Cat de actual e C.Tanase

Si cu asta ce-am facut?

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cit am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Si cu asta ce-am facut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare?
Si cu asta ce-am facut?

Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim in saracie?
Si cu asta ce-am facut?

Ia coruptia amploare,
Cum nicicind nu s-a vazut,
Scoatem totul la vinzare?
Si cu asta ce-am facut?

Pentru-a cistiga o piine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine?
Si cu asta ce-am facut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc intruna taxe-accize?
Si cu asta ce-am facut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte?
Si cu asta ce-am facut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicind nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete?
Si cu asta ce-am facut?

Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii.
Si cu asta ce-am facut?

Peda - Psiho

Portofoliul

Portofoliul reprezintă “cartea de vizită” a elevului, prin care profesorul poate să-I urmărească progresul – în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental – la o anumită disciplină, de-a lungul unui interval de mai lung de timp (un semestru sau un an şcolar). Reprezintă un pact între elev şi profe-sorul care trebuie să-l ajute pe elev să se autoevalueze. Profesorul discută cu elevul despre ce tre-buie să stie şi ce trebuie să facă acesta de-a lungul procesului de învăţare. La începutul demersului educativ se realizeaza un diagnostic asupra necesităţilor elevului de învăţare pentru a stabili obiec-tivele şi criteriile de evaluare. Diagnosticul este făcut de profesor şi este discutat cu elevul implicat în evaluare.
Ce contine un portofoliu?
Portofoliul cuprinde:
- lista conţinutului acestuia, (sumarul, care include titlul fiecarei lucrări/fişe,etc. şi
- numărul paginii la care se găseşte);
- argumentaţia care explică ce lucrări sunt incluse în portofoliu, de ce este
- importantă fiecare şi cum se articulează între ele într-o viziune de ansamblu a
- elevului/grupului cu privire la subiectul respectiv;
- lucrările pe care le face elevul individual sau
- în grup;
- rezumate;
- eseuri;
- articole, referate, comunicări;
- fişe individuale de studiu;
- proiecte şi experimente;
- temele de zi de zi ;
- probleme rezolvate;
- rapoarte scrise – de realizare a proiectelor;
- teste şi lucrări semestriale;
- chestionare de atitudini;
- înregistrări, fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de elev individual sau
- împreună cu colegii săi;
- observaţii pe baza unor ghiduri de observaţii;
- reflecţiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează;
- autoevaluări scrise de elev sau de membrii grupului;
- interviuri de evaluare;
- alte materiale, hărţi cognitive, contribuţii la activitate care reflectă participarea
- elevului/ grupului la derularea şi soluţionarea temei date;
- viitoare obiective pornind de la realizările curente ale elevului/grupului, pe baza
- intereselor şi a progreselor înregistrate;
- comentarii suplimentare şi evaluări ale pro-fesorului, ale altor grupuri de
- învăţare şi/sau ale altor părţi interesate, de exemplu părinţii;
Portofoliul se compune în mod normal din materiale obligatorii şi opţionale, selectate de elev şi/sau de profesor şi care fac referire la diverse obiective şi strategii cognitive. Aşa cum afirmă profesorul Ioan Cerghit, portofoliul cuprinde “o selecţie dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă şi care pun în evidenţă progresele sale; care permit aprecierea aptitudinulor, talentelor, pasiunilor, contribuţiilor personale. Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua, de a-şi descoperi valoarea competenţelor şi eventua-lele greşeli. În alţi termeni, portofoliul este un instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea conti-nuă, progresivă şi multilaterală a procesului de activitate şi a produsului final. Acesta sporeşte motivăţia învăţării.” (Ioan Cerghit, 2002, p. 315)
TIPURI DE PORTOFOLII:
• Portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecţie a celor mai importante lucrări);
• Portofoliu de progres sau de lucru (conţine toate elementele desfăşurate pe parcursul activităţii);
• Portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate, etc.)
Evaluarea portofoliului începe de obicei prin explicarea de către profesor, la începutul perioadei, a obiectivelor învăţării în perioada pentru care se va primi nota. Profesorul şi elevii cad de acord asu-pra produselor pe care trebuie să le conţină de a lucra în ritm propriu, stimulând implicarea activă în sarcinile de lucru şi dezvoltând portofoliul şi care să dovedească îndeplinirea obiective-lor învăţării (mulţi profesori le reamintesc aproape zilnic elevilor să pună în portofoliu eşantioane care să le amintească mai târziu de munca depusă).
Atunci când elevul îşi prezintă portofoliul, profesorul realizează de obicei un interviu cu acesta, trecând în revistă lucrările anexate, analizând atitudinea lui fată de munca depusă, lău-dându-l pentru lucrurile bune, şi ajutându-l să se concentreze asupra aspectelor care trebuie îmbu-nătăţite. Evaluarea acestor produse se face multicriterial. De exemplu, criteriul conformităţii la teoria predată poate fi completat cu cel al inovativităţii şi originalităţii. Fiecare produs cuprins în portofoliu poate fi evaluat din punct de vedere cantitativ (numărul de pagini, de exemplu), dar mai ales calitativ: creativitatea produsului individual sau colectiv, elementele noi, punctele forte, etc. De asemenea evaluarea portofoliului va fi supusă evaluării efectelor pe care acest gen de evaluare l-a avut asupra dezvoltării personalităţii, a capacităţii de autoevaluare şi a competenţelor de intercomunicare. Portofoliul reprezintă un element flexibil de evaluare, care, pe parcurs, poate să includă şi alte ele-mente către care se îndreaptă interesul elevului şi pe care doreşte să le aprofundeze. Această metodă alternativă de evaluare oferă fiecarui elev posibilitatea capacitatea de autoevaluare. “Raportul de eva-luare” – cum îl numeşte prof. I. T. Radu – are în vedere toate produsele elevilor şi, în acelaşi timp, progresul înregistrat de la o etapă la alta. El se substituie tot mai mult modului tradiţional de realizare a bilantului rezultatelor elevului(lor) prin media aritmetică “săracă în semnificaţii privind evoluţia şco-lară a acestuia”
Cuprinzând obiectivele activităţii desfăşurate de elev, o selecţie a conţinuturilor, resursele folosite, gândurile elevilor asupra a ceea ce a lucrat, propriile concluzii de autoevaluare, materialele pot fi citite atât de profesor cât şi de părinţi sau colegi, fiind o sursă foarte bună de cunoaştere a elevului care a lucrat la alcătuirea portofoliului. Este o mapă deschisă în care tot timpul se mai poate adăuga ceva, iar nota nu trebuie să fie o presiune.
Evaluarea portofoliului se face prin calificative acordate conform criteriilor de apreciere şi indicilor stabiliţi într-un tabel de genul următor:
CRITERII DE APRECIERE ŞI INDICI
DA PARŢIAL NU OBSERVAŢII
1. PREZENTARE
- evoluţia evidenţiată faţă
prima prezentare a
portofoliului;
- dacă este complet;
- estetica generală;
2. REZUMATE
- cu ceea ce a învăţat
elevul şi cu succesele
înregistrate;
- calitatea referatelor;
- concordanţă cu temele
date;
- cantitatea lucrărilor;
3. LUCRARI PRACTICE
- adecvarea la scop;
- eficienţa modului de lucru;
- rezultatul lucrărilor practice;
- dacă s-a lucrat în grup
sau individual;
- repartizarea eficientă a
sarcinilor;
4. REFLECŢIILE elevului
pe diferite părţi ale
portofoliului;
- reflecţii asupra propriei
munci;
- reflecţii despre lucrul în
echipă (dacă e cazul);
- aşteptările elevului de
la activitatea desfăşurată;
5. CRONOLOGIE;
- punerea în ordine cronologică
a materialelor;
6. AUTOEVALUAREA
elevului;
- autoevaluarea activităţilor
desfăşurate;
- concordanţa scop-rezultat;
- progresul făcut;
- nota pe care cred că o
merită;
7. ALTE MATERIALE
- calitatea acestora;
- adecvarea la teme propusă;
- relevanţa pentru creşterea
aprecierilor;
Portofoliul reprezină un veritabil “portret pedagogic” al elevului relevând nivelul general de pregătire, rezultatele deosebite obţinute, interesele şi aptitudinile demonstrate, capacităţile formate, atitudinile, dificultăţile în învăţare întâmpinate, corelaţiile interdisciplinare, resursele pentru o învăţare ulterioară, disponibilităţile de comunicare şi de lucru în echipă, gradul de implicare în sarcina de lucru, perseverenţa şi conştiinciozitatea, trăsăturile de personalitate. Notarea termenilor cheie aleşi pentru portofoliu poate lua forma urmatoare:
NUMARUL DE PUNCTE CRITERIILE1
20
10
15
20
15
20
- Atingerea tuturor termenilor cheie;
- Înregistrarea acestora în timp util;
- Originalitatea aptitudinilor;
- Raţionamente superioare implicate;
- Relaţii cu alte materii;
- Reflecţia personală;
100 TOTAL
PORTOFOLIUL ÎN CAZUL METODEI DE ÎNVĂŢARE COOPERATIVĂ2
Ce este un grup de bază? Un grup de bază este o formă de asociere eterogenă, de lungă durată, cu membri stabili, în cadrul metodei de învăţare menţionate. Poate funcţiona pentru o materie, un an, câţiva ani. Scopul acestuia este să asigure sprijinul, ajutorul, asistenţa, încurajarea, necesare fiecărui membru pentru a putea progresa ştiinţific şi a se dezvolta cognitiv şi social armonios.
Ce este portofoliul de grup? Portofoliul de grup este o colecţie organizată de lucrări/mostre din activitatea grupului, acumulate în timp, precum şi mostre din lucrările individuale ale membrilor grupului.
Din ce este alcătuit portofoliul de grup? Elementele ce se pot regăsi într-un portofoliu de grup sunt următoarele: Coperta, care reflectă în mod creativ personalitatea grupului; Cuprinsul; Prezentarea grupului şi a membrilor săi; Introducerea şi argumentaţia privind mostrele alese; Mostre care au necesitat cooperarea între membrii grupului pentru a fi realizate; Observaţii ale membrilor grupului privind modul lor de interacţiune în
timpul activităţii în comun; Autoevaluări ale membrilor grupului şi evaluarea grupului de către aceştia;
1 http://fp.uni.edu/rac/col/romania/8-instruirea.htm 2 http://fp.uni.edu/rac/col/romania/clasificarea evaluarii.htm
Mostre individuale revizuite pe baza feedbackului primit de la grup (compoziţii, prezentări, etc.); Autoevaluări ale membrilor grupului cu privire la calităţile şi punctele slabe ale interacţiunii sociale – modul în care au potenţat eficienţa grupului şi au ajutat alţi colegi să înveţe; O listă a viitoarelor obiective de învăţare şi deprinderi sociale pe care şi le propun membrii grupului; Comentarii şi feedback din partea profesorilor, metodiştilor şi a altor grupuri de studiu;
Pregătirea pentru folosirea portofoliului presupune răspunsul la următoarele
întrebări:
1. Cine alcătuieşte portofoliul:
____ Elevii (individual) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul profesorului.
____ Elevii (individual) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul grupurilor de studiu.
____ Grupurile de bază (activitate individuală şi de grup) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul profesorului.
2. Ce tip de portofoliu utilizăm?
____ Portofoliu care cuprinde lucrările cele mai bune
____ Portofoliu care demonstrează progresul
3. Care sunt scopurile şi obiectivele utilizării portofoliului?
a.
b.
c.
4. Ce tipuri de mostre ar trebui să fie incluse în portofoliu?
a.
b.
c.
5. Ce criterii vor folosi elevii sau grupul pentru a alege termenii-cheie?
a.
b.
c.
6. Cine va alcătui formularele de evaluare şi notare a portofoliilor?
_____ Profesorii/metodiştii _____ Elevii
Forma pe care o poate îmbrăca portofoliul este fie o mapă cu documente, fie o cutie de carton în care se pot aduna: casete video, materiale, desene, picturi, fotografii ce reprezintă aspecte ale învăţarii şi/sau pe cei implicaţi în activitate. Portofoliul poate fi folosit la orice vârstă, la studenţi, elevi chiar şi la grădiniţă. De exemplu, preşcolarii de cinci ani pot alcătui un portofoliu la disciplina edu-caţie muzicală. Acesta poate să conţină: înregistrări pe casete audio, fotografii în timp ce cântau,
desene realizate de copii în legatură cu ce au învăţat şi au simţit pentru că nu au învăţat să scrie, etc. Este ilustrat astfel modul în care au evoluat de-a lungul studiului muzicii, adunând materiale într-o colecţie pe care copiii pot oricând să o revadă şi să o completeze.
Scopul nu este neaparat cel al evaluării ci mai ales cel de stimulare a învăţării, prin directa implicare a participantilor la activitate. Subiecţii reflectă continuu asupra a ceea ce învaţă, existând o perma-nentă corelaţie cu obiectivele. Îndrumătorul trebuie să fie deschis şi să sprijine căutările copiilor. Avantajele folosirii portofoliului:
. portofoliul este un instrument flexibil, uşor adaptabil la specificul disciplinei, clasei şi condiţiilor concrete ale activităţii;
. permite aprecierea şi includerea în actul evaluării a unor produse ale activităţii elevului care, în mod obişnuit, nu sunt avute în vedere; acest fapt încurajează exprimarea personală a elevului, angajarea lui în activităţi de învăţare mai complexe şi mai creative, diversificarea cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilor exersate;
. evaluarea portofoliului este eliberată în mare parte de tensiunile şi tonusul afectiv negativ care însoţesc formele tradiţionale de evaluare; evaluarea devine astfel motivantă şi nu stresantă pentru elev;
. dezvoltă capacitatea elevului de autoevaluare, aceştia devenind auto-reflexivi asupra propriei munci şi asupra progreselor înregistrate;
. implică mai activ elevul în propria evaluare şi în realizarea unor materiale care
să-l reprezinte cel mai bine;
Autoevaluarea este un proces de învăţare, elevii asumându-şi responsabilitatea asupra activităţii desfăşurate, regândindu-şi propriul proces de învăţare, de gândire şi de evaluare. Metaevaluarea reprezintă propria reflecţie asupra instrumentelor şi procedurilor de autoevaluare.
Dezavantajul portofoliului este acela că nu poate fi repede şi uşor de evaluat. Este greu de apreciat conform unui barem strict deoarece reflectă creativitatea şi originalitatea elevului. Ca metoda alternativă de evaluare, portofoliul solicită mai mult o apreciere calitativă decat cantitativă şi este mai uşor de aplicat pe grupuri mai mici. Profesorul îl poate folosi pentru a evalua performanţele elevilor, iar elevii îl pot folosi pentru autoevaluare şi ca modalitate de reflecţie asupra învăţării. Portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a elevului. Prin materiale pe care le conţine, el poate fi ilustrativ pentru crearea imaginii unei instituţii cum ar fi Şcoala Nr. … sau Liceul Nr. …, folosit fiiind ca “o modalitate de a reprezenta un grup, o şcoală chiar; este un exemplu reprezentativ al activităţii şi al performanţelor cursanţilor unei şcoli”. Instituţia şcolară respectivă încearcă astfel să-şi creeze o imagine în rândul viitorilor cursanţi ori în rândul părinţilor, arătându-le mostre ale activităţilor şi acţiunilor desfăşurate de elevi în şcoala respectivă. Poate fi considerat în acelşi timp un instrument complementar folosit de profesor în aplicarea strategiilor de instruire centrate pe lucrul în echipă, pe elaborarea de proiecte ample de cercetare şi învăţare. De asemenea, portofoliul este compatibil cu
instruirea individualizată ca strategie centrată pe stilurile diferite de învăţare. Prin complexitatea şi bogăţia informaţiei pe care o furnizează, sintetizând activitatea elevului de-a lungul timpului (un semestru, an şcolar sau ciclu de învăţământ), portofoliul poate constutui parte integrantă a unei evaluări sumative sau a unei examinări.

METODA BRAINSTORMING

Brainstormingul este una din cele mai răspândite metode în formarea elevilor în educaţie, în stimularea creativităţii, în domeniul afacerilor, al publicităţii, etc.
Etimologic, brainstorming provine din engleză, din cuvintele „brain”= creier şi „storm”= furtună, plus desinenţa „-ing” specifică limbii engleze, ceea ce înseamnă „furtună în creier”- efervescenţă,o stare de intensă activitate imaginativă, un asalt de idei. Este „ metoda inteligenţei în asalt.”
Un principiu al brainstormingului este :cantitatea generează calitatea.Conform acestui principiu, pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o productivitate creativă cât mai mare. (Osborne, 1959). Prin folosirea acestei metode se provoacă şi se solicită participarea activă a elevilor, se dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situaţii, de a le analiza, de a lua decizii în ceea ce priveşte alegerea soluţiilor optime şi se exersează atitudinea creativă şi exprimarea personalităţii.
De asemenea, utilizarea brainstormingului optimizează dezvoltarea relaţiilor interpersonale – constatăm că persoanele din jur pot fi bune, valoroase, importante. Identificarea soluţiilor pentru o problemă dată este un alt obiectiv al brainstormingului.
ETAPELE METODEI:
1. Se alege tema şi se anunţă sarcina de lucru.
2. Se solicită exprimarea într-un mod cât mai rapid, în enunţuri scurte şi concrete, fără cenzură, a tuturor ideilor – chiar trăznite, neobişnuite, absurde, fanteziste, aşa cum vin ele în minte legate de rezolvarea unei situaţii-problemă conturate.Se pot face asociaţii în legătură cu afirmaţiile celorlalţi, se pot prelua, completa sau transforma ideile din grup, dar atenţie, fără referiri critice.Se suspendă orice gen de critică, nimeni nu are voie să facă observaţii negative.În acest caz funcţionează principiul „cantitatea generează calitatea”.
3. Totul se înregistreză în scris, pe tablă, flipchart, video, reportofon, etc.
4. Se lasă o pauză de câteva minute pentru „aşezarea” ideilor emise şi recepţionate.
5. Se reiau pe rând ideile emise, iar grupul găseşte criterii de grupare a lor pe categorii-simboluri, cuvinte-cheie, imagini care reprezintă posibile criterii.
6. Grupul se împarte în subgrupuri, în funcţie de idei listate, pentru dezbatere.Dezbaterea se poate desfăşura însă şi în grupul mare. În această etapă are loc analiza critică, evaluarea ,argumentarea şi contraargumentarea ideilor emise anterior.Se selectează ideile originale sau cele mai aproape de soluţii fezabile pentru problema pusă în discuţie. Se discută liber, spontan, riscurile şi contradicţiile care apar. . 7. Se afişează ideile rezultate de la fiecare subgrup, în forme cât mai variate




şi originale: cuvinte, propoziţii, imagini, desene, cântece,coleje, joc de rol, pentru a fi cunoscute de ceilalţi.
Învăţătorul trebuie să fie un autentic catalizator al activităţii, care să încurajeze exprimarea ideilor, să nu permită intervenţii inhibante şi să stimuleze explozia de idei.
În desfăşurarea lecţiilor în învăţământul primar se realizează de cele mai multe ori variante prescurtate ale metodei, obiectivul fundamental fiind acela de a-i determina pe elevi să-şi exprime liber opiniile, să formuleze idei proprii eliberate de prejudecăţi, să exerseze atitudini deschise şi creative în grup, să fie motivaţi pentru activitate, să înveţe într-o manieră plăcută şi atractivă, într-o ambianţă plină de prospeţime şi emulaţie.
Avantajele utilizării metodei brainstorming sunt multiple. Dintre acestea:
- obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi şi a soluţiilor rezolvatoare;
- costurile reduse necesare folosirii metodei;
- aplicabilitate largă, aproape în toate domeniile;
- stimulează participarea activă şi crează posibilitatea contagiunii ideilor;
-dezvoltă creativitatea,spontaneitatea,încrederea în sine prin procesul evaluării amânate;
- dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă.
Limitele brainstorming-ului:
- nu suplineşte cercetarea de durată, clasică;
- depinde de calităţile moderatorului de a anima şi dirija discuţia pe făgaşul dorit;
- oferă doar soluţii posibile nu şi realizarea efectivă;
- uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanţi.
Brainstorming-ul se desfăşoară în cadrul unui grup format din maxim 30 de persoane, de preferinţă eterogen din punct de vedere al pregătirii şi al înclinaţiilor, sub coordonarea unui moderator(în cazul nostru-învăţătorul), care îndeplineşte rolul atăt de animator, cât şi de mediator.Rolul învăţătorului este de a asculta cu atenţie pe elevi fără a interveni în discuţiile acestora; eventual, el poate intra în joc prin respectarea regulilor acestuia.Se mai recomandă ca grupul ce utilizează brainstorming-ul să fie compus dintr-un număr par de elevi. Folosită cu discernământ,această metodă stimulează creativitatea şi generează lecţii creative. Cu puţin curaj, acestea pot fi proiectate în parteneriat cu elevii.

CIORCHINELE

"Ciorchinele" este o tehnica eficienta de predare si invatare care incurajeaza elevii sa gandeasca liber si deschis.
"Ciorchinele" este un "brainstorming" necesar, prin care se stimuleaza evidentierea legaturilor dintre idei; o modalitate de a construi sau realiza asociatii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor.
"Ciorchinele" este o tehnica de cautare a cailor de acces spre propriile cunostinte evidentiind modul de a întelege o anumita tema, un anumit continut.
Etapele realizarii "ciorchinelui"

1. Scrieti un cuvant sau o propozitie nucleu in mijlocul tablei.

2. Scrieti cuvinte sau sintagme in legatura cu tema pusa in discutie.

3. Legati cuvintele sau ideile produse de cuvantul sau propozitia nucleu prin linii care evidentiaza conexiunile intre idei.

4. Scrieti ideile în legatura cu tema propusa realizand o structura in forma de ciorchine.
Reguli pentru utilizarea acestei tehnici
Scrieti tot ceea considerati necesar legat de tema respectiva.
Nu judecati ideile expuse, doar luati act de acestea.
Nu va opriti pana nu epuizati toate ideile pe care le aveti legate de tema data.
Dintr-o idee data pot aparea alte idei, astfel puteti construi "sateliti" ai ideei respective.
Lasati sa apara cat mai multe si mai variate legaturi intre idei. Nu limitati numarul de idei, nici fluxul de legaturi dintre ele.
Avantajele acestei tehnici de invatare
Prin aceasta tehnica se fixeaza mai bine ideile si se structureaza informatiile facilizandu-se retinerea si intelegerea acestora.
Tehnica "ciorchinelui" poate fi aplicata atat individual (chiar si la evaluare), cat si la nivelul intregii clase pentru sistematizarea si consolidarea cunostintelor.
In etapa de reflectie elevii pot fi ghidati prin intermediul unor intrebari, in gruparea informatiilor in functie de anumite criterii.

TURUL GALERIEI

Presupune evaluarea interactiva si profund formativa a produselor realizate de grupuri de elevi.

ETAPE:

- in grupuri de trei sau patru, elevii lucreaza la o problema care se poate materializa intr-un produs (o diagrama) , pe cat posibil pretandu-se la abordari variate;

- produsele sunt expuse pe peretii clasei;

- la semnalul profesorului, grupurile se rotesc prin clasa, pentru a examina si discuta fiecare produs;

- isi iau notite si pot face comentarii pe hartiile expuse;

- dupa turul galeriei, grupurile isi reexamineaza propriile produse prin comparatie cu celelalte si citesc comentariile facute pe produsele lor

BULGARELE DE ZAPADA

Metoda presupune reducerea numarului de elemente, fatete ale unei probleme/situatii pentru focalizarea asupra celor esentiale

ETAPE

- se imparte grupul in echipe de 7-8 persoane;

- se enunta tema;

- fiecare membru noteaza pe un biletel ideea sa si o pune pe centrul mesei;

- fiecare membru citeste toate ideile si le ierarhizeaza( de la 1 la 8); se retin [primele 2-3 idei

- se reuneste tot grupul cu cele 2-3 idei de la fiecare si se repeta algoritmul, astfel se vor retine doar ideile pe care tot grupul le considera relevante

Intreaga clasa reunita, analizeaza si concluzioneaza asupra ideilor emise. Acestea pot fi trecute pe tabla pentru a putea fi vizualizate de toti participantii si pentru a fi comparate. Seuresc si raspunsurile la intrebarile nerezolvate pana in aceasta faza cu ajutorul profesorului.

"Sub Copacul Buyu de Paul White" - 3

"Sub Copacul Buyu de Paul White" - 2

Nu poti sa faci tu insuti totul

Nyani, maimuta, si prietenul lui, Tuku, au gasit intr-o zi o nuca de cocos coapta.Sarind de pe o creanga pe alta isi aruncau unul altuia cu undemanare nuca. Erau neastamparati si faceau o mare galagie pe campurile pe care putrezeau incet gramezile de paie din anul trecut. Au alergat dupa nuca lor pe cand se rostogolea cat mai repede pe povarnisul dintre copacii Buyu, facand niste salturi mari. Nuca a sarit de pe malul inalt si a aterizat plescaind in valceaua Matope.Nyani si Tuku stateau flecarind nervose la marginea povarnisului. Valceaua era plina de namol; un loc periculos, pe care chiar si Jumbo, elefantu, il ocolea, pentru ca ramaneai prins in mlastina vascoasa si te cufundai tot mai tare in ea.Tuku statea la mal si se uita la nuca de cocos zacand ademenitor in valcea si pe care n-o putea ajunge.“Tu, Nyani, fi atent… ma duc s-o iau”, s-a laudat el. Si-a apropiat picioarele de un pietroi si a sarit jos. A aterizat foarte aproape de nuca. Labele i se umplura de namol, dar dupa obiceiul maimutelor si le-a sters repede de coada. A apucat nuca si s-a uitat razand la Nyany, care era sus:”Vezi deja am luat-o!”Acum voia sa se intoarca inapoi la mal, dar piciorul lui stang era prins tare. A incercat sa se ajute cu cel drept, cum obisnuieste sa faca o maimuta in asemenea cazuri. Dar inainte de a fi putut pronunta barem cuvantul cocos, ambele picioare erau impotmolite in namolul gros. Tuku a aruncat nuca. Dadea din maini si striga. Picioarele se afundau tot mai mult in namol. In spaima lui a strigat catre prietenul de pe mal:”Ajuta-ma!”Dar Nyani se scarpina doar in neputinta lui. Nici el nu era mai siret decat celelalte maimute. Asa ca… se vaicarea cat putea, caci pentru vaicareala n-ai nevoie de prea multa minte.Tuku, care se scufunda cat mai mult, a strigat:”Ce sa fac?” Nyani s-a agatat cu coada de o liana si se legana incet incolo si incoace, gandindu-se incordat.Tuku dadea din maini tot mai agitat. Deja mlastina ii ajungea acum aproape de genunchi. Cu cat lupta mai mult sa iasa, cu atat mai adanc se cufunda. Si cu cat se scufunda mai adanc, cu atat mai tare dadea din maini.In sfarsit lui Nyani i-a venit o idée. “Am gasit, Tuku”, a strigat el. “Tu ai o mustata mare! Apuca-te de ea sit trage-te afara!”Glasul lui Tuku s-a frant de bucurie. Acum era salvat. El si-a apucat firele de par si s-a tras cu toata puterea in sus. Aproape parea ca o sa reuseasca. Dar i-a troznit numai sira spinarii. Mlastina urca tot mai sus si mai sus.Tuku s-a agatat de firele de mustati si continua sa se tragaNyani fugea agitata incolo si incoace pe mal si striga: “Trage-te odata afara!”Dar mlastina urca tot mai mult. Ii ajungea lui Tuku pana la brate, ii apasa coastele si-i taia respiratia. In cele din urma i-a ajuns pana la gat. Tuku deabea mai putea inghiti.Mlastina a ajuns la barbia lui Tuku. El se lupta disperat ca sa-si tina la suprafata gura si nasul. Dar mlastina urca.Ochii lui Tuku se roteau ingrozitor. El si-a prins botul cu labele si-l tragea in sus cu toata puterea. Dar tot ce mai vedea Nyani din prietenul lui erau doua labe de maimuta ridicate in sus si inclestate pe niste fire de par smulse de maimuta.Apoi suprafata mlastinei Matope s-a linistit treptat, si cateva cercuri de unde erau ultimii martori despre Tuku maimuta, care a vrut sa se traga de propria mustata afara din mlastina.Printre zgomotele care razbat noaptea din jungla se amesteca si oftatul prieteilor lui M’gogo.“Cum se numeste aceasta mlastina Matope?” intreba Daudi. “Ajungi usor in ea, dar nu mai iesi niciodata singur din ea”…M’gogo raspunde ganditor:”Numele adevarat al acestei mlastini trebuie sa fie pacat”.Daudi incuvinteaza. “Si eu am ajuns odata in aceasta mlastina si am incercat sa ma scot prinzandu-ma de propriul meu par. Si eu am crezut mai intai ca as putea sa ma salvez singur. Dar cu cat ma osteneam mai mult sa devin mai bun, cu atat mai mult ma scufundam. Si atunci am vazut pe cineva stand pe mal. Nu-i puteam recunoaste fata, dar mana pe care mi-a intns-o avea o cicatrice adanca. “Da-mi mana:, mi-a zis El, “numai eu te pot scoate de aici”.“Dar eu ma gandeam: Asa sa fac? Oare n-ar fi mai bine s a ma lupt mai departe si sa incerc sa ies singur? Apoi am simtit cum sunt tras de jos din mlastina si mi-am dat seama ca cei care raman in mlastina trebuie sa moara in mlastina. Atunci mi-am pus mana in mana Lui, si El m-a tras afara.Pe mal mi-a spus: “Urmeaza-ma, caci eu am venit sa-ti dau viata, o viata noua” Si asa m-am dus dupa El. Am fost vremuri cand am alunecat iara in mlastina. Dar de fiecare data mana Lui era acolo si ma tragea din nou afara.N-are nici un rost sa urmati pe altul. Mana lui intinsa este prezenta de fiecare data, si el e foarte puternic. Nu trebuie sa faceti altceva decat sa va puneti mana in mana Lui. El o tine tare, caci El este Hristos, Fiul lui Dumnezeu”.

Maimuta care nu credea in crocodil

“Nu”, striga Titu, unii din nepoteii lui Nyani maimuta, “nu si iarasi nu, pur si simplu nu cred”. El se legana cu coada de unul din copacii Buyu si se stramba la unchiul lui.Nyani statea inghemuit pe pamant si se cauta de paduchi cu ravna si cu un vizibil success. Se sinchisea prea putin de glasul tipatorului de sus din copac.Dar Titu se vaicarea mai departe:”Cand eram mic, voiati sa ma speriati cu un crocodil infiorator cu ochii scanteietori care ma mananca daca nu ascult. Voiati sa ma faceti sa cred ca exista o dihanie la fel de mare ca un copac doborat si ca pielea lui ar arata ca lutul uscat, iar coada lui ar fi mai puternica ca trompa elefantului Jumbo”“Titu tu esti o maimutica mica si cu mintea si mai mica”, a raspuns incet Nyani. “Crocodilii arata exact asa cum i-ai descries. Iar pe maimute , mai ales pe cele mici, ei le privesc ca pe niste delicatese alese”.“Da , da”, l-a interrupt Titu nervos si si-a strambat dispretuitor gura. “Povesteste linistit mai departe. Dintii lor sunt mai ascutiti ca ghearele lui Chewi, leopardul, au o piele mai groasa ca rinocerul Kifarul si un bot mai mare ca Kiboko, hipopotaul”.Ochii lui Nyani s-au intunecat de suparare. El s-a aplecat repede ca fulgerul si s-a aruncat spre maimutica, dar Titu a sarit cu indemanare pe o creanga mai sus si a ras.“Da, da, stiu. Dar acum m-am facut mai mare si am ceva mai bun de facut decat sa va cred basmele”.Pret de o clipa, Nyany a uitat sa se scarpine. De manie nici nu putea vorbi. A inceput sa sara cu niste salturi mari de pe o creanga pe alta prin coroanele copacului Kikuju pana la marile stanci cenusii. Acolo s-a lasat jos sa cugete in liniste la badarania tineretului in general si mai ales la maimutele mici care nu vor sa creada in crocodil.Titu a zarit-o pe Twiga, girafa, care rontaia varfurile verzi ale unui tufis. El s-a cataract la aceeiasi inaltime ca si capul ei si a salutat cu respect, cum e obiceiul in jungla.“Twiga, ai auzit de animalul cu piele groasa, cu o coada puternica, cu ochi vicleni, care se taraste pe nisip si poate inota in apa?”Twiga a apucat cu limba ei lunga si neagra cateva frunze.“Desigur”, a spus ea mestecand, “te referi crocodil. El nu este tocmai dragut, dar in schimb are o pofta cu atat mai mare. El traieste in balti si mlastini si in raul cel mare. Am o matusa care o data…..”Atunci Titu a interrupt-o strigand si i-a facut cu tifla. “Aha ai vorbit cu unchiul Nyani, si el ti-a spus sa-mi vinzi gogosi. Kah, eu nu cred in crocodili!”El a coborat pe pamant si a alergat spre un copac rosu de la celalalt capat al luminisului. Acolo a spart cu zgomot cateva pastai. Se vedea clar ca nu prea stia de purtarea frumoasa chiar pentru o maimuta. Pe un tufis din apropiere sedea Ndudumizi, o pasare numita culic mic.“Tu esti o pasare desteapta, Ndudumizi”, a spus Titu. “Ai auzit cumva ceva de un animal care este la fel de mare ca un trunchi de copac, a carui coada e la fel de puternica ca trompa elefantului Jumbo, ai carui dinti sunt mai ascutiti ca ghearele unui leopard? Caci cica traieste in apa si are o pofta deosebita pentru maimutici”.Ndudumizi se balansa atenta cu coada ei lunga si neagra.”Da, maimutico”, a spus ea, “te referi la crocodil”. Dar inainte de a mai putea vorbi, Titu a aruncat dupa ea cu pastai si a plecat de acolo. A ajuns la niste stanci la umbra carora obisnuia sa doarma in timpul zilei Mbisi, hyena.Mbisi era cunoscuta din pricina obiceiurilor si conceptiilor ei erate. In prefacatorie si fatarnicie nu era intrecuta in intreaga jungla decat de vulture.“Tu umbli mult, Mbisi”, a spus Titu, “si sti o multime de lucruri care se intampla noaptea. Tu ai un miros fin si ochii tai sunt mai buni. Ai auzit vreodata de un animal la fel de mare ca un trunchi de copac, cu pielea mai groasa ca a rinocerului si care arata ca lutul uscat in soare? De un animal cu ochi sireti, cu o coada puternica si un bot mare, care mananca deosebit de bucuros maimutici mici? Toti incearca sa ma faca sa cred ca exista asa ceva in apa”.Hiena a ras cu rasul ei urat.“Esti o maimutica sireata, Titu. Stii”, a spus ea, “cei mari iti spun povesti ca sa nu te duci la apa si sa nu te vezi in oglinda linistita a apei ce frumos esti. Ce zici, cat de minunat te-ai vedea la lumina lunii in apa linistita a baltoacei de langa raul cel mare!”Titu a chicotit cu glas ascutit. El se misca cat de distins putea ca s-o impresioneze si mai mult pe hyena.Cand hyena a vazut asta, a ras babatjocoritor si l-a intepat: “Arata-le ca esti mai siret ca toti! Astazi e luna plina, du-te la apa si cauta animalul salbatic cu botul mare, cu coada groaznica si cu pielea neanchipuit de groasa!” Apoi s-a ascuns de el.Titu deabea putea sa astepte asfintitul soarelui. Luna urca incet pe cer. Incet cu inima batandu-i in piept , s-a furisat pana la baltoaca ce servea animalelor de adapatoare. El a vazut urmele lui Simba, leul, si aproape a disparut in urmele uriase ale rinocerului. Apoi a vazut inainea lui apa linistita si argintie.S-a aplecat asupra ei si si-a vazut chipul oglindit. Se uita incantat spre chipul din apa, cand i-a trecut prin minte brusc scopul pentru care venise aici. Nu chiar asa de tare cum ar fi vrut a strigat:”Nu exista crocodil si nici nu au existat vreodata.”Un ras gros dinapoia lui l-a facut sa-l treaca un fior pe spate. Dar el cauta sa se convinga ca nu e decat prepelita Kwale care canta cantecul de leagan pentru puisorii ei.Titu a observat un lemn care trecea linistit peste apa. Pe deasupra lui era lut intarit. Lemnul a ajuns la mal si a disparut in umbra. Langa el fosnea iarba.Trebuie sa fie vantul gandea el, desi apa era perfect linistita. Din nou a auzit rasul cel gros.“Nu exista crocodil!” a strigat Titu cuprins brusc de frica.“Asa e maimutico”, a spus o voce groasa din spatele lui, “foarte folositor si adevarat.Inspaimantat, Titu s-a intors. Ceva mai mare si intunecat se misca spre el, si se vedeau deja doi ochi aprinsi. Deodata un bot mare s-a repezit spre el sa-l insface. Un bot cu dinti mari ca a lui Simba, leul. Ei se apropiau inspaimantatori. Titu simtea o rasuflare fierbinte care mirosea a mlastina si carne putrezita.“Ha!” a grohait tare animalul, “vrei sa zici ca nu exist?”Inca odata s-a miscat botul urias, apoi s-a inchis cu zgomot. Dintre dintii cei mari s-a auzit tipatul ingrozit al maimutiei, si o voce groasa a mormait:“Asa deci eu nu exist. Ei bine, in orice caz tu esti cea care nu mai existi acum maimutico”.………………..Multa vreme ramane tacere in jurul figurilor care stau inghemuite in noaptea tropicala. Numai vreascurile troznesc in foc.“Ei?” intreaba Daudi.“E adevarat”, se aude un glas din spate, “exista crocodil”.“Si Titu?” se intereseaza Daudi.“Prea tarziu si-a dat seama. Cand a crezut era prea tarziu”. Vocea lul M’gogo suna ciudat de ragusita“Auziti”, spune Daudi, “daca spunem ca nu exista crocodil ne inselam pe noi insine”.M’gogo da din cap cu tarie.Atunci Daudi continua:””IN Biblie scrie: Daca spunem ca nu avem pacat, ne inselam pe noi insine si nu pe altii, si adevarul nu este in noi. Vedeti sa nu faceti si voi ca maimutica Titu”M’gogo zambeste. Incet-incet incepe sa inteleaga.



Stiinta despre hranirea vulturilor

Nyani, maimuta, ii ura pe vulturi..Dar Tichi, varul primar al celei de a doua sotii a lui, era un prostanac incorigibil. El se facea ca uraste vulturii. Dar in realitate ciocurile lor ascutite, gaturile lor fara pene, felul in care isi rasfirau coada faceau o impresie puternica asupra lui.Intr-o zi un vulture s-a lasat jos in apropierea copacului unde traia familia lui Tichi.Tichi urmarea cu atentie orice miscare a pasarii nemernice.Tichi s-a uitat in toate partile.Nimeni nu se vedea. Atunci a aruncat jos ceva de mancare pentru vulture.Dar o voce launtrica il avertiza sa se fereasca de vulture. Asa ca a inceput sa tipe brusc si sa dea din labe ca sa goneasca vulturul.In ziua urmatoare au venit doi vulturi. Ochii lui Tichi straluceau cand ii observa printr-o gaura din frunzis. S-a uitat pe furis in jurul lui, dar nu se vedea nimeni. Din nou a aruncat hrana pasarilor nemernice.Ele au venit mai aproape si au strigat de l-au asurzit pe Tichi.Curand au venit mai multi vulturi. Ei au indraznit sa vina tot mai aproape, caci Tichi ii hranea tot mereu. Apoi a strigat la ei cu glas care s-a auzit pana in maracinii din departare si s-a facut ca arunca cu pietre. Poate ca pasarile s-ar fi speriat daca in loc de asta nu le-ar fi dat tot de mancare.Vulturii au dat din aripi, dar nu au plecat de acolo.Twiga, girafa, vedea toate acestea din locul ei preferat aflat in spatele tufisului si clatina trista capul. Ea stia ca oricine hraneste vulturii provoaca nenorocire.A trecut o saptamana.Vulturii nu se mai tineau la distanta. Ei veneau pana la trunchiul copacului si mancau lacomi toata mancarea pe care le-o arunca pe ascuns maimuta.El ii observa fermecat, desi ii tremurau genunchii de frica.Pe caldura amiezii din ziua urmatoare, vulturii obraznici zburau in cercuri largi tot mai aproape de copacul Buyu. Tichi striga ca un salbatic. Dar ei croncaneau numai si se lasau batand din aripi in copac. Ciuguleau salbatic hrana.Deasupra lor , alti si alti vulture tot veneau. Ei au umplut copacul si se apropiau tot mai mult de Tichi.In groaza lui, Tichi a inceput sa loveasca cu un bat noduros in jurul lui, dar cu prea putin folos.Vulturii, pe care ii ademenise el, l-au coplesit repede.Cu ciocurile lor urate l-au incoltit. Tipatul lui ascutit dupa ajutor a fost inghitit de croncanitul vulturilor.La apusul soarelui Nyani s-a intors in junglA. L-a apucat groaza cand a vazut osemintele albe ale varului primar al celei de a doua sotii a lui zacand sub copacul familiei lui.“Kah” spune unul din ascultatori si se scutura, “o sa visez urat la noapte”.“Da,da”, spune un altul si se prinde de scaunul pe care a stat. “Parca si vad capul cu gatul fara pene cu dintii lui infipt in mine”Daudi zambeste dar devine imediat serios.”Unii dintre voi mi-au spus ca niste ganduri murdare cauta sa puna stapanire pe ei. Povestea aceasta da un raspuns bun la problema. Daca dati din nou hrana acestor ganduri prin ce vedeti, auziti sau spuneti, atunci ele se vor rotii peste voi si peste viata voastra.Daca le lasati sa flamanzeasca, atunci zboara de la voi. Numai cand le hraniti vor veni in numar tot mai mare. Multe inimi sunt rontaite de aceste ciocuri diavolesti”.“Hongo”, isi spune incet M’gogo, “cuvintele acestea mi se potrivesc”.

"Sub Copacul Buyu de Paul White" - 1

Multumesc doamnei Bogdan Carmen pentru ca mi-a pus la dispozitie aceasta carte

Cuvant inainte

In stepa intinsa din vestul Africii se afla spitalul doctorului din jungle. Daudi unul dintre infirmieri, tocmai amesteca leacuri.Este dupa-amiaza tarziu, si umbrele se alungesc pe campie.La usa farmaciei stau in amurg pacientii flecarind impreuna. In copacul noduros Buyu care se afla deasupra lor se cearta galagios vrabiile. Cand si cand rasuna un tipat venind din jungla invecinata.“Mi-e o frica groaznica de lei”, incepe unul dintre ei discutia. Capul si picioarele ii sunt inca strans bandajate. Un baiat subtire si inalt trebui mai intai sa termine de tusit, pentru a putea apoi sa spuna ce vrea:“Eu numai cand ma gandesc la serpi ma trece un fior pe sira spinarii”.Din spate se aude o voce obosita:“D-apoi Kifaru, rinocerul! Picioare lui fac sa se cutremure pamanatul, iar cornul lui infiorator…” Mai mult nu poate sa spuna, caci de febra si frica dintii ii clantane tare.Daudi cantareste in farmacie o pulbere alba si o varsa intr-o sticla.“Dar si mai mult trebuie sa te temi de Mbu tantarul, de capusa Pappasi si de musca Hazi”, spune el si apare in deschizatura usii.“Acestea sunt intra-devar animale mici, totusi omoara de o mie de ori mai multi oameni ca toate animalele mari de prada la un loc. Exista insa ceva mult mai periculos si totdeauna mortal…vreau sa va povestesc despre aceasta” , continua Daudi, “caci trebuie sa cunoasteti exact ce este”.Cativa oameni au adus iarba si lemn uscat. Todeauna cand stau asa laolalta isi fac un mic foc.“Cate laturi are aceasta canistra?” Daudi tine in mana o canistra mare de ulei pe care oamenii o privesc curiosi.“Patru laturi” spune unul.“Sip e langa asta un fund si un capac” ,completeaza M’gogo.Daudi da din cap. “Si pericolul de care vreau sa va povestesc are multe laturi. Ascultati…”Zidul cel mareMulti ochi se indreapta spre Daudi care sta in lumina focului.Cu vocea lui joasa el incepe sa povesteasca:Toata jungle era agitata. Sub copacul Buyu s-au adunat intr-o dimineata toate animalele sa se sfatuiasca ce era de facut. Caci deodata, peste noapte, aparuse un zid urias de-a curmezisul junglei. El era inalt si lat si, dupa cate-si putea da seama Twiga Girafa, foarte gros.“Toate frumusetile tarii noastre sunt de partea cealalta a zidului”, a urlat leul Simba. “Copacii cei verzi care ne dau umbra, lacul cel mare cu minunata lui apa albastra si izvoarele reci care coboara din muntele cel inalt. Urletul lui s-a sfarsit intr-un marait rau. “Asa e”, se jeluia Twiga, “de partea aceasta sunt numai spini, praf si desert. Si chiar si gaurile de apa sunt pline cu namol!”Faru, rinocerul, era furios.El sulfa cu zgomot, tropaia, si ochisorii lui ardeau.“Kah”, si-si misca limba incolo si in coace ca o banda de ferastrau.”Asta da zid! Dar eu am sa-l strapung!”Toate animalele au dat din cap. Poate ca era o solutie.Faru s-a dat cativa pasi inapoi ca sa-si ia avant. Apoi s-a repezit cat de repede putea cu picioarele lui scurte spre zid. Praful s-a ridicat in vartejuri sub copitele lui, iar cornul era ridicat amenintator in sus. Zidul se apropia tot mai mult. Farul si-a coborat capul: Rummms!Farul s-a dat inapoi clatinandu-se buimacit.Dar zidul statea in picioare, la fel de neschimbat ca si inainte.Rinocerul a simtit ca ochii tuturor se indreptau intrebator spre el. Sufland tare si-a mai luat un avant. De data aceasta s-a proptit cu picioarele din spate de un copac puternic ca avantul sa fie mai mare sui sa poate fugii si mai reopede. Pamanatu s-a cutremurat. Praful s-a ridicat in aer ca un nor, si rinocerul s-a izbit inca o data de zid: Rummm!Dar si de data asta s-a dat inapoi clatinandu-se. S-a ghemuit pe pamant si si-a pipait cu atentie cornul strambat. Pe frunte i-a crescut vizibil un cucui mare, iar ochii erau dati peste cap. In capul lui parka se invartea ceva ca Kifulafumbe, vijelia.“Da, da”, a spus girafa Twiga dupa un rastimp ca sa deschida dinou discutia, “ Cu adevarat e un zid puternic”.Jumbo elefantul, si-a fluturat trompa si a dat din ciotul de coada in acelasi ritm, numai ca la fel de repede.“Aici e nevoie de un umar puternic ca sa rastorni un zid ca acesta”, a trambitat el, s-a dus la zid si l-a incercat cu trompa dupa cum fac elefantii. Apoi s-a aruncat in zid cu umarul lui mare si puternic: o data, de doua ori, de trei ori, de patru ori…Dar zidul nu a cedat cat latimea coditei lui.Jumbo s-a intors incet inapoi si a incercat si cu celalalt umar.Din trompa lui iesea rasuflarea ca niste norisori, in timp ce se tot izbea de zid. Intr-un sfarsit s-a furisat epuizat intr-o parte si s-a ghemuit langa Faru.“Intr-adevar” , a recunoscut el gafaind. “Prin acest zid nu exista drum, este prea gros”.Apoi s-a indreptat spre mlastina ca sa-si stropeasca ranile cu namol racoros si moale. Atunci hyena Mbisi, cu rasul ei neplacut s-a facut auzita:“Pentru misiunea asta nu au ce cauta animale cu putere mare si cu minte putina. Dar eu sunt cunoscuta pentru siretenia mea. Eu o sa gasesc un drum in jurul zidului”.In glasul ei era un ton care le face ape multe animale sa-si incrunte suparate fruntea. Twinga, care tocmai rontaia cateva pastai din coroana unei maracine, s-a uitat in jos din inaltimea ei maiestoasa.“O, sigur “, a spus ea si si-a lasat limba lunga sa alunece in coltul gurii, “arata-ne drumul intelepciunii!’Mbisi i-a intors spatele si a luat-o din loc disparand pe o poteca serpuita de-alungul zidului.Soarele era in amurg. Animalele care asteptau simteau cum le chiortaiau matele. Dar cand si luna s-a ridicat deasupra zidului inca tot nu se vedea nimic din hyena. Au aparut zorile unei zile noi. Dar Mbisi tot nu venise. Si a fost iarasi seara dar Mbisi tot nu a aparut.In ziua urmatoare s-au intalnit iarasi animalele sub batranul copac Buyu si au asteptat impreuna intoarcerea hienei, pe care o numeau in taina gunoierul junglei.Cu greutati mari si cu ajutorul Nyani, maimuta, rinocerul, Farul, si-au inndreptat iarasi cornul. El se simtea iarasi proaspat si curajos. Nadejdea, pasarea, cigulea capuse din pielea lui si-I soptea la ureche ca treaba nu e nici pe jumatate asa de rea cum parea.Si Giumbo, elefantul, isi picura atent namolul racoro pe spatele dureros. El trambita usor si-si murmura cuvintele mangaietoare – cuvinte care pareau celorlalti ca niste tunete indepartate.Twiga cauta de zor cele mai frumoase pasari in varful unui copac-umbrela. Nyani, maimuta, se vaita si se certa cu cei din neamul ei.Nzoka , sarpele, statea incolacit pe nisipul cald si visa la mancare.In sfarsit la apusul soarelui a venit Mbisi schiopatand din pricina labelor ranite. “Oh”, a murmurat ea cu capul plecat, “a fost degeaba. Nu exista drum in jurul zidului. El nu are nici inceput nici sfarsit”.Nzoka si-a descolacit incet trupul si si-a ridicat capul subtire:”Da”, a sasait el, “voi sunteti puternici, sireti si puteti sa alergati multe mile,. Eu insa, Nzoka, pot sa ma sucesc in toate partile si sa ma strecor peste tot…Eu o sa gasesc un drum pe sub zid”Cateva clipe mai tarziu, celelalte animale observau cum ii dispare coada intr-o gaura de langa zidul care impartea jungle. Ele au asteptat cu atentie, dar totul a ramas linistit.Timpul a trecut. Tarziu dupa-amiaza, o cioara s-a intors Ia copacul ei si-si croncanea cantecul de seara. Tocmai cand celelalte animale voiau sa plece spre casa, le-a fost atrasa atentia de un nor de praf de la baza zidului. Toti ochii s-au indreptat spre acel punct.Atunci a aparut dintr-o data capul lui Nzoka intors cu spatele spre zid.“Da”, a sfarsit el cu triunful salbatic, “ Am reusit! Dintre toate animalele din jungle nu mai eu am gasit drumul spre cealalta parte a zidului”.“Imi pare rau”, a spus Twinga si si-a aplecat fatarnic gatul lung pana aproape de pamant. “Dar esti tot de aceasi part ca si noi toti”.Nzoka a tresarit. A batut manios pamanatul cu coada si a strigat:”Da, mi-am scormonit galerii lungi prin pamanat si totdeauna m-am descurcat foarte bine. Nimeni nu poate sa faca ce am facut eu. Nu exista nici un drum pe sub acest zid’.“Asta e foarte adevarat” , a incuviintat Twinga dand din cap si si-a tras cu grija limba inapoia buzelor ei groase.Dar Nyani, maimutoiul a strigat: ”Eu o sa ma catar pe deasupra”. El transpira de emotie in timp ce se legana prins de creanga cu coada si-si relaxa muschii. Cu un salt a fost pe zid si s-a cataract tot mai sus. Dar cu cat ajungea mai sus cu atat erau mai mici erau pasii lui. Deodata, coada i s-a alungit speriata in sus – labele i s-au intins in gol.A inceput sa alunce apoi, a cazut rastogolindu-se in jos. El a aterizat pe spate chiar la picioarele girafei.Nyani rasufla din greu.“Kah”, a gafait el si s-a scarpinat din obisnuinta. “Lipeste-te de zid, Twiga. Vreau sa ma prind de coada ta, apoi sa ma catar pe gat si de pe capul tau sa sar pe zid. Apoi ma voi putea catara cu putere mare mai departe si voi ajunge in varf”.Twiga a facut ce vroia Nyani. El s-a apucat de coada girafei, a sarit pe spatele ei, s-a cataract pe gat iar de pe cap a sarit pe gat si apoi s-a tot cataract. Dar din nou inca departe de varf, i-a slabit puterea, si animalele junglei l-au vazut pe Nyani cazand prin aier si rostogolondu-se in tumbe mari.El s-a prabusit pe pamant in fata piocioarelor lui Jumbo. Acesta si-a intins trompa si a incercat sa-i faca respiratie artificiala ca sa-l puna iarasi pe picioare, apoi l-a apucat de coada si l-a ridicat in aer.“Kunbe,Nyani”a mormait el. “Care-I treaba cu drumul peste zid!”“Pai”, a gafait Nyani cu efortul acelora care trebuie sa vorbeasca cu capul atarnand in jos: “Nimeni din toata jungle nu se catara ca mine. Cu siguranta ca nimeni mu potre trece peste zidul asta”.Acum incercasera animalele tot ce era posibil. Dar nu au gasit nici o solutie. Nici prin zid, nici peste el, nici pe langa el, nici pe sub el.Atunici au observat dintr-o data ca acest zid avea un nume. El era scris cu litere mari pe zid, darn u-l puteau citi decat cei care intelegeau ce inseamna el: Insa Twiga, girafa, nu stia ce sa faca cu acest nume.“Mda”, spune Daudi in tacere plina de asteptarea care s-a lasat, “dar ele nu erau decat niste animale. Stiti voi cum se numeste acest zid? El nu poate fi strapuns. El este asa de inalt, incat nimeni nu-l poate trece prin catarare, si nu exista drum pe sub el sau pe langa el.Unul dintre ascultatori,cu un bandaj gros peste ochiul stang, se apleaca si spune: “Numele acelui zid este pacat”.Daudi incuvinteaza. “ Asa e. Pacatul e zidul cel mare pe care ne desparte de Dumnezeu. Dar exista oameni care stiu ca este totusi un drum spre cealalta parte a zidului. Caci el are o usa! Isus, Fiul ,lui Dumnezeu, spune: “ Eu sunt usa. Cine intra prin Mine va fi salvat”. De ce sa mai ramanem atunci de partea aceasta a zidului?”Flacarile focului de tabara isi arunca lumina palpaietoare pe fetele ascultatorilor. Unii dau ganditori din cap. Iar M’ gogo isi sprijina barbia in pumni. Aceasta istorie il nelinisteste.

Capcana

Perembi, vanatorul, a pus o capcana. Ea consta pur si simplu dintr-o canistra de ulei in care a facut o gaura. Pembri o umpluse cu pietre si nisip, iar deasupra pusese un strat de nuci. El a pus capcana sub un copac Buyu din jungla . Apoi s-a indepartat repede si s-a asezat la umbra ca sa stea la panda.Nu a durat mult pana cand au venit in numar mare tovarasele maimutei Nyani din neamul lor. Au si simtit in nas mirosul ispititor al nucilor. Palavragind cat le tinea gura s-au apropiat.Una dintre ele Toto, s-a aventurat pana la canistra. A apucat-o si a a scuturat-o. S-a uitat fix inauntru si si-a bagat nasul in deschizatura. Aa, ce bine mirosea!Mintea de maimuta ii spunea: N-ai decat sa-ti bagi laba prin deschizatura, si toate nucile vor fi ale tale!Toto s-a uitat in jurul lui. Mirosul care ii ajungea la nas vorbea o limba clara. Repede ca fulgerul a bagat laba prin gaura mica si a apucat cat de multe nuci a putut. Si acum repede afara cu ea! Dar incheietura il durea si nu iesea din deschizatura. Incerca din nou sa traga dar laba strinsa cu toate nucile in ea nu iesea . Toto se vaicarea tare. Iar celelalte maimute strigau ca din gura de sarpe. Una dupa alta se intreceau in sfaturi bune. Toto tragea cu toata puterea de laba. Dar nu ajuta la nimic.Perembi stiuse exact cat de mare sa faca gaura. Twiga s-a ivit deodata deasupra unui tufis.“Da drumul la nuci ,Toto”, a strigat prieteneste girafa, “si atunci vei putea sa-ti scoti laba”.Dar in neamul maimutelor nu era obiceiul sa dai drumul unor nuci apucate. Din nou a strigat Twiga:”Nu-ti dai seama? Nucile sunt cele care te tin. Da-le drumul si atunci esti liber!”Vanatorul din umbra zambea pe sub mustata. A apucat sacul, a pus mana pe bat si s-a dus incet spre maimuta.Toto, de frica, a rasturnat canistra si o tara dupa el. Dar tot nu reusea sa-si scoata laba.Tovarasii lui s-au intors in coroana copacului Buyu scotand tipete puternice.“Da drumul nucilor si fugi!” a strigat Twiga disperata.Dar o maimuta adevarata nu da drumul la ceea ce a apucat o data.Toto tipa tare si voia sa fuga, dar capcana il tinea strans.Perembi vanatorul, a lovit cu batul.Ametit, Toto a cazut pe spate. Degetele iI s-au desfacut, si nucile s-au rastogolit iarasi in canistra. Laba ii era libera, dar era prea tarziu, caci Toto se afla deja in sacul mare si intunecos. Actionase ca o maimuta, si tot ca o adevarata maimuta fusese prinsa.Multa vreme domneste tacerea. Daudi clatina trist din cap, apoi spune: “Cine poate rezolva aceasta ghicitoare? Stiti voi ce nume poarta aceasta capcana?”Se aude o soapta de jur imprejur. Apoi cineva spune:“Numele capcanei e pacat”.Daudi incunvinteaza.“Numai cine nu este mai destept decat aceasta maimuta poate crede ca va scapa din aceasta capcana, cata vreme se tine strans de anumite lucruri care ii aduc neaparat captivitatea si in cele din urma moartea. De aceea spune Biblia: Plata pacatului este moartea”.

La fel de sigur ca otrava

Daudi scrie cu degetul pe pamant:1+1=2

2x2=4“Asta stim”, spun bastinasii din jurul lui. “Doi ori doi fac patru”.“Sigur”, spune Daudi, “socoteala este exacta!”Toti rad si Daudi continua: “Este o ghicitoare.Fiti atenti”.Nzoka, tatal unei familii de serpi, era din categoria acelora carora tot timpul le e foame, desi avea cine sa-i faca de mancare.“Niciodata nu e destula hrana ca sa pot manca pe saturate”, s-a plans el sotiei lui.“Da”, a sasait ea, si limba i se misca in colo si incoace ca fulgerul. “De ce nu-ti iei tu singur cea ce-ti trebuie?”Nazoca a scanteiat cu rautate:”Am cugetat mult la asta. Stomacul meu ma mana intr-acolo. De acum incolo o sa ma hranesc in felul meu”.“Fi prevazator!” l-a avertizat sotia. “O sa alergi spre pierzare. Caci unde incepe stomacul tau, acolo ti se opreste mintea”.“O sa fiu atent. Oricum n-are ce mi se intample”, a sasait Nazoka.“Kah”, a scuipat sotia lui. “O sa vedm noi!”Nzoka a bombanit ceva despre sotiile care spun o multime de vorbe fara folos si apoi s-a dus serpuind prin nisipul cald pana in apropierea casei lui Perembi. Fiul acestuia avea sapte gaini.Cea mai harnica dintre ele se numea Kuku. Tocmai ouase un ou. Ea cotcodacea tare ca sa stie toti.Nzoka a carui stomac era de foame pur si simplu lipit de spate, a auzit-o. Ochii lui vicleni s-au rotit, si de placere limba i se misca incoace si–ncolo.“Daca Kuku cotcodaceste inseamna ca toate grijile mele pentru mancare s-au sfarsit”.S-a tarat incet spre casa.Peretii de lut intariti cu crengi al colibei suferisera de soare si vant. Aproape de pamant, stratul de lut cazuse de pe impletitura de nuiele. Nzoka a gasit o gaura inre pamant si nuiele pe unde sa-si vare trupul subtire.Acolo, in fata lui, langa un vas mare cu paie, era oul!S-a tarat direct la el. Oul era minunat de cald, tocmai cum le placea cel mai mult serpilor.Nzoca si-a deschis larg gura, si-a intins inainte capul, si intr-o clipa oul disparuse. Pe gatul lui era acum o umflatura groasa. Apoi si-a bagat din nou capul prin deschizatura ca sa iasa afara. Dar umflatura cu oul nu putea iesi. Atunci el a apasat cu atentie coaja de marginile deschizaturii si a simtit deja scurgandu-i-se in stomac toata minunatia de ou.Apoi s-a apasat cu trupul prin crapatura, si astfel oul i s-a repartizat in tot corpul.Ajuns acasa, s-a incolacit intre radacinile marelui copac Buyu si a adormit somnul unui satul.Sotia lui insa l-a trezit.“Hei”, l-a cicalit ea,”unde ai fost, ce-ai facut?”Nzoka a dat nervos din coada.“Eu ma duc pe caile mele si-mi folosesc desteptaciunea. Stomacul meu este asa de vessel, ca niciodata cand imi faceai tu de mancare”. El a inchis ochii, dar sotia lui a continuat:“Da”, a spus ea, “baga de seama. Alergi la pierzare! Vai de destepciunea ta! Ma faci sa rad!” Si a scuipat otravitor spre el.Nzoka a zambit ingaduitor. El era multumit. Sotia lui era plina de cuvinte, dar stomacul lui era plin de ou.Si in ziua urmatoare a auzit-o pe gaina Kuku cotcodacind.Din nou a gasit gaura in zid si s-a tarat din nou inauntru. A inghitit oul, si iarasi i s-a umplut stomacul cu un sentiment de placere, cand a iesit afara prin crapatura din perete.Cand l-a vazut sotia lui mai tarziu incolacit si multumit, s-a apropiat de el:“Fii atent!, a scuipat ea cu rautate. “O sa ai necazuri. Daca continui tot asa, o sa te prinda curand!”Dar Nzoka a inchis ochii cand i-a auzit glasul si urmarea cu atentie chioraitul multumit al stomacului lui.In a treia zi astepta deja plin de dor cotcodacitu lui Kuku.Gandundu-se la asta ii lasa gura apa. Sotia lui l-a avertizat iarasi.“Kah”, si-a zis el, “asta nu-i deloc periculos”. Si parea intr-adevar sa nu fie nici o primejdie.Dar fiul lui Prembi a spus in ziua urmatoare tatalui lui:”In fiecare zi o aud pe Kuku cotcodacind, dar fara rost. As vrea sa stiu totusi ce se petrece”. Si s-a ascuns in spatele lazii cu cereale.Kuku si-a facut oul si a cotcodacit vesela si mandra ca intotdeauna.Afara Nzoka a auzit sunetele care ii erau asa de placute si le-a urmat imediat. S-a strecurat printre nuielele din perete si s-a uitat cu grija in jurul lui; dar nu era nici un pericol-doar niciodata nu fusese vreunul.A inghitit oul. Ochii tanarului vanator il observau.Cand Nzoka a iesit afara la soare din umbra colibei, sotia lui a spus copiilor ei:“Vedeti uite ca vine tatal vostru cel mancacios. El umbla pe cai gresite si periculoase care vor duce la descoperire si nenorocire…”Nzoka a sasait furios si a dat cu coada dupa sotia lui:“Mai taci o data palavragioaico!”Perembi si fiul sau faureau un plan si radeau multumiti.In ziua urmatoare, vanatorul a luat un ou si l-a pus intr-un vas de lut pe foc.Catre ora patru , Kuku si-a cautat obisnuitul loc de ouat. Apa din vas a inceput sa fiarba, si oul din apa s-a intarit incet-incet.Dupa fapta implinita, Kuku a alergat afara cotcodacind tare. Nzoka, cu urechile ciulite, a auzit-o din departare.Fiul lui Prembi a luat oul proaspat facut si a pus in locul lui pe cel fiert. Pe dinafara erau la fel.Nzoka a ajuns la gaura din perete si s-a strecurat prin ea. De data aceasta nu s-a uitat nici la dreapta, nici la stanga, ci avea ochi numai pentru ou.Ce vorbarie proasta despre pericol! El zambea serpeste cand se gandea la asta.Daca ar fi fost mai atent, ar fi vazut ochii celor doi vanatori pandind din spatele lazii de cereale. Daca ar fi putut sa se uite atent in spatele lazii, ar fi vazut cum Perembi tinea strans in mana un ciomag noduros.Dar Nzoka era prea preocupat cu oul dupa care tanjea stomacul lui. L-a inghitit pofticios.“Kah”, se gandea el, “probabil ca astazi Kuku a avut temperature.Ce cald e oul!”S-a intors inapoi la gaura si si-a bagat capul prin ea. Apoi a frecat tare oul de nuielele din perete.“Ce tare-i coaja astazi! A bombanit el .S-a apasat cu toata puterea de zid, dar coaja nu s-a spart. Tot mereu isi indesa gatul printre nuiele. Trupul lui puternic se sprijinea de stalpul care sustinea acoperisul.Nelinistit si speriat isi invartea coada prin aer. Oul intarit il tinea de nu putea iesi.Dar fiul lui Perembi a ras:”Leacul care te va vindeca de furat pare greu de inghitit hotule!’A iesit cu batul ridicat din spatele lazii de cereale.La apusul soarelui sotia lul Nzoka observa impreuna cu copii ei cum tara hiena Mbisi trupul fara viata al tatalui lor.“Hongo”, spune Daudi. “Nimeni nu poate pacatui fara sa moara. Si socoteala asta este exacta. Este un cuvant greu si dur. Dar este exact!”Cand se scoala sa plece, unii la colibe, altii in salonul de spital, M’gogo il asteapta pe Daudi la umbra marelui copac.“Spune-mi mai multe despre aceasta”, il roaga M’gogo. Il priveste atent pe Daudi: “Mi-e teama de asta”.“E bine cand cineva se teme de asta”, incuvinta Daudi. “Dar daca iti deschizi urechile si-mi intelegi cuvintele, vei scapa de teama. Maine seara iti voi povesti despre aceasta”.

"Sub Copacul Buyu de Paul White"

Fabulele doctorului din jungla

Editura Agape




Colectia povestiri crestine pentru copii, parinti si bunici