pe do&amp;shy;uă rînduri ar fi fost un prilej de bucurie pentru amîndouă, dar Pollyanna abia le privea, pe cînd Judit părea că nici nu le vede. Tocmai cînd Pollyanna spuse că vrea să se ducă acasă, Judit păru că se trezeşte dintr-o letargie şi-i zise:&lt;br /&gt;          - Îţi mulţumesc, că m-ai ajutat.&lt;br /&gt;          Fără a lua în seamă cuvintele ei, Pollyanna o îmbră&amp;shy;ţişa, o sărută şi-i spuse:&lt;br /&gt;          - Nu fi disperată. Cînd vei fi mai liniştită, gîndeşte-te că lucrurile nu sînt chiar aşa de negre cum ţi se par.&lt;br /&gt;          - Nu ştiu! făcu Judit cu vocea frîntă, desprinzîndu-se din îmbrăţişarea Pollyannei care pleca.&lt;br /&gt;          Acasă, se ruşina de acel sentiment de uşurare care o cuprinsese cînd se văzu iar singură, departe de lume.&lt;br /&gt;          - Ce bine e să fii la tine acasă! Sărmană Judit! Şi e aşa de uşor să trăieşti liniştită! De ce oare oamenii îşi năs&amp;shy;cocesc ei înşişi necazuri şi supărări?&lt;br /&gt;          Seara, cînd s-a întors, Jimmy a fost izbit de oboseala Pollyannei. Necăjit, o întrebă ce făcuse de s-a obosit aşa de tare.&lt;br /&gt;          - N-am făcut nimic ce m-ar fi putut obosi. Am fost doar la Judit, să-i ajut la roşii.&lt;br /&gt;          - Aşa se explică. Ai făcut toată treaba ta şi jumătate din a ei.&lt;br /&gt;          - Jimmy, eşti caraghios.&lt;br /&gt;          Însă pe cînd se încrunta, Pollyanna se bucura în sinea ei că cineva îi purta de grijă, lucru firesc pentru o femeie, oricît de energică ar fi ea.&lt;br /&gt;          Seara a fost liniştită şi plăcută. Pollyanna împletea, şi Jimmy îi citea. Avuseseră de gînd să se culce devreme, dar cartea era interesantă şi de cîte ori se sfîrşea un capitol, Jimmy spunea că va mai citi încă unul, numai unul.&lt;br /&gt;          Abia cînd ceasul bătu unsprezece, Pollyanna puse jos lucru! şi zise:&lt;br /&gt;          - E destul Jimmy; am ajuns la un pasaj foarte in&amp;shy;teresant şi recunosc că e greu să ne oprfm, dar mîine toa&amp;shy;tă ziua o să ne bucurăm, gîndindu-ne la lectura ce ne aş&amp;shy;teaptă.&lt;br /&gt;          - N-am să-ţi las cartea acasă, mi-e teamă că ai s-o citeşti fără mine!&lt;br /&gt;          - Ştii bine, Jimmy, ca niciodată n-aş face una ca asta. Noroc că ne place amîndurora aceeaşi carte, nu-i aşa?&lt;br /&gt;          - Într-adevăr, mare noroc!&lt;br /&gt;          Dar Jimmy strică efectul cuvintelor sale, căscînd din răsputeri.&lt;br /&gt;          - Sărăcuţul, te-am ţinut atîta să-mi citeşti, încît pici de somn.&lt;br /&gt;          Pollyanna se sculă repede să strîngă lucrul, apoi, trecînd pe lîngă Jimmy, îl mîngîie. în clipa aceea zbîrnîi soneria.&lt;br /&gt;          - Cine oare poate fi la ora aceasta?&lt;br /&gt;          Jimmy se sculase să afle el însuşi răspunsul la această întrebare, dar Pollyanna, fără să-şi dea bine seama, îl opri.&lt;br /&gt;          - Stai, Jimmy. Lasă-mă pe mine, te rog.&lt;br /&gt;          Presimţirea n-o înşelase. Musafirul nocturn din uşă era Judit, îmbrăcată în rochie de oraş, cu o valiză într-o mînă şi o umbrelă în cealaltă.&lt;br /&gt;          - Pollyanna, mîine de dimineaţă mă întorc la părinţii mei. Pot să rămîn peste noapte la voi?&lt;br /&gt;          Pollyanna o trase în vestibul şi închise uşa după ea. Nici un cuvînt nu-i venea pe buze Juditei, dar ochii trişti parcă grăiau:&lt;br /&gt;          - Da, l-am părăsit, zicea Judit cu o voce de nere&amp;shy;cunoscut. Am îndurat cît am putut... Bineînţeles, dacă nu mă vreţi, Pollyanna...&lt;br /&gt;          - Intră, draga mea, îi spuse aceasta cu vocea aproa&amp;shy;pe tremurătoare. Sigur că te primim. Dar vai, Judit, ce îngrozitor!&lt;br /&gt;          - Nu, nu e îngrozitor, ci e o mare uşurare. Am în&amp;shy;cheiat un capitol din viaţa mea... Mă întorc la părinţi. Ei, săracii, mă iubesc cu adevărat.&lt;br /&gt;          - Dar te iubeşte şi Russel. E o fire iute, spune ade&amp;shy;seori ce nu crede, dar se vede că te iubeşte mult de tot.&lt;br /&gt;          - Mă iubeşte! zise Judit cu amărăciune. Bărbaţii nu-şi dau seama de valoarea cuvîntului; se iubesc numai pe ei înşişi.&lt;br /&gt;          Pollyanna realiză că nu era momentul potrivit să ţină partea sexului tare. De aceea tăcu, deşi îi venea greu. Judit, într-un moment de surescitare, care o făcea certă&amp;shy;reaţă, continuă:&lt;br /&gt;          - Mîine dimineaţă ies mai întîi în oraş să telegrafiez acasă să-mi trimită bani de drum. N-am destui, fireşte. Niciodată nu-mi dădea suficienţi pentru coşniţă, ca şi cum i-ar fi părut rău că se desparte de bani. Bărbaţii fac eco&amp;shy;nomie acasă şi cînd e vorba de nevastă, niciodată cînd e vorba de ei. Am băgat de seamă lucrul acesta.&lt;br /&gt;          Pollyanna închise uşa camerei. Îi părea rău că nu fă&amp;shy;cuse asta mai devreme. Judit era însă prea înfierbîntată, prea cufundată în supărările ei, ca să bage de seamă lucrul acesta.&lt;br /&gt;          - Îmi pare rău numai că am îndurat atîta vreme. Am înţeles de la început că m-am înşelat, dar eram prea mîndră ca s-o recunosc. Cred, însă, că la urma urmei e o pro&amp;shy;stie să duci o viaţă nenorocită din mîndrie. Zică lumea ce-o vrea, mie mi-e tot una.&lt;br /&gt;          Din nou, Pollyanna luă o înfăţişare calmă, liniştită cu care de atîtea ori reuşise s-o îmblînzească pe Judit.&lt;br /&gt;          - Ai tot ce-ţi trebuie? o întrebă ea cu tonul cel mai firesc, aşa cum ar fi întrebat bunăoară pe un musafir obiş&amp;shy;nuit. Să ştii că nu te trezesc pentru micul dejun, deoarece cred că ar fi mai bine să te scoli cît mai tîrziu.&lt;br /&gt;          O îmbrăţişa şi o sărută pe obrajii pe care-i simţea în&amp;shy;cinşi şi-i ură noapte bună.&lt;br /&gt;          Intrînd în dormitor, Pollyanna înţelese că orice expli&amp;shy;caţie pentru Jimmy era de prisos. Vocea Juditei a putut fi auzită în toate colţurile micului lor apartament. Jimmy părea îngrijorat, dar cînd Pollyanna intră în cameră, se strădui să-şi dea aerul unui om interesat.&lt;br /&gt;          - O, Jimmy, oftă Pollyanna mulţumită că nu mai tre&amp;shy;buia să explice sosirea musafirului. E îngrozitor, nu-i aşa?&lt;br /&gt;          - Da, răspunse Jimmy parcă şovăind, e îngrozitor, dar vina nu e numai a lui, cum pare a crede ea.&lt;br /&gt;          - Sigur că nu; Russel are multe părţi bune. Fireşte că are şi defecte; pretinde ca totul să meargă după capul lui. Cred că dacă ar vrea să ia exemplu de la tine...&lt;br /&gt;          - Să ia exemplu de la mine! o întrerupse Jimmy, ulu&amp;shy;it. Dar deosebirea între Russel şi mine nu e chiar aşa de mare. Mă miră mai mult faptul că Judit n-a luat exemplu de la tine. Se plînge întruna, draga mea, şi un bărbat care, la urma urmei e şi el om, nu suportă o femeie mereu nemulţumită. Dacă se întîmplă să nu se înţeleagă asupra unui lucru, nu conteneşte cu ironiile, şi îl scoate din fire&lt;br /&gt;pînă ce-i spune cuvinte grele, dar de care după aceea se căieşte. Dacă aş fi eu în locul lui Russel aş fi mult mai rău ca el, sînt sigur, iar dacă ar fi el în locul meu, ar fi un soţ model. Cînd mă gîndesc la bietul băiat şi că eu sînt aşa de fericit...&lt;br /&gt;          Vorbise mai mult decît îi era felul; se opri deodată şi o îmbrăţişa pe Pollyanna care se strînse lîngă el, între-bîndu-se dacă nu era oare un păcat să te simţi atît de fericit cînd alături de tine un suflet se zbate şi suferă.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;***&lt;br /&gt;          A doua zi, Judit nu se sculă ca să-şi aranjeze ple&amp;shy;carea după cum spusese că are de gînd. Pollyanna nu o trezi, umbla în vîrful picioarelor pregătind micul dejun, apoi, pe cînd mîncau, Pollyanna şi Jimmy vorbiră în şoap&amp;shy;tă. Contrar obiceiului, Pollyanna nu-1 conduse pe Jimmy la uşă. Se duse la lucrul ei, dar făcea numai treaba care se putea face fără zgomot şi trăgea cu urechea dacă se mişcă ceva în camera de oaspeţi.&lt;br /&gt;          La ora zece, o voce slabă o strigă. Se grăbi să intre, dar rămase îngrozită văzînd faţa palidă culcată pe pernă. Avea cearcăne negre, ceea ce făcea ca ochii să-i pară ne&amp;shy;firesc de mari, iar buzele erau albe ca cearşaful.&lt;br /&gt;          - Pollyanna, îmi pare rău, spuse ea cu o voce slabă, dar mă tem că n-am să fiu în stare să mă scol; mă simt rău, parcă aş fi bolnavă.&lt;br /&gt;          Pe cînd aşeza cuvertura patului, Pollyanna îi zise:&lt;br /&gt;          - Rămîi culcată, Judit, are să-ţi treacă. Să-ţi fac o cafea, poate are să te învioreze.&lt;br /&gt;          - Nu, te rog!&lt;br /&gt;          Propunerea Pollyannei de a o servi cu cafea îi făcuse şi mai rău, căci paloarea Juditei se prefăcuse într-o culoa&amp;shy;re verzuie, şi apoi închisese ochii. Pollyannei îi păru rău că-i făcuse o asemenea invitaţie, aranja deci prin cameră, trase perdeaua ca s-o ferească de soare, apoi ieşi lăsînd uşa întredeschisă. Era mai liniştită la gîndul că Judit nu putea pleca îndată. Avusese pînă acum prilejul să cons&amp;shy;tate că multe nenorociri devin ireparabile prin faptul că oamenii procedează stăpîniţi de mînie.&lt;br /&gt;          În cursul după-amiezii, Judit mîncă puţin, dar se sim&amp;shy;ţea prea slăbită ca să se dea încă jos din pat. Seara aceea a fost cu totul diferită de cele cu care se obişnuiseră Jimmy şi Pollyanna. E drept că au mai citit cîteva capitole din cartea care le plăcuse atît de mult cu o seară înainte, dar farmecul se spulberase. Pollyanna îl întrerupea la fie&amp;shy;care clipă ca să se ducă, cu un pretext oarecare, să vadă de Judit. Jimmy simţea că gîndurile acesteia nu se dez&amp;shy;lipeau cu nici un chip de prietena ei, care se impusese ospitalităţii lor. De altfel, nici Jimmy nu mai citea aşa de bine ca altă dată; gîndurile îi alergau şi pierduse orice stăpînire asupra lor.&lt;br /&gt;          În ziua următoare, Judit se sculă cu greu. Pe la ora prînzului, spuse că se simţea destul de bine ca să plece, dar Pollyanna se opuse hotărît.&lt;br /&gt;          - Astăzi nu ieşi din casă; nu eşti în stare să umbli, şi cu atît mai puţin să călătoreşti. Ce te-ai face dacă ţi-ar veni rău pe drum, ca ieri? Nu înţeleg de ce nu rămîi la noi pînă ce vei fi pe deplin restabilită.&lt;br /&gt;          Judit şovăia.&lt;br /&gt;          - Pollyanna, dacă rămîn, te rog făgăduieşte-mi ceva.&lt;br /&gt;          - Ce anume? întrebă Pollyanna care, intuind răspun&amp;shy;sul, simţi cum inima i se strînse.&lt;br /&gt;          - Să nu încerci să mă faci să revin asupra hotărîrii mele. E irevocabilă, şi nu suport să mai fie discutată.&lt;br /&gt;Altminteri aş prefera să plec, chiar dacă ar fi să mor pe drum.&lt;br /&gt;          Din nou mînia îi tremura în glas. Pollyanna îi făgăduia tot ce voia, dar o făcea cu părere de rău.&lt;br /&gt;          - N-am să-ţi reamintesc de chestia aceasta, numai dacă tu vei vorbi de ea.&lt;br /&gt;          - Nu mai e nimic de vorbit despre asta, Pollyanna. Cu cît vom vorbi mai puţin de acest subiect, cu atît va fi mai bine.&lt;br /&gt;          Pollyanna înţelesese, deşi ar fi vrut să modifice puţin cuvintele Juditei. Ar fi vrut să spună: "Cu cît vom vorbi mai puţin, cu atît împăcarea va veni mai curînd". După amiază, Pollyanna băgă de seamă că Judit, în pofida pă&amp;shy;rerii manifestate cu atîta hotărîre, scrise cîteva scrisori lungi ce conţineau desigur amănunte asupra greutăţilor pe care le întîmpinase în gospodăria ei. Judit gîndea, se vede, că ea avea dreptul să exprime tot ce-i sta pe inimă, dar soţul ei trebuia să se abţină de la manifestarea vre&amp;shy;unei păreri. Cuvîntul dat o împiedica pe Pollyanna de la orice comentariu, deşi vedea cu părere de rău că se go&amp;shy;leşte cutia cu hîrtie de scrisori. Hîrtia, un dar de la Jimmy, era frumoasă şi cu monogramă. Pollyanna o păstra pentru ocazii anume.&lt;br /&gt;          A treia zi, Judit se simţi ceva mai bine. Pollyanna nu-i puse nici o întrebare, dar băgă de seamă că nu dormise toată noaptea. Veni şi ea la dejun, dar mîncă foarte puţin. Stărui să-i ajute în casă, dar înfăţişarea abătută şi felul cum se tîra prin casă o oboseau pe Pollyanna mai mult decît o săptămînă întreagă de muncă încordată. Niciodată nu-i fusese mai greu să-şi menţină veselia ca în aceste zile. Ori de cîte ori privea faţa palidă a Juditei, inima i se strîngea de milă şi simţea că o podidesc lacrimile. Singu&amp;shy;rul lucru de care Pollyanna se putea bucura era că Judit încă nu părăsise oraşul şi că numai un perete subţire o despărţea de Russel. Peretele era aşa de subţire, încît se auzea tot ce se petrecea dincolo de el. Pollyanna încă se agăţa de speranţa că cei doi se vor împăca.&lt;br /&gt;          Seara se iviră alte complicaţii. Pentru prima oară, Jimmy arătă oarecare semne de revoltă. Pollyanna ştia bine că un ochi mai puţin perspicace decît al ei nu va bă&amp;shy;ga de seamă nemulţumirile bărbatului ei, însă gîndul că în privinţa Juditei nu mai erau de aceeaşi părere, totuşi o mîhnea. îşi bătea capul cum să găsească mijlocul de a-1 face pe Jimmy să-şi spună părerea, dar, cînd se făcu ora de culcare, i-o luă el înainte.&lt;br /&gt;          - Dragă, cîtă vreme are de gînd să mai stea aici prie&amp;shy;tena ta?&lt;br /&gt;          - Ssst, Jimmy! De ce mă întrebi? Cred că dacă mai rămîne puţin la noi, lucrurile au să se aranjeze de la sine.&lt;br /&gt;          - Da, dar pînă una alta, parcă-ar fi hîrca (craniul) pe care romanii şi-o puneau pe masa de banchet cu care-şi închipuiau că vor putea spori veselia comesenilor. Dar eu nu gîndesc ca ei!&lt;br /&gt;          - Sst! Trebuie să înţelegi, Jimmy, că se simte nenoro&amp;shy;cită. Ce părere ţi-ai face despre ea dacă ai vedea-o veselă? închipuie-ţi ce ar fi dacă ne-am fi certat noi doi şi m-aş fi întors la tanti Polly.&lt;br /&gt;          Jimmy se uită la faţa serioasă a nevestei lui şi, spre marea ei surprindere, izbucni în rîs. Apoi, silindu-se să pară nemulţumit ca mai înainte, îi spuse morocănos:&lt;br /&gt;          - E cam greu pentru noi, care ştim cum să ne purtăm şi care nu ne certăm ori de cîte ori nu sîntem de aceeaşi părere, s-o avem mereu pe Judit în faţa ochilor; ea parcă aruncă un văl de tristeţe peste toată casa.&lt;br /&gt;          - Dar nu poate fi vorba de "mereu"; vreau să zic că n-are să mai dureze prea mult, fiindcă ori se împacă, ori se-ntoarce la părinţii ei.&lt;br /&gt;          Pollyanna oftă adînc, gîndind la această din urmă eventualitate, aşa că Jimmy uită de supărarea lui, ca s-o îmbuneze.&lt;br /&gt;          Noaptea aceea Jimmy nu dormi aşa de adînc cum dormea de obicei. Cînd, în timpul nopţii, deschise ochii şi o zări pe Pollyanna trează, şezînd în pat, crezu că e dimineaţă.&lt;br /&gt;          - E ora de sculare? o întrebă el, buimac de somn.&lt;br /&gt;          - Jimmy, ai auzit?&lt;br /&gt;          - Ce să aud?&lt;br /&gt;          La întrebarea aceasta, Jimmy se trezise de-a binelea.&lt;br /&gt;          - Nu ştiu... Parcă era pocnetul unui revolver.&lt;br /&gt;          - Ai visat.&lt;br /&gt;          Ca orice bărbat, Jimmy începu prin a-i demonstra Pollyannei că temerile ei erau neîntemeiate. Dar înainte de a continua, se auzi în vestibul o voce plîngătoare:&lt;br /&gt;          - Pollyanna!&lt;br /&gt;          Pollyanna dădu fuga, iar Jimmy începu să se îmbrace, presimţind că în curînd s-ar putea să fie nevoie de servi&amp;shy;ciile lui.&lt;br /&gt;          Pollyanna o găsi pe Judit în pragul uşii, fără pic de sînge în obraz şi cu ochii ieşiţi din cap, de parcă ar fi văzut ceva extrem de înspăimîntător. Se repezi la ca, dar era prea speriată de înfăţişarea acesteia ca să-i poată pune vreo întrebare. Judit vorbi cea dintîi:&lt;br /&gt;          - Vai, Pollyanna! Ai auzit?&lt;br /&gt;          - Ce să aud?&lt;br /&gt;          Pentru nimic în lume Pollyanna n-ar fi putut vorbi acum decît în şoaptă.&lt;br /&gt;          - A tras de două ori, Pollyanna. S-a sinucis din ca&amp;shy;uza mea.&lt;br /&gt;          - Judit!&lt;br /&gt;          Pollyannei îi venea ameţeală. Teama că ar putea leşi&amp;shy;na îi paraliza puterile. Se scutură ca să-şi revină.&lt;br /&gt;          - De unde-ţi vin asemenea idei? o întrebă Pollyanna cu un interval de tăcere după fiecare cuvînt, ca şi cum fie&amp;shy;care din ele ar fi reprezentat o greutate pe care o ridica încordîndu-şi puterile.&lt;br /&gt;          - Eram în pat, trează, cînd am auzit cele două poc&amp;shy;nete. Veneau dinspre locuinţa noastră. S-a sinucis, sînt sigură. Întotdeauna mi-a fost frică de revolverul lui, chiar cînd nu era încărcat, gemea Judit. Mă iubea, Pollyanna, şi totuşi l-am părăsit. De-acum n-am să-1 mai văd niciodată!&lt;br /&gt;          Judit căzu leşinată la picioarele Pollyannei care se străduia s-o trezească. Deodată înţelese că, dacă Judit, cu temerile ei, avea dreptate, ajutorul grabnic ar fi putut salva viaţa lui Russel. Sinucigaşii nu se nimeresc întot&amp;shy;deauna.&lt;br /&gt;          Fugi la Jimmy să-1 pună la curent.&lt;br /&gt;          - Judit crede că Russel s-a împuşcat.&lt;br /&gt;          - Are cheia la ea? întrebă Jimmy.&lt;br /&gt;          Deşi adînc tulburată, Pollyanna era mîndră că bărba&amp;shy;tul ei îşi păstra sîngele rece.&lt;br /&gt;          - Nu ştiu, să văd.&lt;br /&gt;          Dădu fuga, trecînd peste trupul Juditei care zăcea de-a curmezişul pe prag. Goli poşeta care se afla pe o mă&amp;shy;suţă şi găsi o legătură de chei, între ele şi aceea a aparta&amp;shy;mentului, pe care o recunoscu. Cînd i-o aduse, Jimmy era deja la uşă, hotărît şi energic.&lt;br /&gt;          - Vrei să merg cu tine? îl întrebă încet Pollyanna tremurînd la gîndul priveliştii care avea să i se înfăţişeze lui Jimmy.&lt;br /&gt;          - Nicidecum! Mai bine ai grijă de ea.&lt;br /&gt;          - Pe cît voi putea, zise Pollyanna.&lt;br /&gt;          Aduse apă din baie, o stropi pe Judit, dar cînd aceas&amp;shy;ta se trezi gemînd, Pollyanna regretă că fusese crudă tre&amp;shy;zind-o din leşin ca să retrăiască sentimentul anterior de vinovăţie.&lt;br /&gt;          Judit deschise pleoapele grele, apoi privi rătăcită spre Pollyanna.&lt;br /&gt;          - Ce s-a întîmplat? De ce sînt aici?&lt;br /&gt;          - Ai leşinat. Cînd ai să poţi să te mişti puţin, te duc eu în pat.&lt;br /&gt;          Judit se ridică cu greu şi se aşeză. Pollyanna o cu&amp;shy;prinse în braţe şi o ajută să se scoale. Cei cîţiva paşi pînă la pat o istoviră. Cînd ajunseră, Judit îşi aminti totul:&lt;br /&gt;          - Ooo!. Se strînse toată, ca de o durere năpraznică, căzu de-a curmezişul pe pat, cu faţa în pernă, cu pumnii strînşi, şi izbucni într-un plîns năvalnic.&lt;br /&gt;          - Russel, dragul meu, sărmanul meu... E mort?&lt;br /&gt;          - Jimmy s-a dus la voi, răspunse Pollyanna cu vocea scăzută. Are cheia ta. Trebuie să se întoarcă îndată şi vom afla ce s-a întîmplat.&lt;br /&gt;          Judit nu răspunse, iar Pollyanna nu mai ştia ce să spună. În împrejurări obişnuite, ar fi găsit ea cuvinte de mîngîiere, dar ce putea să spună într-o asemenea situaţie? Trăgea cu urechea să audă paşii lui Jimmy, dar nu auzea decît plînsetul Juditei şi bătăile repezite ale inimii.&lt;br /&gt;          Dusă pe gînduri, nu-1 auzise pe Jimmy intrînd. Abia cînd o strigă pe nume se întoarse şi-1 zări, apoi duse mîna la gură să-şi înăbuşe strigătul.&lt;br /&gt;          - Pollyanna, o chemă el încetişor.&lt;br /&gt;          Ea se întoarse spre Jimmy, care-i puse mîna pe umăr şi-i zise:&lt;br /&gt;          - Du-te dincolo. Nu, nu te teme, te rog fă ceea ce-ţi spun eu.&lt;br /&gt;          Îl ascultă, şi cînd se întoarse în pragul camerei, îl zări pe Russel, speriat, care aştepta pe scară semnul lui Jimmy ca să poată intra.&lt;br /&gt;          Simţi că o lasă puterile; se aşeză pe un scaun şi se chi&amp;shy;nui să-şi stăpînească lacrimile.&lt;br /&gt;          Veni şi Jimmy lîngă ea; nu o privi, nu-i vorbi, ci îşi acoperi faţa cu amîndouă palmele. Cîteva clipe, Pollyanna se chinui să înţeleagă cauza emoţiei lui Jimmy. Apoi, deo&amp;shy;dată, chinul se prefăcu în indignare. Jimmy rîdea pe în&amp;shy;fundate.&lt;br /&gt;          După ce se potoli şi-şi şterse lacrimile de rîs, privi la obrazul vînăt şi nemişcat al Pollyannei. Plecă ochii o clipă, apoi o privi din nou. I se întîmplase s-o vadă mînioasă, dar niciodată pe el, şi se întrebă cu ce îi greşise. Înţelese în sfîrşit, că pentru ea, rîsul lui întrecea orice aşteptare. Se aşteptase să audă amănuntele unei tragedii, cînd colo, se pomenise cu el rîzînd peste măsură. Avea dreptate Pollyanna, dar cu nici un preţ el nu se putea stăpîni să nu rîdă.&lt;br /&gt;          - Pollyanna, îi spuse el umilit, iartă-mă.&lt;br /&gt;          Pollyanna îl privi dispreţuitoare şi nu-i răspunse.&lt;br /&gt;Jimmy constată cu surprindere că era şi ea ca alte femei, pripită.&lt;br /&gt;          - Ştii, spuse Jimmy, asta e reacţia mea. Mă aştep&amp;shy;tam la ceva mai rău, ştii doar, şi cînd colo, nenorocitele alea de roşii...&lt;br /&gt;          - Ce?&lt;br /&gt;          - A, dar tu nu ştii nimic! Pocniturile pe care le-am auzit erau de la nenorocitele alea de sticle de bulion care explodau. Zgomotul 1-a trezit şi pe Russel, şi cînd am ajuns la uşa lui, l-am auzit cum umbla de colo pînă colo. N-am mai avut nevoie de cheie; am bătut în uşă şi el mi-a deschis.&lt;br /&gt;          Jimmy o privi pe furiş. Faţa ei parcă mai pierduse din asprimea de mai înainte.&lt;br /&gt;          -  Mi-a dat voie să intru, continuă el, şi i-am spus că am auzit pocniturile, şi că de spaimă Judit a leşinat. Nu ştia că e la noi. Jimmy o privi din nou. Ea nu mai părea supărată defel.&lt;br /&gt;          Russel tocmai era în căutarea sursei pocniturilor cînd am bătut în uşa lor. Am căutat împreună prin toată locu&amp;shy;inţa pînă ce am dat în sfîrşit de roşii. Sticlele au stat la soare, au fermentat şi au explodat. Mesele şi pereţii sînt mînjiţi cu bulion. Cînd am văzut asta, nu m-am putut stă&amp;shy;pîni şi am izbucnit în rîs. Chiar şi bătut, şi tot n-aş fi putut să mă abţin, spuse Jimmy pocăit.&lt;br /&gt;          Pollyanna făcu un gest de dezaprobare.&lt;br /&gt;          În cele din urmă, am stat de vorbă cu Russel. Credea că Judit s-a reîntors la părinţi, dar cînd a auzit că e la noi şi că pe deasupra nu se simte bine, a fost foarte mişcat. I-am spus că acum e momentul să se împace. Întîi a vrut să spună că ea nu-1 iubeşte, dar i-am răspuns că acestea sînt poveşti. Acum, i-am spus, e foarte afectată la gîndul că te-ai rănit, adică era pînă a leşinat. Era foarte mişcat şi am înţeles că am reuşit să-1 înduioşez.&lt;br /&gt;          - Jimmy!&lt;br /&gt;          În vocea Pollyannei, admiraţia se îmbina cu părerea de rău. Dar Jimmy continuă fără s-o privească:&lt;br /&gt;          - Nici nu i-am dat timp să se gîndească. L-am luat de braţ şi i-am spus: "Hai, nevastă-mea a îngrijit-o cîteva zile, dar cred că Judit are să-şi revină numai cînd te va vedea pe tine".&lt;br /&gt;          Jimmy simţi ceva pe braţul lui şi se întoarse. Ochii Pollyannei pluteau în lacrimi şi se îmbrăţişară fără cuvinte. Se împăcaseră şi totul era bine.&lt;br /&gt;          A doua zi găsiseră uşa camerei de musafiri deschisă, iar pachetele şi umbrela Juditei dispăruseră ca prin far&amp;shy;mec. De pernă era prins un plic, şi înăuntru erau cîteva cuvinte scrise la repezeală, cu creionul:&lt;br /&gt;          "Nu-ţi pot mulţumi îndeajuns pentru toată bunătatea ce mi-ai arătat-o, draga mea, Pollyanna. Datorită ţie sîntem iarăşi fericiţi. Russel spune că, după părerea lui, Jimmy e bărbatul cel mai fericit, dar eu ştiu că Russel e de o mie de ori mai fericit decît el.&lt;br /&gt;Cu toată dragostea,&lt;br /&gt;                                                                                                                            &lt;br /&gt;                                                                                                                                      Judit"&lt;br /&gt;          P.S. "Nu-i aşa că întîmplarea cu roşiile e amuzantă?"&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;***&lt;br /&gt;          Datorită ideilor mătuşii Polly în ce priveşte zes&amp;shy;trea unei fete, Pollyanna, în primele luni ale căsniciei, nu a avut alte cheltuieli de făcut decît cele care priveau gospodăria. Nu se săturase încă de micile ei cumpără&amp;shy;turi. Fie că colinda bazarele cu preţ unic, foarte modest, lucru care se întîmpla destul de des, fie că umbla prin ma&amp;shy;rile magazine care expun mobilă, perdele, şi garnituri de bucătărie din aluminiu, plăcerea era mai mare decît şi-ar fi putut închipui vreodată. La drept vorbind, era şi aici legea firii. Şi pasărea îşi smulge cîteva pene ca să-şi facă cuib.&lt;br /&gt;          Dar şi gospodina cea mai bună trebuie să-şi vadă uneori de nevoile ei personale, înainte de cele ale bucă&amp;shy;tăriei. Cînd se lăsă frigul, Pollyanna băgă de seamă că îi lipsea ceva. Într-un orăşel din provincie, şi-ar fi dat seama mai curînd.&lt;br /&gt;          - Trebuie să-mi cumpăr o pălărie, îi spuse într-o di&amp;shy;mineaţă lui Jimmy, la dejun. Sînt singura femeie din oraşul ăsta, cred, care mai poartă pălărie de pai.&lt;br /&gt;          - Porţi încă pălărie de pai! exclamă Jimmy, mirat din cale-afară. Ştiu că bărbaţii nu mai poartă de cîteva săptămîni, dar voi femeile aveţi idei aşa de ciudate în privinţa vremii şi a îmbrăcămintei, că nu mă mir.&lt;br /&gt;          Pollyanna rîse de mutra lui supărată.&lt;br /&gt;          - N-are importanţă, zise ea, cîtă vreme reporterii nu menţionează în dările lor de seamă că doamna James Pendleton şi-a făcut apariţia în biserică cu o pălărie ele&amp;shy;gantă de pai din primăvara trecută. Aici nimeni nu vede pe nimeni.&lt;br /&gt;          - Nu e vorba de asta, spuse Jimmy nemulţumit. Doamna Pendleton trebuie să fie îmbrăcată cum se cu&amp;shy;vine, indiferent dacă lumea o vede sau nu.&lt;br /&gt;          Era supărat, şi Pollyanna se distra pe seama lui. De obicei, Jimmy era bine dispus, aşa că se simţi măgulită văzîndu-1 că-şi schimbă tonul şi felul lui obişnuit de a fi, numai fiindcă ea întîrziase să-şi cumpere o pălărie odată cu venirea toamnei. Cînd ridică ochii din farfurie, Jimmy se miră de faţa radioasă a Pollyannei.&lt;br /&gt;          - Mă rog, ce-i asta? N-am fost destul de clar? Sau te faci că nu înţelegi că te cert?&lt;br /&gt;          -  Da, înţeleg, zîmbi Pollyanna, se vede că eşti su&amp;shy;părat.&lt;br /&gt;          Jimmy clătină din cap şi spuse:&lt;br /&gt;          - Poftim! Cum să te simţi stăpîn în casa ta cînd ne&amp;shy;vasta rîde de cîte ori o cerţi de parcă i-ai fi făcut un dar? Ce-i asta?&lt;br /&gt;Pollyanna refuză să-i spună şi lui cauza bunei sale dispoziţii, dar îşi îndulci refuzul, oferindu-i încă o ceaşcă de cafea în care pusese o bucată de zahăr în plus.&lt;br /&gt;          După plecarea lui Jimmy, Pollyanna se grăbi să-şi facă treaba. Era voioasă.&lt;br /&gt;          - Supărarea bărbatului poate fi prilej de bucurie pentru nevastă, îşi zicea în sinea ei, dacă supărarea se naşte din mîndria lui de a o vedea bine îmbrăcată.&lt;br /&gt;          N-avea de gînd să-şi cumpere o pălărie înainte de sîmbătă, cînd Jimmy primea leafa şi-i dădea bani pentru patru săptămîni. Ducîndu-se la piaţă, a trecut însă prin faţa unui magazin de modă, unde a văzut de cîteva ori pălării care i-au plăcut.&lt;br /&gt;          - N-ar fi rău să văd ce au, îşi zise ea.&lt;br /&gt;          Pollyanna nu era frumoasă cu adevărat; tot farmecul ei era vioiciunea, blîndeţea, şi nu trăsăturile fizice. Se pricepea să aleagă ceea ce i se potrivea, şi tot aşa ştia să se ferească de ceea ce nu i se potrivea. Intră şi cercetă din ochi toate rafturile, pînă ce descoperi o pălărioară simplă de tot, cu fundă de catifea.&lt;br /&gt;          - Pe asta o vreau. Pot să o încerc? Dar nu pot s-o cumpăr azi; n-am destui bani la mine, însă vin sîmbătă, ex&amp;shy;plică Pollyanna cu sinceritate.&lt;br /&gt;          Vînzătoarea îi întinse pălăria, dar cînd Pollyanna o puse pe cap, admiraţia profesională se prefăcu într-o ad&amp;shy;miraţie sinceră.&lt;br /&gt;          - Vă vine minunat, îi spuse vînzătoarea.&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;          - Nu-i aşa? Cum am văzut-o am ştiut că asta e pentru mine, zise Pollyanna, privindu-se mulţumită în oglindă.&lt;br /&gt;          - Aţi mai putea încerca şi alte pălării, spuse vînză&amp;shy;toarea reintrînd în rolul ei. Avem unele foarte frumoase, copiate după modele franţuzeşti, care costă jumătate cît modelele.&lt;br /&gt;          Pollyanna mai încercă cîteva pălării, dar nici una din&amp;shy;tre ele nu-i plăcu atît cît cea dintîi. Plecă sigură că alesese bine. De altfel, şi preţul era potrivit posibilităţilor ei, şi pălăria îi plăcea aşa de mult, că i se părea inutil să mai caute aiurea. Nu-i plăcea să cutreiere magazinele şi să-şi facă din nevoia de a cumpăra o pălărie pretext de a intra la douăzeci de modiste. Găsise ce-i plăcea, şi se mulţumea cu atît.&lt;br /&gt;          Buna dispoziţie nu o părăsi toată ziua, deşi Jimmy sosi cu întîrziere la masă, lucru neobişnuit pentru tînăra gospodină. Pe cînd urmărea mersul acelor pe cadran şi strîngea tot mai mult cheia robinetului de gaz ca să micşo&amp;shy;reze flacăra şi să nu se usuce mîncarea, fredona o melodie, bucurîndu-se dinainte cît de mult are să-i placă lui Jimmy cu pălăria cea nouă.&lt;br /&gt;          Auzi cheia în broască şi se repezi să-1 întîmpine pe Jimmy, cu o uşoară nuanţă de mustrare, fiindcă întîrziase. Zărindu-1, se trase înapoi. Jimmy ducea un pachet ciudat, o cutie mare, rotundă, vărgată în negru şi alb ca o piele de zebră. Fără nici o îndoială, era o cutie de pălării.&lt;br /&gt;          Pollyanna îl privi speriată. Avea o părere bună des&amp;shy;pre Jimmy în multe privinţe. Dacă şeful statului l-ar fi poftit să facă parte din Completul de judecată, s-ar fi întrebat poate de unde ştia cît de capabil e bărbatul ei, dar nu s-ar fi îndoit nicidecum că e în stare să îndepli&amp;shy;nească cu cinste orice însărcinare. Totuşi, ceea ce făcuse acum Jimmy era cu totul altceva. Şi surîsul Pollyannei în&amp;shy;gheţă pe buze.&lt;br /&gt;          Jimmy atîrnă pardesiul, şi o îmbrăţişa drăgăstos.&lt;br /&gt;          - V-aş putea întreba, doamnă Pendleton, de ce anu&amp;shy;me sînteţi aşa de mirată? Sau nu am dreptul să fac tîrguieli fără ca nevastă-mea să facă urît?&lt;br /&gt;          - Ce-i asta, Jimmy?&lt;br /&gt;          Pollyanna se întreba dacă nu cumva pălărierii obiş&amp;shy;nuiau să întrebuinţeze acum cutii de pălării ca ale mo&amp;shy;distelor.&lt;br /&gt;          - Deschide şi ai să vezi.&lt;br /&gt;          Temerile ei se adevereau deci. Se supuse zîmbind; îşi spunea că atunci cînd cumpăraseră mobilă, gustul lui Jimmy se potrivea cu al ei şi că în alegerea cravatelor arătase mult gust. Totuşi, degetele îi tremurau în timp ce se străduia să deznoade şireturile.&lt;br /&gt;          În sfîrşit, se văzu în faţa unei pălării enorme, pre&amp;shy;tenţioase şi prea elegante. îşi spuse îndată că, dacă ar fi căutat în tot oraşul, n-ar fi găsit o plărie care să i se po&amp;shy;trivească mai puţin ca aceasta. Oftă fără să vrea şi îndată se gîndi că poate se trădase. Dar se linişti repede; oftatul e oftat, şi un oftat de mîhnire poate trece drept unul de satisfacţie. Silindu-se să zîmbească, Pollyanna scoa&amp;shy;se pălăria din cutie. Din cutie căzu un carton tipărit: "Din motive bine determinate, pălăriile cumpărate nu se schimbă". În starea de spirit în care se afla, acest aviz îi păru curată bătaie de joc. Îşi aminti că trebuia să spună un cuvînt:&lt;br /&gt;          - O, Jimmy, cît de drăguţ din partea ta! zise ea şo&amp;shy;văind.&lt;br /&gt;          - E frumoasă pălăria, nu-i aşa?&lt;br /&gt;          Jimmy îşi privea tîrguiala cu vădită plăcere.&lt;br /&gt;          - Lucrul ăsta auriu, nu ştiu cum îi zice, îi dă toată fru&amp;shy;museţea, nu ţi se pare şi ţie?&lt;br /&gt;          Pollyannei i se părea că garnitura aceea semăna cu epoleţii unui colonel de altădată. Evitînd să-i răspundă, întrebă:&lt;br /&gt;          - Cum ţi-a venit ideea să-mi cumperi tu pălărie?&lt;br /&gt;          Jimmy, foarte mîndru, răspunse:&lt;br /&gt;          - Eram supărat că nu ţi-ai cumpărat-o tu, încă. Întorcîndu-mă, m-am oprit în faţa unui magazin mare, să văd şi eu ce se găseşte acolo. M-a servit o fată cu tenul ca de floare; a încercat cîteva pălării ca să-mi arate cum îi vin.&lt;br /&gt;          Pe dată, Pollyanna se supără pe fata aceea cu tenul ca de floare, nu fiindcă Jimmy îşi manifestase aşa de deschis admiraţia, ci pentru că profitase de nepriceperea lui.&lt;br /&gt;          "Se vede că e o fiinţă vulgară şi îndrăzneaţă", îşi spu&amp;shy;se Pollyanna cu o indignare pe care totuşi trebuia s-o as&amp;shy;cundă. "Cine poate pune în cap un asemenea avion şi să nu arate ca o sperietoare? L-ar fi putut întreba măcar cum arăt."&lt;br /&gt;          Se temea de momentul cînd Jimmy îi va cere să în&amp;shy;cerce pălăria. Prevedea că va înţelege tragicul situaţiei în clipa cînd o va vedea cu ea pe cap. Pe cînd o învîrtea în mînă, serioasă, cu aerul de a o admira, se şi auzi temuta întrebare:&lt;br /&gt;          - De ce nu o încerci?&lt;br /&gt;          - Nu ştiu care parte vine în faţă.&lt;br /&gt;          Era o simplă stratagemă ca să mai cîştige timp. Jimmy era cam nedumerit.&lt;br /&gt;          - Habar n-amy dar cînd vînzătoarea a încercat-o, pa&amp;shy;na venea parcă lîngă ureche.&lt;br /&gt;          - Aşa? înţeleg acum!&lt;br /&gt;          Pollyanna se duse la oglindă ca o martiră spre rug, îşi puse pălăria în aşa fel ca pana să vină pe ureche şi aşteptă opinia, critic. Jimmy, cu mîinile în buzunar, o privea mîn&amp;shy;dru şi mulţumit.&lt;br /&gt;          - La iarnă se vor purta pălării mari, spuse el, sigur de sine.&lt;br /&gt;          Vădit lucru, repeta şi el cuvintele vînzătoarei care îi făcuse impresie, şi adăugă:&lt;br /&gt;          - Nu cred să se găsească multe pălării mai mari decît asta.&lt;br /&gt;          - Cred şi eu, întări Pollyanna.&lt;br /&gt;          Şi era părerea ei sinceră. Sigur că nimeni n-ar purta o pălărie mai mare decît asta, cel puţin nici o femeie de statura ei.&lt;br /&gt;          - Cred că ai putea să o porţi mai ridicată în dreapta, zise Jimmy, uite aşa.&lt;br /&gt;          Apoi, întrerupîndu-se, urmă:&lt;br /&gt;          - Miroase ceva a ars!&lt;br /&gt;          - Vai de mine, mîncarea!&lt;br /&gt;          Pollyanna se repezi la bucătărie, fără să-şi mai scoată pălăria, şi pentru cîteva minute văzu o femeie tînără, cu pălăria cea mai pretenţioasă pe cap, mutînd cartofii dintr-o cratiţă în alta.&lt;br /&gt;          Imediat după ce mîncarea a fost salvată de la "pieire", Pollyanna aşeză pălăria la loc, în cutie şi puse masa. Era mai puţină mîncare ca de obicei, fiindcă o parte se lipise de fundul cratiţei. Totuşi era suficientă; ea n-avea poftă de mîncare.&lt;br /&gt;          Adeseori, cînd erau singuri, Pollyanna vorbea aproa&amp;shy;pe fără întrerupere, povestindu-i lui Jimmy în amănunt tot ce se întîmplase de la plecarea lui pînă la întoarcere. În seara aceea, Jimmy era cel ce vorbea mai mult, provo&amp;shy;cat, oarecum, de tăcerea tinerei femei. Totuşi, privindu-1 ţintă, cu aerul că se interesa de tot ce-i povestea el, gîndurile ei ţinteau în altă parte. Se străduia să se îmbărbăteze, spunîndu-şi că multe femei pun pălării de primăvară de prin februarie. Ei nu-i plăcuse asta, din pricina contrastu&amp;shy;lui dintre paltonul de iarnă şi pălăria de primăvară. De astă dată însă avea să aştepte cu nerăbdare venirea lunii februarie, ca să scape de obligaţia de a purta o pălărie atît de încărcată, fie chiar şi cu o zi mai curînd.&lt;br /&gt;          A doua zi, după plecarea lui Jimmy, puse din nou pă&amp;shy;lăria ca să-şi dea seama cum îi stă. Avusese dreptate de la început; era din cale-afară de urîtă. Pe lîngă că era lipsită de gust, nici nu i se potrivea. Sub pălăria mare, încărcată,&lt;br /&gt;faţa tinerească şi proaspătă a Pollyannei părea veştejită. Ajutîndu-se cu o oglindă de mînă, se învîrtea în faţa oglin&amp;shy;zii mari, să se vadă din toate părţile, apoi se puse să nu&amp;shy;mere săptămînile pînă în februarie.&lt;br /&gt;          "Nu-mi rămîne altceva de făcut decît să mă resemnez şi să arăt ca o sperietoare, se tînguia Pollyanna. Pentru o femeie tînără nu e un lucru plăcut, cu atît mai mult cînd se pricepe să aprecieze cu ce-i stă frumos. Trebuie să fi costat foarte mult, aşa că nu mi-aş putea cumpăra alta, chiar de n-ar exista teama că-1 supăr pe Jimmy. E foarte drăguţ din partea lui că a vrut să-mi facă o surpriză. Nu mai e alt bărbat ca el în toată lumea!"&lt;br /&gt;          Cînd Pandora deschise cutia ei din care îşi luară zbo&amp;shy;rul toate suferinţele care de-atunci au chinuit biata ome&amp;shy;nire, speranţa rămase la fund, ca să ne fie mîngîiere. Dacă pentru Pollyanna cutia vărgată a modistei fusese o adevă&amp;shy;rată cutie a Pandorei, îi rămînea drept mîngîiere constata&amp;shy;rea că Jimmy era foarte atent cu ea. Lacrimile ei erau deci lacrimi de bucurie.&lt;br /&gt;          "Desigur că multe femei au bărbaţi cărora nu le pasă cum arată nevestele lor, ba le pare rău de orice ban chel&amp;shy;tuit pentru ele, îşi spunea Pollyanna. îmi pare rău, fireşte, că Jimmy mi-a cumpărat tocmai pălăria asta, dar mă bucur că s-a gîndit să-mi cumpere el o pălărie."&lt;br /&gt;          În săptămîna următoare, au ieşit în oraş mai des decît obişnuiau. Se întîmplă ca o tînără pereche, oricît de soco&amp;shy;tită şi cuminte ar fi, să iasă mai des în săptămîna care ur&amp;shy;mează după plata lefii. Pollyanna şi Jimmy petrecură şi ei sîmbăta mergînd la concert. La amîndoi le plăcea muzica. Pe Pollyanna o transporta, o înălţa dincolo de micile griji şi supărări omeneşti. Abia cînd ajunseră acasă, o întrebare a lui Jimmy o readuse la realitate.&lt;br /&gt;          - Pollyanna, nu cumva nu te simţi bine?&lt;br /&gt;          Îl privi mirată. Vorbiseră pînă atunci de programul concertului şi nu se dezbrăcaseră încă.&lt;br /&gt;          - Eu? Da de unde! mă simt bine, ca întotdeauna. Dar ce-ţi veni să mă întrebi?&lt;br /&gt;          - Fiindcă arăţi rău, am băgat de seamă astă seară în trăsură.&lt;br /&gt;          Pollyanna se dumirea în sfîrşit. Îndată după ce cumpă&amp;shy;rase pălăria, încîntat de tîrguiala lui, Jimmy n-avea ochi decît pentru găteală; acum că se obişnuise cu ea, privirile i se opreau iar pe faţa ei.&lt;br /&gt;          - Păreai obosită, urmă Jimmy. Parcă ai mai slăbit, şi nu mai ai faţa aceea odihnită de altă dată. În sfîrşit, ce să-ţi mai spun, este ceva care nu-mi place.&lt;br /&gt;          Pollyanna nu se mai putea stăpîni. Pentru nimic în lume n-ar fi făcut una ca asta dacă ar fi depins de ea, dar era ceva mai presus de voinţa ei. Un hohot de rîs o zvîrli pe un scaun, apoi hohotul se prefăcu într-un rîs nebun ce nu mai contenea.&lt;br /&gt;          Jimmy se apropie îngrijorat; era şi de înţeles, căci ni&amp;shy;mic din înfăţişarea Pollyannei nu aducea a veselie, Rîsul se aseamănă uneori cu durerea de măsele, şi Pollyanna se zvîrcolea într-un acces de rîs care-i tăia răsuflarea; lacri&amp;shy;mile pe care şi le ştergea erau lacrimi de suferinţă.&lt;br /&gt;          Jimmy o privea nedumerit. După ce se încredinţa că nu era pradă unui spasm ci rîdea cu adevărat, o întrebă:&lt;br /&gt;          - Ce găseşti aşa de caraghios în vorbele mele?&lt;br /&gt;          Pollyanna rîdea mereu. Jimmy îşi trecu mîna prin păr spunînd cam supărat:&lt;br /&gt;          - Ştii, nu e frumos să rîzi aşa şi să nu-mi spui şi mie ce anume te face să rîzi.&lt;br /&gt;          Deodată, Pollyanna scoase un geamăt uşor, forţîndu-se să-şi regăsească calmul. Pălăria împovărată cu prea multă garnitură alunecă şi căzu pe podea. Jimmy sări s-o ridice, dar se opri deodată privind-o pe Pollyanna cu atenţie.&lt;br /&gt;          Tot aşa brusc cum izbucnise, rîsul Pollyannei se opri. Trase o dată răsuflarea adînc, iar junghiul care îl simţea între coaste slăbi. îşi şterse ochii, ferindu-se de privirea lui Jimmy. Ce să-i spună?&lt;br /&gt;          -  Pollyanna, din pricina pălăriei rîdeai? întrebă Jimmy.&lt;br /&gt;          Pollyanna oftă, dar nu putu răspunde.&lt;br /&gt;          - Acum, fără pălărie, îmi pare că arăţi iarăşi mai bi&amp;shy;ne. Nu ştiu cum, dar parcă eşti altfel. Nu cumva o fi pălă&amp;shy;ria de vină?&lt;br /&gt;          Pollyanna, care nu ştia să mintă, răspunse:&lt;br /&gt;          - Cred că din cauza pălăriei îţi păream aşa schimbată, înţelegi, e prea mare psentru o femeie ca mine.&lt;br /&gt;          - Hmm!&lt;br /&gt;          - Şi apoi şi culoarea! Sînt culori care nu se potrivesc la oricare faţă, şi cred că asta nici mie nu prea mi se po&amp;shy;triveşte.&lt;br /&gt;          Jimmy începu să măsoare camera în lung şi în lat, fluierînd o melodie auzită la concert. Pollyanna îl privea neli&amp;shy;niştită. Se temea să nu descopere la el urme de supărare. I se duse în sfîrşit o piatră de pe inimă, cînd el o privi iar zîmbind:&lt;br /&gt;          - Ştii ceva, Pollyanna, omul cît trăieşte învaţă. Hai să semnăm un acord; eu nu-ţi mai cumpăr niciodată pălărie, În schimb nici tu să nu-mi mai cumperi cravate.&lt;br /&gt;          Pollyanna îl privi îngrijorată.&lt;br /&gt;          - Jimmy, dacă te gîndeşti cumva la aceea cu pătră&amp;shy;ţele, negustorul mi-a zis...&lt;br /&gt;          - Negustorii sînt nişte mincinoşi, o întrerupse Jimmy.&lt;br /&gt;          - Şi vînzătoarele cu tenul ca de floare se gîndesc să facă vînzare, dar nu le pasă dacă tîrguiala se potriveşte aceleia pentru care e destinată.&lt;br /&gt;Jimmy se plecă spre ea şi o sărută. Ştii ce, hai să vorbim de altceva!&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;***&lt;br /&gt;&lt;br /&gt;          Pregătirile Pollyannei pentru primul Crăciun în casa ei erau modeste. De-ar fi fost de două ori mai mare leafa lui Jimmy şi tot nu s-ar fi îndurat să cheltuiască pe flea&amp;shy;curi, cîtă vreme pe cealaltă parte a lumii, unde bîntuia răz&amp;shy;boiul, erau copii care îndurau lipsuri.&lt;br /&gt;          Pollyanna i-a propus lui Jimmy să renunţe de astă dată amîndoi la daruri. Spre marea ei mirare, Jimmy se împotrivi însă cu îndîrjire.&lt;br /&gt;          - Nu, Pollyanna, nu sînt de acord cu una ca asta, şi te rog să nici nu mai pomeneşti de aşa ceva. E primul Cră&amp;shy;ciun la noi acasă, şi dacă crezi că am de gînd să las să trea&amp;shy;că sărbătorile fără să-ţi dăruiesc ceva, să ştii că te înşeli.&lt;br /&gt;          - Dar nu-mi trebuie nimic, Jimmy, de asta îţi spun. Ia gîndeşte-te, cîte daruri de nuntă am primit! Gîndeşte-te la toate lucruşoarele noi şi frumoase care sînt ale noastre, ale tale şi ale mele. Şi apoi, ceea ce am dobîndit în anul acesta ar putea satisface pe femeia cea mai pretenţioasă, zise Pollyanna privindu-1 într-un fel care îi măgulea vani&amp;shy;tatea bărbătească.&lt;br /&gt;          Jimmy înţelese numaidecît ce voia să spună. I s-ar pu&amp;shy;tea imputa şi lui cîte ceva, dar de priceput, pricepea foarte repede. Voia însă să guste plăcerea de a auzi aevea cuvin&amp;shy;tele de laudă, aşa că se prefăcu mirat.&lt;br /&gt;          - Despre ce anume vorbeşti?&lt;br /&gt;          - Doamne, ce naiv eşti! De tine, bineînţeles.&lt;br /&gt;          - A, atîta tot?&lt;br /&gt;          - Tot!&lt;br /&gt;          Răspunsul acesta monosilabic era cu atît mai plin de înţeles. Pollyanna îşi privi verigheta ce licărea auriu la ine&amp;shy;larul mîinii stîngi, apoi o lipi de obraz.&lt;br /&gt;          - Ce frumos început! E drept că nu-i încă anul; cea&amp;shy;laltă jumătate a lui va fi oare tot aşa de frumoasă ca cea dintîi?&lt;br /&gt;          Jimmy îi ocoli privirea. O clipă, Poilyannci îi păru că o umbră întunecase faţa lui Jimmy, dar gîndul acesta era aşa de nelalocul lui, încît îl goni repede. Jimmy, ocolind privirea Pollyannei, repetă şi el întrebarea pe care o ros&amp;shy;tise Pollyanna cu privire la cealaltă jumătate a anului.&lt;br /&gt;          - Primul Crăciun la noi acasă, şi o să-1 prăznuim cum se cuvine; am să-ţi cumpăr darul cel mai frumos pe care ţi-1 pot oferi, şi mă aştept ca şi tu să faci la fel.&lt;br /&gt;          Pollyanna se întreba dacă în acest program de săr&amp;shy;bători e inclus şi un pom de Crăciun. Se simţi uşurată dar şi deziluzionată cînd, în urma cîtorva întrebări pe care le puse cu dibăcie, reuşi să afle că pomul nu era necesar. Pentru ea, pomul era încununarea autentică a sărbăto&amp;shy;rilor, fie el mic, fie mare încît să umple camera, pînă la tavan. Un pom verde, prietenos şi minunat sub gătelile lui de sărbătoare. De-ar fi avut şase ani în loc să fie o femeie tînără, măritată de curînd, şi tot nu şi-ar fi dorit cu mai multă aprindere un pom de Crăciun.&lt;br /&gt;          - Cu atît mai bine, astfel fac economie, îşi spunea Pollyanna străduindu-se să descopere în decepţia ei latura practică. E drept că pomul nu e scump, dar ornamentele costă, şi, cînd n-ai mulţi bani de cheltuit, e o prostie să-i dai pe nişte lucruşoare fără folos, care se şi strică repede.&lt;br /&gt;          Atîta doar şi problema era clară: nu vor cumpăra pom; totuşi, de cîte ori Pollyanna se gîndea la sărbătorile Crăciunului, simţea că-i lipseşte ceva.&lt;br /&gt;          Într-o seară, cam cu o săptămînă înainte de Crăciun, Pollyanna şi Jimmy se întorceau acasă, după ce aştepta&amp;shy;seră un ceas la oficiul poştal să le vină rîndul, ca să trimită felicitări rudelor şi prietenilor cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Trecînd prin faţa unei prăvălii, văzură lumea îngră&amp;shy;mădită în faţa vitrinelor împodobite de sărbători. S-au oprit şi ei să vadă ce a putut ţine în loc atîta omenire: pe un fel de platformă înălţată, se aflau în vitrină ciorapi, un moş Crăciun, şi mai la o parte, un pom de Crăciun. Mulţimea era compusă din oameni în vastă, copii mai pu&amp;shy;ţin, iar pe toate feţele se citea aceeaşi dorinţă a bucuriei. Pollyannei i se strînse inima.&lt;br /&gt;          - Ia te uită colo, un bătrîn, îi şopti ea lui Jimmy. Nu cred să fi avut vreodată pom, şi cît de mult îi mai place săracul!&lt;br /&gt;          Jimmy îl privi cu simpatie.&lt;br /&gt;—  Cine ştie, poate o fi avut şi el odată unul în co&amp;shy;pilărie, şi acum îşi aduce aminte de tot ce a pierdut, de mamă şi de celelalte. E greu...&lt;br /&gt;          O voce subţirică îl făcu să-şi îndrepte atenţia în altă parte.&lt;br /&gt;          - Pomul ăsta e un brad adevărat, Micky, spunea gla&amp;shy;sul unui băieţaş, şi înainte creştea în pămînt, nu-i aşa mamă?&lt;br /&gt;          - Sigur, răspunse o voce care o făcu pe Pollyanna să se întoarcă.&lt;br /&gt;          - Ia te uită, Lizzie!&lt;br /&gt;          După glas, ai fi zis că Pollyanna a zărit un prieten de demult. O femeie în haine sărăcăcioase, în spatele copii&amp;shy;lor, ridică ochii mirată. O privi pe Pollyanna o clipă, apoi faţa amărîtă păru că se netezeşte.&lt;br /&gt;          - A, dumneavoastră eraţi?&lt;br /&gt;          - Soţul meu, Lizzie, spuse Pollyanna veselă pe cînd Jimmy saluta. Copiii sînt ai dumitale?&lt;br /&gt;          - Da, ai mei.&lt;br /&gt;          Femeia potrivi mai bine şepcuţa pe cîrlionţii celui mai mic dintre băieţi, şi în ochii obosiţi trecu o lumină ca o rază printre norii grei.&lt;br /&gt;          - Ce drăguţ e! Nu ştiam că ai băieţi, Lizzie! Cred că ei aşteaptă cu nerăbdare Crăciunul!&lt;br /&gt;          - Cred că au să rămînă numai cu atît, răspunse ma&amp;shy;ma lor abătută. E destul în ziua de azi dacă le poţi asigu&amp;shy;ra hrana şi îmbrăcămintea; de unde să mai fie şi pentru jucării?&lt;br /&gt;          Şovăi o clipă, apoi, îndemnată de bunăvoinţa pe care i-o arăta Pollyanna, continuă:&lt;br /&gt;          - Bărbatul m-a lăsat cînd avea cel mic doi ani. Ne îm&amp;shy;bolnăviserăm toţi trei. Se vede că i se urîse omului. Nu l-am mai văzut de-atunci, şi am rămas să trag singură tot greul.&lt;br /&gt;          - Şi nu te bucuri că eşti în stare să-i creşti dumneata singură? Întrebă Pollyanna. Sînt atîtea femei care oricît s-ar strădui, nu sînt în stare să-şi cîştige existenţa pentru ele singure, ca să nu mai vorbim şi de cea a copiilor.&lt;br /&gt;          Vălul de tristeţe de pe obrazul femeii păru că se lumi&amp;shy;nează o clipă.&lt;br /&gt;          - Aşa e. Nu prea am de ce să mă bucur, dar ar fi şi mai rău dacă n-aş fi zdravănă să pot munci şi să-mi văd de copii.&lt;br /&gt;          Între timp, copiii vorbeau. Deodată se auzi vocea ce&amp;shy;lui mai mare, autoritară:&lt;br /&gt;          - Nu, nu vreau asta. Eu vreau săniuţa.&lt;br /&gt;          - Eu vreau ursul, strigă cel mai mic.&lt;br /&gt;          - Te sperii de el.&lt;br /&gt;          - Nu, nu mă speriu. Ăsta nu mă mănîncă.&lt;br /&gt;          - Şşşt! se răsti la ei mama lor, nu ţipaţi aşa!&lt;br /&gt;          Un zîmbet îi lumină faţa care părea acum împăcată şi rămase astfel pînă ce se depărta Pollyanna. Cînd ajunseră mai departe, Jimmy întrebă:&lt;br /&gt;          - Cum îi zice prietenei tale?&lt;br /&gt;          - Lizzie, aşa o ştiu. Vine în fiecare săptămînă la Judit să-i ajute la scuturat, explică Pollyanna.&lt;br /&gt;          - Ştii, răspunse Jimmy zîmbind, judecind după bucu&amp;shy;ria ta, gîndeam că e vreo prietenă din copilărie.&lt;br /&gt;          Părea abătută astă seară, şi nu-i de mirare, să ai doi copii şi să nu le poţi oferi nimic de sărbători.&lt;br /&gt;          - Ah! făcu ea deodată, oprindu-se. Jimmy o privi bucuros.&lt;br /&gt;          - Ai uitat ceva?&lt;br /&gt;          - Jimmy, mi-a venit o idee: facem pom şi invităm copiii. Abia aştept să am şi eu pom, şi în felul acesta am găsit cel mai bun prilej să-mi fac plăcerea.&lt;br /&gt;          - Eşti o egoistă, spuse Jimmy glumind. Spui că vrei să faci o plăcere copiilor, cînd colo tot la tine te gîndeşti.&lt;br /&gt;          Pollyanna rîse bucuroasă.&lt;br /&gt;          - Ar fi fost o prostie să cheltuim atîţia bani ca să fa&amp;shy;cem pom pentru nişte oameni în toată firea, căsătoriţi, deşi eu n-aş fi renunţat la idee. Aşa, o să-1 avem. Nu-i aşa că-ţi pare bine şi ţie? întrebă ea cu o sfială abia simţită în glas.&lt;br /&gt;          - Sigur, dar ştii, pofteşte-i pentru după amiază, ca să fim liberi seara.&lt;br /&gt;          - Dar pentru seara i-am invitat pe Russel cu Judit. A rămas fără ajutor în casă, şi pentru ea bucătăria e o adevărată corvoadă. Să prepari un praznic de Crăciun numai pentru două persoane e nebunie curată, şi m-am gîndit că...&lt;br /&gt;          - Mă predau, făcu Jimmy ridicînd sus mîinile, nu trage!&lt;br /&gt;          - Dar nu eşti supărat, Jimmy, nu-i aşa?&lt;br /&gt;          - Nu, nu sînt supărat, cu condiţia să nu se pornească pe ceartă; zic şi eu ca regele Solomon: "Mai bine un prînz cu verdeţuri în pace, decît o masă îmbelşugată cu ceartă”. Prefer fasole cu zeamă şi bună dispoziţie, în locul unei mese copioase în tovărăşia unor inşi care se ceartă.&lt;br /&gt;          - De cînd cu păţania cu roşiile şi bulionul, se înţeleg mai bine, spuse Pollyanna ca să-1 îmbuneze.&lt;br /&gt;          - Da, aşa mi se pare şi mie, răspunse Jimmy pe gînduri. Dacă, înainte să te căsătoreşti, n-ai învăţat să te stăpîneşti, e mai greu să înveţi lucrul acesta, după aceea. Să dea Dumnezeu să reuşească, totuşi.&lt;br /&gt;          Pollyanna schimbă vorba.&lt;br /&gt;          - Lizzie vine mîine să facă curăţenie. Am s-o invit cu copiii de moş Ajun. Dacă este de acord, cumpărăm pom.&lt;br /&gt;          Înţelegerea cu mama copiilor se făcu repede. E drept că femeia fusese invitată la o doamnă care avea musafiri de moş Ajun. Trebuia să fie acolo la ora patru, şi avea să rămînă pînă la miezul nopţii, dar asta nu avea să încurce cu nimic socotelile Pollyannei.&lt;br /&gt;          - Aduc băieţii la trei şi jumătate, spuse Lizzie, şi cînd vă săturaţi de ei, îi duceţi doar pînă jos, în stradă, fără să-i conduceţi acasă. Nimeresc ei drumul singuri. Petrică e cuminte şi cel mic îl ascultă, aşa că n-am grijă de ei cînd sînt împreună.&lt;br /&gt;          Jimmy şi Pollyanna întrebuinţară deci o parte din fon&amp;shy;duri pentru pom. Era mic, ce-i drept, dar nici locul n-ar fi permis unul mai mare. Pe de altă parte, Pollyanna nu voia să cheltuiască prea mult pentru împodobitul pomului. Tîrguiră deci numai strictul necesar, iar Pollyanna împleti ea însăşi lanţuri de hîrtie colorată. Lucră cu sîrguinţă cîteva seri de-a rîndul, şi Jimmy o ajuta pe cît se pricepea şi el. Cumpărară şi cîteva mărunţişuri, iar Judit contribui şi ea cu două pachete arătoase. Pollyanna se bizuia însă mai mult pe pomul ei, căci era "primul lor pom de Crăciun, de care se vor bucura foarte mult".&lt;br /&gt;          În ziua de douăzeci şi patru decembrie la ora trei după amiaza, locuinţa Pollyannei era plină de lume, deşi musafirii de vază încă nu sosiseră. Pomişorul, aşezat în mijlocul încăperii, strălucea din toate podoabele lui, iar sub crengile de jos se adăposteau daruri frumos înfăşurate în foiţă şi legate cu panglici roşii. Judit şi Russel veniseră şi ei să se bucure de bucuria copiilor. Gladys Moore adusese Pollyannei o jachetă de lînă împletită de ea, care abia ar fi încăput pe un copil de trei ani. Îi plăcea aşa de mult ceea ce-i povestise Pollyanna cu privire la serbarea pomului, încît rămase şi ea.&lt;br /&gt;          Stăpîna casei nu-şi găsea astîmpăr; se învîrtea mereu în jurul pomului, îndreptînd o lumînare ce sta strîmb sau ridicînd cîte un glob ce atîrna prea jos.&lt;br /&gt;          - Au cam întîrziat, făcu ea uitîndu-se la ceas.&lt;br /&gt;          - Fii fără grijă, răspunse Jimmy ca s-o liniştească. Fii sigură că n-or să lipsească.&lt;br /&gt;          - Asta ştiu eu, dar Lizzie trebuie să plece de aici la ora patru şi credeam..., zise ea oprindu-se deodată. Ce-i zarva asta?&lt;br /&gt;Toată lumea trăgea cu urechea. Din vestibul părea că vine o larmă ciudată. Pollyanna fugi la uşă, pe care o deschise în lături. Ce spectacol! O femeie tînără cu obrajii încinşi, cu buzele strînse, stăpînea cu greu un băieţaş pe care îl ţinea cu amîndouă mîinile lîngă ea; celălalt plîngea înfundat, cu ochii închişi. Din cînd în cînd se opreau amîndoi din plîns să-şi tragă răsuflarea, apoi gemetele se por&amp;shy;neau din nou.&lt;br /&gt;          - Vai, Lizzie, strigă Pollyanna speriată, recunoscîndu-i, ce-i asta? îi doare ceva?&lt;br /&gt;          Înainte de a răspunde, Lizzie îi scutură pe amîndoi băieţii, apoi intră tîrîndu-i după ea, deşi rezistenţa lor îi stingherea mişcările.&lt;br /&gt;          - Vă rog, coniţă, să-i iertaţi pentru purtarea lor, spuse Lizzie gîfîind. Pînă acum i-am bătut de două ori, şi dacă n-or să se poarte bine, am să le trag o bătaie să o ţină minte; asta o să le dau eu de Crăciun.&lt;br /&gt;          - Dar de ce toate astea?&lt;br /&gt;          - Le e frică, răbufni Lizzie supărată. N-am mai văzut aşa copii; numai cu mine vor; cred că niciodată n-or să se obişnuiască să stea cu altcineva. Ai să taci odată? se repezi ea la mezin, scuturîndu-1.&lt;br /&gt;          - Te rog, Lizzie, nu-i lua aşa, o rugă Pollyanna. Nu e vina lor; le e frică, aşa cum spuneai şi dumneata. Ai să vezi că se vor linişti şi ei îndată. Lasă-i să se obişnuiască la noi, cu casa noastră.&lt;br /&gt;          - Aşa mi-au făcut şi vara trecută, zise Lizzie supă&amp;shy;rată. Era vorba să-i trimit la ţară pentru cincisprezece zile într-o tabără, dar ce credeţi că au făcut cînd i-am dus la gară. Au ţipat atît de mult că nu mi-a rămas altceva de făcut decît să-i iau acasă. Ai să taci odată? se repezi ea de astă dată la cel mai mare dintre băieţi, scuturîndu-1 de parcă ar fi vrut să-şi verse dintr-o dată tot necazul adunat vara trecută.&lt;br /&gt;          Pollyanna se uită la ceas.&lt;br /&gt;          - Mi se pare că s-a făcut timpul să pleci, îi atrase ea atenţia. Ai să vezi că băieţii se vor linişti îndată.&lt;br /&gt;          Dar nu-i era uşor să plece, fiindcă băieţii se agăţară de ea cu disperare. În sfîrşit izbuti să se desprindă din mîinile lor, ajunse în vestibul şi ieşi trîntind uşa. Băieţii se aruncară asupra uşii grele de stejar încercînd s-o deschidă ca să-şi urmeze mama, dar, văzînd că toate sforţările lor sînt în zadar, se lăsară păgubaşi.&lt;br /&gt;          Plînsetele reîncepură, dar băieţii se lăsară duşi de mînă în salonaş. Vădit lucru, supunerea lor se datora faptului că mama, singura prietenă, plecase.&lt;br /&gt;          - Ia să vedeţi voi pomul, încerca Pollyanna să-i încînte. Şi mai e şi un moş Crăciun mititel.&lt;br /&gt;          Băieţii stăteau în faţa pomului, dar toată frumuseţea lui îi lăsa reci; lacrimile le întunecau vederea.&lt;br /&gt;          - Mai întîi, luaţi cîte o bomboană, urmă Pollyanna cu blîndeţe, fără urmă de supărare. Jimmy, adu te rog bom&amp;shy;boanele din sufragerie.&lt;br /&gt;          Jimmy se grăbi să le aducă, dar bomboanele înşiruite frumos pe o tăviţă cu alb şi albastru au avut aceeaşi soartă ca şi pomul; nu prezentau interes.&lt;br /&gt;          - Acum să-mi spuneţi ce vă place mai mult, o aca&amp;shy;dea roşie şi albă, sau un elefant roşu de zahăr? îi întrebă Pollyanna fără să se dea bătută.&lt;br /&gt;          Amîndoi băieţii păreau că nu aveau de gînd să ajute la soluţionarea acestei probleme. Plîngeau mereu, şi cînd Pollyanna puse în mîna celui mai mare o acadea crezînd astfel că îl va face să deschidă ochii, băieţaşul deschise mîna, şi acadeaua căzu şi se sfărîmă pe jos.&lt;br /&gt;          Gladys nu se mai putea stăpîni.&lt;br /&gt;          - Ăştia sînt copiii cei mai răi de pe lume! După toa&amp;shy;tă munca dumitale ca să le faci pom, atît ştiu, să urle de parcă i-ai omorî.&lt;br /&gt;          - Poate să încerci cu jucăriile, îi şopti Judit. I-am luat un ursuleţ celui mai mic, ştii că mi-ai spus...&lt;br /&gt;          - Bună idee.&lt;br /&gt;          Pollyanna scotoci printre pachetele de sub pat, rupse hîrtia care înfăşură ursuleţul, dar toate strădaniile erau în zadar. Băieţaşul ţinea ochii închişi cu încăpăţînare şi nu voia cu nici un chip să-i deschidă. Cînd Pollyanna îl mîngîie uşurel pe obraz cu căpşorul de catifea al ursuleţului, copilul se aruncă în braţele frăţiorului mai mare, cuprins de groază. Pollyanna stătea în faţa lor, cu ursuleţul în mînă, descurajată, privind la copiii cărora voise să le facă un Crăciun mai frumos.&lt;br /&gt;          Gladys îşi spunea tocmai părerea despre asemenea purtare, cînd Pollyanna, în sfîrşit înţelegînd ce mai rămînea de făcut ca să salveze situaţia, se adresă copiilor:&lt;br /&gt;          - Ia ascultaţi, băieţi. Ce aţi zice voi dacă pomul de Crăciun ar veni la voi acasă?&lt;br /&gt;          Bineînţeles, nu primi nici un răspuns. Ar fi fost prea mult. Dar Pollyannei i se păru că hohotele de plîns s-au mai domolit şi deduse de aici că auziseră, că ascultau. îşi repetă deci propunerea cu amănunte.&lt;br /&gt;          - Vreţi acasă, copii? Mergem şi noi, luăm şi pomul şi celelalte lucruri, îl punem unde o să spuneţi voi şi pe urmă îl puteţi vedea cît veţi voi.&lt;br /&gt;          Plînsetele conteniră în sfîrşit. Băieţaşul cel mai mare deschise ochii umflaţi de plîns şi îşi privi frăţiorul. Celălalt făcu la fel. După cele două feţe schimonosite de plîns se cunoştea că erau încă prea amărîţi ca să zîmbească, dar se vedea că ideea Pollyannei le plăcea.&lt;br /&gt;          - Asta-i tot ce putem face, spuse Pollyanna hotărîtă; strîngem podoabele în cutii, punem pachetele în coşul meu de piaţă şi tu Jimmy iei pomul, aşa cum ai făcut cînd l-am cumpărat.&lt;br /&gt;          S-au pus cu toţii la treabă. În scurt timp, pomişorul fusese dezbrăcat, toate ornamentele împachetate, gata să fie transportate. Nemişcaţi, cei doi copii păreau doi osîndiţi la moarte, cărora, pe neaşteptate, li se anunţă graţi&amp;shy;erea.&lt;br /&gt;          Pollyanna crezuse că ea şi Jimmy aveau să ducă po&amp;shy;mul şi pe cei doi copii, iar musafirii vor rămîne acasă să petreacă aşa cum vor crede, în continuare. Văzu însă că aceştia voiau să ia parte şi ei la mica expediţie. Cînd pă&amp;shy;răsiră cu toţii casa, formau parcă o mică procesiune.&lt;br /&gt;          Pollyanna se ocupa de cei doi băieţaşi care părea că se tem mai puţin de ea decît de toţi ceilalţi, poate fiindcă ea fusese cu ideea de a-i duce acasă. Jimmy ducea pomul, Russel, coşul cu pachete, Judit, bomboanele, şi Gladys, cutiile cu ornamentele pomului, împachetate în grabă. Deşi era ajunul Crăciunului, nu trecură neluaţi în seamă. Cîţiva oameni îi priveau din ferestre, iar trecătorii rîdeau de ei.&lt;br /&gt;          În oraşele mari, bogaţii şi sărăcimea locuiesc aproa&amp;shy;pe unii de alţii. Era scurt drumul dintre cartierul elegant unde locuia Pollyanna cu soţul ei şi acela unde se duceau cu copiii. Trecură pe străzi care le păreau a fi din altă ţară, străzi unde se înghesuia lumea, unde nu vedeai o faţă cu&amp;shy;noscută, unde răsunau crîmpeie de vorbă în limbi ciudate, străine, încît te puteai crede în turnul Babei. Feţele copi&amp;shy;ilor se luminau pe măsură ce-şi regăseau mediul obişnuit, iar cînd ajunseră acasă, erau de-a dreptul voioşi urcînd scările.&lt;br /&gt;          Locuiau într-o singură încăpere care era şi dormitor şi sufragerie şi bucătărie. Se găsi totuşi un loc şi pentru pom, Şi îl gătiră tot aşa de frumos ca prima oară. Lipseau doar globurile de sticlă de care Pollyanna fusese mai mîndră. Cutia în care fuseseră îi scăpase lui Gladys pe cînd urcau scările, şi se spărseseră toate. Deşi mutat în alt mediu, po&amp;shy;mul nu-şi pierduse nimic din splendoarea lui.&lt;br /&gt;          Băieţii, deşi liniştiţi că erau iarăşi acasă la ei şi inte&amp;shy;resaţi de tot ce se petrecea în jurul lor, se mai aflau încă sub impresia pericolului prin care trecuseră şi se temeau să-
